Să învățăm să citim eticheta produselor

"Dacă te hrăneşti cu etichete ale unor gustări pentru seară - este problema ta directă
şi personală - dar plăteşti reclama de două ori - odată la casa de marcat, imediat, şi peste
ani, cu sănătatea ta."
Andrei Laslău

O incursiune în cadrul unui supermarket poate fi o experienţă tentantă. Rafturile sunt pline
de produse care mai de care mai frumos şi mai colorat ambalate, toate arată delicios. Mesajele
de promovare sunt simple („cel mai mic preţ“, „natural“, „delicios“, „ambalaj economic“ etc.)
şi uşor de reţinut, îndemnându-te să cumperi cât mai multe produse. La o primă vedere, dacă
ar fi să dăm crezare ambalajului, toate produsele ar trebui să fie sănătoase, hrănitoare,
delicioase, absolut necesare şi care ne aduc doar beneficii pentru sănătate.
De ce este importantă eticheta? Este o întrebare la care mulți consumatori dau un răspuns
vag: „pentru a ştii ce mănânc”, însă știm cu adevărat ce mâncăm?
Majoritatea ingredientelor fie au denumiri științifice, fie sunt
codate sub formă de „E-uri”, lucru care nu duce la înțelegerea în
totalitate a etichetei și cu atât mai puțin nu elucidează efectele pe
care acești aditivi le au asupra organismului uman.
Eticheta oferă posibilitatea de a alege un produs potrivit pentru
fiecare individ, de a fi informat cu privire la conţinutul produsului,
în cazul în care consumatorul suferă de anumite alergii, sau reacții adverse.
Consider că acestă temă este una de importanță majoră deoarece este foarte important ca
produsele alimentare să fie corect etichetate pentru ca și consumatorul să cunoască în detaliu
conținutul lor. Odată cu ritmul dezvoltării industriei alimentare, consumatorul dorește să
cumpere produse cât mai ieftine determinându-l astfel pe producător să folosescă cât mai
mulți aditivi și substituenți. Însă, în lipsa unei educații alimentare a consumatorului, eticheta
este doar o interfață între beneficiar și furnizor, ne mai îndeplinind scopul pentru care a fost
creată: diferențierea produselor de calitate și a celor „false”(de calitate inferioră).
Odată cu conștientizarea consumatorului, cu informarea acestuia asupra pericolelor la care se
expune consumând unele produse alimentare, eticheta va reprezenta un factor de decizie în
procesul de cumpărare.

1
Ce este eticheta? Eticheta reprezintă orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau
ilustrat, care conține elemente de identificare a produsului și care însoțește produsul sau este
aderent la ambalajul acestuia.

Scopul etichetării este de a da consumatorilor

informațiile necesare, suficiente, astfel încât să
permită acestora să aleagă acel produs care
corespunde exigențelor lor din punct de vedere
al nevoilor și posibilităților lor financiare,
precum și de a cunoaște eventualele riscuri la
care ar putea fi supuși.

Elementele etichetei produsului alimentar

Orice etichetă trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:

a) denumirea sub care este vândut alimentul;

b) lista cuprinzând ingredientele;

c) cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente, conform art. 8;
d) cantitatea netă pentru alimentele preambalate;
e) data durabilităţii minimale sau, în cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic
au un grad înalt de perisabilitate, data limită de consum;
f) condiţiile de depozitare sau de folosire, atunci când aceste anecesită indicaţii speciale;
g) denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului, al ambalatorului sau al
distribuitorului;
h) locul de origine sau de provenienţă a alimentului, dacă omiterea acestuia ar fi de natură să
creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienţa reală a
alimentului;
i) instrucţiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare
necorespunzătoare a alimentelor;
j) o menţiune care să permită identificarea lotului;
k) menţiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse.

2
Eticheta nutriţională
La ce să te uiţi pe eticheta nutriţională?
1. Valoarea energetică - reprezintă, de fapt, numărul de calorii pe care ni-l aduce produsul
respectiv. Este exprimată în două unităţi de măsură: kJ (kilojouli) şi kcal (kcalorii). De interes
pentru noi sunt doar kcaloriile (caloriile).
Caloriile (kcal) sunt prezentate,
de obicei, pentru 100 g de produs
sau per porţie. În plus, pentru a fi
mai uşor vizibilă, informaţia este
repetată pe faţa ambalajului, sub
forma unei casete în care sunt
înscrise: valoarea energetică
pentru o porţie de produs, dar şi
contribuţia unei porţii  la
necesarul caloric pentru o zi
(apreciat ca fiind 2000 kcal/zi).
2. Cantitatea şi calitatea grăsimilor dintr-un aliment. În informaţiile nutriţionale găsim
înscrisă cantitatea totală de grăsimi exprimată, de obicei, în grame (100 g de produs), dar şi
tipurile de grăsimi care o compun, respectiv cantitatea din fiecare tip.
·         Grăsimile saturate(acizii graşi saturaţi).
·         Grăsimile mononesaturate şi grăsimile polinesaturate, adică acizii graşi
mononesaturaţi şi polinesaturaţi, sunt aşa numitele grăsimi bune.
·         Omega 3 şi Omega 6 sunt grăsimile esenţiale care ne sunt absolut necesare în
alimentaţie, ele neputând fi produse de organismul nostru.
3.Conţinutul de sare - este o altă informaţie importantă de care trebuie să ţinem cont.
Trebuie să ştim că informaţia din tabelul nutriţional indică sarea totală (bazată pe conţinutul
total de sodiu al produsului) şi nu neapărat sarea adaugată ca atare în produs.  Pentru o
alimentaţie echilibrată este bine să alegem produsele cu un conţinut cât mai mic de sare.
4. Conţinutul de zahăr - este menţionat în tabelul nutriţional sub forma „zaharuri” şi
reprezintă conţinutul total de zaharuri din aliment, inclusiv zahărul care provine din fructe
(fructoză). Cantitatea totală de zaharuri nu trebuie să depăşească 90 g/zi şi este bine ca cea
mai mare parte din aceasta să provină din fructe,în detrimentul zahărului adăugat sau al
dulciurilor concentrate.

3
5. Prezenţa grăsimilor trans artificiale - este unul dintre subiectele cele mai discutate în
ultima vreme, dat fiind noua directivă FDA (Administraţia Americană Pentru Alimente şi
Medicamente) care a impus industriei alimentare din SUA un termen de 3 ani pentru a elimina
aceste grăsimi rele din produse.

Cu toții consumăm produse alimentare zilnic, dar cu sau fără voia noastră omitem să citim
informațiile de pe etichetă, dar pentru acest mic amănunt riscăm să ne punem viața in pericol.
Este important să știm să ne folosim de informațiile date de către producătorul produsului
alimentar înainte de a-l cumpăra.
Scopul etichetării este de a da consumatorilor informaţiile necesare, suficiente, verificabile
şi uşor de comparat. Înscrisurile de pe etichetă trebuie să fie vizibile, lizibile, scrise cel puţin
în limba română.
În condiţiile globalizării schimburilor de alimente şi în virtutea drepturilor consumatorului,
hrana şi calitatea acesteia sunt priorităţi actuale şi stringente. Este foarte importantă o lectură a
calităţii alimentului şi o informare adecvată asupra fiecărui produs înainte de a-l consuma.
În final recomand consumatorilor să cumpere numai acele produse alimentare care
corespund cu exigenţele, nevoile şi interesele lor. Cele care le oferă toate informţiile
asupra produsului. Fiind informaţi se poate face o alegere corectă.