BAZELE GHIDĂRII ŞI CONSILIERII ÎN CARIERĂ Lector universitar Ana Dabija,

doctor în ştiinţe pedagogice

TEMA 2: STADIILE DEZVOLTĂRII VOCAŢIONALE.

FAZELE CARIEREI.

La sfârşitul activităţilor didactice studenţii vor fi capabili:

Să identifice stadiile dezvoltării vocaţionale;
Să caracterizeze fazele carierei;
Să analizeze situaţiile problemă ce pot interveni în cadrul dezvoltării vocaţionale;
Să identifice greşelile pe care le comit adolescenţii la etapa explorării vocaţionale;
Să propună soluţii de evitare/rezolvare a situaţiilor problemă la diverse etape de dezvoltare
vocaţională;
Să sintetizeze normele comportamentale de ordin profesional în debutul şi evoluţia profesională;
Să argumenteze importanţa cunoaşterii stadiilor dezvoltării vocaţionale pentru activitatea de
consiliere psihopedagogică.

Suport informaţional:

Conform cercetărilor realizate de D. Super, E. Ginzberg şi alţi cercetători în domeniul psihologiei

carierei s-a constatat că până la maturitatea vocaţională individul parcurge anumite stadii de dezvoltare
vocaţională. Dezvoltarea vocaţională este un proces care se manifestă pe parcursul întregii vieţii (life-long
process), începând cu copilăria şi finalizând de obicei cu retragerea profesională (pensionarea). Aceste
demersuri ale dezvoltării vocaţionale implică parcurgerea de către fiecare individ a următoarelor
etape/stadii în devenirea sa profesională:
1. stadiul fanteziei vocaţionale
2. stadiul explorării vocaţionale
3. stadiul stabilizării profesionale
4. stadiul menţinerii profesionale
5. stadiul declinului profesional.

Stadiul / etapa fanteziei vocaţionale (6-12 ani), caracteristicile esenţiale ale acestei etape se referă
la: formarea conceptului de sine şi conceperea viziunilor despre lumea muncii. Copilul îşi atribuie rolul
de adult imitând sub formă de joc diverse roluri profesionale. Tot la această etapă copilul se orientează
către diverse activităţi prin intermediul intereselor vocaţionale (artistice, sportive, literare, tehnice etc.),
explorând astfel domeniile de activitate umană. Pentru dezvoltarea vocaţională acest stadiu este foarte
important deoarece imitarea unor profesii prin joc contribuie la formarea reprezentărilor despre rolul
muncii în viaţa umană, or, munca este o valoare general umană care trebuie valorizată în conştiinţa tinerii
generaţii.

1
BAZELE GHIDĂRII ŞI CONSILIERII ÎN CARIERĂ Lector universitar Ana Dabija,
doctor în ştiinţe pedagogice

Următorul stadiu vocaţional este stadiul / etapa explorării vocaţionale (15-24 ani) care cuprinde
vârsta de adolescenţă şi tinereţe. La această vârstă apare pentru prima dată necesitataea de a lua decizii
vocaţionale importante, deoarece pentru tânăr e necesar să-şi identifice traseul profesional pe care vrea şi
poate să-l urmeze. Preferinţele şi atracţiile iniţiale (conturate la vârsta precedentă), bazate uneori pe o
cunoaştere superficială a diverselor activităţi se transformă în interese profesionale autentice, în atitudini
stabilizate de natură emotiv-cognitivă faţă de activitatea preferată.
Aceasta se divizează în trei subetape:
a) stadiul încercărilor, tentativelor/ cristalizarea vocaţională (13-18 ani), care cuprinde perioada
de vârstă preadolescenţa şi adolescenţa – preferinţele vocaţionale se cristalizează, iar aspiraţiile
profesionale îmbracă forma unor posibilităţi realiste de a face o opţiune de carieră; Cristalizarea
preferinţelor profesionale (indicator puternic al maturităţii voacţionale) presupune cunoaşterea de către
adolescenţi a propriilor interese vocaţionale; informarea şi documentarea asupra posibilităţilor de formare
profesională, despre meserii şi profesii compatibile cu interesele şi potenţialul vocaţional.
Comportamentele sau atitudinile care susţin cristalizarea vocaţională sunt: conştientizarea nevoilor
vocaţionale, conştientizarea exigenţelor profesiei; conştientizarea factorilor care ar putea împiedeca
realizarea scopului profesional, conştientizarea relaţiei prezent - viitor profesional pe piaţa muncii a
diverselor ocupaţiuni (D.Super).
b) stadiul tranziţiei de la adolescenţă la maturitate (19-22 ani) caracterizat prin formarea culturii
de specialitate (formare profesională) şi aplicarea acesteia în contexte educaţionale şi profesionale
concrete. Tânărul conştientizează că trebuie să investească în propria dezvoltare profesională pentru a
obţine rezultate care îi vor conferi diverse oportunităţi de realizare profesională. Această subetapă oferă
tânărului posibilitatea de a reevalua corectitudinea opţiunii profesionale şi deciziei vocaţionale luate
anterior, raportîndu-le la solicitarea profesiei alese pe piaţa muncii şi alte aspecte legate de confortul
profesional oferit de domeniul în care acesta se formează ca specialist.

c) stadiul de probă vocaţională (perioada de încercare), cuprins de perioada maturităţii timpurii

(23-25 ani), acesta presupune implimetarea preferinţelor vocaţionale, prin localizarea locului de muncă,
conform pregătirii de specialitate. Ultima subetapă, a etapei de explorare vocaţională, permite evaluarea
tânărului specialist vizavi de pregătirea profesională şi rezistenţa faţă de diverse dificultăţi ale mediului
profesional. Apar contexte, în care debutantul în profesie îşi poate identifica atuurile şi limitele atît
personale cît şi profesionale. Perioada de probă în cadrul debutului profesional, în mare parte este
decisivă în demersul ulterior al confortului şi adaptării profesionale. Or, în situaţia când debutantul
observă mai multe limite ce îl dezavantajează pe plan profesional, atunci scopurile profesionale necesită a
fi redefinite, iar procesul de cristalizare a preferinţelor vocaţionale începe din nou.

Stadiul / etapa stabilizării profesionale (25-44 ani) la fel are două subetape:
a) tinereţea timpurie, caracterizată prin stabilitate profesională, la această subetapă asimilarea
culturii organizaţionale este o prioritate. Experienţa de muncă oferă specialistului posibilitatea să se

2
BAZELE GHIDĂRII ŞI CONSILIERII ÎN CARIERĂ Lector universitar Ana Dabija,
doctor în ştiinţe pedagogice

identifice cu profesia şi colectivul de muncă. Angajatul îşi poate proiecta cariera pe termen lung pentru că
locul de muncă îi oferă siguranţă şi stabilitate, iar competenţele profesionale şi stăpînirea temeinică a
profesiei, creează o atitudine favorabilă a colectivului faţă de angajat. Stabilitatea şi avansarea sunt
caracteristicile cheie ale acestei subetape.

b) subetapa progresului profesional încadrează vârsta între 30-44 ani – angajatul are un rol
consolidat în cadrul colectivului, o cultură profesională şi o atitudine receptivă faţă de tot ceea ce
presupune şi interesează progresul domeniului profesional. Una din preocupările acestuia devine
avansarea la noi niveluri de responsabilitate, promovarea şi obţinerea unui statut profesional mai ridicat.
Această ultimă tendinţă nu este mereu evidentă şi realizată de toţi angajaţii.

Stadiul / etapa menţinerii profesionale cuprinde vîrsta 45-64 ani, caracterizată prin perseverare
către statut şi câştiguri financiare sporite, dar şi amplificarea calificării profesionale, pentru a face faţă
celor competitivi. Specialistul manifestă o mare dorinţă de informare, documentare, experimentare şi dă
dovadă de un interes ridicat pentru productivitatea şi inovaţiile specifice domeniului de activitate. Această
perioadă de viaţă i se mai spune „ perioada de bilanţ - reevaluări ”, deoarece varietatea evenimentelor pe
plan personal şi profesional necesită a fi raportate la scara autorealizării. În urma reevaluării
performanţelor profesionale, persoana poate decide dacă a făcut faţă cu succes tuturor provocărilor şi dacă
urmează să-şi continue activitatea în acelaşi mod. Este momentul constatării eficienţei sau confruntarea
cu frustrările profesionale. În jurul vârstei de 40 de ani, evenimentele ce sunt legate de familie şi
aspiraţiile financiare sporite generează, uneori criza mijlocului de carieră, când angajatul este presat să se
reorienteze către alte posibilităţi ocupaţionale. Pentru a evita faza de platou al carierei, care limitează
posibilităţile şi perspectivele de creştere profesională şi avansare în ierarhia organizaţiei, angajatul poate
părăsi locul de muncă în vederea unei reangajări mai favorabile.

Ultima etapă a periodizării dezvoltării vocaţionale este declinul profesional, acesta e caracterizat
prin reducerea interesului faţă de muncă, diminuarea eforturilor prestate şi pregătirea pentru pensionare.
În multe situaţii retragerea profesională este înlocuită cu alte surse de satisfacţie din afara profesiei
(familie, hobby, voluntariat ) pentru a diminua efectul stresant al pensionării.

Fazele carierei
(după D. Salade)
DEBUTUL PROFESIONAL - constituie un moment important în integrarea şi adaptarea tânărului
la colectivul de muncă. Noua structură integrativă cu care se întâlneşte, comunicarea în interiorul
colectivului, relaţiile interpersonale cu echipa şi climatul din colectiv influienţează în mod sensibil
conduita ulterioară a debutantului. Pe măsură ce aşteptările tânărului specialist sunt satisfăcute, pe
măsură ce armonia vederilor sale cu cele ale colectivului sporesc şi sunt convergente, se poate vorbi
despre o reală integrare profesională. Acomodarea iniţială la normele şi exigenţele grupului de muncă
3
BAZELE GHIDĂRII ŞI CONSILIERII ÎN CARIERĂ Lector universitar Ana Dabija,
doctor în ştiinţe pedagogice

presupune şi o bună pregătire profesională. Stăpînirea temeinică a profesiei, prezenţa abilităţilor,

capacităţilor şi competenţelor de specialitate creează o atitudine favorabilă a colectivului faţă de
debutant.
MĂIESTRIA PROFESIONALĂ - această fază presupune priceperi temeinice, cunoştinţe şi
experienţă structurate într-un comportament profesional stabil. Ea presupune un rol consolidat în cadrul
colectivului, o cultură profesională şi o atitudine receptivă faţă de tot ceea ce presupune şi interesează
progresul. Valoarea măiestriei profesionale creşte când serveşte realizării obiectivelor profesionale
colective.
CREATIVITATEA PROFESIONALĂ - treapta cea mai înaltă a dezvoltarea profesională. Se
manifestă prin iniţiativă, inventivitate şi inovaţii în cadrul domeniului de activitate. Această fază
presupune existenţa unor relaţii optime între persoană şi profesiune, devotament faţă de activitatea sa şi
faţă de instituţie, conştiinţă profesională şi cultură de specialitate. Persoana manifestă o mare dorinţă de
informare, documentare, experimentare, interes ridicat pentru productivitatea şi inovaţiile specifice
domeniului de activitate. Manifestarea creativităţii în domeniul profesional este o expresie a talentului, a
competenţei şi pasiunii, a unei culturi profesionale ridicate şi a unei motivaţii social-morale deosebite.