MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

DIN REPUBLICA MOLDOVA

IET „FLORICICA”

COMUNICARE
Identificarea și prevenirea
situațiilor de pericol în
viața preșcolarului

Realizat: Pisari Valentina

20.11.2020

MĂGDĂCEȘTI 2020
 Copilul mic este în permanentă descoperire, cunoaștere, curiozitatea fiindu-i
satisfăcută, doar în contact cu diverse obiecte. Copilul mic nu cunoaște care sunt
pericolele unor obiecte, substanțe, pe care le atinge, pune în gură. Pentru
prevenirea traumatismelor este necesar să se respecte niște reguli, una din ele fiind:
Nu lăsați nici odată copilul mic, fără supraveghere! Scopul acestei comunicări este
îmbunătăţirea cunoştinţelor părinţilor și educatorilor despre posibilele pericole și
reguli de securitate/prevenire a traumatismelor.
Strada, locul de joacă, casa reprezintă tot atîtea locuri periculoase pentru
copilul nesupravegheat şi neinformat. Majoritatea accidentelor copilului pot fi
prevenite. Rolul principal în protejarea copilului revine părinţilor şi educatorilor
care au datoria morală şi legală de a crea un mediu cît mai ferit de pericole şi de a
proteja copilul, prevenind, astfel, producerea accidentelor.
Cele mai frecvente accidente care pot pune în primejdie viaţa copilului, la
diferite vârste, sunt:
• accidentele de circulaţie (ca pieton sau pasager);
• arsurile (incendii, explozii, lichide fierbinţi, substanţe chimice, instalaţii
electrice);
• înec (în baie, lacuri, rîuri, piscine);
• căderea de la înălţime;
• intoxicaţii/otrăviri (cu medicamente, insecticide, produse din petrol,
detergenţi).
În grupuri şi colectivităţi de copii (la joacă, la grădiniţă, în tabere etc.)
accidentele sunt relativ frecvente datorită comportamentului neprevăzut al copiilor
şi lipsei de supraveghere.
Copilul, pentru a crește sănătos și a se dezvolta adecvat are nevoie și de un
mediu inofensiv și lipsit de pericole. Acestea sînt diferite, iar în funcție de vârsta
copilului și particularitățile lui de dezvoltare, se vor prevedea și măsurile necesare
de protecție.
Copilul este într-o situație permanentă de risc, deși cel mai adesea acesta
este nesesizat. Începând de la vârsta de sugar și până în adolescență inclusiv,
mediul în care trăiește, se joacă sau își desfășoară un copil activitatea ascunde o
multitudine de de pericole potențiale care îi pot ușor periclita sănătatea sau chiar
viața într-un mod brusc și imprevizibil. Din această cauză este necesară
cunoașterea din timp a factorilor de risc și de accidentare și, pe cât mai mult
posibil, realizarea măsurilor necesare pentru prevenirea lor.

Riscurile la vârsta de antepreșcolar și preșcolar

În această perioadă a vieții, copilul a căpătat relativ mai multă autonomie de
mișcare. Curiozitatea îl îndeamnă pe copil să exploreze toate locurile necunoscute,
să bage în gură diferite obiecte găsite, să înghită tablete sau lichide aflate la
îndemâna lui, să se joace cu chibriturile, să se apropie de animale necunoscute, să
îndintă mâna spre mecanisme în mișcare etc. Toate acestea se pot solda cu
accidente, uneori extrem de grave. Iată câteva dintre ele:
- Un copil aude un zgomot deosebit sau curiozitatea îl împinge să pună
un scaun și se apleacă peste pervaz sau să iasă pe unele căi de acces secundar. Este
aproape imposibilă realizarea unei supravegheri permanente, deoarce câteva
secunde sunt suficiente pentru producerea unui asemenea accident, de aceea
măsurile de prevenire trebuie luate din timp: gratii la ferestre, ușile de acces la
balcoane încuiate, blocarea unor anumite căi de acces.
- Un pericol îl prezintă scările, dacă copii se împiedică sunt mari șanse
să se rostogolească pe trepte, suferind traumatisme serioase.
- Prizele de curent electric pot fi cauza electrocutărilor, de aceea în
cadrul instituției preșcolare ele sunt amplasate la înălțime fiind neaccesibile
copiilor, dar pentru o siguranță în plus ar putea fi acoperite cu dispozitive de
protecție din material plastic izolant. Același risc îl reprezintă conductorii electrici
incorect izolați, pe care adulții îi sesizează dar copiii n-au cum să-i recunoască.
- Dorința copilului mic de a explora locuri necunoscute îl pot împinge
să intre în pivniță, în frigider, să încerce să se urce în pod sau să se coboare în
scurgerile canalelor. Este foarte important de securizat mediul instituției pentru a
evita astfel de accidente.
- Jucăriile alcătuite din piese mici pot fi o tentație de băgat în gură.
Orice bucățică de material poate fi aspirată în căile respiratorii și pot să producă
moarte rapidă prin asfixie. Deci sunt recomandabile jucăriile care nu se pot
dezmembra și jucării corespunzătoare pentru fiecra vârstă.
- Medicamentele și chimicatele de asemenea sunt un risc pentru copii.
Medicamentele trebuie păstrate departe de ochii și posibilitatea copiilor de a vea
acces la ele și administrate cu grijă fără ca ei să vadă, pentru a nu le trezi intreresul.
- Aceleași riscuri le prezintă și chimicalele folosite la curățenie și
dezinfectare, de aceea ele sunt păstrate la înalțimea indisponibilă copiilor.
- Cutiile cu chibrituri pot genera adevărate tragedii, dacă în instituția
preșcolară ele nu sunt, păi copiii le pot lua de acasă fără ca să observe cineva, de
aceea este important să observăm cu ce vine copilul la gradiniță.
- De asemenea un pericol pentru copii îl prezintă animalele de
companie, deși ele nu sunt permise în instituția preșcolară, se poate ca să se
strecoare unele din ele pe teritoriu, urmările nefiind cunoscute. Aici iarăși e
importantă vigilența adultului.
- Diferite mecanisme și utilaje pot fi sursă de accidentare pentru copii.
Cu un cuțit se poate tăia, cu furculița se poate înțepa, cu un pix în mână poate să
cadă și să se înțepe în ochi sau altundeva.
- Joaca afară cu proprii colegi poate fi sursă de accidente, fie chiar
dintr-o glumă. Lovituri, împingeri, piadici se por solda cu traumatisme de toată
gravitatea.

În urma diverselor traume sau accidente apare și durerea. Rolul durerii ca

semnal de alarmă în situații critice pentru organism nu trebuie neglijat. Deși până
la o anumită intensitate durerea are rolul ei pozitiv ca simptom, semnalând o
tulburare într-o anume zonă a corpului, ea devine rapid un factor de suferință și
chiar capătă aspecte nocive. Manifestările durerii sunt diferite, în raport cu vârsta,
la copii preșcolari (preșcolari mici I, preșcolari mari II) ele constau în:
I.
  Țipăt puternic;
 Emite cuvinte sau sunete care exprimă starea de suferință acută;
 Încearcă să evite sau să amâne procedurile care îi provoacă durere;
 Are o stare generală da neliniște și de neastâmpăr;
 Fuge de personalul medico-sanitar.
II.
o Crede că durerea a apărut ca o sancțiune pentru vreo faptă sau vreun
gând nepermis;
o Țipă, lovește cu picioarele;
o Poate descrie sediul durerii și parțial intensitatea ei;
o Suferă fenomenul de regresie cu revenire la unele comportamente
anterioare (pierderea involuntară a urinei sau a maselor fecale);
o Se retrage din fața manevrelor medicale de examinare și explorare,
palpare, percuție, etc;
o Poate nega durerea de teama unei injecții posibile;
o Mai rar, vrând să adopte o atitudine de bravură și sfidare, poate nega
pentru un timp existența durerii.

Metodele de combatere a durerii sunt multiple, iată o clasificare a lor:

Metode nefarmacologice – metode psihologice (distracții pentru copil,
relaxare prin procedee „yoga”); procedee fiziotarapeutice (aplicații reci, aplicații
calde, masaj, tehnici vibratorii); prosopunctura; acupunctura; hipnoza.
Metode farmacologice – anestezie locală de contact (pulverizare, ungere,
plasturi, bandajare); anestezie loco-regională prin infliltrare (injecții).

Metodele nefarmacologice de combatere a durerii sunt cele mai la îndemână

în intituția preșcolară, ele presupun doar unele materiale care se găsesc destul de
ușor și necesită și priceperea persoanei care le aplică.
Distracția copilului, mai ales a celui mic, prin diverse mijloace este plăcută
și netraumatizantă dar eficiența se limitează la dureri de intensitate ușoară sau
moderată. Se pot utiliza proiecții de benzi cu povești sau video, emisiuni de
televiziune speciale pentru copii, cărți cu poze, cântecele, jucării sau jocuri.
Relaxările de tip „yoga” sunt aplicabile doar pentru copiii mari. Copilul este
îndemnat să inspire profund, să țină aerul câteva secunde în plămâni, apoi să expire
încet. Aceatsă mișcare se repetă de mai multe ori. Ea se poate asocia cu o metodă
de autosugestie, copilul fiind sfătuit să se gândească la momente plăcute sau la o
activitate care i-ar face plăcere. Desigur că această metodă poate da rezultate
numai într-o durere de intesitate mică sau moderată, ea neavând efect în durerile
greu suportabile.
Trebuie de luat în considerație că pe lângă traumele fizice, mai sunt și
traumele psihologice. Peter Levine, doctor în biofizică medicală și psihologie,
spune că: „Trauma este ca o cămașă de forță în interiorul nostru, care s-a format
atunci când un eveniment amenințător a rămas înghețat în timp. Trauma ne sufocă
felul de a fi și ne blochează eforturile de a merge mai departe în viețile noastre. Ne
 deconectează de noi înșine, de alții, de natură și de spirit. Trauma apare în sistemul
nervos ca un răspuns, ea neavându-și originea în evenimentul respectiv
(simptomele traumatice nu sunt concret cauzate de evenimentul în sine). Ea apare
atunci când organismul este forțat, dincolo de capacitatea sa adaptativă, în ceea ce
privește reglarea stărilor de activare. Sistemul nervos (traumatizat) se
dezorganizează, cedează și nu se mai poate reseta.“
Trauma poate fi cauzată de o mare varietate de evenimente, dar există
câteva aspecte comune. Există frecvent o violare ideilor familiare pe care
persoanele le au despre lumea lor și a drepturilor omului , punând persoana într-o
stare de extremă confuzie și nesiguranță. Acest lucru apare, de asemenea, atunci
când persoane sau instituții de care persoana depinde sau în care persoana își pune
speranțele, încalcă sau trădează așteptările individului într-un mod neprevăzut.
Traumele psihologice pot însoți traume fizice sau pot exista independent.
Cauzele tipice și pericolele de traume psihologice sunt:
 Abuzurile grave din partea altor indivizi: abuzul sexual, hărțuirea, violența
domestică sau amenințările verbale. Abuzurile din copilărie sunt o sursă foarte
amplă de traume la nivelul psihicului minorilor, care sunt mai puțin echipați în a
face față factorilor stresori.
 Evenimentele catastrofice, cum ar fi cutremurele și erupțiile
vulcanice, războiul sau alte violențe în masă , de asemenea, pot provoca traume
psihologice.
 Expunerea pe termen lung la situații extreme, cum ar fi sărăcia sau formele
mai ușoare de abuz, cum ar fi abuzul verbal, abuzul de tip alienator, poate fi
traumatizantă. În cazul abuzului verbal, pentru un copil mai ales, acesta poate avea
potențial traumatic deosebit, doar într-un singur eveniment. De asemenea chiar și
violențele relativ ușoare, acceptate încă de societatea românească ca parte a
mecanismului de disciplinare a copilului, pot avea repercusiuni foarte ample asupra
psihicului copilului, mai ales că ele vin din partea unor persoane din
interiorul familiei.
 Abuzul psihologic cu caracter religios prin care se urmărește zădărnicirea
credinței cuiva, afectează direct individul prin faptul că îl pune într-o stare de
nesiguranță, sau în alte cazuri când se încalcă indirect sau în mod intenționat voința
liberă a persoanei care alege să aibă o credință proprie cu privire la existența sa.
Această formă de abuz e cea mai răspândită în comunitățile religioase radicale în
toate culturile existente ale lumii.
Cu toate acestea, copii diferiți vor reacționa diferit la evenimente similare.

In concluzie, trebuie să fim conştienţi că fiecare copil este unic şi simte nevoia să i
se asigure securitate fizică şi psihologică. Grădiniţa constituie mediul propice şi
este extrem de importantă pentru achiziţionarea unor deprinderi, a unor cunoştinţe,
dar mai ales pentru stabilirea unor atitudini care să funcţioneze pe tot restul vieţii.
 Bibliografie

1. Abc-ul sănătății, pentru preșcolari, Ghid pentru educatori și părinți, Victor

Zepca.
2. Sănătatea copilului, Suport de curs teoretic și ghid practic (pentru educatori
parentali), Chișinău 2018
3. Metode de prevenire a accidentelor casnice, Ghid pentru părinți.
4. Securitatea de la A la Z, Ludmila Cojocaru, Chișinău 2016
5. https://cnpdc.gov.md/sites/default/files/document/attachments/1_lansare_pre
zentare_1_repemol_23.02.2017.pdf
6. https://assmb.ro/wp-content/uploads/2013/04/Riscurile-si-prevenirea-
accidentelor-in-copilarie.pdf
7. https://telefonulcopilului.md/sfaturi-pentru-parini/
8. https://mecc.gov.md/sites/default/files/ghidul_comunicam_eficient_cu_famil
ia_final.pdf
9. https://www.didactic.ro/materiale/82683_rolul-gradinitei-in-dezvoltarea-
prescolarului
10.https://www.gradinitebucuresti.ro/index.php?c=-30&s=1&i=129#gradinite