Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bazele gastronomiei și
gastrotehniei
TEMĂ PROIECT
2
Cuprins
3
Particularităţile alimentaţiei umane
4
ales va depinde de nivelul de sesizare şi soluţionare a factorilor ce-l
determină, de îndemânarea cu care aceştia au fost corelaţi şi de analiza şi
inventivitatea arătate pentru conceperea celei mai indicate soluţii.
Valabilitatea stilului alimentar depinde de intervalul de timp în care
factorii de influenţă, de care s-a ţinut seama la alegerea lui, rămân aceiaşi,
deci nu suferă mutaţii.
Stilul alimentar ales poate fi ofensiv, în sensul că în afară de
corelarea lui cu anumite nevoi, el poate fi conceput astfel încât să introducă
elemente de schimbare a cerinţelor, să înnoiască alimentaţia, stilul de a
bucătări, tipurile de produse şi servicii folosite.
Conceperea stilului alimentar este o acţiune ce revine fiecărui
consumator; se realizează printr-o autoanaliză şi diagnosticare a cerinţelor
corespunzătoare fiecărui individ şi de stabilire a modalităţii de asigurare a
lor.
Operativitatea alegerii stilurilor alimentare se realizează prin
urmărirea efectelor stilurilor alimentare pe care le aplică fiecare consumator,
interpretarea acestora, sesizarea oricărei abateri de la normal şi valorificarea
imediată a oricărei idei, sugestii şi posibilităţi de îmbunătăţire.
Varietatea meniurilor
Alimentele au rol important în furnizarea energiei necesare
organismului pentru desfăşurarea normală a tuturor proceselor vitale.
Glucidele, lipidele şi proteinele ocupă un loc central în categoria
principiilor nutritive, constituente permanente ale hranei, deoarece prezenţa
acestora este obligatorie în orice raţie alimentară completă. Primele două
participă, în special, la procurarea de energie iar proteinele sunt folosite
pentru refacerea tisulară, însă au şi ele o valoare energetică proprie.
Meniurile trebuie să fie mai variate atât în ceea ce priveşte
preparatelor din structura acestuia, cât şi modul de prezentare. Varietatea
meniurilor atrage consumatorul, stimulează apetitul şi declanşează secreţia
sucurilor digestive, necesare asimilării alimentelor.
Meniurile se întocmesc pentru o masă, pentru o zi sau pentru o
perioadă mai îndelungată (7-14 zile). Meniul unei mese poate cuprinde mai
multe feluri de mâncare, servite în porţii mici.
Includerea în meniuri a alimentelor de sezon contribuie la realizarea
dezideratului plăcut şi nutritiv, caracteristici care stau la baza întocmirii unor
meniuri corespunzătoare.
5
În structura unui meniu nu trebuie să se întâlnească preparate care au
la baza aceelaşi componente, gust, culoare şi procedeu tehnologic
asemănător, ca de exemplu :
- ciorbă de perişoare şi chifteluţe marinate (tocătură) ;
- supă de roşii umplute sau preparate cu sos de roşii ;
- salata de vinete şi musaca de vinete ;
- borşuri şi sarmale (ambele au gust acrişor) ;
- pui cu smântană şi conopida cu sos Marney (sosuri albe) ;
- două preparate din carne roşie de macelărie (bovine şi ovine) ;
- două preparate din carne albă (pasăre şi vitel) ;
- două preparate din vânat (iepure şi fazan).
În componenţa meniurilor se recomandă:
- un singur preparat din carne, ceea ce asigură varietatea şi posibilitatea
servirii rapide,
- respectarea temperaturii la care trebuie să se servească preparatele şi
anume : 34-40 °C pentru preparatele care se servesc calde şi 10-12 °C pentru
cele care se servesc reci,
- consumarea preparatelor foarte reci sau foarte calde diminuează absorţia
factorilor nutritivi din conţinutul acestora.
Tipuri de meniuri
Meniurile se pot diferenţia în funcţie de masa pentru care sunt
alcătuite, categoria de consumatori şi profitul unităţii, astfel :
a) meniuri pentru principalele mese ale zilei (mic dejun, dejun şi cină) ;
b) meniuri pentru diferite categori de consumatori (copii, adolescenţi, adulţi,
sporivi, turişti străini) ;
c) meniuri dietetice ;
d) meniuri pentru mesele speciale (cocteil, recepţie, banchet, revelion) ;
e) meniuri specifice unităţilor cu profil (local, pescăresc, vânătoresc).
Micul dejun constituie prima masa a zilei, care se serveşte între orele 6 şi 9,
asigurând rezervele nutritive şi energetice ale organismului, reprezentând
25-35% din valoarea calorică a necesarului zilnic.
În cazul servirii gustării la ora 10, valoarea calorică a micului dejun se
diminuează cu 5-10%.
Meniurile destinate micului dejun pot fi simple sau consistente.
Meniurile simple pot avea în structură :
6
- băuturi calde: ceai simplu, cu lămâie, cu rom, cu lapte , cacao simplă sau
cu lapte, cafea naturală simplă, cu lapte, sau frişcă, lapte simplu etc.
- produse lactate acide : iaurt, sana, lapte bătut etc.
- unt, gem, dulceaţă, miere de albine,
- produse de panificaţie şi patiserie : pâine, chifle, cornuri, pateuri, cozonac,
brioşe, plăcinte, etc.
Meniurile simple pot fi completate prin servirea gustărilor de la
ora 10.
Meniurile consitente au în structură componentele meniurilor simple,
completate cu :
- minuturi din ouă : ouă ochiuri, omlete, ouă fierte ;
- minuturi din brânzeturi : cascaval la capac, cascaval pane, cascaval sufle ;
- brânzeturi : brânză proaspată de vaci, brânză telemea, brânzeturi naturale,
cascaval, etc.
- produse din carne : salamuri, pate de ficat etc ;
- crudităţi : roşii, ardei gras, castraveţi ;
- băuturi răcoritoare : apă minerală, sucuri de fructe, de legume (industriale
sau preparate în unitate) care rămân mai mult timp în stomac, sau provoacă
efecte secretorii intense, sunt socotite greu digerabile, cu mare putere de
saţietate.
Dejunul (sau masa de prânz) este considerată masa principală a zilei care
se serveşte între orele 12 si 16.
Meniurile pentru dejun sunt consistente, asigurand 40-50% din valoarea
calorică a necesarului alimentar zilnic.
În cazul în care structura meniului zilnic cuprinde şi gustări, acest procent
se reduce cu 5-10%. Structura meniului pentru dejun este determinată de
categoria de consumatori, specificul unităţii, ocazia servirii mesei (obişnuită,
festive, specială etc), anotimp, cerintele alimentaţiei ştiintifice.
În functie de aceşti factori, meniurile pentru dejun pot fi :
- simple : preparate culinare lichide, preparate de bază (mâncăruri), desert ;
- consistente : gustări, antreuri, preparate culinare lichide, prerarate din
peşte, preparate de bază, fripturi asociate cu garnituri şi salate, desert ;
În timpul mesei se pot servi băuturi nealcoolice sau alcoolice .
Cina (sau masa de seara) se serveşte între orele 18-21 (cu 2-3 ore înainte
de culcare, adică timpul necesar digestiei).
Meniurile pentru cina vor cuprinde preparate mai uşor digerabile şi în
cantităţii mai mici, aportul lor în necesarul alimenatar zilnic fiind de 20-25%
din valoarea calorică a acestuia.
7
Nu se recomandă includerea în meniurile pentru cină a supelor,
ciorbelor, borşurilor, şi a mâncărilor cu sos.
Ele pot cuprinde : gustări , antreuri, salate de crudităţi, consomeuri, supe-
creme, preparate din peşte pregătit pentru rasol sau la grătar, fripturi
obişnuite sau specialităţi la gratar sau frigare însoţite de garituri asortate şi
salate de sezon, dulciuri de bucătărie (budinci, sufeuri) sau de cofetărie,
brânzeturi, fructe.
Băuturile pot însoţi aceste preparate sunt asociate dupa aceleaşi reguli ca
la dejun.
8
Grăsimile vor acoperi 31 - 32% din raţia caloricã şi 60% vor fi de origine
animală.
Glucidele vor acoperi 55 - 56% din raţia calorică şi se vor da sub forma
produselor cerealiere, legume , fructe şi mai puţin zahăr şi dulciuri.
Pe grupe de alimente se recomandã :
- carne, peşte, derivate 180 - 200 g/zi
- lapte 400 ml/zi
- brânzeturi 30 - 40 g/zi
- ouă 30 - 40 g/zi
- unt şi alte grăsimi animale 25 - 30 g/zi
- ulei vegetal 35 - 40 g/zi
- pâine 280 - 350 g/zi
- făinoase 45 - 50 g/zi
- cartofi 200 - 250 g/zi
- rădăcinoase 200 - 250 g/zi
- legume verzi 250 - 400 g/zi
- fructe 300 - 350 g/zi
- leguminoase uscate 12 - 15 g/zi
- zahăr şi dulciuri 55 - 70 g/zi.
Raţia alimentară trebuie să fie distribuită cel puţin în 3 mese.
9
Proiectarea unui meniu pentru o cantină şcolară, masa de
prânz
10
Bibliografie
11