Memorandumul lui Aristide Briand privind organizarea unui regim federal

al Uniunii Europene, 1 mai 1930

Însăși acțiunea Ligii Națiunilor, ale cărei responsabilități sunt cu atât mai grele cu cât este
universală, ar putea fi expusă în Europa unor obstacole serioase dacă această împărțire teritorială
nu își găsește compensarea cât mai curând posibil într-o legătură de solidaritate care să-i permită
națiunilor europene să devină, în sfârșit, conștiente de unitatea geografică europeană și să
realizeze, în cadrul Societății, unul dintre acele acorduri regionale pe care Pactul le-a recomandat
în mod oficial. Aceasta înseamnă căutarea unei formule de cooperare europeană în legătură cu
Liga Națiunilor, departe de a slăbi autoritatea acesteia din urmă. Nu este vorba în niciun caz de a
constitui o grupare europeană în afara Societății Națiunilor, ci dimpotrivă de armonizarea
intereselor europene sub controlul și în spiritul Ligii Națiunilor, prin integrarea în sistemul său
universal.
Departe de a constitui un nou organism pentru soluționarea litigiilor, Asociația Europeană,
care ar putea fi chemată în astfel de probleme doar să-și exercite bunele oficii cu caracter pur
consultativ, ar fi lipsită de capacitatea de a se ocupa de problemele specifice ale căror reglementare
a fost încredințată prin Pact sau prin tratate Societății Națiunilor. Legătura federală dintre statele
europene ar avea totuși un rol foarte util în pregătirea atmosferei favorabile reglementărilor pașnice
în Societate sau prin facilitarea în practică a executării deciziilor sale. De asemenea, ar fi imposibil
să ne imaginăm cel mai mic gând de dominație politică în cadrul unei organizații plasate în mod
deliberat sub controlul Societății Națiunilor, ale cărei două principii fundamentale sunt tocmai
suveranitatea statelor și egalitatea în drepturi a acestora.
(...)
A. Necesitatea unui organism reprezentativ și responsabil, sub forma unei instituții regulate
a „Conferinței Europene”, alcătuită din reprezentanți ai tuturor guvernelor europene care sunt
membre ale Societății Națiunilor, și care să rămână organul de conducere esențial al Uniunii
Europene. Pentru a evita orice predominanță în favoarea unuia dintre statele Europei asupra
celorlalte, președinția Conferinței Europene ar trebui să fie anuală și desfășurată prin rotație.

1
 B. Necesitatea unui organ executiv, sub forma unui Comitet Politic Permanent, compus doar
dintr-un anumit număr de membri ai Conferinței Europene și care să furnizeze practic Uniunii
Europene corpul său de studiu în același timp cu instrumentul său de acțiune.
C. Necesitatea unui serviciu de secretariat, care să asigure administrativ executarea
instrucțiunilor Președintelui Conferinței sau ale Comitetului European, a comunicărilor între
guvernele semnatare ale Pactului European, a convocării la Conferință sau Comitetului.
(...)
A. Subordonarea generală a problemei economice față de problema politică.
B. Concepția cooperării politice europene: o federație fondată pe ideea de unire și nu de
unitate, adică suficient de flexibilă pentru a respecta independența și suveranitatea națională a
fiecărui stat, în timp ce asigurându-le tuturor beneficiul solidarităţii colective pentru soluţionarea
problemelor politice care afectează soarta comunităţii europene sau a unuia dintre membrii
acesteia.
C. Conceperea organizării economice a Europei având ca obiectiv acest scop esenţial: o
apropiere a economiilor europene realizată sub responsabilitatea politică a guvernelor. În favoarea
unei astfel de orientări generale, urmărirea imediată a unei organizări raționale a producției și
comerțului european ar putea fi întreprinsă în practică, prin liberalizarea progresivă și simplificarea
metodică a circulației mărfurilor, capitalurilor și oamenilor.
(...)
Oportunitatea de a rezerva, fie următoarei Conferințe Europene, fie viitorului Comitet
European, studiul asupra tuturor întrebărilor privind aplicare, inclusiv asupra următoarelor:
A. Determinarea domeniului de aplicare a cooperării europene, în special în următoarele
domenii:
1. Economie generală: implementarea efectivă, în Europa, a programului stabilit de ultima
Conferință Economică a Societății Națiunilor; controlul politicii sindicatelor industriale și
cartelurilor între diferite țări; examinarea și pregătirea oricăror posibilități viitoare de reducere
treptată a tarifelor etc.
2. Instrumente economice: coordonarea marilor lucrări publice realizate de statele europene
(drumuri cu trafic auto intens, canale etc.).

2
 3. Comunicații și tranzit: reglementarea și îmbunătățirea traficului inter-european,
coordonarea lucrărilor comisiilor fluviale europene; acorduri între căile ferate; sistemul european
de poște, telegrafe și telefoane etc.
4. Finanțe: încurajarea creditelor destinate dezvoltării regiunilor mai puțin dezvoltate
economic ale Europei; piața europeană; chestiuni monetare etc.
5. Munca: rezolvarea anumitor probleme de muncă specifice Europei, cum ar fi munca în
transportul fluvial și sticlărie; având un caracter continental sau regional, precum reglementarea
consecințelor sociale ale emigrării inter-europene (aplicarea dintr-o țară în alta a legilor privind
accidentele de muncă, asigurările sociale, pensiile lucrătorilor etc.).
6. Igienă: generalizarea anumitor metode de igienă testate de organizația de igienă a Ligii
(în special, regenerarea regiunilor agricole; aplicarea asigurărilor de sănătate; școli naționale de
igienă; epidemiologie europeană; schimburi de informații și funcționari între serviciile naționale
de sănătate; cooperare științifică și administrativă; lupta împotriva bolilor profesionale și a
mortalității infantile etc.).
7. Cooperare intelectuală: cooperarea universităților și academiilor; relații literare și artistice;
concentrarea cercetării științifice; perfecţionarea regimului de presă în relaţiile dintre agenţii şi în
transportul ziarelor etc.
8. Raporturi interparlamentare: utilizarea organizării și activității Uniunii Interparlamentare
pentru dezvoltarea contactelor și schimburilor de opinii între cercurile parlamentare ale diferitelor
țări europene (pentru a pregăti terenul politic pentru realizările Uniunii Europene care ar necesita
aprobări și, în general, îmbunătățirea atmosferei internaționale în Europa prin înțelegerea reciprocă
a intereselor și sentimentelor popoarelor).
9. Administrare: formarea de secții europene în anumite birouri internaționale din întreaga
lume.