Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DE ORIENTARE A COMPORTAMENTULUI
ALIMENTAR AL CONSUMATORULUI MODERN
Lapte de consum
− conţinutul de grăsime exprimat în %, pentru orice tip de lapte de consum;
− procedeul de tratament termic (pasteurizat, sterilizat); prescurtările de tipul
„past.”, „UHT” sunt admise;
− pentru laptele pasteurizat se menţionează „A se păstra la temperatura de
2-40C”.
Brânzeturi
− conţinutul de grăsime raportat la substanţa uscată (SU), exprimat în % (exemplu:
Grăsime 40%/SU);
− procedeul de tratament termic (pasteurizare, topire, afumare);
− menţiune precum „pe bază de lapte crud”, dacă s-a utilizat numai lapte crud;
− în cazul brânzeturilor aromatizate, menţionarea aromatizantului adăugat.
Băuturi răcoritoare
− dacă se utilizează mai multe sucuri de fructe, acestea vor fi menţionate în ordinea
descrescătoare a concentraţiilor;
− dacă proporţia sucului de fructe este minimum 4%, se menţionează denumirea
fructului („...suc de lămâie”, „...suc de portocale”);
− dacă proporţia sucului de fructe este mai mică de 4%, se menţionează „... cu
aromă de ...”;
− dacă băuturile conţin mai mult de 2 g dioxid de carbon/l, denumirea produsului
se completează cu menţiunea „carbogazoasă”;
205 Studiul şi protecţia consumatorului
2
Cantităţi semnificative de vitamine sau substanţe minerale înseamnă: 15 % din valoarea de
referinţă a nutrientului, furnizată de 100 g de produs alimentar sau 7,5 % din valoarea de referinţă a
nutrientului, furnizată de 100 ml, în cazul băuturilor).
207 Studiul şi protecţia consumatorului
5
Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind menţiunile
nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare
211 Studiul şi protecţia consumatorului
Deşi etichetele alimentelor oferă un număr tot mai mare de informaţii despre
valoarea nutritivă a acestora, într-o varietate de formate, cu scopul principal de a-i
orienta pe consumatori în alegerile alimentare, în prezent, însă, au apărut multe
semne de întrebare cu privire la eficienţa informaţiilor nutriţionale în orientarea
comportamentului de cumpărare.
Lipsa cunoştinţelor de bază în domeniul nutriţiei, lipsa competenţelor
cognitive necesare pentru a utiliza eticheta nutriţională cu scopul de a compara
produsele şi pentru a interpreta nutrienţii în contextul întregii diete, la care se
adaugă şi lipsa timpului pentru a citi etichetele în situaţiile reale de cumpărare
reprezintă obstacole majore în calea utilizării de către consumatori a informaţiilor
nutriţionale (Wartella et al., 2011).
Aşadar, a devenit din ce în ce mai clar faptul că numeroşi consumatori
întâmpină dificultăţi în a înţelege informaţiile nutriţionale, preferând o modalitate
mai simplă de furnizare a acestora, care să îi ajute în evaluarea rapidă a
caracteristicilor nutriţionale ale unui produs alimentar (Cowburn şi Stockley,
2005).
Ca un răspuns la necesitatea evidentă de a dezvolta o modalitate mai bună de
prezentare a informaţiilor nutriţionale, unii producători şi comercianţi cu
amănuntul din domeniul alimentar, precum şi organizaţii nonprofit din diferite ţări
au creat o serie de sisteme de semnalizare a profilului nutriţional. Aceste sisteme au
ca principal scop acela de a furniza, într-o manieră simplificată şi sistematizată,
informaţii nutriţionale despre alimente.
Pentru ca aceste informaţii nutriţionale să fie mai uşor percepute de către
consumatori, au fost marcate pe partea frontală a ambalajelor (de aceea au căpătat
şi denumire generică de Sisteme FOP – Front-of-Pack), folosind simboluri diferite.
Primele sisteme FOP, care au apărut la sfârşitul anilor 1990, s-au bazat pe
utilizarea unui singur simbol şi au fost elaborate de către organizaţii nonprofit. Aşa
a fost, de exemplu, simbolul „Heart Guide” (figura 9.2), creat în anul 1987 de
American Heart Association (AHA), pentru a semnala consumatorului că un
produs alimentar este „prietenos” cu inima. Simbolul Keyhole (figura 9.3) a fost
dezvoltat în Suedia, în anul 1989, şi apoi extins în Danemarca şi Norvegia, pentru a
indica produsele alimentare sănătoase (Wartella et al., 2011).
213 Studiul şi protecţia consumatorului
Sistemul „Traffic Light” (TL) a fost realizat în anul 2006 de către Food
Standards Agency (FSA) din Marea Britanie şi s-a bucurat de susţinerea majorităţii
organizaţiilor implicate în problema alimentară şi a protecţiei sănătăţii
consumatorilor. În crearea acestui sistem, obiectivul principal al FSA a fost acela
de a ajuta consumatorii să facă alegeri alimentare sănătoase (Food Standards
Agency, 2008).
În prezent, sistemul „Traffic Light” este utilizat voluntar, cu precădere în
Marea Britanie, doar de către unii producători şi distribuitori (de exemplu:
Sainsbury).
Acest sistem de etichetare, care foloseşte codificarea cromatică a luminilor
semaforului, avertizează consumatorii asupra conţinutului mare (roşu), moderat
(galben) sau mic (verde) de nutrienţi cu impact negativ (grăsimi totale, grăsimi
saturate, zaharuri şi sare) din alimente (figura 9.4). Criteriile pentru asignarea
codului de culoare au fost determinate de către FSA (Borgmeier şi Westenhoefer,
2009).
Etichetarea alimentelor – mijloc de orientare a comportamentului alimentar
al consumatorului modern 214
ROŞU = MULT
GALBEN = MODERAT
VERDE = PUŢIN
6
Valorile medii de referinţă reprezintă o estimare a necesarului de energie şi de nutrienţi pentru
adulţi sănătoşi, bazat pe recomandările internaţionale. % GDA folosite în etichetarea produselor
alimentare sunt calculate prin raportare la valorile recomandate pentru o femeie adultă cu un nivel
mediu de activitate, deoarece se consideră că acestea reprezintă o medie potrivită pentru necesarul
majorităţii populaţiei: Calorii – 2000 kcal, Proteine – 50g, Carbohidraţi – 270g, Zaharuri – 90g,
Grăsimi – 70g, Grăsimi saturate – 20g, Fibre – 25g, Sodiu (sare) – 2,4g (6g).
Etichetarea alimentelor – mijloc de orientare a comportamentului alimentar
al consumatorului modern 216
7
www.foodpolitics.com
217 Studiul şi protecţia consumatorului
nutriţionale, mai ales dacă informaţiile conţinute de fiecare sistem sunt dificil de
comparat (Grunert şi Wills, 2007; Draper et al., 2011).
Impactul etichetei nutriţionale în orientarea consumatorilor către alegerea
alimentelor sănătoase poate fi maximizat, numai în condiţiile existenţei unei
coerenţe în formatul etichetei nutriţionale FOP. Aşadar, este evidentă necesitatea
creării unui sistem FOP de etichetare nutriţională standardizat, care, dincolo de
furnizarea de informaţii, să faciliteze compararea produselor alimentare de către
consumatori.
Un astfel de sistem nu ar trebui să necesite cunoştinţe avansate de nutriţie şi
nici efort cognitiv pentru interpretare din partea consumatorului. De asemenea, ar
trebui să fie uşor de utilizat într-o situaţie concretă de cumpărare, în care
consumatorul este obligat să aleagă dintr-o mare varietate de produse şi să adopte
în timp scurt decizia de cumpărare.
Astfel, un sistem FOP optim ar trebui să răspundă următoarelor cerinţe
(Tarabella şi Voinea, 2013):
să atragă atenţia consumatorului, să fie uşor de înţeles şi util pentru
consumatori la punctul de vânzare, prin realizarea unui format grafic
atractiv, prin cromatică şi contrast;
să fie adaptat politicilor de sănătate publică şi orientărilor dietetice actuale,
care au ca principal obiectiv reducerea incidenţei bolilor cronice în rândul
populaţiei, prin reducerea consumului de grăsimi saturate şi grăsimi trans,
de sare şi de zahăr;
să orienteze consumatorii asupra modului de integrare a unui aliment în
ansamblul dietei, prin prezentarea şi a componentelor benefice ale
alimentului, alături de cele asociate riscului unor boli cronice, precum şi
prin sugerarea cantităţii adecvate şi a frecvenţei corespunzătoare în consum
a alimentului;
să ofere indicaţii cu privire la măsura în care un aliment conţine cantităţi
rezonabile din componentele considerate dăunătoare pentru sănătate dacă
sunt consumate peste un anumit prag sau în exces (grăsimi saturate şi trans,
sare şi zahăr adăugat). O idee susţinută de cercetătorii americani (Wartella
et al., 2011) este aceea de a inscripţiona pe etichete nişte aşa-numite
„puncte nutriţionale” (de la zero la trei), care să atenţioneze consumatorul
asupra conţinutului acceptabil al componentelor cu impact negativ.
Concret, un produs alimentar ar putea câştiga un punct pentru un nivel
acceptabil de sodiu, un punct pentru un nivel acceptabil de grăsimi saturate
Etichetarea alimentelor – mijloc de orientare a comportamentului alimentar
al consumatorului modern 220