Comunicarea asertivă

Ce este asertivitatea?

În literatura de specialitate pentru desemnarea unei comunicări eficiente şi, respectiv, a

conduitelor optime, se întâlnesc tot mai des sintagmele: comunicare asertivă şi comportament
asertiv. Dar ce înseamnă de fapt asertivitatea ?
Asertivitatea este abilitatea de a-ţi comunica emoţiile, nevoile, opiniile şi
convingerile într-o manieră care nu încalcă drepturile celorlalţi. Asertivitatea se referă la
modul în care oamenii interacţionează cu ceilalţi, la felul cuiva de a fi şi de a se comporta într-
un mediu social. Lazarus (1973) defineşte asertivitatea drept capacitatea de a-i influenţa pe
alţii. Abordările mai recente o consideră un deschizător al comunicării care permite o
exprimare mult mai elaborată a sentimentelor în legatură cu evenimente, situaţii, fără a-i
blama pe cei din jur, a-i învinovăţi sau a-i evalua ca fiind nişte adversari.
Este o abilitate pe care o poţi învăţa. Este o modalitate de a comunica şi de a te comporta cu
ceilalţi care te va ajuta să ai mai multă încredere în tine. Asertivitatea nu este un
comportament natural, cu care ne naştem. Pe măsură ce creştem, învăţăm să ne adaptăm
comportamentul la ce se întâmplă în jurul nostru, la persoanele cu care ne întâlnim. Dacă
încrederea în noi înşine este diminuată, prin ironie sau violenţă, atunci când vom fi adulţi vom
avea tendinţa să reacţionăm pasiv sau agresiv, în situaţii similare.

Caracteristicile asertivităţii

În continuare, enumerăm o serie de abilităţi pe care le presupune asertivitatea.

Putem recunoaşte dacă o persoană este asertivă, fie elev sau cadru didactic, având în
vedere următoarele situaţii:
 Reuşeşte să spună “nu” chiar şi în situaţiile în care i se pare că e dificil să facă acest
lucru.
 Îşi exprimă atât sentimentele pozitive, cât şi pe cele negative, într-o manieră care să nu
provoace neplăceri celor din jur.
 Atunci când începe o conversaţie, o continuă şi o finalizează încercand să-şi expună
argumentele în faţa celorlalţi, fără a-i jigni sau a fi agresiv. 
 Are putere de convingere pentru că ştie cum să vorbească celor din jur şi să le
comunice ceea ce-şi doreste într-o manieră elegantă, chiar dacă ei nu sunt de acord cu el.
 Îşi susţine propriile drepturi fără a le încălca pe ale altora.
 Ia cuvântul atunci când nu este de acord cu ceea ce se spune şi îşi prezintă
argumentele fără a face uz de violenţă verbală.
 Îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce a spus sau ceea ce a făcut indiferent de cât
de grave sunt consecinţele.
 Se percepe ca fiind o persoană corectă, cu încredere în propriile forţe şi cu un set de
valori în care crede şi pe care le apără indiferent de ce îi spun cei din jur.
Din comunicarea asertivă nu ar trebui să lipsească, expresiile verbale precum:
 ,,Eu cred că..............”
 ,,Te deranjează dacă.........”
 ,,Apreciez mult ce ai făcut pentru mine..........”
 ,,Aş dori să fac acest lucru.......................”

Totodată, există şi o serie de elemente non-verbale ale componentei comportamentale

ale asertivităţii. Astfel:

1
Ø Contactul vizual: Subiectul îşi priveşte interlocutorii drept în ochi, pentru a evita
transmiterea mesajelor nedorite , de tipul ,,eu nu sunt convins /-ă de ceea ce spun” sau ,,îmi
este foarte frică”.
Ø Tonul vocii trebuie să fie potrivit, pentru că dacă ar vorbi încet ar da impresia de
nesiguranţă, iar dacă tonul vocii este ridicat, celălalt interlocutor ar avea sigur un
comportament depresiv.
Ø Postura corpului diferă de la o situaţie la alta: o postură încordată ar trăda o stare de
nelinişte, iar una relaxată s-ar interpreta din partea celorlalţi ca o lipsă de respect faţă de ei.
Ø Mimica persoanei este adecvată şi congruentă cu conţinutul mesajului.

Asertivitatea şi celelalte stiluri de comunicare

Există trei tipuri de stiluri de comunicare: asertiv, agresiv si pasiv.  Cei cu un stil
pasiv evită confruntările, conflictele şi nu fac faţă uşor situaţiilor cu un grad de incertitudine
ridicată. Ei sunt uşor de rănit şi comunică foarte rar celor din jur nemulţumirile pe care le au.
Cei cu un stil agresiv îi blamează pe cei din jur, folosesc violenţa verbală şi
comportamentală pentru a soluţiona o problema, încalcă regulile, ironizează şi folosesc critica
în orice situaţie.
Comunicarea asertivă presupune încredere în propria persoană, capacitatea de a-şi
exprima emoţiile, părerile şi argumentele de faţă cu ceilalţi.
Cei din jur percep oamenii asertivi drept persoane de încredere, sociabili, mult mai
atrăgători, cu un autocontrol ridicat în relaţiile cu cei din jur. Nu există un stil pur de
comunicare, doar pasiv, agresiv sau asertiv. Depinde foarte mult de caracteristicile de
personalitate, dar şi de contextul în care se află persoana respectivă. Chiar şi oamenii cei mai
asertivi pot ,,să-şi iasă din pepeni” atunci când ceva din context nu e aşa cum ar fi trebuit.
Oamenii se comportă şi comunică în funcţie de cele două reacţii primare - de fuga sau
lupta - în mod submisiv sau agresiv. "În mod natural, ne comportăm şi comunicăm submisiv
sau agresiv; asertivitatea este un comportament şi un mod de comunicare educat - deci o
abilitate care trebuie cunoscută şi apoi exersată". Dacă am plasa pe o scală cele două extreme
- submisiv şi agresiv - comportamentul asertiv nu se află, aşa cum ne-am aştepta, la mijloc.
"Comportamentul asertiv este mult mai aproape de cel agresiv, dar se diferenţiază de
comportamentul agresiv prin faptul că nu încalcă drepturile şi libertăţile celuilalt. De
asemenea, comportamentul asertiv analizează comportamentul celuilalt şi nu persoana lui".
De exemplu, un manager care intră în birou şi le spune oamenilor săi: "Sunt nemulţumit că nu
aţi atins ţintele pe care vi le-am stabilit. Ce s-a întâmplat?", se comportă asertiv, iar un
manager care spune: "Normal. Pleacă omul o zi şi nu mai face nimeni nimic. Idioţilor!", are
un comportament agresiv.

Consecinţe ale comportamentelor asertive, pasive şi agresive

Pasiv Asertiv Agresiv

Problema este evitată. Problema este discutată. Problema este atacată.

Drepturile tale sunt ignorate. Drepturile tale sunt Drepturile tale sunt susţinute fără
susţinute. a ţine cont de drepturile
celorlalţi.
Îi laşi pe ceilalţi să aleagă în Îţi alegi tu activitatea. Îţi alegi activitatea ta şi pe a
locul tău. celorlalţi.
Neîncredere Au încredere în ei. Ostili, blamează, acuză
Vezi drepturile celorlalţi ca Recunoşti şi drepturile tale Drepturile tale sunt mai
fiind mai importante. şi ale celorlalţi. importante decât ale celorlalţi.

2
 Etapele în dezvoltarea comportamentului asertiv:
Ø Examinarea modului în care interacţionăm cu ceilalţi din perspectiva asertivităţii;
Ø Selectarea situaţiilor în care ar fi util să ne comportăm asertiv;
Ø Examinarea unui incident din trecutul personal (retrăirea imaginativă a acelei situaţii);
Ø Notarea următoarelor elemente din evenimentul problemă;
- contactul vizual;
- gestica;
- postura corpului;
- volumul şi tonul vocii;
- fluenţa vorbirii;
- timpul scurs între producerea incidentului analizat şi apariţia reacţiei tale; conţinutul
mesajului;
- credibilitatea mesajului.
Ø Observarea mai multor modele care se comportă în mod asertiv;
Ø Identificarea comportamentelor asertive folositoare în diverse situaţii;
Ø Imaginarea utilizării acestor comportamente şi anticiparea consecinţelor;
Ø Modificarea secvenţelor comportamentale considerate asertive care nu coincid cu rezultate
pozitive;
Ø Utilizarea comportamentelor asertive valide în situaţii reale de viaţă;
Ø Analiza situaţiilor reale de viaţă în care s-a implementat comportamentul asertiv după
itemii de la punctul anterior;
Ø Generalizarea comportamentelor asertive.

Concluzii
Asertivitatea este abilitatea de a-ţi comunica emoţiile, nevoile, opiniile şi
convingerile într-o manieră care nu încalcă drepturile celorlalţi. Comportamentul asertiv este
o competenţă de bază pentru performanţa în viaţa profesională şi cea personală.
A fi asertiv înseamnă a-ţi şti drepturile şi a ţi le cere, respectând drepturile celorlalţi.

E bine de ştiut ...

Arta comunicării şi comportamentul asertiv1

 Să nu agresăm sau să nu ne enervăm interlocutorul prin prea puternica noastră

personalitate, bazându-ne pe excelenta părere pe care o avem despre noi. Să nu spunem, de
exemplu:”Eu întotdeauna, eu niciodată, eu, eu, eu ...” Să nu ridicăm tonul, să nu ţipăm.
 Să nu transformăm o conversaţie într-un dialog al surzilor. „Necomunicarea”
este, se pare, un blestem al perioadei în care trăim. Aparent, ne ascultăm interlocutorul, în
realitate ne gândim la ale noastre. Este unul dintre motivele însingurării şi tristeţii omului
„modern”. Să învăţăm să-i auzim pe ceilalţi când îi „ascultăm”.
 Să nu întrerupem brutal interlocutorul, ci să aşteptăm cu răbdare şi tact un
moment prielnic pentru a ne spune şi noi părerea.
 Să nu ne amestecăm într-o discuţie străină, mai ales când întâlnim, pe stradă, o
cunoştinţă care stă de vorbă cu cineva.
 Să nu vorbim tot timpul despre minunăţiile de copii pe care îi avem şi nici despre
persoane pe care cei de faţă nu le cunosc.
 Există subiecte care pot fi discutate doar între prieteni. Unul dintre ele, şi nu cel
mai puţin important, este cel al banilor. Nu uitaţi: culmea prostului gust este să te plângi de
lipsa banilor, de necazurile din familie sau de la serviciu. Nimeni nu-ţi va rezolva
problemele, vei fi doar compătimit şi te vei pune într-o situaţie umilitoare.
 Bârfa este un joc foarte periculos, căci informaţia ajunge mai devreme sau mai
târziu la cel în cauză. Ştiind asta, înseamnă să fii total lipsit de inteligenţă să o faci, că doar
1
Aurelia Marinescu, Codul bunelor maniere astăzi, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2002

3
nu vrei neapărat să ai duşmani. Dacă este vorba despre prieteni, a-i apăra devine o datorie
de onoare. Abţineţi-vă însă de a le transmite penibila discuţie, alimentând bârfa. Prietenii o
vor afla de la altcineva, iar dacă nu, cu atât mai bine ! Faceţi-vă un principiu din a nu
învenina viaţa celor din jur transmiţându-le lucruri neplăcute. Nu este o dovadă de
„sinceritate”, ci de răutate.
 Persoana care îţi spune „verde-n faţă” cele mai mari măgării are întotdeauna o
formulă: „Îţi spun ceva ... dar să nu te superi !”. Ba mă supăr, ar trebui să replicăm, mă
supăr şi nu vreau să ascult !
 Să limitezi conversaţia la a vorbi numai despre alţii este nu numai o impoliteţe, ci
şi dovada lipsei de imaginaţie. Să faci mereu afirmaţii ironice sau glume, atât la adresa celor
prezenţi, cât şi a celor absenţi, nu demonstrează că eşti spiritual, ci prost crescut!
 A nu-ţi privi interlocutorul în ochi în timp ce vorbeşti cu el trece drept lipsă de
respect. Oricât de serioasă ar fi o discuţie, trebuie să-i acordăm interlocutorului un surâs
amical.
 E de preferat să nu râdem când cineva face o mică gafă, deoarece nici noi nu
suntem scutiţi de asemenea încurcături.

Aplicaţii pentru orele de Consiliere şi orientare

 Chestionar: Comunicarea asertivă
Sugerăm un exerciţiu pe care profesorii ar putea să-l propună elevilor lor pentru a-i
cunoaşte mai bine. El se numeşte: „Eu în Oglinda Viitorului”.
 Ceea ce trebuie să facă este să se gândească la următoarele propoziţii şi să găsească un
răspuns pentru a le completa:
1. Aş vrea să fiu ca …………………, pentru că……………………………
2. Nu aş dori să fiu ca ………………, deoarece……………………………
3. Mi-ar plăcea să devin……………, pentru că……………………………
4. Aş prefera să locuiesc………………..…………, deoarece……………………………
5. Când comunic cu ceilalţi, îmi place de mine atunci când………………………… ,
deoarece……………………
6. In relaţiile cu cei din jur, aş vrea să schimb la mine……………………,
deoarece……………………

Răspunsurile la aceste întrebări îi vor ajuta pe elevi să afle mai multe despre ei, despre
ceea ce le place şi ceea ce ar vrea să schimbe la ei înşişi, în general şi la felul în care
relaţionează cu cei din jur.  

 Chestionar: Asertivitate

1. Pot să-mi exprim cinstit sentimentele. DA NU

2. Pot să spun NU fără să mă acuz sau să mă simt vinovat/ă. DA NU
3. Pot să recunosc când sunt supărat/ă. DA NU
4. Încerc să găsesc cauza supărării mele. DA NU
5. Aştept să cunosc toate faptele înainte de a lua o decizie. DA NU
6. „Critic” comportamentul unei persoane şi nu persoana. DA NU
7. Îmi asum resoponsabilitatea pentru sentimentele mele în
loc să învinuiesc pe alţii. DA NU
8. Reuşesc să să-mi exprim atât sentimentele pozitive cât şi
pe cele negative. DA NU
4
9. Când spun cum mă simt, nu-i jignesc pe ceilalţi. DA NU
10. Când nu sunt de acord cu altcineva nu uzez de agresiuni
verbale. DA NU
11. Reuşesc să găsesc soluţii pentru probleme şi nu stau să
mă plâng. DA NU
12. Respect drepturile celorlalţi când mi le exprim pe ale mele. DA NU

 Exerciţiu de spargere a gheţii :

Crearea stării aperceptive, emoţionale, a interesului pentru o activitate, captarea
atenţiei se poate facre printr-un exerciţiu de cunoaştere interpersonală „Balanţa” (Anexa nr.
1). Scopul exerciţiului este de a da persoanei posibilitatea să reflecteze asupra a ceea ce o
deranjează în comportarea celorlalţi, dar şi a neplăcerilor pe care le provoacă celor din jur prin
propriul comportament. După completarea fişei, se prezintă rezultatele reflecţiei.

 Exerciţiu de comunicare: Se formează grupe de 5-6 elevi.

Fiecare grupă primeşte o coală mare albă de hârtie şi marker. Se prezintă clasei câteva
mesaje şi li se cere elevilor să noteze răspunsurile pasive, agresive şi asertive la aceste
mesaje.
1. Prietenul tău fumează şi te roagă şi pe tine să fumezi cu el.
Răspunsul pasiv :
Răspunsul agresiv :
Răspunsul asertiv :

2. Colegul tău îţi ia mâncarea din geantă fără să îţi ceară voie, dar ţie îţi este foarte
foame.
Răspunsul pasiv :
Răspunsul agresiv :
Răspunsul asertiv :

3. Ţi-ai cumpărat o bluză preferată şi observi că prietena ta o poartă fără să te fi

întrebat.
Răspunsul pasiv :
Răspunsul agresiv :
Răspunsul asertiv :

5
4. Aţi stabilit că mergeţi cu colegii la film la o anumită oră şi zi, dar ei modoficat între
timp ziua fără să te anunţe şi pe tine. Tu ai fost la data stabilită iniţial şi ai aşteptat
degeaba. Ce faci?
Răspunsul pasiv :
Răspunsul agresiv :
Răspunsul asertiv :

Bibliografie / Webografie:

 Băban, Adriana, Consiliere educaţională, Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie

şi consiliere, Editura PSINET, Cluj, 2001
 Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2003
 Marinescu, Aurelia, Codul bunelor maniere astăzi, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2002
 www.didactic.ro
 www.suntparinte.ro

6
Anexa 1

BALANŢA

Ce te deranjează cel mai tare la cei din jur? Ce crezi că îi deranjează pe cei din jur la tine?

„Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face !

7
8