UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT – BUCURESTI

SPECIALIZAREA : KINETOTERAPIA IN AFECTIUNILE LOCOMOTORII

Kinetoprofilaxia in reumatologie
-kinetoprofilaxia in gonartroza-
 Artrozele sunt afectiuni neinflamatoare ale articulatiilor mobile, caracterizate prin
deteriorarea si abraziunea cartilajului articular precum si prin leziuni hipertrofice ale
extremitatilor osoase. Monoarticulare, uneori bilaterale, artrozele cresc ca frecventa paralel
cuvarsta; neinsotite de semne generale si nici de leziuni extraarticulare, ele se traduc clinic prin
dureri, impotenta functionala si prin deformari articulare, iar radiologic prin pensarea spatiului
articular, osteofitoza subcondrala si uneori zone circumsrise de osteoporoza. Avand in
vederetendinta actuala de crestere a proportiei subiectilor de varsta a treia, de imbatranire a
populatiei,este de asteptat o crestere a prevalentei coxartrozelor. De aceea orice contributie cat de
modesta,adusa in planul modalitatilor de tratament si recuperare in aceasta boala, poate fi
benefica.

Gonartroza sau osteoartrita articulatiei genunchiului este o boala degenerativa a

articulatiilor, provocata de degenerarea cartilajului pana la distrugerea completa a acestuia,
avand ca rezultat deformarea articulatiei; astfel, reactiile inflamatorii mai putin severe sunt
fenomene secundare, aparute din procesele de degenerare. In mai mult de jumatate din cazurile
in care un genunchi este afectat, ambii genunchi vor prezenta gonartroza.

Gonartroza constituie localizarea reumatismului degenerativ la nivelul articulaţiei

genunchiului. Este o formă frecventă a reumatismului degenerativ, afecţiunea fiind supărătoare şi
uneori invalidantă. Procesul de uzură poate interesa separat sau împreună cele două articulaţii –
femurotibială şi femurorotuliană. Deseori, este însoţită de o sinovită medie cu prezenţa unei
cantităţi variabile de exudat.
 Cauzele si factorii de risc ai gonartrozei

Principalul factor de risc este excesul de greutate. Fiind supraponderali sau obezi joaca un rol
major, deoarece este suficient ca indicele de masa corporala sa fie mai mare de 27 pentru ca
riscul de a dezvolta osteoartrita genunchiului sa fie multiplicat de trei ori.
Practicarea sporturilor de top este un alt factor de risc cunoscut. Sporturile de contact (in
special fotbalul si rugby-ul) expun genunchii la leziuni serioase.Indepartarea meniscului (partial
sau total) si deformarea genunchiului reprezinta doi alti factori de risc pentru dezvoltarea
osteoartritei.

Alte cauze care pot duce la aparitia gonartrozei:

1. tulburari metabolice

2. in special dezechilibre hormonale

3. leziuni la genunchi (fractura, oase crapate, ligamente sfasiate sau menisc)

4. boli inflamatorii (reumatism, artrita)

5. frecventa si suprasarcina fizica prelungita (mai ales la sportivi - gimnasti, jucatori de

fotbal)

6. tulburari endocrine

7. anomalii genetice ale structurii tesuturilor

8. factori de varsta(riscul de a dezvolta gonartroza creşte proporţional cu vârsta şi, deşi

este mai frecvenţă la femei, gonartroza debutează la bărbaţi datorită suprasolicitării
articulaţiilor)

Simptomatologie si evolutie

Durerea care apare in timpul miscarii, determina pacientul care sufera de gonartroza sa
incerce sa salveze membrul afectat prin limitarea activitatii fizice si adesea profesionale, ceea ce
duce la restrangerea mobilitatii in articulatie si chiar contractarea intr-o pozitie indoita. In stadiul
ulterior al dezvoltarii bolii, durerea are loc si in repaus, iar conturul articulatiei este ingrosat
permanent si deformat.
In timpul mersului, pacientul roteste membrul inferior spre exterior, indoaie si inclina
trunchiul spre fata si spre lateral. Lungimea pasului este apoi redusa, iar utilizarea membrelor
inferioare bolnave este limitata. In stadiul incipient al dezvoltarii modificarilor degenerative,
pacientul nu are simptome si nu prezinta nici o disfunctie. Cu toate acestea, in timp, pot sa apara
simptomele usoare si adesea neobservate, cum ar fi:

a) dificultate in efectuarea flexiei si extinderii genunchiului in gama completa

b) umflarea usoara provocata de efuziune si ingrosarea sinovialului

c) roseata si temperatura crescuta in zona articulatiei genunchiului,in special dupa exercitii

sau alte eforturi

d) compresiune sensibila - trosnit caracteristic si scartait in timpul miscarii, cauzate de

suprafetele articulare care se freaca una de cealalta

e) atrofia muschiului cvadriceps femoris (in special capul medial)

f) rigiditate dimineata

La inceput, procesul degenerativ afecteaza numai cartilajul articular, ceea ce duce la uzura
prematura. Cu toate acestea, procesul de distrugere a cartilajului articular are ca rezultat treptat
cresterea anormala a tesutului osos in zona articulatiei genunchiului, care, la randul sau, duce la
deformarea articulatiilor. Odata cu aparitia modificarilor degenerative, cartilajul articular
inceteaza sa-si indeplineasca functiile. Ca urmare a pierderii elasticitatii sale, cartilajul devine
mai susceptibil la socuri si deteriorari. Membrana sinoviala este supusa umflarii si vascularizarii
imbunatatite, in timp ce capsula articulara sufera hipertrofie, ingrosare si cicatrizare.
Cand procesul degenerativ ajunge deja la stadiul avansat, apare simptomul durerii. Durerea
creste, in special cand persoana afectata: merge pe jos, sta mult in picioare, se apleaca, se ridica
de pe scaun, coboara scarile, transporta obiecte grele.
Durerea este localizata mai ales in partea din fata sau mediana a articulatiei genunchiului.
Durerea care apare in timpul miscarii il face pe pacient sa evite miscarea membrului afectat prin
limitarea activitatii sale fizice si profesionale, ceea ce duce la restrictionarea mobilitatii.
 Etiologie

Gonartroza poate fi primitivă şi secundară.

A. Gonartroza primitivă este mai frecventă la femeie; apare la vârsta de 40-70 de ani.

Dintre factorii incriminaţi în producerea gonartrozei se menţionează:

o factorii endocrini - boala este mai frecventă la femeia după menopauză;

o obezitatea - două treimi din bolnavi sunt supraponderali;
o tulburări venoase - 40% din bolnavii cu gonartroză au varice
B. Gonartroza secundară:

Cea cu debut femurotibial este secundară:

 o unor tulburări ale biomecanicii articulare de origine traumatică: fracturi, luxaţii,
entorse grave, rupturi de menisc sau de origine
o statică: genu-varum, genu-valgum; biomecanica genunchiului mai poate fi
afectată de supraîncărcări de la distanţă a genunchiului: picior plat, anomalii ale
şoldului, coxartroză;
o unor boli localizate la nivelul genunchiului: osteocondromatoza, boala Paget,
osteocondrita disecantă etc.;

Gonartroza se poate prezenta clinic sub cele 3 stadii considerate in recuperare:

1. stadiul initial : (SI)-pacientul prezinta dureri in ortostatism prelungit si

mers pe teren accidentat si usoara hipotrofie si hipotonie a cvadricepsului
2. stadiul evoluat (SE)- pacientul prezinta dureri care apar repede in
ortostatism si mers , limitarea mobilitatii genunchiului pana la maxim 900 ,
cresterea de volum a genunchiului , usor flexum,instabilitate activa, de
cele mai multe ori exista si deviatii laterale
3. stadiul final( SF)-pacientul prezinta dureri si in repaus, mobilitate sub 900 ,
deformare articulara , severa insuficienta musculara , deficit motor
important , flexum, deviatii in plan sagital sau frontal .

Tratament recuperator

Obiectivele recuperarii:

1. Prevenirea instalării unui genu flexum ireductibil

2. Echilibrarea forţei musculare a extensorilor şi flexorilor genunchiului.
3. Menţinerea / creşterea amplitudinii de mişcare.
4. Asigurarea stabilitaţii genunchiului.
5. Refacerea controlului muscular dinamic pentru mers.

Realizarea acestor obiective este perfct realizabila prin mijloace terapeutice specifice
medicii fizice , cu conditia ca metodologia de aplicare sa fie adaptata la stadiul bolii .
 Pacientii cu gonatroza care se prezinta intr-un stadiu de inflamatie si cu un genunchi marit
in volum , cald, limitate a mobilitatii , si impotent functional variabila vor fi tratati prin repaus
articular in decubit dorsal ,posturarea genunchiului (cu o perna mica in spatial popliteu care
asigura o flexie de 10 si 150 de flexie pasiva ) . pentru reducerea durerilor si a fenomenelor
inflamatorii , pe langa tratamentul postural , se aplica comtrese reci si electroterapie cu curenti
de joasa frecventa ( TENS , CDD , CTrabert , ) , laser, unde scurte. Prevenirea hipotrofiei
muscular se poate realize prin exercitii izometrice ale muschiului cvadriceps, si o serie de
procedure elecrice ce stimuleaza contractia musculara .

Pacientii care prezinta dureri la nivelul genunchiului , cu un caracter mecanic urmaresc

prin programul de recuperare refacerea fortei musculare, a stabilitatii si amplitudinii maxime de
miscare., masajul si kinetoterapia sunt mijloacele terapeutice de baza .

Rolul masajului este si el destul de important la inceputul programului de recuperare datorita

efectului favorabil asupra simularii proprioceptiei si prin mibilizarea torulei pe condilii femurali,
in plus efectul circulator si biotrofic tisular nu sunt de neglijat.

Programul de exercitii pentru recuperarea mobilitatii ,fortei , stabilitatii genunchiului

Posturarea genunchiului afectat

Din decubit dorsal ƒ

 Cu membrul inferior afectat sprijinit (la 40º) pe un rulou; se menţine genunchiul în

extensie prin propria greutate. ƒ
 Cu membrul inferior afectat sprijinit pe un rulou, pe genunchi se pune un săculeţ cu
nisip favorizând extensia genunchiului.

Din decubit ventral ƒ

 Cu picioarele înafara planului patului, pe 1/3 inferioară a gambei se pune un săculeţ

cu nisip; se menţine genunchiul în extensie. ƒ
 Cu gambele în afara planului patului, pe 1/3 inferioară a gambei un săculeţ cu nisip;
se menţine genunchiul în extensie.
Din aşezat

 Pe un scaun cu picior sprijinit pe un scaun plasat în faţă, pe genunchi un săculeţ cu

nisip; se menţine genunchiul în extensie.

Mobilizări pasive şi autopasive

 Kinetoterapeutul face mobilizări ale rotulei (transversal şi longitudinal). ƒ

 Kinetoterapeutul face mobilizări pasive ale genunchiului, se insistă pe rotaţia internă
care este mult limitată; cu articulaţia coxofemurală în abducţie şi genunchiul în flexie
90º: kinetoterapeutul fixează glezna pacientului între torace şi braţ şi susţine
extremitatea superioară a gambei cu ambele mâini sub linia articulară, imprimă o
mişcare de translaţie orizontală externă a gambei (se reduce progresiv unghiul de
flexie a gambei pe coapsă).
 ƒ Pacientul prinde cu o bandă elastică planta piciorului şi face mobilizări autopasive
ale genunchiului.

Antrenament izometric pe diferite grupe muscular

Din decubit dorsal ƒ

 Cu un sac de nisip sub genunchi; pacientul ridică gamba şi menţine câteva secunde. ƒ
 Kinetoterapeutul, cu o mână pe cvadricepsul pacientul iar cu cealaltă sub călcâi; pacientul
încearcă s ă ridice membrele inferioare de pe sol cu genunchiul în extensie. ƒ
 Pe o banchetă, cu gambele atârnate în afară, călcâiele se sprijină pe picioarele banchetei
astfel încât să blocheze mişcarea de flexie peste 90º a genunchilor; pacientul contractă
muşchii ischiogambieri ca şi cum ar vrea să flecteze genunchii.
 Genunchii sunt în flexie şi lipiţi puternic unul de celălalt, tălpile pe sol; pacientul
contractă muşchii ca şi cum ar vrea să extindă genunchii.

Din decubit ventral

  Cu un săculeţ de nisip pe spaţiul popliteu, pacientul face ridicări pe vârfuri şi menţine
câteva secunde. ƒ
 În 1/3 inferioară a gambelor se fixează un capăt al unei benzi elastice: pacientul execută
flexia genunchiului; se lucrează simultan sau alternativ. ƒ
 Sub gleznă se pune un sac de nisip astfel încât genunchiul să fie în uşoară flexie;
kinetoterapeutul aplică o rezistenţă în spaţiul popliteu iar pacientul încearcă să extindă
genunchiul contra rezistenţei.

Exerciţii active ale genunchiului

Din decubit dorsal ƒ

 Pacientul execută pedalarea membrelor inferioare (înainte/ înapoi).

 ƒ Pacientul ridică membrul inferior cu articulaţia coxofemurală şi genunchiul în flexie şi
coboară membrele inferioare în extensie.
 ƒ Cu un rulou în spa ţiu popliteu, un săculeţ de nisip pe articulaţia metatarsiană; execută
flexii dorsale şi plantare. ƒ
 Cu o minge medicinală prinsă între picioare: pacientul execută flexia-extensia
genunchilor (cu control).

Din decubit ventral

 Cu un săculeţ de nisip pe spaţiul popliteu, pacientul execută ridicări pe vârfuri.

 Cu săculeţi de nisip fixaţi la nivelul gleznei; execută flexii ale genunchiului, simultan şi
alternativ. ƒ
 Cu picioarele în afara suprafeţei de sprijin; pacientul execută flexia plantară; se poate
aplica rezistenţă.

Din decubit lateral ƒ

 Membrele inferioare în abducţie, se execută flexii-extensii ale şoldului. ƒ

 Se execută rotaţii ale piciorului şi ale gambei cu genunchii în diverse unghiuri de flexie

Din aşezat ƒ
  Pe o banchetă, cu gambele atârnate la margine: se execută extensia genunchiului
(simultan/alternativ) împotriva gravitaţiei, apoi cu un sac de nisip plasat pe faţa dorsală a
piciorului.

Din ortostatism ƒ

 Pe un picior cu faţa la spalier, celălalt picior sprijinit pe o şipcă, astfel încât genunchiul
să fie în flexie de aproximativ 90º, mâinile prind şipca din dreptul umerilor; pacientul
execută extensia genunchiului flectat cu ridicarea în atârnat.
 În sprijin pe membrul inferior sănătos, membrul inferior afectat cu genunchiul în
extensie face o uşoară flexie din articulaţia coxofemurală concomitent cu extensia
gleznei. ƒ
 Cu faţa la spalier; pacientul execută ridicări pe vârfuri, simultan/alternativ/pe un picior.
 Pe o planşetă balansoare (un suport oscilant care poate permite mişcare într-un plan sau
în toate planurile), pacientul încearcă să-şi păstreze echilibrul.
 Bibliografie

1. “KINETOLOGIE profilactica, terapeutica si de recuperare “ -TUDOR SBENGHE ,

Editura Medicala , Bucuresti , 1987
2. “FIZIOKINETOTERAPIE SI RECUPERARE MEDICALA”- IAROSLAV KISS ,
Editura Medicala- Bucuresti, 1999
3. “ RECUPERAREA MEDICALA LA DOMICILIUL BOLNAVULUI “- DR. TUDOR
SBENGHE, Editura Medicala , Bucuresti , 1996
4. “ KINETOTERAPIE- Metodica desfăşurării activităţii practice”-RODICA COTOMAN ,
Editura Fundatia Romania de Maine , 2005.