7.

CLASIFICAREA ARTICULATOARELOR
Există numeroase criterii după care sunt clasificate articulatoarele, iar această clasificare a fost
subiectul numeroaselor controverse de-a lungul timpului. În final s-au selectat patru criterii care au
însumat un acord general din partea lumii științifice stomatologice:
A. După tipul de înregistrări pe care le acceptă și după gradul de ajustabilitate.
B. După tipul de mișcări condilare pe care le poate simula.
C. După locația elementelor condilare.
D. După diferite teorii ale ocluziei
A. După tipul de înregistrări pe care le acceptă și după gradul de
ajustabilitate.
Acest prim criteriu de clasificare se bazează pe tipul de înregistrări care pot fi folosite pentru
montarea modelelor în articulator și pe tipul de setări care pot fi ajustate pentru a imita mișcările
mandibulei.
– Non-ajustabile
– Semi-ajustabile
– Complet-ajustabile.
AJUSTABILITATEA = capacitatea unui articulator de a simula cât mai aproape de realitate mișcările
mandibulei prin utilizarea unui număr mai redus sau mai mare de regalje mecanice.
ÎNREGISTRĂRI:
Reprezintă o înregistrare de tip măsurătoare a anumitor poziții ale mandibulei sau maxilarului.
Există un număr destul demare de înregistrări care pot fi folosite fie pentru a ajuta la montarea
modelelor în articulator fie la ajustarea și setarea articulatorului. Toate aceste măsurători pot fi
încadrate în una din cele patru categorii enunțate mai jos:
Înregistrarea cu arc facial.
Înregistrarea interocluzală.
Înregistrarea protruzivă.
Înregistrarea în lateralitate.

1.NON AJUSTABILE:
Un articulator non ajustabil este practic, o simplă balama, care poate fi mai mult sau mai
puțin elaborată (în funcție de producător). Nu permite nici un tip de ajustare pentru a ajuta la
imitarea mișcărilor mandibulei. Singura înregistrare pe care o folosește este cea interocluzală ( de
obicei în poziția de I.M) pentru a permite poziționarea modelelor unul față de celălalt.

Pot să se deschidă și să se închidă în jurul unei axe orizontale fixe.

Au un ghidaj condilian fix.

Pinul incizal alunecă pe un platou incizal înclinat într-o poziție fixă
2.SEMIAJUSTABILE
Un articulator semi-ajustabil permite efectuarea anumitor reglaje pentru a imita o medie a
mișcărilor mandibulei. Înregistrările care pot fi folosite sunt mult mai complexe: înregistrarea cu arc
facial, înregistrarea interocluzală, înregistrarea protruzivă și, uneori, înregistrarea în lateralitate.
 Au un ghidaj condilian orizontal ajustabil, ghidaj condilian lateral ajustabil,platou incizal
ajustabil și distanța intercondiliană ajustabilă.
 Aceste articulatoare sunt de două tipuri.
 Arcon.
 Non arcon
 Este un articulator care permite ajustări pentru a replica o medie a mișcărilor mandibulare.

3.COMPLET AJUSTABILE
Permite, în general, o replicare de mare acuratețe a mișcărilor mandibulei în cele trei planuri
ale spațiului. Folosește un mare număr de înregistrări: cu arc facial, interocluzală, protruzivă,
laterală, iar adesea necesită aparate mai complexe (axiografie, pantografie) pentru înregistrarea cu
arc facial sau pentru înregistrările mișcărilor de lateralitate.

B.După tipul de mișcări condiliene pe care le poate simula.

Al doilea criteriu de clasificare a articulatoarelor este bazat pe complexitatea mișcărilor
condiliene care pot fi simulate. Din acest punct de vedere, articulatoarele sunt împărțite în patru
categorii, sal , mai bine zis în patru clase: în care clasa I reprezintă nivelul minim iar clasa IV nivelul
maxim de complexitatre a mișcărilor.
În 1972, la congresul internațional cu tema ”Ocluzia dentară la protezele totale” care a avut
loc la Univ. Michigan (SUA) s-a stabilit o clasificare a articulatoarelor bazată pe posibilitățile
instrumentului, indicația utilizării, tehnica de înregistrare și modul de acceptare a înregistrării.
Clasa I : tipul de axă balama
Clasa II : arbitrare -tip A; tip B; tip C
Clasa III : Medii
tip A
tip B
Clasa IV : Speciale
tip A
tip B
CLASA I:
Un articulator de clasa I este un simpluinstrument de menținere a modelelor celor două arcade,
capabil să accepte o singură relație statică.
 Este non-ajustabil și este un simplu instrument tip balama care relaționează în plan vertical două
modele unul față de celălalt.
Nu se pot face decât mișcări verticale de închidere și deschidere, chiar dacă unele din ele
(funcție de producător) sunt capabile să simuleze oarecare mișcări orizontale. Chiar și mișcările în
plan vertical nu sunt foarte precise deoarece elementele artculare ale acestui instrument nu sunt
poziționate foarte precis. Aceste instrumente au precizie doar într-o singură poziție: închisă (cu cele
două modele poziționate în intercuspidare maximă).
Poate fi suficient pentru anumite scopuri (reparții de proteze, fabricarea unor mici piese acrilice
mobilizabile, realiazarea unei reconstituiri corono-radiculare).

Articulator clasa I A De observat ce mic este comparativ cu mărimea modelelor. Nu seamană în nici
un caz cu situația reală.
CLASA II
Un articulator din clasa a II-a permite și efectuarea unor mișcări orizontale pe lângă cele
verticale. Din păcate aceste mișcări nu sunt apropiate de cele reale, efectuate de ATM.
Este tot un articulator neajustabil dar are elementele articulare mult mai apropiate de
realitatea anatomică comparativ cu cele de cl.I.
Acest tip de articulator poate fi folosit pentru anumite proteze mai simple, eventual pentru
coroane unitare nu foarte complicate la pacienți cu relații ocluzale ideale.
Nu permite utilizarea înregistrărilor efectuate cu arcul facial.
Ele sunt de:
TiP A:- Instrumentele din această clasă permit mișcări excentrice bazate pe niște valori
medii și nu permit transferul înregistrării cu arcul facial. Condilii sunt pe brațul inferior al
articulatorului. Construcția lor se bazează pe teoria triunghiului lui Bonwill. Ex. Mean-Value
articulator - GYSI
TIP B: Instrumentele din această clasă permit mișcări excentrice bazate pe o teoria sferică a
ocluziei și nu permit transferul cu arcul facial. Ex. Monson’s articulator; Hall articulator
TIP C: Instrumentele din această clasă permit mișcări excentrice bazate pe înregistrări
engramă obținute de la pacient și nu vor accepta transferul cu arc facial. Ex.: House’s
articulator

Articulator clasa a II a – începe să semene mai mult cu realitatea din punct de vedere al
dimensiunilor, dar ghidajul condilar nu este real nici din punct de vedere al formei nici al stilului
sau poziției. Nu se poate facetransfer cu arcul facial, așa că modelul maxilar nu este în poziția
reală față de cele două ATM-uri artificiale.

CLASA III
Articulatorul din clasa a-III-a este un articulator semiajustabil care simulează ghidajul condilian
prin folosirea unor reglaje mecanice medii pentru fiecare parte a mișcării. Acest tip de articulator
este o bună alegere pentru majoritatea cazurilor protetice fixe și mobile și este suficient de realistic
și precis pentru majoritatea cazurilor cotidiene, fără a fi, în același timp, foarte complicate.
Aceste articulatoare permit mișcări orizontale și verticale și acceptă transferul cu arc facial.
Aceste instrumente simulează calea de mișcare a condililor prin utilizarea unor valori medii
sau a unor mecanisme echivalente pentru întregul traseu al condililor sau numai pentru o
parte din acesta.
Aceste articulatoare sunt– Tip A, Tip B.
TIP A: a. Acceptă transferul cu arc facial precum și o înregistrare a ocluziei în poziție protruzivă.
Exp. Hanau H articulator- RUDOLPH;HANAU (1923);Hanau H2 articulator ;Bergstrom articulator
(ARCON)
TIP B: Instrumentele din această clasă acceptă transferul cu arc facial, înregistrarea ocluziei în
protruzie, precum și înregistrările ocluziei în lateralitate.
Exp.Trubyte articulator -GYSI;Tripod articulator – STANSBERRY; Ney articulator- De Pietro
(1960);Hanau (130-21) -Richard Beu & James Janik (1964);Tele Dyne articulator -Richard Beu
(1975);Pandent articulator -Robert Lee.

Articulator cl.III aceste articulatoare au elementele condilare și elementele de ghidaj poziționate

și modelate în concordanță cu niște valori anatomice medii reale.

CLASA IV
Articulatoarele din clasa a IV a sunt cele mai complexe și precise.
Ele permit utilizarea înregistrărilor dinamice tridimensionale pentru orientarea modelelor față
de cele două ATMuri și sunt cele mai precise din punct de vedere al capacității de replicare a
mișcărilor mandibulare individuale ale pacientului.
Sunt articulatoare complet ajustabile.
Aceste tipuri de articulatoare sunt folosite de specialiștii în protetică atunci când trebuie
rezolvate cazuri extrem de complexe de restaurare completă și complexă a cavității bucale. Sunt
folosite în cazuri complexe în care se realizează simultan restaurări protetice pe dinți naturali și pe
implante sau când se vor face modificări majore ale poziției mandibulei sau ale rapoartelor ocluzale.
Pot fi :
Tip A Instrumentele din această clasă vor accepta înregistrările dinamice
tridimensionale și folosesc transferul cu arc facial. Mișcarea condililor este formată prin înregistrări
engramă de către pacient. Exp. TMJ articulator – Kenneth Swanson (1965)
 Tip B Similar cu tip A dar ghidajul condilian poate fi selectiv modificat ca și unghi și
reglat. Aceste
ceste proceduri utilizează înregistrările pantografice. EXP. Pantronic articulator
ar – Denar
(1982);Gnathoscope - Charls Stuart;D
Stuart 4A & D 5A- Niles Guichet;Simulator - Earnest Granger

Articulator cl.IV: . arată similar cu cele din cl.III dar au mai multe posibilități
posibilități de ajustare pentru
mai muIțiți factori care influențează
influențeaz mișcările mandibulare.

C.După locația
loca elementelor condilare.

Al treilea criteriu după care sunt clasificate articulatoarele

art este cel legat de poziția
ția condililor. Din
acest punct de vedere există următoarele două tipuri:
– Arcon : sunt cele care imită situația
situa reală naturală: condilul atașatșat la mandibulă
mandibul
(brațul
țul inferior) iar cavitatea glenoidă
glenoid aparține
ține craniului (brațul superior). Astfel,
cavitățile
țile care conțin elementele de ghidaj condilian sunt atașate la brațul superior
al articulatorului
ulatorului iar sferele condilare aparțin
aparțin brațului inferior al articulatorului. Pot fi
semiajustabile sau complet ajustabile.
– Non-arcon:: are elementele articulare poziționate
poziționate exact invers decât la
articulatoarele arcon. Astfel, sferele condilare sunt atașatee la brațul
bra superior în timp
ce elementele de ghidaj condilar sunt atașate
atașate la brațul inferior al articulatorului.
Această situație ție este exact invers decât în realitate. Aceste articulatoare nu sunt atât
de precise ca cele tip arcon, dar uneori se dovedesc utile în realizarea protezelor.
Exită situații
ții în care manipularea lor este mai ușoară
ușoară în faza de montare a dinților
din și
în care ușoarele
șoarele imperfecțiuni nu sunt semnificatice clinic.

Articulator tip Arcon: sfera conduilară este La articulatorul de tip Non-Arcon,

Arcon, sfera condilară
atașată la brațul
țul inferior al articulatorului iar este atașată la brațul
țul superior iar ghidajul
ghidajul condilian la brațul
țul superior. condilian la brațul inferior.
 D. BAZATE PE TEORIILE ARTICULATOARELOR
1.Bazate pe teoria lui Bonwill
• cunoscută ca teoria triunghiului echilateral.
• Permite mișcări laterale și permit mișcări în plan orizontal.

2. B. Teoria conică a articulatorului – R. E. HALL

dinții inferiori se mișcă pe suprafața dinților superiori ca pe suprafața unui con, generând un unghi
de 45 grade.

3. C.Teoria sferică a articulatorului–G.S.MONSON

 dinții inferiori se mișcă pe suprafața dinților superiori descriind o sferă cu diametrul de

8inches.
 centrul este localizat în regiunea glabella.