Piramida alimentelor

Piramida alimentară este de fapt o reprezentare grafică, sub forma unui triunghi, a

standardelor nutriționale. Ea ne indică cantitățile și tipurile de alimente necesare zilnic pentru
menținerea stării de sănătate și pentru prevenirea sau reducerea riscului de dezvoltare
patologiilor legate de alimentație. Piramida alimentară este concepută pentru a face mai ușor
mâncatul sănătos. Alimentația sănătoasă vizează obținerea cantității corecte de nutrienți –
proteine, grăsimi, carbohidrați, vitamine și minerale de care ai nevoie pentru a te menține o stare
bună de sănătate.
Deoarece diferite alimente au valori nutriționale diferite, nu este posibilă obținerea
tuturor nutrienților de care avem nevoie dintr-o singură hrană. Potrivit Piramidei alimentare
sănătoase, trebuie să mâncăm o varietate de alimente din toate grupurile de hrană, precum și în
cadrul fiecărui grup, pentru a obține elemente nutritive diferite și pentru a ne satisface nevoile
zilnice.
Mâncarea prea multă sau prea puțină nu este bună pentru sănătatea noastră. În fiecare zi,
avem nevoie de o cantitate specifică de nutrienți pentru a menține o stare de sănătate optimă.
Dacă nu mâncăm suficient apare sub-nutriția și simptomele diferitelor deficiențe; obezitatea
poate fi obținută atunci când consumăm o cantitate excesivă de orice fel de alimente. Prin
urmare, trebuie să mâncăm cantitatea potrivită de alimente pentru a rămâne sănătoși.
În Piramida alimentară, fiecare grupă de alimente este reprezentată vizual pentru a ușura
sfatul nutrițional practic. Numărul de porții ce trebuie consumate zilnic este de asemenea etalat.
Variația dintre minim și maxim în ceea ce privește numărul de porții depinde de nevoile
energetice și de preferințele alimentare individuale. Fiecare persoană trebuie să consume
numărul minim de porții din fiecare grupa de alimente, astfel încât să existe un aport adecvat de
macro- și micronutrienți.

1
2
 Piramida alimentară reprezintă echilibrul, varietatea și moderația cu care este necesar să
consumăm alimentele. Ea pune accent pe consumul cerealelor, legumelor și fructelor ca
fundament al alimentației și al menținerii sănătății. Aceste alimente stau la baza dietelor
sănătoase, având un conținut scăzut în grăsimi saturate, colesterol, zahăr și sodiu. Notabil este și
faptul ca acestea pot reduce riscul de apariție a bolilor cronice (diabet zaharat, boală coronariană,
cancer, etc). Alimentele de la baza piramidei trebuie acompaniate de alimente bogate în proteine
(lapte, brânză, carne și produse din carne cu un conținut scăzut în grăsimi), reprezentate grafic în
al treilea nivel al piramidei. În ultima perioadă se pune accent pe consumul cărnurilor albe în
defavoarea celor roșii (care tind să urce în partea superioară a piramidei). Vârful piramidei este
reprezentat de grăsimi și de produse zaharoase și nu are atașate recomandări în ceea ce privește
numărul de porții, ci doar mențiunea de a fi consumate rar și în cantități mici. Grăsimile saturate
sunt de evitat și este suficientă consumarea unei cantități moderate de sare și produse zaharoase.
Alcoolul, dacă este consumat, trebuie sa se rezume la cantități mici.
Ce presupune o alimentație sănătoasă
 Mănâncă cel mai mult – cereale (40%)
 Mănâncă mai mult – legume și fructe (35%)
 Mănâncă moderat – carne, pește, ouă și alternative (inclusiv fasole uscată), lapte și
alternative
 Mănâncă mai puțin – grăsime / ulei, sare și zahăr
 Beți în cantitate suficientă de lichid (inclusiv apă, ceai, supă clară, etc) în fiecare zi
Conform recomandărilor Ministerului Sănătății, Piramida alimentară actuală are drept obiectiv
obținerea majorității energiei din carbohidrați, limitând aportul de grăsimi. În linii generale,
Piramida alimentară cuprinde următoarele grupe de alimente:
1. Pâine, cereale, orez și paste (6-11 porții pe zi)
2. Legume și vegetale (3-5 porții pe zi)
3. Fructe (2-4 porții pe zi)
4. Lapte și derivate (2-3 porții pe zi)
5. Carne, pește, ouă (2-3 porții pe zi)
Piramida alimentară pentru copii (cu vârste cuprinse între 2 și 5 ani)
 Cereale: 1,5 – 3 boluri
 Legume: cel puțin 1,5 porții
 Fructe: cel puțin 1 porție
 Carne, pește, ouă și alternative: 60 – 120 g

3
  Lapte și alternative: 2 porții
 Grăsime / ulei, sare și zahăr: foarte puțin
 Lichide: 4 – 5 pahare
Piramida alimentară pentru copii (cu vârsta cuprinsă între 6 și 11 ani)
 Cereale: 3 – 4 boluri
 Legume: cel puțin 2 porții
 Fructe: cel puțin 2 porții
 Carne, pește, ouă și alternative: 120 – 200 g
 Lapte și alternative: 2 porții
 Grăsime / ulei, sare și zahăr: puțin
 Lichide: 6 – 8 pahare
Piramida alimentară pentru adolescenți (cu vârsta între 12 și 17 ani)
 Cereale: 4 – 6 boluri
 Legume: cel puțin 3 porții
 Fructe: cel puțin 2 porții
 Carne, pește, ouă și alternative: 200 – 300 g
 Lapte și alternative: 2 porții
 Grăsime / ulei, sare și zahăr: puțin
 Lichide: 6 – 8 pahare
Piramidei alimentare pentru adulți
 Cereale: 3 – 8 boluri
 Legume: cel puțin 3 porții
 Fructe: cel puțin 2 porții
 Carne, pește, ouă și alternative: 200- 320 g
 Lapte și alternative: 1 – 2 porții
 Grăsime / ulei, sare și zahăr: puțin
 Lichide: 6 – 8 pahare
4
Piramida alimentară pentru persoanele în vârstă
 Cereale: 3 – 5 boluri
 Legume: cel puțin 3 porții
 Fructe: cel puțin 2 porții
 Carne, pește, ouă și alternative: 200 – 250 g
 Lapte și alternative: 1 – 2 porții
 Grăsime / ulei, sare și zahăr: puțin
 Lichide: 6 – 8 pahare

5
 Eticheta produselor alimentare

Toate produsele alimentare preambalate comercializate în statele-membre Uniunii

Europene trebuie să fie etichetate, în conformitate cu Regulamentul UE nr.
1169/2011 și cu legislația națională complementară.
În cazul alimentelor neambalate, precum produse gastronomice, panificație proaspătă ori produse
în vrac, și al celor vândute la distanță, consumatorii trebuie informați cu privire la caracteristicile
produselor prin afișaj ori mijloace de comunicare la distanță, făcând uz, în bună parte, de aceleași
informații ca cele solicitate la etichetare.
Ce trebuie să conțină o etichetă
 informații privind identitatea și compoziția, proprietățile sau alte caracteristici ale produsului
alimentar;

 informații privind protecția sănătății consumatorilor și utilizarea sigură a unui produs alimentar.
În mod special, acestea se referă la informații privind:

o însușirile legate de compoziție care pot dăuna sănătății anumitor grupuri de

consumatori;

o durabilitatea, condițiile de păstrare și de siguranță a utilizării;

o efectele asupra sănătății, inclusiv riscurile și consecințele legate de consumul dăunător

și periculos al unui produs alimentar;

 informații privind caracteristicile nutriționale care să permită consumatorilor, inclusiv celor care
urmează un regim alimentar special, să aleagă în cunoștință de cauză.

Aceste informații trebuie să fie ușor de citit și de înțeles pentru consumatori. Orice altă
informație adăugată, inclusiv sub forma de pictogramă, trebuie să respecte anumite condiții,
necesare protejării consumatorilor împotriva practicilor frauduloase de marketing.

Denumirea produsului și cantitatea

6
Denumirea produsului este denumirea legală și nu trebuie confundată cu denumirea comercială.
Aceasta este alcătuită din termeni menționați în legislația europeană de organizare a pieței
comune, precum și în legislația națională. În lipsa unei denumiri legale, se poate alege o
denumire curentă sau o denumire descriptivă.
Denumirea produsului alimentar trebuie însoțită de mențiuni referitoare la starea fizică în care se
găsește produsul alimentar sau la prelucrarea tehnologică care i-a fost aplicată, alături de
precizări privind proveniența din producția agricolă organică ori o zonă geografică specifică și de
precizări privind utilizarea organismelor modificate genetic.
În cazul produselor alimentare în care o componentă sau un ingredient, cu privire la care
consumatorii se așteaptă să fie utilizate în mod normal sau să fie prezente în mod natural, a fost
substituit cu o componentă diferită sau cu un ingredient diferit, denumirea trebuie însoțită de o
indicație clară cu privire la componenta sau ingredientul înlocuitor. În cazul produselor din carne
și pescărești care conțin adaos de proteine de origine animală, denumirea produsului trebuie
completată corespunzător.
Cantitatea produsului este reprezentată de cantitatea netă, exprimată în unități agreate de masă
sau de volum, în funcție de forma de prezentare a produsului. Particularități privind exprimarea
cantității nete se întâlnesc la produsele cu ambalaj multiplu și la produsele acoperite cu lichide
ori glazuri protectoare.
Starea fizică și prelucrarea tehnologică, durabilitatea și condițiile de păstrare și consum
Starea fizică și prelucrarea tehnologică (de exemplu: presat la rece, tocat, tăiat, crud, pasteurizat,
sterilizat, prelucrat la presiune înaltă, congelat, congelat rapid, decongelat, uscat, liofilizat,
concentrat, afumat) trebuie precizate în toate cazurile în care omiterea acestui tip de informație ar
putea induce consumatorul în eroare, mai ales în ce privește condițiile de păstrare și consum.
Clauze speciale se aplică tratamentelor cu radiații ionizante.

7
 În cazul produselor din carne și al celor pescărești
care au un aspect de tranșă, ciozvârtă, felie, porție sau carcasă, există prevederi specifice
referitoare la adaosul de apă sau alipirea unor segmente mai mici pentru a forma unul mai mare.
Durabilitatea, cunoscută popular și ca valabilitate, se exprimă sub forma unui termen-limită,
dincolo de care produsul nu mai poate fi consumat în siguranță, ori a unui termen-jalon, după
care produsul își pierde din caracteristicile de calitate, însă fără a deveni nesigur.
Forma de exprimare a durabilității este foarte strict reglementată și se stabilește în funcție de
proprietățile microbiologice și chimice ale produsului și de condițiile de păstrare, care trebuie
precizate explicit pe etichetă.
În cazul produselor pentru care ambalarea are un rol major în garantarea stabilității și siguranței,
cum ar fi produsele ambalate în atmosferă protectoare ori produsele sterilizate, trebuie precizate
condițiile de păstrare și termenul de consum după desfacerea ambalajului.
Totodată, în cazul produselor congelate, se impune precizarea datei primei congelări.
Exceptând alimentele comune, este necesară menționarea condițiilor de consum, cu atenționarea
explicită a necesității prelucrării termice temeinice, mai ales în cazul prezenței unor ingrediente
cu risc microbiologic ridicat.
Lista ingredientelor
Lista ingredientelor cuprinde toate ingredientele din produsul alimentar, în ordinea
descrescătoare a ponderii lor în momentul utilizării lor la fabricarea produsului. Ingredientele
sunt desemnate prin denumirea lor specifică, după caz, în conformitate cu norme explicite
prevăzute în legislația alimentară extinsă. Se aplică reguli stricte de exprimare, mai ales în ce
privește generalizarea (desemnarea unor ingrediente specifice prin numele categoriei) și
ingredientele compuse.

8
 Există produse alimentare care se exceptă de la
precizarea listei ingredientelor, așa cum există ingrediente care se exceptă de la a fi redate în lista
ingredientelor produselor – indicarea apei, aditivilor alimentari, enzimelor, aromelor și
substanțelor-suport face obiectul unor proceduri specifice complexe, informate de
particularitățile tehnologice ale obținerii produsului.
În anumite situații, se impune exprimarea cantitativă a unor ingrediente, inclusiv a celor
compuse. Considerație aparte trebuie acordată ingredientelor derivate din agricultura organică ori
din organisme modificate genetic, precum și a celor care pot afecta sănătatea ori starea
fiziologică a unor grupuri de consumatori – indicarea acestor ingrediente trebuie evidențiată
corespunzător și însoțită de mențiuni specifice.
Originea produsului

Mențiunile privind țara de origine sau locul de

proveniență sunt obligatorii pentru categorii specifice de produse (carne de vită, ulei de măsline,
miere de albine etc.), dar și în situațiile în care lipsa acestor informații ar putea induce
consumatorul în eroare în ceea ce privește adevărata țară de origine sau adevăratul loc de
proveniență a produsului alimentar, în special dacă informațiile care însoțesc produsul alimentar
sau eticheta în ansamblul ei ar sugera în alt fel că produsul are o altă țară de origine sau un alt loc
de proveniență.
Clauze speciale se aplică în cazul în care țara de origine sau locul de proveniență a produsului
diferă de țara de origine sau locul de proveniență a ingredientului primar, fiind necesară
realizarea unei evaluări de impact verificabile de către autoritatea competentă. Totodată,
prevederi specifice privind originea se aplică produselor tradiționale și montane.

9
Informațiile nutriționale și mențiuni despre beneficiile produsului
Declarația nutrițională face parte obligatoriu din eticheta produsului alimentar preambalat.
Aceasta este alcătuită din valoarea energetică, dată în kilojouli și cantitățile de grăsimi, acizi
grași saturați, glucide, zaharuri, proteine și sare, exprimate în grame la 100 grame produs.
Există categorii de produse care sunt exceptate de la obligativitatea etichetării nutriționale.

Complementar, valorile pentru energie și nutrienți

pot fi exprimate în procente din valorile de referință, iar declarației nutriționale obligatorii îi pot
fi adăugate valori pentru acizi grași mononesaturați, acizi grași polinesaturați, polioli, amidon,
fibre, vitamine și minerale. Este permisă declararea doar a nutrienților stipulați în legislație și
exprimarea doar în forma prevăzută de legislație. În anumite situații, este permisă precizarea
sursei nutrienților declarați (de exemplu conținutul de sare este datorat exclusiv prezenței
sodiului în mod natural).
Cu excepția unor categorii restrânse de produse, la care declarația nutrițională poate fi alcătuită și
prin metode bazate exclusiv pe calcul, pentru compunerea declarației nutriționale sunt necesare
determinări analitice ale nutrienților prin tehnică de laborator. Totodată, deși sunt tolerate unele
diferențe între valorile reale și cele declarate, necesare compensării variațiilor inevitabile ale
procesului tehnologic și compoziției materiilor prime agricole, se recomandă efectuarea
determinărilor într-un laborator acreditat.
Declarația nutrițională: cum o putem face mai ușor de interpretat

Declarația nutrițională poate fi suplimentată prin

folosirea unor reprezentări grafice sau simboluri în plus față de cuvinte sau cifre, în condiții clar
definite de legislație, care să vizeze facilitarea înțelegerii de către consumator a contribuției sau a
10
importanței produsului alimentar pentru valoarea energetică și conținutul de nutrienți
corespunzătoare unui regim alimentar. Un exemplu elocvent în acest sens este sistemul Nutri-
Score, recomandat de Comisia Europeană, obligatoriu în mai multe state membre și introdus
voluntar de către unele rețele de comerț cu amănuntul din România.
În mod voluntar, pe eticheta unui produs alimentar pot fi redate o serie de mențiuni de nutriție și
sănătate, care să ofere consumatorilor informații despre beneficii pe care consumul alimentului
în cauză le-ar putea avea asupra organismului. Lista acestor mențiuni și condițiile de utilizare
sunt foarte stricte și fac obiectul unor evaluări științifice periodice de către Autoritatea
Europeană de Siguranță Alimentară (EFSA). Pentru ambele tipuri de mențiuni, este necesară
determinarea principiului activ purtător al beneficiului și exprimarea corespunzătoare a
beneficiului.
Etichetarea de precauție și etichetarea alimentelor cu destinație specială

Etichetarea alergenică de precauție, numită și

etichetare consultativă, se referă la etichetarea voluntară menită a indica faptul că unul sau mai
mulți alergeni reglementați ar putea fi neintenționat, dar inevitabil, prezenți într-un produs și,
astfel, prezintă un risc pentru consumatorii susceptibili. Aceasta servește atât pentru a comunica
riscul, dar și pentru a-l gestiona, scopul său final fiind evitarea reacțiilor alergice în rândul
consumatorilor și, bineînțeles, prevenirea eventualelor daune pentru producător.
Etichetarea alergenică de precauție are la bază aplicarea unor procedee de evaluare a riscurilor,
voluntare în acest scop, dar obligatorii în cazul în care producătorul dorește să menționeze pe
etichetă lipsa unuia sau mai multor alergeni. În cazul din urmă, evaluarea de risc trebuie întărită
prin determinări de laborator ale substanțelor în cauză. Proceduri similare sunt necesare și
comercializării și etichetării alimentelor cu destinație specială, produse la care trebuie garantată
lipsa ori prezența la un nivel foarte redus a unui nutrient problematic (gluten, lactoză, fructoză,
fenilalanină, colesterol etc.).

11