M1-X A-Etica si comunicare profesionala

Forme de comunicare

Oamenii preiau mesaje, le prelucreaza pentru a le intelege si le trimit pentru a-si atinge
scopurile. Procesul comunicarii umane este imprevizibil (neasteptat), selectiv si, de cele mai
multe ori, subiectiv (gandim cu inima).
Formele comunicarii sunt:
1). Comunicarea verbala (17% din totalul mesajului transmis):
-orala: dezbatere, conferinta, conversatie, etc
-scrisa: invitatie, scrisoare, CV, etc
2). Comunicarea nonverbala (este cea mai importanta, avnd o contributie de 55% din totalul
mesajului transmis), se refera la:
-tinuta (umila, cu demnitate);
-pozitie si miscare;
-caracteristici fizice;
-comportament professional;
-mimica si gestica;
-vestimentatie;
-modul de folosire a timpului, spetiului, culorilor,etc
3). Comunicarea paraverbala (28% din totalul mesajului transmis) care se evidentiaza prin:
-intonatie;
-accent;
-pauza;
-ritm;
-inflexiuni ale vocii;
-debitul vorbirii.
Cea mai des intalnita este comunicarea orala. Comunicarea nonverbala o insoteste pe cea
verbala, intareste, nuanteaza sau contrazice mesajul transmis pe cale orala.
a). Caracteristicile comunicarii orale:
-presupune existenta unui mesaj;

1
-presupune oferirea unor duporturi pentru intelegerea mesajului;
-este circulara si permisiva;
-este puternic ingluentata de situatie, ocazie, context
Un obiectiv important al comunicarii orale este captarea atentiei si cresterea atentiei.
Comunicarea orala este de mai multe forme:
1). Dupa numarul de emitatori:
-monolog;
-dialog.
A). Monologul -este forma comunicarii in care emitentul nu implica receptorul.
Forme ale monologului:
-conferinta-presupune adresarea directa, publica, in care cel care sustine conferinta evita sa
enunte propriile judecati de valoare, propriile opinii si pareri ( cum sunt purtatorii de cuvant);
-expunerea-este forma de discurs in care cel care vorbeste isi prezinta propriile pareri, opinii,
credinte;
-prelegerea-este situatia comunicativa in care publicul care asista la o prelegere a avut
posibilitatea sa sistematizeze informatiile, evenimentele anterioare (de ex. are loc o prelegere
legata de situatia Covid, din Romania, in ultimele 7 luni);
-relatarea-este forma de comunicare in care se face o dezvaluire, o prezentare a unor realitati
obiective, evenimente, actiuni, fara implicarea celui care relateaza (de ex. reporterii obiectiv un
anumit eveniment);
-povestirea-este forma ampla (pe spatiu larg) de comunicare care face apel la imaginatie, emotii,
cunostinte anterioare;
-discursul-este forma cea mai evoluata si cea mai pretentioasa a monologului care presupune
emiterea, argumentarea si sustinerea unor puncte de vedere, a unor idei inedite, care exprima un
moment sau o situatie importanta in evolutia momentului respectiv;
-toastul-este o rostire angajata cu prilejul unor evenimente deosebite (nunta, botez), nu trebuie sa
depaseasca 3-4 minute;
-alocutiunea-reprezinta o interventie din partea unui vorbitor intr-un contex communicational,
avand drept scop ilustrarea unui punct de vedere (maxim 10 minute);
-pledoaria-este asemantoare cu aloctiunea, dar se deosebteste de aceasta prin aceea ca prezinta si
sustine un punct de vedere propriu;

2
-predica-tip de adresare in care posibilitatea de contraargumentare si manifestare critica sunt
reduse sau chiar anulate (cand va tine mama o predica…);
-interventia-este situatia in care emitatorul vine in sprijinul unor idei ale unui alt participant la
discutie, acesta din urma declarandu-si acordul cu mesajul enuntat;
-interpelarea-situatia in care cineva, aflat in postura de distribuitor de informatie, cere unor
anumite surse o mai buna precizare a unor probleme (de ex. “…aveti informatii suplimentare
legate de acest subiect?” ;
B). Dialogul- este forma de comunicare in care mesajele se schimba intre participanti, fiecare
fiind pe rand emitator si receptor.
Forme ale dialogului:
-dezbaterea-este destinata clarificarii si aprofundarii unor idei; are un moderator;
-seminarul-are un centru autorizat de comunicare (arbitru), implica diverse structuri evolutive
(la universitati se foloseste);
-interviul-este forma rigida a dialogului, rolurile de emitent si receptor nu se schimba;
-colocviul-participantii dezbat in comun o anumita idee, pa baza discutiilor imbagatindu-se sfera
de cunostinte, din domeniul discutat.
2). Dupa gradul de oficializare, avem:
-comunicare formala ( existenta in anumite documente);
-comunicare informala
3). Dupa numarul de participanti:
-comunicare intrapersonala (tu cu tine insuti);
-comunicare interpersonala (intre 2 persoane);
-in grup
4). Dupa natura interactiunii:
-comunicare directa (fara intermediari);
-comunicare indirecta (prin intermediari).
5). Dupa capacitate autoreglarii:
-comunicare unidirectionala;
-comunicare bidirectionala.
6). Dupa scopul urmarit:
-comunicare oficiala (de ex. professor-elev);

3
-comunicare neoficiala (elev-elev).
7). Dupa frecventa comunicarii:
-comunicare permanenta;
-comunicare periodica;
-comunicare ocazionala.
8). Dupa statutul interlocutorilor (a celor care stau de vorba):
-comunicare pe verticala (subalatern-sef);
-comunicare pe orizontala (sef-sef, subaltern-subaltern).
9). Dupa doemniul de activitate abordat:
-comunicare organizationala (intr-o intreprindere);
-comunicare educationala (scoala, universitate);
-comunicare publicitara (clipuri, spoturi0;
-comunicare politica(sloganuri);
-comunicare de afaceri