STUDII 

PRIVIND RECICLAREA MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII 
PROVENITE DIN DEMOLĂRI ŞI/SAU DEZAFECTĂRI, ÎN VEDEREA 
REUTILIZĂRII ACESTORA (PLUS PROPUNERE DE OM PRIVIND 
COLECTAREA, VALORIFICAREA, ELIMINAREA MATERIALELOR DE 
CONSTRUCŢII PROVENITE DIN DEMOLĂRI) 

INTRODUCERE 

Actuala fază a temei de cercetare va fi structurată pe trei capitole. În primul capitol 
vor fi sistematizate cercetările efectuate în legătură cu stabilirea unor reţete de beton 
care utilizează agregate provenite din demolări, fiind prezentate reţete care înglobează 
40%  agregate  provenite  din  demolări  şi  60%  nisip  natural,  rezultate  obţinute  ca 
urmare a cercetărilor efectuate după cel de-al doilea război mondial, de prof. Steopoe. 
În  capitolul  2  vor  fi  prezentate  studiile  proprii  de  laborator  privind  verificarea 
compatibilităţii cimentului cu diverse materiale provenite din demolări, utilizate ca 
agregate, precum şi un comentariu critic privind posibilităţile de preparare de mortare 
şi  betoane  cu  materiale  provenite  din  demolări.  În  capitolul  3  al  lucrării  va  fi 
prezentată  o  propunere  de  OM  privind  colectarea,  valorificarea,  eliminarea 
materialelor de construcţie provenite din demolări. 

CAP. 1 CERCETĂRI PRIVIND STABILIREA REŢETELOR DE BETOANE 
CARE UTILIZEAZĂ AGREGATE PROVENITE DIN DEMOLĂRI 

În resturile provenite din demolări se pot întâlni trei categorii de materiale care pot fi 
utilizate în betoane: sfărâmături de beton, bucăţi de cărămidă şi moloz provenit din 
mortare întărite. 

Sfărâmăturile de beton pot fi folosite drept agregate pentru betoane proaspete: în acest 
scop ele se concasează până ajung la mărimea obişnuită a agregatului şi la sorturile 
necesare pentru realizarea unui anumit tip de beton. Din concasare rezultă pe lângă 
sorturile necesare şi praf, care în unele cazuri se poate adăuga amestecului, deoarece 
s-a constatat experimental că, în funcţie de destinaţia betonului, acest adaos este 
benefic. 

Utilizarea resturilor de beton prezintă o serie de neajunsuri, după cum urmează: 

1 
1. Materialul spart este colţuros şi prin urmare este posibil să dea betoane mai puţin 
lucrabile. Acest dezavantaj este contracarat însă de utilizarea mijloacelor moderne de 
vibrare, prin care se realizează o bună compactare a betonului; 

2. Porozitatea unui beton întărit este mai mare decât aceea a betoanelor realizate cu 
agregate silicioase obişnuite, amestecul de beton va cere deci, multă apă spre a ajunge 
la consistenţa plastică, fapt ce va produce o reducere a rezistenţelor mecanice şi o 
mărire a contracţiei la uscare; 

3. Agregatul obţinut prin concasarea betoanelor provenite din demolări este încărcat şi 
cu costul manoperei de concasare. 

Este deci necesar să se limiteze întrebuinţarea acestui material la piese de construcţie 
masive, cu un adaos de nisip îndestulător, în vederea obţinerii unei bune lucrabilităţi, 
sau să fie utilizat la realizarea unor prefabricate ce se vor pune în lucre după o întărire 
şi uscare suficientă, spre a nu resimţi efectul neplăcut al unei contracţii la uscare mai 
mare decât cea admisibilă. 

De asemenea, este bine ca materialul să nu fie întrebuinţat singur, ci în amestec cu 
pietrişul şi nisipul de balastieră. În ceea ce priveşte proporţia amestecului şi dozajul 
necesar, acestea vor fi determinate de destinaţia betonului şi de rezultatele ce se vor 
obţine la încercările preliminare. 

Sfărâmăturile  de  cărămidă  au  fost  întrebuinţate  încă  din  anticitate  în  construcţii. 
Astfel, în lucrarea despre arhitectură a lui Vitruvius, apărută în anul 13 î.H., găsim în 
cartea VII-a, cap.4, următoarele: "La tencuiala pentru fundaţia umedă, în loc de nisip 
se vor întrebuinţa sfărâmături de cărămizi arse, pentru ca această parte a tencuielii să 
nu fie vătămată de umiditate". 

În  cercetările  efectuate  de  prof.  Steopoe  pe  probe  de  mortar  provenite  de  la 
Sarmisegetuza, s-a constatat că mortarele din pavaje sau din părţile inferioare ale 
zidurilor, conţineau drept agregat un amestec de sfărâmături şi praf de cărămidă. Se 
semnalează faptul că sfărâmăturile de cărămidă pot fi întrebuinţate şi ca agregate 
pentru betoane uşoare, care au proprietăţi izolatoare bune. Asemenea betoane cu 
dozaje (în greutate) cuprinse între 1:10 şi 1:4 dau produse întărite cu o greutate 
volumetrică  de  1350  -  1700  kg/m ,  şi  o  rezistenţă  la  compresiune  de  30  -  250 
3 

daN/cm . Ele se caracterizează printr-o contracţie mare la uscare şi de aceea nu se pot 
2 

întrebuinţa în piese de construcţie monolitice de mari dimensiuni. 

În  ceea  ce  priveşte  mortarul  de  ciment,  în  care  molozul  să  ia  locul  nisipului, 
neajunsurile semnalate pentru betoane se vor manifesta şi mai puternic, din cauza 
fineţei  mai  mari  a  molozului  şi  a  absorbţiei  sale  pronunţate  de  apă.  De  aceea, 
2 
întrebuinţarea acestor mortare trebuie limitată numai la fundaţii, iar ca mortare de 
zidărie, plasticitatea şi lucrabilitatea lor reduse nu le face uşor de întrebuintat atunci 
când folosim ca liant numai cimentul. 

1.1  BETOANE CU 60% NISIP ÎN AGREGATE 

1.1.1 Caracteristicile materialelor întrebuinţate 

Cimentul utilizat în cercetări a fost un ciment portland normal. Încercarea lui a dat 
rezultatele următoare: 
2 
Fineţea 0.05% reziduu pe sita cu   900 ochiuri/cm ; 
2 
Fineţea 0.16% reziduu pe sita cu 4900 ochiuri/cm ; 
Greutatea specifică: 3.34; 
Apa necesară consistenţei normale: 25%; 
Priza începe după 7 /  ore şi este gata după 13 /  ore. 
1 
4 
1 
4 

Mortarele normale s-au făcut cu 8.5% apă de amestec şi au dat următoarele rezistenţe 
medii: 

                                                                        Tabelul 1 
Regimul  Rezistenţa la  Rezistenţa la 
de  întindere  compresiune 
2  2 
păstrare  (kg/cm )  (kg/cm ) 
1+6  29.2  316  10.8 
1+27  31.9  598  18.7 
1+6+21  41.6  505  12.1 

Nisipul  a  provenit  din  balastierele  din  jurul  Bucureştiului  şi  a  dat  la  examinare 
rezultatele următoarele: 

                                                                     Tabelul 2 
Fineţea:  Prin  sita  de   1  3  7  
(mm) 
Trece (%)  84.3  93.9  100.0 

Molozul a fost ridicat din dărâmăturile provocate de bombardamentul din timpul celui 
de-al II-lea război mondial la clădirea Politehnicii din Bucureşti. Materialul a fost 
concasat şi omogenizat, iar produsul rezultat a avut proprietăţile următoare: 

3 
                                                              Tabelul 3 
Fineţea:  Prin  sita  de   1  3  7  
(mm) 
Trece (%)  65.6  86.8  100.0 

O probă medie de moloz a fost supusă analizei chimi
ce, determinându-se partea 
insolubilă în acid clorhidric şi natura componenţilor 
solubili. 

Din rezultatele obţinute, arătate mai jos, se constată 
următoarele: 
2 
Pierdere la calcinare 
2  3 
  7.44% 
Insolubil în HCl  79.82% 
SiO       1.77% 
Componenţi solubili R O     0.88% 
CaO                                        10.02% 
Rest nedeterminat     0.07% 
TOTAL            100.00% 

Partea  solubilă  a  materialui  se  caracterizează  prin
tr-un  conţinut  relativ  ridicat  în 
bioxid de siliciu (1.77% din totalul mortarului, sau 1
3.89% dacă raportăm numai la 
partea solubilă). Aceasta înseamnă că în mortarul cer
cetat, liantul este format dintr-un 
amestec de ciment şi var. Pentru a se aprecia în ce pr
oporţie au fost amestecaţi aceşti 
doi componenţi, precum şi dozajul întrebuinţat pentr
u mortar, s-a făcut următorul 
calcul: 

Din  analizele  făcute  la  vremea  respectivă,  asupra  
diferitelor  cimenturi  portland 
româneşti, s-a constatat că ele conţin în medie 21% d
ioxid de siliciu şi 65% oxid de 
calciu. Atunci la 1.77 dioxid de siliciu corespunde o 
cantitate de : 

 ciment 

care va conţine: 
oxid de calciu 
Dacă se scade această ultimă valoare din totalul oxid
ului de calciu solubil, se obţine 
un rest de 4.55% care aparţine pastei de var întrebuin
ţate. Se ştie însă că prin stingere 
în pastă, oxidul de calciu corespunde o cantitate de 4.
55 x 3.7 = 16.83 kg pastă de var. 

Pe baza acestor date s-a apreciat că mortarul brut a a
vut următoarea compoziţie: 

4 
79.82 kg nisip uscat 
  8.43 kg ciment şi 
16.83 kg var în pastă 

Cărămida spartă s-a obţi
nut din aceleaşi dărâmătu
ri ca şi molozul. După ce 
a fost 
curăţat de moloz, materia
lul a fost sfărâmat cu cio
canul şi cu ajutorul ciurur
ilor, a fost 
separat  în  fracţiunile  7-
15,  15-30  şi  30-50  mm
.  La  câte  30  granule  di
n  fiecare 
fracţiune li s-a măsurat c
ele trei dimensiuni, s-au f
ăcut raporturile dintre ele 
şi s-a luat 
media raporturilor, spre a 
se putea aprecia forma gr
anulelor. Rezultatele obţi
nute sunt 
următoarele (dimensiunil
e sunt a>b>c): 

Fracţiu 15 30 - 5
nea ce -  0 mm 
rcetată  0

a:   1.6   1.49 
b  5  

a   2.9   2.92 
: 6  
c 

Se constată că granulele 
devin cu atât mai plate şi 
mai alungite, cu cât sunt 
mai mici, 
fapt ce s-a observat şi la 
materiale de altă natură, s
parte cu concasoarele. D
upă 
normele germane, pentru 
ca un agregat să fie de ca
litate bună, se cere ca rap
ortul a:b 
să nu depăşească 1.66 iar 
raportul a:c 3.33. Observ
ăm că fracţiunea 7  - 15 
mm, 
depăşeşte aceste limite, d
e unde rezultă că betonul 
ce se va obţine cu acest 
material va 
avea o lucrabilitate redus
ă, dacă nu se va întrebuin
ţa un conţinut mai ridicat 
în nisip 
sau un dozaj mai gras in 
ciment. Deoarece corpuri
le de probă întrebuinţate l
a încercări 
au avut secţiunea 11x10 
cm, iar pentru eliminarea 
efectului de perete se rec
omandă să 
nu se întrebuinţeze agreg
ate mai mari decât 1/4 di
n latura corpului de prob
ă, în 
amestecurile cercetate s-a 
utilizat numai fracţiunea 
7 - 15 mm de cărămidă s
partă. 

Pietrişul provenea, ca şi 
nisipul, din balastierele d
in jurul Bucureştiului. Sp
re a avea 
rezultate comparabile, di
n pietriş s-a întrebuinţat n
umai fracţiunea 7 - 15 m
m, ca şi în 
cazul cărămizii sparte. 

Corectarea nisipului. De
oarece nisipul era prea să
rac în fracţiune mare, s-a 
procedat 
la o corectare a granulozi
tăţii sale, pentru ca difere
nţa dintre granulozitatea 
sa şi aceea 
a molozului să nu fie pre
a mare şi calităţile betonu
lui să fie influenţate şi de 
acest 
factor, nu numai de schi
mbarea naturii materialul
ui. De aceea, s-a adăugat 
nisipului 
10%  fracţiune  3  -  7  m
m,  astfel  că  granulozita
tea  nisipului  corectat  a  
devenit 
următoarea: 

5 
                                                                            Tabelul 4 
Prin  sita  de  1 3 7
(mm)
Trece (%)  76.6  85.3  100.0 

1.1.2  Modul de lucru 

3  Cu materialele arătate mai sus s-au făcut câte 9 betoane cu do 3 
zajul mediu de 285 kg 
ciment la m  de beton şi 9 betoane cu un dozaj mediu de 185 
kg ciment la m  de 
beton. Primul amestec din fiecare grup de betoane cu acelaşi 
dozaj conţinea drept 
agregate nisip şi pietriş de carieră; s-a procedat apoi la înlocui
rea treptată a nisipului şi 
pietrişului cu moloz, respectiv cu cărămidă spartă, până ce s-a 
ajuns la amestecul 
final, format numai din moloz şi cărămidă spartă. Deoarece a
gregatele de carieră nu 
au fost înlocuite cu cantităţi de moloz şi cărămidă egale în gre
utate ci cu volume 
egale, pe baza greutăţilor volumetrice ale materialelor s-au sta
bilit următorii factori cu 
care  se  înmulţesc  cantităţile  de  nisip  şi  pietriş  ce  trebuie  
înlocuite,  spre  a  afla 
cantităţile echivalente ca volum, de moloz şi cărămidă spartă: 

Factor de trecere de la nisip la moloz: 0.785 
Factor de trecere de la pietriş la cărămidă:  0.568 

Tuturor betoanelor li s-a dat o consistenţă plastică, astfel încât 
la punerea în forme să 
nu fie nevoie de o compactare puternică, sfărâmându-se cără
mida şi modoficându-se 
granulozitatea, aşa cum s-ar fi  întâmplat dacă s-ar fi întrebuin 2 
ţat maiul normal. Pentru 
îndesare  s-a  utilizat  un  mai  mic  de  1.35  kg  greutate,  cu  
o  suprafaţă  plană  de 
compactare de 4.3 x 3 cm. În tipare, betonul a fost turnat într-
un singur strat. 

Din amestecurile grase s-au turnat câte două grinzi de 10 x 10 
x 55 cm, care s-au 
compactat uniform cu 54 lovituri de mai şi s-au netezit după o 
jumătate de oră de 
compactare. Corpurile de probă s-au păstrat două zile în tipar
e, cinci zile în nisip ud, 
iar restul timpului până la încercare în aer liber, în cameră. O 
grindă s-a încercat după 
28 zile de întărire, iar alta după 56 zile. Pe fiecare grindă s-au 
făcut două determinări 
de rezistenţă la încovoiere (30 cm distanţă între reazeme şi o s
arcină la mijloc), iar pe 
bucăţile rămase, trei determinări de rezistenţă la compresiune 
(pe 10 x 10 = 100 cm  
suprafaţă), astfel încât pentru rezistenţe avem valori medii sig
ure. 

Din amestecurile mai slabe s-au turnat câte patru cuburi cu lat
ura de 10 cm, care au 
fost compactate cu câte 36 lovituri de mai. Felul de păstrare a 
fost identic cu acela al 
grinzilor; două cuburi au fost încercate după 28 zile de întărir
e, iar două după 56 zile. 

6 
1.2  DISCUŢIA REZULTATELOR OBŢINUTE 

1.2.1  Betoane cu 285 kg ciment la m3 de beton 

Plecând de la amestecul 1 format numai din agregate de c
arieră, s-a înlocuit jumătate 
din nisipul amestecului cu un volum egal de moloz (ames
tecul 2), iar în alt amestec s- 
a înlocuit jumătate din pietriş cu un volum egal de cărăm
idă spartă (amestecul 3). În 
amestecul următor (4), s-a făcut simultan înlocuirea câte 
unei jumătăţi de nisip şi 
pietriş cu moloz, respectiv cu cărămidă spartă. Mai depar
te s-a procedat la înlocuirea 
completă a nisipului cu moloz (amestecul 5) sau a pietriş
ului cu cărămidă (amestecul 
6) apoi a întregului nisip şi a unei jumătăţi din pietriş (am
estecul 7), sau a întregului 
pietriş  şi  a  unei  jumătăţi  din  nisip  (amestecul  8),  pe
ntru  a  ajunge  în  sfârşit  la 
amestecul 9, al cărui agregat este format numai din molo
z şi cărămidă spartă. 

În tabelul 5 sunt arătate cantităţile de materiale ( în greut
ate), ce s-au luat pentru 
Compoziţia amestecului 

amestecul de beton necesar confecţionării a două grinzi. 

Tabelul 5 
Nr. amesteculu 1  2  3  4  5  6  7  8  9 
Proprietăţile betonului 

i 
0 
1  2  3  4  5  6  7  8  9 
Nisip 0-7 m 16.25
8.12   16.25
8.12  -   16.25 -  8.12  - 
m 
proaspăt 

Pietriş 7-15 m 10.84
10.84 5.42 5.4210.84  -  5.4  -  - 
m  3 

Moloz 0-15  6.38  -  6.38   12.76 -   12.766.38   12.76 

mm 
3  4 
Cărămidă spartă 7-15 -  -  3.08 3.08  -  6.15 3.08 6.15 6.15 
mm 

Cimen 4.20 4.20 4.20 4.20 4.20 4.20 4.20 4.20 

4.20
t 
Apă
3.84 
4.00 4.30 4.29 4.20 4.60 4.58 4.59 4.87 
Apă: cime 0.91
0.95 1.02 1.02 1.00 1.09 1.09 1.09 1.16 
nt 

Răspândirea (c 14.013.0 13.0 13.0 13.0 13.0 13.0 13.0 12.5 

m) 
2304 2248 2240 2139 2115 216 2063 2065 1982 
Greutatea volumetrică
/m  
Încercarea la  
Ciment (% 11.95   12.52   12.63   13.33   13.12   13.46   13.9
)  7    14.26   15.01 
28 zile 
Ciment la m  de be 275 281 283 285 277 291 288 29  274 
ton 

7 
Încercarea la  

0  1  2  3  4  5  6  7  8  9 
Greutatea volumetr 21962127 2100 1998 1979 2000 1896 1897 1803 
ică 
56 zile 

Rezistenţa la încovoi24.9 19.1 23.3 19.2 16.6 21.2 18.3 20.3 17.0 

ere 

Rezistenţa la compresi
145 120 129 112 101 139 119 125  98 
une 

Compresiune: Încovo5.8 6.2 5.5 5.8 6.0 6.5 6.5 6.1 5.7 

iere 
Greutatea volumetr 21782105 2075 1973 1957 1969 1863 1863 1767 
ică 

Rezistenţa la încovoi35.0 27.8 36.1 29.9 25.8 31.6 29.9 32.8 27.5 

ere 
162 116 169 144 121 154 135 134 133 
Rezistenţa la compresi
une 

Compresiune: Încovo4.6 4.1 4.6 4.8 4.7 4.8 4.5 4.0 4.8 

iere 

Proprietăţile amestecului de beton: 

a)  Factorul  apă:ciment la  care  se observă  o  creştere 
continuă,  cu  cât  amestecul 
conţine mai mult moloz sau cărămidă spartă. 

b) Răspândirea, care s-a determinat cu masa pentru mort
arele plastice. S-a putut  3 
întrebuinţa acest aparat, deoarece dimensiunea maximă a 
agregatelor a fost limitată la 
15  mm.  Din  rezultatele  obţinute  se  constată  că  betoa
nele  cercetate  au  avut  o 
consistenţă practic egală, pentru şapte amestecuri din nou
ă obţinându-se valoarea 13 
cm, iar pentru celelalte două 14 şi 12.5 cm. 

c) Greutatea unităţii de volum a betonului proaspăt, du
pă punerea şi îndesarea în 
tipare. Se constată că valoarea aceasta este cu atât mai re
dusă, cu cât agregatul de 
balastieră a fost înlocuit în proporţie mai mare cu resturi 
de dărâmături. Între valorile 
amestecurilor extreme (1 şi 9) este o diferenţă în minus d
e 13.9%. 

d) Din compoziţia amestecului brut s-a calculat conţinut
ul procentual în ciment al 
amestecului, iar din această valoare şi greutatea unităţii d
e volum a betoanelor s-a 
determinat  cantitatea  de  ciment  conţinută  în  betonul  
pus  în  tipar  şi  compactat. 
Valoarea aceasta variază între 274 şi 291 kg ciment la m  
de beton, media generală 
fiind 285. 

Mai departe, în acelaşi tabel, găsim rezultatele încercăril
or făcute după 28 şi 56 zile de 
întărire şi anume: 

e) Greutatea volumetrică a betonului în momentul înce
rcării. În general greutăţile 
sunt şi în aceste cazuri cu atât mai reduse, cu cât agregate
le din amestecuri conţin mai 
multe resturi de dărâmături. Dacă luăm numai amestecuri
le (1 şi 9), atunci observăm 
8 
că minusul în greutate obţinut prin trecerea de la amestecul 1 la 9 este cu atât mai 
accentuat,  cu cât probele de beton s-au întărit la aer timp mai îndelungat. Într-adevăr, 
dacă facem o comparaţie între greutăţile unităţii de volum la cele două amestecuri 
extreme, în stare proaspătă şi după 28 şi 56 zile de întărire, observăm următoarele 
scăderi procentuale de greutate: 
                                                                                         Tabelul 6 
Amestecul 1  Amestecul  Diferenţa  % 
9 
Beton proaspăt  2304  1982  -322  13.9 
După 28 zile  2196  1803  -393  17.9 
După 56 zile  2178  1767  -411  19.9 

Acest fenomen are explicaţia următoare: amestecurile de beton au fost făcute cu mai  3 

multă apă, cu cât agregatele lor au fost mai bogate în resturi de dărâmături. La m  de 
beton însă am avut în mod practic aceeaşi cantitate de ciment, care este singurul 
component activ din amestec ce leagă apa în mod chimic şi o împiedică să se piardă 
prin evaporare. Deci în toate amestecurile, apa legată chimic a fost cam aceeaşi, restul 
rămânând  absorbită  şi  adsorbită  de  agregatele  poroase  ce  au  înlocuit  nisipul  şi 
pietrişul de carieră. Această fracţiune din apă fiind cu atât mai mare, cu cât betonul 
este  mai  bogat  în  agregate  poroase,  însă  pierzânduse  cu  atât  mai  greu,  cu  cât 
materialul este mai poros şi deci mai uşor, este normal ca diferenta dintre amestecurile 
1şi 9 să se accentueze cu cât durata de uscare a corpurilor de probă este mai lungă, 
după cum am observat mai sus. Cu această ocazie observăm că pierderea în greutate 
determinată de noi nu reprezintă de fapt valoarea apei pierdută prin evaporare, ci o 
valoare  mai  mică,  pierderea  în  greutate  măsurată  fiind  egală  cu  diferenţa  dintre 
cantitatea de apă evaporată şi bioxidul de carbon din atmosferă legat chimic de către 
hidroxidul de calciu din beton, pus în libertate prin priza cimentului. 

f)  Rezistenţele  mecanice  sunt  în  general  reduse  prin  înlocuirea  agregatelor  de 
balastieră, coeficientul de reducere variind cu felul fracţiunii înlocuite şi cu proporţia 
în care s-a făcut înlocuirea. Pentru a evidenţia mai bine această influenţă, să luăm 
numai betoanele în care s-a înlocuit parţial sau total o singură fracţiune de agregat 
(nisipul sau pietrişul) sau ambele fracţiuni în aceeaşi proporţie şi să calculăm variaţia 
procentuală a rezistenţelor provocată de această înlocuire, în raport cu rezistenţele 
betonului alcătuit numai cu agregate de carieră. Obţinem rezultatele arătate în tabelul 
7 din care reiese că înlocuirea pietrişului 7 - 15 mm cu cărămidă spartă exercită cea 
mai  slabă  influenţă,  pe  când  înlocuirea  nisipului  cu  moloz  reduce  totdeauna 
rezistenţele,  reducerea  putând  ajunge  până  la  33%.  Dacă  se  înlocuiesc  simultan 
ambele fracţiuni, se produc de asemenea  numai reduceri de rezistenţe, însă în general 
ceva mai slabe decât atunci când se înlocuieşte numai nisipul cu moloz. 

9 
Să  urmărim  acum  variaţia  rezistenţelor  între  28  şi  56  zile  de  întărire.  Dacă 
daterminăm variaţia procentuală a ambelor rezistenţe în raport cu valorile obţinute la 
încercarea de 28 zile, obţinem datele din tabelul 3. Observăm că între 28 şi 56 zile de 
întărire,  rezistenţa  la  încovoiere  a  crescut  cu  mult  mai  mult  decât  aceea  la 
compresiune. Mai bine se vede acest lucru din media algebrică a variaţiilor pentru 
fiecare fel de rezistenţă, medie arătată în ultima coloană a tabelului 8. De aici reiese 
următorul aspect: creşterea procentuală a rezistenţei la încovoiere este aproape de trei 
ori mai mare decât aceea a rezistenţei la compresiune. Din această cauză, raportul 
dintre rezistenţa la compresiune şi rezistenţa la încovoiere ale cărui valori oscilau 
pentru încercarea de 28 zile între 5.5 şi 6.8, se reduc pentru încercarea de 56 zile la 
valori cuprinse între 4.0 şi 4.8. 

Tabelul 7 
Fracţiune de  Variaţia rezistenţelor (%) la 
Felul  Durata de  agregat  înlocuirea fracţiunii în 
rezistenţei  întărire (zile)  înlocuită  proporţie de: 
Rezistenţa la 
încovoiere 

(mm)  50%  100% 

(kg/cm ) 

7 - 15  -6  -15 

3 

28  0 - 7   -23  -33 

Ambele  -23  -32 
7 - 15 
Rezistenta la 
compresiune 

+3  -9 
56  0 - 7   -20  -26 
(kg/cm ) 

Ambele  -15  -21 

3 

7 - 15  -11  -4 

28  0 - 7   -17  -30 
Ambele  -23  -32 
7 - 15  +4  -5 
56  0 - 7   -28  -25 
Ambele  -11  -18 

Tabelul 8 
Nr. 
amestecului  1  2  3  4  5  6  7  8  9  Media 
Rezistenta 
la  +17  -4  +40  +32  +20  +15  +13  +7  +35  +19% 
compresiune 
Rezistenta 
la  +40  +45  +55  +56  +55  +49  +63  +61  +61  +54% 
încovoiere 
10 
 3 
1.2.2  Betoane cu 185 kg ciment la m  de beton 

În aceste betoane s-a păstrat aceeaşi proporţie între agr
egate şi înlocuirea agregatelor 
de carieră cu resturi de dărâmături. În tabelul 9 sunt ar
ătate cantităţile de materiale ce 
s-au luat pentru confecţionarea amestecului necesar pe
ntru 4 cuburi de 10 cm latură, 
proprietăţile betonului proaspăt şi rezultatele încercăril
or făcute după 28 şi 56 zile de 
întărire. 
Compoziţia amestecului 

Tabelul 9 
Nr. amestecu 10 11 12 13 14 15 16 17 18 
lui 
Nisip 0-7 m 6.27 3.146.27 3.14  - 6.27  - 3.14  - 
m 

Pietriş 7-15 m 4.18 4.182.09 2.09 4.18  - 2.09  -  - 

m 
Proprietăţile betonului 

Moloz 0-15 m - 2.46  - 2.46 4.92  - 4.92 2.46 4.92 

m 

Cărămidă spart -  - 1.19 1.19  - 2.37 1.19 2.37 2.37 

ă  
  7-15 mm 
proaspăt 

Ciment  1.001.001.00
3  1.00 1.00 1.00 1.00 1.00 1.00 

Apă  1.351.451.53 1.57 1.53 1.75 1.70 1.75 1.80 

Apă: ciment 1.35 1.451.53 1.57 1.53 1.75 1.70 1.75 1.80 
3 
Încercarea 

Răspândirea (c 13.0 13.512.5 13.0 13.0 13.5 13.5 13.0 12.5 

m) 
28 zile 
la  

Greutatea   22852215   2232   2142   2113   2140   2041   2
058   1939 
volumetrică /m  
Încercarea 

56 zile 

Ciment (%) 7.81 8.178.27 8.73 8.59 8.78 9.17 9.32 9.91 

la  

Ciment la m   178 181 184 187 181 188 187 192 192 
e 
beton 
Greutatea  21212009   2022   1901   1907   1905   1801   1
792   1643 
volumetrică 

Rezistenţa l 87 57 78  67  68  79  49  65  49 

a 
compresiune 
Greutatea  21091996   2008   1876   1881   1886   1782   1
774   1625 
volumetrică 

Rezistenţa l 105 64 97  70  62  90  48  73  51 

a 
compresiune 

Din examinarea datelor tabelului, constatăm următoare
le: 

11 
a) Factorul apă: ciment este cu mult mai ridicat decât în cazul betoanelor cu 285 kg 
3  3 
ciment la m . La betoanele cu 185 kg ciment la m  valoarea sa creşte de la 1.35 până 
3 
la 1.80 în timp ce la betoanele cu 285 kg ciment la m  valoarea sa creşte treptat de la 
0.91 la 1.16 deşi răspândirea amestecurilor este aceeaşi. 

b) Greutatea unităţii de volum la amestecurile proaspete este ceva mai mică decât la 
3  3 
betoanele cu 285 ciment la m  scăzând la 2285 kg la m  pentru amestecul 10 făcut 
numai cu agregate de carieră şi la 1939 pentru amestecul 18, făcut numai din resturi 
de dărâmături. Prin înlocuirea agregatelor, scăderea greutăţii este de 15.1%, deci ceva 
mai mare decât în cazul precedent. 
3 
c) Conţinutul în ciment al betoanelor a variat între 178 şi 192 kg la m  de beton, 
valoarea medie fiind 185. 

d) Greutatea unităţii de volum în momentul încercărilor prezintă aceleaşi variaţii ca şi 
în cazul precedent, însă mult mai accentuate din cauza factorilor apă: ciment, care 
sunt mai mari. Astfel, dacă urmărim scăderea greutăţii între amestecurile extreme, la 
betoanele proaspete şi în momentul încercărilor, găsim valorile următoare: 

                                                                                                     Tabelul 10 
Amestecul 10  Amestecul  Diferenţa  % 
18 
Beton proaspăt  2285  1939  -346  15.1 
După 28 zile  2121  1643  -478  15.1 
După 56 zile  2109  1625  -484  22.0 

e) Rezistenţa mecanică este redusă în toate cazurile, prin înlocuirea agregatelor de 
carieră cu resturi de dărâmături. Dacă procedăm ca şi în cazul precedent, socotind 
scăderea procentuală de rezistenţă produsă prin înlocuirea treptată a fracţiunilor de 
agregat, obţinem datele din tabelul 11, din care constatăm că, în cazul betoanelor 
slabe, scăderea de rezistenţă produsă de înlocuirea agregatelor de carieră cu resturi de 
dărâmături este mult mai pronunţată decât în cazul betoanelor grase şi se accentuează 
şi mai mult la încercarea făcută după 56 zile de întărire. 

12 
                                                                                          Tabelul 11 
Fracţiune de  Variaţia rezistenţelor (%) la 
Durata de  agregat  înlocuirea fracţiunii în 
întărire (zile)  înlocuită  proporţie de: 
(mm)  50%  100% 
7 - 15  -10.3  -9.1 
28  0 - 7   -34.4  -21.8 
Ambele  -22.9  -43.6 
7 - 15  -7.6  -14.2 
56  0 - 7   -39.0  -40.9 
Ambele  -33.3  -51.4 

Dacă urmărim cum au evoluat rezistenţele între determinările de 28 şi 5
6 zile, atunci 
obţinem următoarele variaţii procentuale: 

Tabelul 12 
Nr. amestecului  10  11  12  13  14  15  16  17  18 
Variaţia 
3 
rezistenţei %  +20  +12  +24  +19  -8  +13  -2  +12  +4 

Dacă facem media algebrică a valorilor arătate, obţinem +10%, deci o cr
eştere cam pe 
jumătate decât aceea observată la betoanele cu 285 kg ciment la m , und
e sporul de 
rezistenţă la apăsare între 28 şi 56 zile a fost de 19%. 

Comparând comportarea betoanelor cu 285 kg ciment la mc beton cu ac
elea cu 185 kg 
ciment la mc beton, constatăm următoarele: înlocuirea pietrişului şi a nis
ipului din 
betoane cu moloz, respectiv cu cărămidă spartă, de aceeaşi mărime ca şi 
agregatele 
iniţiale,produce reducerea greutăţii betonului şi m[rirea pierderii în greut
ate în timpul 
uscării. Rezistenţele mecanice sunt de asemenea reduse, influenţa cea m
ai slabă fiind 
exercitată de înlocuirea parţială sau totală a pietrişuluicu cărămidă spart
ă de aceeaşi 
mărime, iar influenţa cea mai pronunţată de înlocuirea nisipului cu molo
z. Astfel, pe 
când la înlocuirea pietrişului cu cărămidă, rezistenţele scad  cu cel  mult 
15%, la 
înlocuirea nisipului cu moloz se poate ajunge la scăderi până la 50%. To
ate aceste 
acţiuni nefavorabile sunt mai puternice la betoanele slabe, decât la cele 
grase. 

Dacă cercetăm în ce grad a fost micşorată rezistenţa la compresiune a be
toanelor prin 
reducerea dozajului în ciment de la 285kg la 185kg la mc de beton şi rap
ortăm aceste 

13 
reduceri  procentual  la  valoarea  rezistenţei  betoanelor  cu  285kg  ciment,  obţinem 
valorile de mai jos.   

                                                                                                          Tabelul 13 
Nr.  amestecului  de  beton  cu 
285kg ciment/mc beton  1  2  3  4  5  6  7  8  9 
Micşorarea  (%)  a  rezistenţelor 
prin reducerea dozajului  35  44  42  51  48  41  64  45  61 

Parcurgând  datele  prezentate,  se  constată  că  micşorarea  rezistenţelor  din  cauza 
reducerii dozajului variază între 35 şi 64%, valoarea medie a tuturor rezultatelor fiind 
48%. 

CAP.  2  STUDII  ŞI  CERCETĂRI  DE  LABORATOR  PRIVIND 

2 
VERIFICAREA  COMPATIBILITĂŢII  CIMENTULUI  CU  DIVERSE 
MATERIALE PROVENITE DIN DEMOLĂRI 

2.1    Proprietăţi  fizico-chimice  şi  mecanice  ale  materialelor  şi  compoziţiilor 
cercetate 

Folosirea materialelor provenite din demolări ca agregate reprezintă trecerea acestora 
 1 
de la calitatea de deşeu la calitatea de materie primă. Pentru a se face acest important 
salt  este  nevoie  de  respectarea  unor  condiţii  tehnice  cerute  de  noua  calitate. 
Instrumentarea şi verificarea acestor condiţii precum şi trasarea drumului care trebuie 
parcurs de la atributul de deşeu la cel de materie primă este obiectul cercetărilor ce 
vor fi prezentate în continuare. 

2.1.2 Analize fizico-chimice şi mecanice pe cimentul utilizat în cercetare  
2.1.2.1  Analize chimice 
0  3 
În cercetări au fost onsiderate 4 cimenturi (C  – C ) care au fost supuse următoarelor 
2  2  3  2  3  3 
analize chimice: pierdere la calcinare, SiO , Al O , Fe O , CaO, MgO, SO , CaO 
- 
2  2 
liber, insolubil în HCl, Na O, K O şi Cl . Atât analizele chimice cât şi cele fizice s-au 
efectuat pe un număr de 10 probe de ciment recoltate în urma unor omogenizări 
 2 
succesive,  pentru  a  se  asigura  o  bună  reproductibilitate.  Analizele  chimice  ale 
 5 
cimenturilor  utilizate  în  cercetări  sunt  prezentate  în  tabelele  14,  15,  16,  17  (din 
 5 
Anexe). 
 5 
 5 

14 
2.1.2.2  Analize fizice 
Cimenturile utilizate în cercetare au fost supuse următoarelor analize fizice: reziduul 
pe sita de 90 m, masa volumică, suprafaţa specifică, apa de consistenţă normală, 
timpul de priză, stabilitate şi granulometrie. Aceste analize fizice sunt prezentate în 
tabelele 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25 (din Anexe) şi în figurile 1, 2, 3, şi 4 (din 
Anexe). 
2.1.2.3   Caracteristici mecanice 

Pe  epruvete  confecţionate  conform  standardelor  în  vigoare  au  fost  determinate 
rezistenţele la încovoiere şi rezistenţele la compresiune la patru vârste (1 zi, 2 zile, 7 
zile şi 28 zile). Deoarece aceste epruvete vor reprezenta probele martor în cercetări (la 
ele se vor raporta toate rezultatele ce se vor obţine utilizând ca agregate materiale 
provenite din demolări), am acordat o atenţie deosebită realizării acestora. Pentru 
aceasta am utilizat două agregate standardizate: un agregat (A1) având conţinutul de 
SiO  de 97,7%, ce are distribuţia granulometrică corespunzătoare datelor din tabelul 
26  şi un agregat (A2) având caracteristicile din tabelul 27. 

                                            Tabelul 26 
Nr.  Dimensiunea ochiului  Rest pe sită cumulat  Rest pe sită cumulat 
crt  sitei, STAS 1077-67 mm   determinat, %  conform SP 10 
1  0.08  98.70  99    
2  0.16  89.09  87  5 
3  0.50  65.92  67  5 
4  1.00  32.84  33  5 
5  1.60  5.57   7  5 
6  2.00  0.045  0 

Granulometria agregatelor                                                            Tabelul 27 
Nr.  Site conform  Rest pe sită, cumulat % 
crt.  STAS 7727 - 71 (mm)  Conform STAS  Efectiv 
1 
0,08  98     99,0 
2  0,16  87     87,0 
3  0,50  67     68,1 
4  1,00  33     32,6 
5  1,60  5     0 
6  2,00  0  0 

15 
Caracteristicile  mecanice  ale  cimenturilor  obţinute  pe  10  serii  a  câte  3  epruvete 
confecţionate cu agregatul A1 sunt prezentate în tabelele 28, 29, 30 şi 31 (din Anexe) 
iar cele obţinute pe o serie a câte 3 epruvete confecţionate cu agregatul A2 în tabelul 
32. 

 Determinări mecanice                                                                                Tabelul 32 
2  2 
Masa  Rezistenţa la încovoiere [N/mm ]  Rezistenţa la compresiune [N/mm ] 
[g]  1 zi  2 zile  7 zile  28 zile  1 zi  2 zile  7 zile  28 zile 
56,33 
2,89  4,70  5,81  7,06  12,1  22,5  34,5  39,8 

2.2  Compoziţii studiate 

În  această  etapă  a  temei  de  cercetare  s-au  studiat  trei  compoziţii  reprezentând 
amestecuri  având  la  bază  unul  din  cimenturile  caracterizate  anterior  şi  agregate 
obţinute prin concasarea următoarelor materiale provenite din demolări: 

a) materiale având în componenţă preponderent plăci de faianţă, dar şi mortar şi 
1 
B.C.A. - notată compoziţia F ; 

b) materiale având în componenţă cărămidă (în principal) şi mortarul de legătură - 
1 
notată compoziţia C ; 
1 
c) betoane vechi - notată compoziţia B . 
3 
Apa de amestecare necesară pentru asigurarea unei consistenţe normale a fost: 
1 
3 
-   Pentru compoziţia F  - 405 cm ; 
1 
3 
-   Pentru compoziţia C  - 335 cm ; 
1 
3 
-   Pentru compoziţia B  - 285 cm ; 
-   Pentru compoziţia martor - 225 cm ; 

Se observă cu uşurinţă faptul că, în comparaţie cu compoziţiile martor care au avut un 
3 

necesar de 225 cm  de apă, pentru asigurarea consistenţei normale toate cele trei 
compoziţii alcătuite din materiale provenite din demolări au un necesar superior de 
3 
1 
3 
1 
3 

apă (180 cm  pentru compoziţia F , 110 cm  pentru compoziţia C  şi 60 cm  pentru 
1 
compoziţia  B ).  Aceasta  poate  avea  drept  consecinţă  o  scădere  a  rezistenţelor 
mecanice ale acestor compoziţii. 

De  remarcat  faptul  că  materialele  provenite  din  demolări  au  fost  utilizate  în 
compoziţii în fracţiuni granulometrice similare celor în care s-a utilizat nisipul cuarţos 

16 
standardizat cu care s-au realizat probele martor. Deoarece materialele provenite din 
demolări au o densitate mai mică decât aceea a nisipului cuarţos, înlocuirea acestuia s- 
a făcut luând în considerare volumul şi nu greutatea. 

2.3  Forma şi dimensiunile epruvetelor 

Pentru fiecare din cele trei compoziţii care au în componenţă materiale provenite din 
demolări s-a executat câte o serie de 3 prisme în condiţii standardizate, similar cu 
prismele executate pentru probele martor. Dimensiunile prismelor sunt: 40 x 40 x 160 
mm. Prismele au fost obţinute dintr-un amestec de mortar plastic (o parte ciment şi 
trei părţi agregate).  

Mortarul, preparat prin amestecare mecanică, a fost compactat în tipare cu ajutorul 
unei mese de şoc standardizată. Tiparul conţinând epruvetele, a fost păstrat într-o 
atmosferă umedă timp de 24 ore după care epruvetele au fost decofrate şi au fost 
păstrate  în  apă  până  la  termenul  stabilit  pentru  încercare  
(7 şi 28 zile). 

2.4   Rezultatele determinărilor mecanice pe compoziţiile studiate 

În tabelul 33 din Anexe sunt prezentate rezistenţele mecanice la încovoiere şi la 
compresiune  şi  masele  pe  care  le-au  avut  epruvetele  la  decofrare.  Comparând 
rezultatele înscrise în tabelul 33 cu rezultatele obţinute pe cele două probe martor 
(tabelele 21 şi 32) se observă că toate cele trei compoziţii care au fost cercetate au 
prezentat, după cum s-a anticipat, rezistenţe mai mici decât rezistenţele obţinute pe 
probele martor care au fost realizate cu agregate standardizate. Se remarcă totuşi 
valoarea foarte apropiată obţinută pe compoziţia realizată cu spărturi de beton de 
valoarea probei martor la care s-a utilizat agregatul A2. Aceste rezultate au fost 
previzibile deoarece probele realizate cu agregate provenite din demolări au necesitat 
o cantitate de apă mai mare pentru a obţine lucrabilitatea normală, deci raportul 
apă/ciment a fost mai mare, consecinţa acestui fapt fiind scăderea rezistenţelor. 

Pentru a îndrepta acest neajuns în etapele următoare ale temei de cercetare se vor 
utiliza superplastifianţi pentru a obţine o lucrabilitate normală la un raport apă/ciment 
mai redus. 

Este de semnalat şi următorul aspect: materialele utilizate ca agregate în compoziţia B 
provin din concasarea unor betoane a căror clasă este cunoscută, ea fiind Bc 22,5. 
Deci cu acest beton având acum rolul de agregate, în combinaţie cu cimentul C  au 0 

17 
fost realizate prisme având rezistenţa de 36,8 MPa, cu doar 3,0 MPa mai mică  decât 
rezistenţa obţinută pe una din compoziţiile martor. 

Aceste rezultate destul de încurajatoare vor determina o continuare a cercetărilor, în 
etapele următoare preconizându-se a se studia pe lângă îmbunătăţirea performanţelor 
compoziţiilor cercetate şi alte compoziţii. De asemenea, având în vedere rezistenţele 
destul de ridicate vor fi realizate şi testate cu aceste compoziţii elemente prefabricate 
de tipul pavelelor. 

2.5  Prepararea de mortare şi betoane cu materiale provenite din demolări. 
Caracteristici generale  

Materialele de zidărie din demolări pot fi folosite la realizarea de betoane (uşoare), cu 
condiţia îndeplinirii unor condiţii de calitate, care se referă la următoarele aspecte : 

 Caracteristici compoziţionale 

 Conţinutul de cărămidă şi/sau silicocalcar şi/sau beton trebuie să fie de cel 
puţin 65%. 

 Conţinutul de mortar nu trebuie să depăşească 25%. 

 Conţinutul de materiale ceramice, pietre naturale, beton uşor nu trebuie să 
depăşească 20%. 

 Conţinutul de sulfat nu trebuie să depăşească 1%. 

 Densitatea aparentă trebuie să fie de cel puţin 1,5 g/cm  3 

Asemenea materiale se pot folosi pentru realizarea de betoane uşoare cu densităţi 
aparente spre limita superioară a valorilor admise pentru acest tip de betoane realizate 
cu agregate uşoare. Domenii de utilizare posibile pentru asemenea betoane se referă la 
realizarea  de  blocuri  de  zidărie,  pereţi  neportanţi,  umplutură  pentru  pereţi  tip 
sandwich. 

Utilizarea de beton provenit din demolări ca agregat la prepararea de beton proaspăt 
este condiţionată de o serie de caracteristici pe care trebuie să le îndeplinească betonul 
din demolări. Majoritatea din acestea sunt similare cu condiţiile impuse agregatelor 

18 
clasice, naturale sau artificiale. Condiţile speciale se referă la compoziţia materialelor, 
la conţinutul lor în părţi levigabile, la densitatea lor aparentă. 

O utilizare aparte se referă la utilizarea ca adaos în stare fin măcinată, a fracţiunilor 
sub 4 mm rezultate la concasarea şi separarea betonului vechi din demolări. 

2.5.1  Influenţa utilizării materialelor rezultate din demolări asupra lucrabilităţii 
mortarelor şi betoanelor 

Problema prezintă aspecte diferite în funcţie de natura, granulometria şi absorbţia de 
apă a materialului rezultat din demolări. 

În tabelul 34 sunt prezentate valorile raportului apă/ciment pentru mortare având 
aceiaşi consistenţă (răspândire 140,2 cm), preparate cu diferite tipuri de agregate 
provenite din demolări de zidărie, comparativ cu mortarul etalon preparat cu nisip 
cuarţos.  

Este  prezentată,  de  asemenea,  influenţa  unor  adaosuri  hidrofobizante  (pentru  a 
diminua absorbţia de apă al agregatului din demolări), a unor adaosuri fluidifiante şi a 
naturii cimentului asupra valorii raportului apă/ciment necesar pentru a obţine aceiaşi 
consistenţă ca pentru mortarul etalon. 

S-au folosit următoarele tipuri de agregate : 
  nisip cuarţos N; 
  nisip din cărămizi cu goluri verticale HLz; 
  nisip din cărămidă clincherizată KMz; 
  nisip din zidărie de cărămidă Abb, 
iar ca ciment s-a folosit un ciment portland 35F şi un ciment 35 cu adaos de calcar la 
măcinare. 
                                                                                                                    Tabelul 34 
Valoarea raportului apă/ciment pentru mortare de consistenţă plastică (răspândire 14 
cm)  
Condiţii de preparare  Natura agregatului 
N  HLz  KMz  Abb 
fără adaos 
0,5  1,0  0,82  0,80 
cu adaos de hidrofobizare  -  0,98  0,80  0,80 
cu adaos de fluidifiant  -  0,88  0,72  0,73 
cu înlocuirea cimentului P35F cu ciment 35F cu  -  0,91  0,73  0,73 
calcar 
19 
Se constată necesarul de apă sensibil mai mare la mortarele preparate cu agregate din 
materiale  recuperate  din  demolări.  Adaosul  de  hidrofobizare  practic  nu  modifică 
necesarul de apă pentru consistenţă plastică a mortarelor. 

Adaosul  de  fluidifiant  (nu  este  specificată  natura  acestuia)  permite  o  diminuare 
semnificativă a raportului apă/ciment, valorile acestuia rămânând totuşi inacceptabil 
de mari. Înlocuirea cimentului P35F cu ciment P35 cu adaos de calcar la măcinare are 
aproximativ acelaşi efect asupra valorii raportului apă/ciment ca şi adaosul fluidifiant. 
În lucrare  se arată însă că o combinare a acestor doi factori din urmă, nu duce la o 
diminuare suplimentară a raportului apă/ciment. 

Se  ştie  că  argila  calcinată,  deci  şi  cărămizile  şi  ţiglele  din  argilă,  au  proprietăţi 
hidraulic active, definite prin capacitatea lor de a lega hidroxidul de calciu (Ca(OH) ),  2 
cu formare de hidrocompuşi - hidrosilicaţi şi hidroaluminaţi de calciu, asemănători cu 
cei care se formează la hidratarea cimentului portland. 

În lucrare se relatează despre posibilitatea adăugării de spărturi de ţiglă şi cărămidă la 
măcinarea  cimentului.  Cimentul  mixt  rezultat  prezintă  lucrabilitate  mai  bună  şi 
tendinţă mai mică de separare de apă la suprafaţă. 

Cercetări mai ample, realizate în cadrul lucrării, au evidenţiat o comportare diferită a 
cimenturilor mixte cu adaos de materiale de demolare în compoziţie, în funcţie de 
natura acestora. S-a lucrat cu două cimenturi CEM I 32,5R provenind de la fabrici 
diferite. 

Simbolizarea materialelor din demolare are următoarele semnificaţii: 
  LBI, LBII - cărămidă arsă la temperatură mai joasă; 
  HBI, HBII - cărămidă arsă la temperatură ridicată; 
  MB - cărămidă arsă la temperatură medie; 
  RCI, RCII - material de zidărie nesortat; 
  FA - cenuşă de termocentrală. 

În figura 5 este prezentată variaţia tasării pentru mortare din cele două categorii de 
cimenturi mixte. Se observă că doar adaosuri de măcinare de HBII şi MB, în proporţie 
de până la aproximativ 25%,  determină  o îmbunătăţire  a  lucrabilităţii  mortarului 
(adică o tasare mai mare la raport apă/ciment constant. 

În lucrare  se examinează proprietăţile unor betoane preparate cu diferite tipuri de 
nisip provenit din măcinarea materialelor rezultate la demolări. asemenea materiale 

20 
conţin, pe lângă materialul de zidărie, şi material provenit din excavarea de pământ. 
Proprietăţile se testează comparativ cu un beton preparat cu nisip natural obişnuit. 

Figura 5 - Influenţa proporţiei de materiale de zidărie din demolări, adăugate la 
măcinarea cimentului, asupra tasării mortarului, la raport apă/ciment constant. 

Compoziţia nisipurilor din demolări este în mare, următoarea: 
  RC1 - material de zidărie; 
  RC2 - preponderent material din excavări, cu o pondere mare de material argilos; 
  RC3 - RC7 - amestecuri de material de zidărie şi din excavări, în proporţie 30 - 
50/70-50%. 

De asemenea, s-a lucrat cu un amestec al celor 7 nisipuri din demolare. Compoziţia 
betoanelor este prezentată în tabelul 34, împreună cu valoarea răspândirii după 10 
minute şi 45 minute de la prepararea betonului.  

La betonul preparat cu nisip natural, răspândirea scade în intervalul de la 10 la 45 
minute cu 5 cm. 

Înlocuirea  nisipului  natural  cu  RCI  determină,  la  acelaşi  raport  apă/ciment,  o 
diminuare a răspândirii după 10 minute la 39,5 - 40,5 cm.  

21 
Diminuarea în continuare până la 45 minute este comparabilă cu cea constatată pentru 
betonul etalon. 

Pentru a atinge consistenţa betonului etalon, la betonul RC2 s-a suplimentat apa cu 11 
3 
l/m ,  ceea  ce  ridică  valoarea  raportului  apă/ciment  la  0,61.  La  betonul  RC3, 
3 
consistenţa iniţială dorită s-a realizat prin suplimentarea dozajului de apă cu 12 l/m  şi 
3 
de ciment cu 20 kg/m . Introducerea de 0,45-0,50 % aditiv fluidifiant, raportat la 
ciment, are un efect compensator mai slab asupra consistenţei iniţiale, comparativ cu 
metoda creşterii dozajului de ciment şi apă. 

La betonul RC5 s-a adăugat cenuşă de termocentrală (f) într-o proporţie apropiată de 
cea maxim posibilă (egală cu 25 % faţă de cantitatea de ciment), valoarea raportului 
apă/ciment calculându-se cu relaţia a/(c+0,4f). În aceste condiţii, consistenţa devine 
comparabilă cu cea a betonului etalon. 

În  cazul  betonului  rezultat  din  demolări,  se  constată  o  influenţă  diferită  asupra 
lucrabilităţii mortarului sau betonului proaspăt, în funcţie de granulometria betonului 
vechi  rezultat  din  concasare  şi  de  natura  utilajului  de  concasare  folosit.  Pentru 
îndepărtarea mai avansată a resturilor de matrice de ciment, mortar şi tencuială, se 
recomandă utilizarea unor concasoare cu ciocane (şi nu concasoare cu fălci). De 
asemenea, se recomandă eliminarea fracţiunii sub 4 mm în care se acumulează părţile 
de piatră de ciment, mortar şi tencuială. 

Prin separarea, mecanică sau pneumatică, a fracţiunilor fine (sub 4 mm) rezultă un 
material (de beton) care poate fi folosit ca agregat pentru prepararea unor betoane 
proaspete,  fără  modificarea  sensibilă  a  raportului  apă/ciment  caracteristic  pentru 
betoane preparate cu agregate clasice. Se impune totuşi o determinare a absorbţiei 
agregatului  rezultat  din  betonul  din  demolări  şi  modificarea  uşoară  a  raportului 
apă/ciment în funcţie de valoarea absorbţiei. 

Pentru fracţiunea sub 4 mm rezultată la concasarea betonului din demolări, literatura 
de specialitate recomandă măcinarea sa şi adăugarea ca agregat fin în beton sau, 
înlocuirea parţială a cimentului cu acest material măcinat. 

22 
Figura 6 - Proporţia de pastă de ciment în funcţie de mărimea granulelor de la 
concasare 

422 549
0  0 

Figura 7 - Influenţa fineţei de măcinare a betonului vechi de 40 ani (fracţiunea < 4 
mm) asupra tasării betonului, comparativ cu tasarea unui beton preparat cu ciment 
portland fără adaos  (la raport a/c constant) 

23 
În figura 7  se prezintă variaţia tasării în funcţie de fineţea de măcinare a unui beton 
vechi de 40 de ani (fracţia sub 4 mm de la concasare), cu care s-a înlocuit 20% din 
ciment, comparativ cu tasarea mortarului etalon preparat cu acelaşi ciment (cem I 
32,5R), fără înlocuire. 

Tasarea creşte la creşterea fineţei de măcinare a betonului vechi, egalând-o şi chiar 
depăşind-o pe cea a mortarului etalon. Se precizează că pentru realizarea suprafeţelor 
specifice Blaine notate în figura 7, timpii de măcinare au fost 5, 15 şi respectiv 60 
minute, celelalte condiţii rămânând constante. 

2.5.2 Proprietăţile de întărire ale unor betoane (mortare) preparate cu agregate 
din materiale din demolări 

Folosind drept agregate diferite materiale (sortate) provenind din demolări de zidărie, 
s-au preparat betoane, folosindu-se următoarele dozaje : 

 Compoziţia betonului: 

 ciment P35F               350 kg/m ;  3 
3 
 agregate                      1076 - 1432 kg/m ; 
 apă/ciment                  0,52 - 0,58. 

 Compoziţia granulometrică a agregatelor: 

 0 - 2 mm                      23 - 30 %; 
 2 - 4 mm                      15 - 25 %; 
 4 - 8 mm                      20 - 30 %; 
 8 - 16 mm                    28 - 35 %. 
Nu s-a procedat la înlocuirea fracţiunilor fine cu nisip cuarţos natural. 

În figurile 8 şi 9 se prezintă densitatea aparentă (în stare uscată) şi rezistenţa la 
compresiune după 28 zile de întărire, determinată pe epruvete cubice cu latura de 15 
cm. 

Valorile de densitate aparentă arată că este vorba de betoane uşoare. Se constată un 
oarecare paralelism între densitatea aparentă şi rezistenţa la compresiune a betoanelor. 
Trebuie  precizat  că  agregatul  KS  (silicocalcar  +  BCA)  este  impropriu  pentru 

24 
realizarea de betoane, deoarece BCA-ul este sfărâmat în betonieră, modificându-se 
fracţia de agregat fin. 

Se constată o oarecare uniformizare a rezistenţelor mecanice ale betoanelor preparate 
cu  diferite  tipuri  de  materiale  rezultate din  demolare,  deşi  rezistenţa  mecanică  a 
acestora diferă destul de mult. Explicaţia constă în aceea că se rupe, de fiecare dată, 
partea mai slabă din beton: 

 la betonul cu agregate din cărămidă clincherizată se rupe piatra de ciment; 
 la betonul cu agregate din cărămidă cu goluri verticale, cedează agregatul, mai 
puţin rezistent decât matricea liantă - piatra de ciment. 

3  Figura  9-  Rezistenţa  la  compresiune 
Figura 8- Densitatea aparentă (kg/dm ) 
a betoanelor preparate cu agregate de:  (N/mm 2 ) a betoanelor întărite 28  zile, 
preparate cu agregate de: 
KMz - cărămidă clincherizată; 
HLz - cărămidă cu goluri verticale;  KMz -  cărămidă clincherizată; 
Dz - ţiglă;  HLz  -  cărămidă cu goluri verticale; 
Abb - zidărie globală din cărămidă;  Dz - ţiglă; 
KS - silicocalcar  Abb - zidărie globală din cărămidă; 
silicocalcar  KS - 

În figura 10 este prezentată rezistenţa la compresiune pentru mortare întărite 90 zile în 
funcţie de proporţia de făină de cărămidă din compoziţia cimentului portland. 

Se constată participarea făinilor de cărămidă la dezvoltarea structurii de rezistenţă 
(curbele corespunzătoare fiind situate deasupra curbei ciment portland + material 

25 
inert).  Activitatea  hidraulică  a  făinii  din  cărămizi  cu  goluri  verticale  (HLz)  este 
superioară  comparativ  cu  făina  din  cărămidă  clincherizată  (KMz)  şi  este 
cvasicomparabilă cu activitatea unei cenuşi de termocentrală. În plus, cimenturile cu 
adaos de spărturi de cărămidă la măcinare, datorită activităţii puzzolanice a acesteia, 
conţin cantităţi de Ca(OH)  sensibil mai mici în piatra de ciment întărită, comparativ 
2 
cu cimentul portland singur. 

Figura 10 - Dependenţa rezistenţei la compresiune a mortarelor întărite 90 zile, de 
proporţia de făină de cărămidă din ciment, comparativ cu mortare din ciment cu 
cenuşă de termocentrală şi respectiv material inert: 
KMz - cărămidă clincherizată; 
HLz - cărămidă cu goluri verticale; 
SKF - cenuşă de termocentrală. 

Informaţii în acest sens sunt cuprinse şi în lucrarea. S-a testat influenţa unor adaosuri 
la măcinarea cimentului (în proporţie de până la 30%) asupra proprietăţilor de întărire 
ale cimenturilor mixte rezultate. 

Ca materiale de adaos (rezultate din demolări) s-au folosit: 
  cărămidă clincherizată - Kl; 
  cărămidă obişnuită de zidărie - Mz; 
  cărămidă cu goluri verticale - Hlz; 
1  2 
  două materiale neseparate - RC  şi RC . 
Compararea se face cu un mortar pe bază de ciment unitar - E. 

26 
S-a observat că, adaosuri de 10% materiale din demolări de zidărie la măcinarea 
cimentului, practic nu modifică proprietăţile de întărire ale acestuia iar scăderile de 
rezistenţă constatate la acest termen pentru adaosuri de 20% materiale din demolări, 
nu mai sunt vizibile după 90 zile de întărire. O asemenea constatare este în bună 
concordanţă cu caracterul puzzolanic al diferitelor tipuri de cărămidă. 

În figura 11 este prezentată influenţa unui adaos de 20% beton vechi, măcinat, la 
ciment asupra rezistenţei la compresiune pe mortare întărite 7, 28 şi 90 zile. 
Fineţea de măcinare a betonului vechi este apreciată prin rezidiul pe sita de 63 m. 

Se constată că: 
 rezistenţa mortarelor din ciment cu adaos de 20% beton vechi măcinat este sensibil 
mai mare comparativ cu rezistenţa mortarului din ciment cu 20% material inert 
(vezi tabelul din stânga jos a figurii 8); 
 creşterea fineţei de măcinare a betonului vechi (diminuarea rezidiului pe sita de 63 
m),  determină  creşterea  rezistenţei  la  compresiune  a  mortarelor,  ceea  ce 
sugerează participarea fracţiunilor fine de beton la formarea structurii de întărire. 

În tabelul 35    se prezintă rezultatele determinărilor de rezistenţă la compresiune pe 
betoane  preparate  cu  nisip  (fracţia  0  -  2  mm)  provenit  din  beton  recuperat  din 
demolări. Natura nisipurilor din demolare a fost următoarea: 
  RC1 - material de zidărie din beton; 
  RC2 - preponderent material din excavări cu o pondere mare de material argilos; 
  RC3 - RC5 - amestecuri de material de zidărie din beton şi din excavări, în 
proporţie de 30 - 50/70 - 50%. 

27 
Figura 11 - Influenţa fineţei de măcinare a adaosului de 20% beton vechi la ciment 
asupra rezistenţei la compresiune a mortarelor 
Tabelul 35 
Caracteristici  Etalon  Beton  Beton  Beton  Beton  Beton 
RC1  RC2  RC3  RC4  RC5 
Rezistenţă la  2 
1  2  1  2  1  2  1  2  1  2  1  2 
compresiune (N/mm ) 
după: 
7 zile  28  29  31  34  28  28  27  27  31  32  29  30 
28 zile  38  38  40  41  37  38  36  38  41  44  41  42 
Notă: Compoziţia betoanelor este identică cu cea prezentată în tabelul 30. 

Se constată că, la valori cvasiconstante de răspândire, înlocuirea nisipului normal cu 
nisip  preparat  din  beton  demolat  amestecat  cu  pământ  excavat,  nu  afectează 
proprietăţile mecanice ale betoanelor preparate cu asemenea nisip. Trebuie menţionat 
că nisipul recuperat din demolări a conţinut o cantitate apreciabilă de nisip normal 
(parţial provenit din excavările de pământ) şi a fost supus unei operaţii de spălare şi 
sitare sub formă de şlam, după care părţile foarte fine în exces, precum şi granulele 
uşoare, poroase au fost îndepărtate cu ajutorul unei instalaţii speciale (Aquamotor de 
nisip). 

În figura 12    este prezentată rezistenţa la compresiune pentru beton întărit 28 zile, 
preparat exclusiv cu agregat din beton vechi mărunţit într-un concasor cu ciocane 
(fracţiunea > 4 mm). 

28 
 Q“ 

mas/n… 
Q: _" 

‥  RC! ISIN!  15 

患      
nous/mus 

Ё `  _____  f.,-,,,.           

Figura 12 - Influenţa clasei de beton vechi folosit ca agregat, asupra rezistenţei la 
compresiune la 28 zile a betonului preparat cu asemenea agregat  

Rcv/Rce  =  rezistenţa  la  compresiune  a  betonului  cu  agregat  din  beton  vechi  / 
rezistenţa la compresiune a unui beton similar preparat cu agregat clasic 
Se observă că influenţa creşterii calităţii betonului vechi (folosit ca agregat) asupra 
rezistenţei betonului preparat cu asemenea agregat se manifestă cu atât mai pronunţat 
pozitiv, cu cât diferenţa de rezistenţă este mai mare. 

În figura 13 este prezentată influenţa conţinutului de piatră de ciment din betonul 
vechi folosit ca agregat asupra rezistenţei la încovoiere a betonului întărit 28 zile 
preparat cu asemenea agregat. 
Figura 13 - Influenţa conţinutului de piatră de ciment din granulele de beton vechi 
folosit ca agregat, asupra rezistenţei la încovoiere a betonului preparat cu asemenea 
agregat, întărit 28 zile 

29 
În concluzie , se poate afirma că, din beton vechi de clasă superioară B25 - B45, se pot 
prepara agregate care pot fi folosite, fără precauţii suplimentare, la prepararea d
e 
betoane B15 - B25. Trebuie menţionat că betonul vechi este lipsit de mortar (de 
tencuială) sau alte impurităţi. 
Ponderea pietrei de ciment din granulele de beton vechi este de mare importanţ
ă, 
creşterea  sa  având  efect  pozitiv  asupra  rezistenţelor  mecanice,  inclusiv  dat
orită 
diminuării absorbţiei de apă de către agregatul din beton vechi. 

CAP.3 PROPUNERE DE O.M. PRIVIND COLECTAREA, VALORIFIC
AREA, 
ELIMINAREA  MATERIALELOR  DE  CONSTRUCŢIE  PROVENITE  
DIN 
DEMOLĂRI 

Reciclarea materialelor provenite din construcţii depinde de mai mulţi factori, d
intre 
care cei mai importanţi sunt: 

  Existenţa unei cantităţi suficiente de deşeuri în zonă pentru a permite recicla
rea lor; 
  Să existe o piaţă de desfacere a materialelor reciclate în zonă; 
  Costul depozitării la depozitul de deşeuri; 
  Stimulente pentru reciclare. 

Evaluarea cantităţii de deşeuri din construcţii care va rezulta într-o anumită zon
ă, 
trebuie să se facă în funţie de planul de sistematizare existent, de prognozele pri
vind 
investiţiile pe termen scurt şi mediu care se vor face pentru zona respectivă şi d
e 
tipurile de deşeuri provenite din construcţii şi demolări/dezafectări. Aceste ele
mente 
vor oferi şi informaţii privind potenţialul pieţii de desfacere a materialelor reco
clate în 
zona respectivă. În general, tipurile de deşeuri rezultate pot fi clasificate după c
um 
urmează:  

  Deşeuri generate de demolări;  
  Deşeuri generate de realizarea unor noi construcţii;  
  Deşeuri generate de renovarea unor construcţii; 
  Deşeuri generate din activităţile de reparare a drumurilor; 
  Deşeuri generate din activităţile de reparare a podurilor; 
  Deşeuri generate de dezastre naturale. 

Principalele surse de deşeuri provenite din demolări sunt: 

  Demolarea întregii clădiri, structuri sau a unor dotări, ca urmare a învechirii 
sau în 
vederea înlocuirii lor; 

30 
  Demolarea selectivă a clădirilor, structurilor; 
 Demolarea clădirilor ca urmare a unor dezastre nat
urale cum ar fi: cutremure, 
tornade, uragane sau inundaţii. 
Betonul cu agregate din beton reciclat este, de regulă, 
mai scump decât betonul cu 
agregate de balastieră, din cauza controlului calitativ 
suplimentar. Din acest motiv, 
sunt necesare adoptarea unor serii de măsuri de stimu
lare a refolosirii deşeurilor din 
demolări ca agregate în betoane noi, în paralel cu lim
itarea producţiei de materii 
prime  naturale.  Totodată,  este  necesară  rentabiliza
rea  operaţiilor  de  reciclare  a 
materialelor provenite din demolări (concasare, sortar
e etc.). astfel încât acestea să fie 
profitabile pentru firma care le execută, iar taxele de 
depozitare să fie atractive pentru 
cel ce produce deşeurile. Taxa percepută de cel care r
eciclează materialul trebuie să 
fie mai mică decât taxa pentru depozitarea la depozit
ul de deşeuri, dar suficientă 
pentru a acoperi costurile pentru prelucrarea material
ului în scopul utilizării lui într-un 
nou proces de producţie. Manipularea artificială a tax
elor de către municipalităţi este 
făcută deseori în scopul încurajării reciclării produsel
or. 

O etapă importantă în refolosirea materialelor de con
strucţii reciclate este armonizarea 
reglementărilor  privind  reciclarea  materialelor  de  
construcţie  cu  reglementările 
privind tehnologia betonului. Este necesară introduce
rea în reglementările privind 
tehnologia  betonului,  a  unor  norme  privind  utiliza
rea  agregatelor  provenite  din 
reciclarea betonului, la realizarea de betoane noi. 

Deoarece problemele legate de reciclarea materialelo
r de construcţie nu au cunoscut o 
abordare practică în ţara noastră până în momentul de 
faţă, propunem  următorul 
algoritm de iniţiere şi aplicare a măsurilor care să con
ducă la reutilizarea materialelor 
de construcţie provenite din demolări, dezafectări, re
paraţii, renovări: 
1. Amenajarea în cadrul depozitelor de deşeuri din pr
incipalele oraşe, a unui sector 
special de colectare şi depozitare a deşeurilor rezultat
e din demolări şi/sau dezafectări; 

2.  Condiţionarea primirii  avizelor de demolare,  ren
ovare,  reparare,  construire, de 
obligativitatea  transportării  deşeurilor  rezultate  în  
sectorul    amenajat  special,  din 
cadrul depozitului de deşeuri;   

3. Inventarierea echipamentelor de concasare existent
e în prezent în ţara noastră şi 
crearea
defacilităţi
firmelor
pentru
desfăşurare
activităţilo
dereciclare
a 
a  r 
materialelor de construcţie, pentru ca aceste activităţi 
să fie atractive. 

4.  Emiterea  unor  acte  normative  care  să  stimulez
e  activităţile  de  reciclare  a 
materialelor  de  construcţii,  concomitent  cu  limitar
ea  exploatării  materiilor  prime 
naturale. 
31 
5.  Armonizarea  reglementărilor  privind  reciclarea  materialelor  de  construcţii  cu 
reglementările privind tehnologia betonului. 

6. Finanţarea unor studii şi cercetări privind reciclarea materialelor de construcţii. 

În anexa prezentăm propunerea de O.M. privind colectarea, valorificarea, eliminarea 
materialelor de construcţii provenite din demolări. 

CONCLUZII 

În primul capitol au fost prezentate o serie de rezultate experimentale, care reprezintă 
expresia unor ample cercetări în domeniul reciclării materialelor de construcţie ale  
prof. A. Steopoe. Cu toate că imediat după cel de-al doilea război mondial (când s-au 
desfăşurat aceste cercetări) nu erau disponibile tehnologii moderne de rezolvare a 
problemei,  se  remarcă  acurateţea  cercetărilor  dezvoltate  sub  îndrumarea  prof.  A. 
Steopoe, precum şi anticiparea unor linii generale în domeniul reciclării materialelor 
de construcţie, direcţii ce aveau să se dezvolte după câteva decenii.   

Dacă  pe  vremea  prof.  A.  Steopoe  problema  avea  actualitatea  ei  (din  cauza 
bombardamentelor din timpul războiului) astăzi problema are actualitatea epocii pe 
care o  trăim,  în sensul  că  se  construieşte  mult,  se  renovează  şi  se  repară  multe 
construcţii, dar se şi demolează multe structuri care fie sunt depăşite moral, fie nu mai 
prezintă siguranţă în exploatare. 

Specificitatea  compoziţională  ciment  -  agregate  provenite  din  demolări  a  impus 
derularea  unui  program  de  cercetări  axat,  în  principal  pentru  această  etapă  pe 
caracterizarea  din  punct  de  vedere  fizic,  chimic  şi  mecanic  a  materiilor  prime 
(cimenturi şi materiale provenite din demolări). Scopul acestei etape este acela de a 
optimiza compoziţiile ciment - agregate provenite din demolări în vederea prevenirii 
incompatibilităţilor ce se pot manifesta la nivelul incipient, între cei doi componenţi. 

Rezultatele analizelor fizico - chimice şi mecanice dar şi primele experimentări pe 
compoziţii ciment - materiale provenite din demolări au evidenţiat atât viabilitatea 
criteriilor de selecţie a materialelor cât şi complexitatea fenomenelor ce se manifestă 
chiar la acest nivel iniţial, fapt ce demonstrează existenţa şi a altor variabile de care va 
trebui să ţinem seama în etapele viitoare. 

Dr.ing. George Poteraş 
Cercetător ştiinţific I 
I.N.C.D.P.M. – ICIM Bucureşti 

32 
ANEXE 

33 
伽 
о 
o 。 
9  

n 。 
8  
  
7  
ル 
о  
о 。 
б  
 5 
 
n n  
州 。  ‚ 
〟 
改  
m 
2  
伽  . 
'  , 
伽 
(N Mx  __ 
伽    
。 mm
、 
` 
【 p。 „Бе
圧 
mD ц  N 
ma ー 
oi   ma
c.

34 
DISTRIBUTIA GRANULOMETRIC A CIMENTULUI 

35 
DISTRIBUTIA GRANULOMETRICÀ A CIMENTULUI 

36 
37 
38 
39 
COMPOZITIA CHIMICÀ 

40 
41 
 DETERMINÄRI  FIZICE 

’Tabelul ЁЁ , 
Numaru Musa Co
Supml'al
l  Rv:/.l n  ns
\ohum
probc cn
duul ist Slabll ’_
i  pc ª  lg  en
spccil'lc minute  _ 
ilalc  mm
7170…  ". IS dc3705  ?  27 2
n  180 
____ — 
O     0  ___ 
sta "__ 
nd
ar
d  27 _xg
一 { y  cm cm * mmu
20  o_ 
lc 
º
»
НО   

27.20  ¡go 
. 
3710 
  _  7  ー ~ 
370.` 

0.00 

N sup.
n 
[_N'
\” me
 
d.  … 
 10 

li… ___ 
€ 

42 
43 
44 
45 
46 
47 
48 
49 
 ¡zx 

_2‥
4x (y7 _
  7  G
X  S…23.7 
}  … 

PRELUC
RARE ST
ATISTIC
à

48|  
_7 
«› 

      

N Sup}  a 

x' med. 
_N_inf'. .1
—    _   

Ё  
50 
51 
52 
53 
54 
55 
PROIECT O.M. 

56 
NOTĂ DE FUNDAMENTARE 

Strategia Naţională de Gestionarea a 
Deşeurilor a fost elaborată de M.M.G
.A. (H.G. 
1470/2004), în conformitate cu respo
nsabilităţile care revin României ca u
rmare a 
transpunerii legislaţiei europene în do
meniul gospodăririi deşeurilor. 

Prevederile Strategiei Naţionale de G
estionarea a Deşeurilor se aplică pent
ru toate 
tipurile de deşeuri definite conform O
rdonanţei de Urgenţă 78/2000 privind 
regimul 
deşeurilor, aprobată cu modificări şi c
ompletări prin Legea 426/200. 

Tipurile de deşeuri generate pe teritor
iul ţării sunt clasificate după cum urm
ează: 
- deşeuri municipale şi asimilabile: to
talitatea deşeurilor generate, în mediu
l urban şi 
în mediul rural, din gospodării, instit
uţii, unităţi comerciale şi prestatoare 
de servicii 
(deşeuri menajere), deşeuri stradale c
oletate din spaţii publice, străzi, parc
uri, spaţii 
verzi,  deşeuri  din  construcţii  şi  de
molări,  nămoluri  de  la  epurarea  ap
elor  uzate 
orăşeneşti; 
- deşeuri de producţie: totalitatea deş
eurilor generate din activităţile indust
riale; pot fi 
deşeuri de producţie nepericuloase ş
i deşeuri de producţie periculoase; 
- deşeuri generate din activităţi medic
ale: sunt deşeuri generate în spitale, p
oliclinici, 
cabinete medicale şi se împart în dou
ă categorii: deşeuri medicale pericul
oase care 
sunt  cele  infecţioase,  înţepătoare-
tăietoare,  organe  anatomo-
patologice,  deşeuri 
provenite de la secţiile de boli infecţi
oase etc. şi alte deşeuri exclusiv cele 
menţionate 
mai sus, care intră în categoria deşeu
ri asimilabile. 

În  Strategia  Naţională  de  Gestionar
ea  a  Deşeurilor  sunt  prezentate  12  
obiective 
strategice  generale  pentru  gestionar
ea  deşeurilor,  printre  care  se  regăs
eşte  şi 
valorificarea potenţialului util din deş
euri. În ceea ce priveşte deşeurile din 
construcţii 
şi demolări, sunt prezentate obiective
le şi măsurile specifice necesare pentr
u atingerea 
scopului propus. Colectarea separată 
a deşeurilor din construcţii şi demolăr
i, care face 
obiectul  acestei  propuneri de  O.M.,  
este  una din  măsurile prevăzute în  
Strategia 
Naţională de Gestionarea a Deşeurilo
r 

57 
ORDIN nr.  ......din .......pentru aprobarea Procedurii de reglementare si control 
a  depozitarii  deseurilor  provenite  din  constructii  si  demolari,  in  vederea 
valorificarii  lor,  in  conformitate  cu  obiectivele  strategice  generale  pentru 
gestionarea deseurilor, prevazute in H.G. 1470/2004  

Scop şi obiectiv 
Scopul acestui O.M. este acela de a crea cadrul necesar valorificarii potentialului util 
din deseurile provenite din constructii si demolari.  
Obiectivul este reducerea ponderii deseurilor provenite din constructii si demolari, din 
totalul deseurilor depozitate. 

Art. 1 
(1)  Depozitarea  deseurilor  provenite  din  constructii  si  demolari,  in  vederea 
valorificarii lor este supusa unei proceduri de reglementare si control stabilite prin 
prezentul act normativ. 
(2)  Procedura  de  reglementare  si  control  a  depozitarii  deseurilor  provenite  din 
constructii si demolari, in vederea valorificarii lor, se aplica deseurilor provenite din 
constructii si demolari prevazute în anexa nr. 2 la Hotarârea Guvernului nr. 856/2002 
privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzând deseurile, 
inclusiv deseurile periculoase. 

Art. 2 
(1)  In conformitate cu H.G. 856/2002, categoriile de deseuri inerte, provenite din 
constructii si demolari, la care se refera prezentul ordin sunt: 
- beton (pozitia 17 01 01) 
- caramizi (pozitia 17 01 02) 
- tigle si materiale ceramice (pozitia 17 01 03) 
-  amestecuri  de  beton,  caramizi,  tigle  si  materiale  ceramice  (altele  decat  cele 
specificate la pozitia 17 01 06) 
- lemn (pozitia 17 02 01) 
- sticla (pozitia 17 02 02) 
- materiale plastice (pozitia 17 02 03) 
- asfalturi cu continut de gudron de huila (pozitia 17 03 01) 
- cupru, bronz, alama (pozitia 17 04 01) 
- aluminiu (pozitia 17 04 02) 
- plumb (pozitia 17 04 03) 
- zinc (pozitia 17 04 04) 
- fier si otel (pozitia 17 04 05) 
- staniu (pozitia 17 04 06) 

58 
- amestecuri metalice (pozitia 17 04 07) 
- cabluri, altele decat cele specificate la 17 0
4 10 (pozitia 17 04 11) 
- pamant si pietre, altele decat cele specificat
e la 17 05 03 (pozitia 17 05 04) 
- deseuri de la dragare, altele decat cele speci
ficate la 17 05 05 (pozitia 17 05 06) 
- resturi de balast, altele decat cele specificat
e la 17 05 07 (pozitia 17 05 08) 
- materiale izolante, altele decat cele specific
ate la 17 06 01 si 17 06 03 (pozitia 17 06 
04) 
- materiale de constructie pe baza de gips, alt
ele decat cele specificate la 17 08 01 
(pozitia 17  08 02) 
- amestecuri de deseuri de la constructii si de
molari, altele decat cele specificate la 17 
09 01, 17 09 02 si 17 09 03 

(2) In conformitate cu H.G. 856/2002, catego
riile de deseuri periculoase, la care se 
refera prezentul ordin sunt: 
- amestecuri sau fractii separate de beton, car
amizi, tigle sau materiale ceramice cu 
continut de substante periculoase (pozitia 17 
01 06) 
- sticla, materiale plastice sau lemn cu contin
ut de sau contaminate cu substante 
periculoase (pozitia 17 02 04) 
- asfalturi cu continut de gudron de huila (po
zitia 17 03 01) 
- gudron de huila si produse gudronate (pozit
ia 17 03 03) 
- deseuri metalice contaminate cu substante p
ericuloase (pozitia 17 04 09) 
- cabluri cu continut de ulei, gudron sau alte 
substante periculoase (pozitia 17 04 10) 
- pamanturi si pietre cu continut de substante 
periculoase (pozitia 17 05 03) 
- deseuri de la dragare cu continut de substan
te periculoase (pozitia 17 05 05) 
- resturi de balast cu continut de substante pe
riculoase (pozitia 17 05 07) 
- materiale izolante cu continut de azbest (po
zitia 17 06 01) 
- alte materiale izolante constand din sau cu c
ontinut de substante periculoase (pozitia 
17 06 03) 
- materiale de constructii cu continut de azbe
st (pozitia 17 06 05)  
-  materiale  de  constructie  pe  baza  de  gip
s  contaminate  cu  substante  periculoase 
(pozitia 17 08 01) 
- deseuri de la constructii si demolari cu cont
inut de mercur (pozitia 17 09 01) 
- deseuri de la constructii si demolari cu cont
inut de PCB (de ex.: cleiuri cu continut 
de PCB, dusumele pe baza de rasini cu conti
nut de PCB, elemente cu cleiuri de 
glazura cu PCB, condensatori cu continut de 
PCB) (pozitia 17 09 02) 
- alte deseuri de la constructii si demolari (in
clusiv amestecuri de deseuri) cu continut 
de substante periculoase (pozitia 17 09 03) 

(3) Deseurile prezentate la alineatele (1) si (2
) sunt generate de urmatoarele activitati: 
- demolarea unei constructii; 
- realizarea unei constructii noi; 
- renovarea unei constructii; 
59 
- repararea drumurilor si a podurilor; 
- dragare; 
- dezastre naturale.  

Art. 3 
(1) In cadrul depozitelor de deseuri pericu
loase si a depozitelor de deseuri inerte se 
vor amenaja spatii separate pentru depozit
area deseurilor provenite din constructii si 
demolari, in vederea decontaminarii, recic
larii si valorificarii lor ulterioare. 
(2) In situatiile in care in urma demolarii u
nor constructii rezulta cantitati insemnate 
de  deseuri,  reciclarea  si  sortarea  acesto
ra  se  poate  face  pe  santier,  urmand  ca 
materialele  inerte  reciclate  sa  fie  utiliza
te  la  amenajarea  noilor  utilitati  in  zona 
demolata, sau sa fie valorificate la firmele 
de profil.  
(3) Materialele contaminate cu substante p
ericuloase vor fi transportate la depozitul 
de deseuri periculoase, in vederea depozit
arii lor in sectorul special amenajat. 

Art. 4 
(1)  Autoritatile  administratiei  publice  lo
cale  vor  stabili  sectoarele  din  cadrul 
depozitelor de deseuri, in care se va amen
aja depozitul pentru deseurile provenite di
n 
constructii si demolari. 
(2)  Deseurile  sortate,  provenite  din  con
structii  si  demolari  care  sunt  inerte,  su
nt 
acceptate  in  sectoarele  amenajate  in  de
pozitele  de  deseuri  inerte  fara  testare  s
i 
analizare, conform Ordinului 867/2002.  
(3) Deseurile sortate, provenite din constr
uctii si demolari contaminate cu substante 
periculoa
suntacceptat
insectoarel
amenaja
indepozite
dedeseuri 
se,  e  e  te  le 
periculoase daca se cunoaste tipul substan
tei periculoase cu care este contaminat. 
Deseurile de acelasi sortiment sunt depozi
tate in sectoarele amenajate in depozitele 
de 
deseuri periculoase in functie de tipul sub
stantei cu care sunt contaminate. 
Art 5 
(1)  La  eliberarea  autorizatiilor  de  const
ruire  sau  de  demolare,  vor  fi  cuprinse 
si 
reglementari privind regimul deseurilor re
zultate. 
(2) Obligatiile si raspunderile proprietaril
or si proiectantilor privind postutilizarea 
constructiilor sunt stipulate in H.G. 766/1
997. 

Art. 6 
(1)  Transportul  deseurilor  provenite  din 
 constructii  si  demolari  se  va  face  in 
conformitate cu prevederile Ordinului 215
/2004. 
(2) In scopul stimularii investitiilor in do
meniul reciclarii deseurilor provenite din 
constructii si demolari, autoritatile locale 
pot acorda facilitati fiscale pentru firmele 
care gestioneaza aceste categorii de deseu
ri. 

60