CERCETAREA TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ A URMELOR DE DINȚI

Abstract
In this article I present some introductory notions and the importance of discovering
evidence, especially teeth marks during the tehnical-scientific investigation at the crime scene.
This type of track is a surefire way to identify somebody in terms of forensic odontology and
forensic pathology point of view, due to individual characteristics of teeth. I also answered at what
issues the forensic dental expertise could be helpful.
It’s true that such evidence are rare found at the crime scene, but as a forensic scientist you must be
prepared for any circumstance and for that you need knowledge in the field, as not to omit any detail,
during the investigation and aiming that such a sample could be exploited.
There are also presented a series of cases which involving this type of evidence.
The odontology expertise is also useful for elucidating the following problems: identification
of human remains, identification in mass fatalities, assessment of cases of abuse, age estimation, civil
cases involving malpractice and other, which make this field fascinating as it is challenging.

Cuvinte cheie: urme de dinti, cercetare la fața locului, identificare, caracteristici individuale,
valorificare, expertiză odontologică, criminalist.

Exordiu

Odontologia judiciară, potrivit literaturii de specialitate este domeniul ce studiaza dinții și

urmele create de aceștia, astfel încât în urma realizării unei expertize de specialitate, să se poată ajunge
la o identificare individuale, utilă la stabilirea adevărului judiciar.
Pentru ca normele juridice, care incriminează infracțiunile, să producă efecte juridice, adică cei
care săvârșesc fapte cu caracter penal, să fie trași la răspundere, polițistul însărcinat cu investigarea
cazului respectiv, trebuie să-și dea silința pentru a efectua o cercetare la fața locului eficientă, în scopul
obținerii de probe și mijloace de probă.
Datorită subiectivității care poate apărea în cazul unei probe testimoniale, este evident faptul că
având la cercetarea unei infracțiuni și o probă obiectivă, materială și verificabilă din punct de vedere
științific, va cântări mai greu în balanță.
De-a lungul istoriei au existat multe spețe în care s-a făcut uz de urmele mușcăturii ca și mijloc de
probă. Aceste tipuri de urme le regăsim cu precădere la faptele ce implică agresiune sexuală, crimă și
abuzul copiilor, constituind un factor major ce duce spre o condamnare.
Ca dovadă, unul dintre primele cazuri publicate ce implica o condamnare facută pe baza unor
urmelor de mușcătură a fost ”Gorringe”, din 1948, unde un patolog pe nume Keith Simpson s-a folosit
de urma de mușcătură existentă pe sânul victimei pentru a ști sigur că se va ajunge la o condamnare
împotriva lui Robert Gorringe pentru uciderea soției sale Phyllis 1. Mai devreme a fost un alt caz Doyle,
împotriva statului, care a avut loc în anul 1954, în Texas 2. Muțcătura în acest caz a fost pe o bucată de
brânză găsită la fața locului, în cazul unui jaf. Ulterior, inculpatului i-a fost solicitat să muște o altă
bucată de brânză, pentru realizarea unui model de comparație. Un expert în balistică și un dentist au
evaluat urmele, independent unul de celălalt, ajungând însă amândoi la aceeași concluzie, cum că
ambele mărci au fost realizare de același set de dinți. Condamnarea aceasta seta acest tip de urmă să fie
folosit în viitor, ca și mijloc de probă. Un alt caz de renume a fost People versus Marx, care a avut loc

1
D. V. Taylor (1963). "The Law and the Dentist". British Dental Journal 114: 389–393
2
Bowers, CM (2006), ”Problem-based analysis of bitemarks misidentifications: the role of DNA”, Forensic Science Internaional 159
Suppl 1: S104-9.
în California, în anul 19753. O femeie a fost omorâtă prin strangulare, după ce a fost agresată sexual. Ea
a fost mușcată de mai multe ori de nas. Walter Marx a fost identificat ca suspesct și astfel impresiunile
dinților au putut fi luate. De asemenea au fost luate impresiuni și realizate fotografii și de pe nasul rănit
al femeii. Aceste probe împreună cu alte modele și mulaje fiind evaluate utilizând o varietate de
tehnici.Trei experți au ajuns la concluzia că mușcătura de pe nasul femeii au fost într-adevăr create de
suspect, el fiind condamnat pentru omucidere. Un alt caz din Hanovra, este cel al unui homosexual,
care suferea de crize puternice de epilepsie și care avea obiceiul să-i sfâșie victimei artera carotidă.4
După reliefarea importanței probelor, voi puncta faptul că printre activitățile criminalistice
prevăzute de Codul de procedură penală, care se efectuează în cadrul cercetării la fața locului se
numără: căutarea, descoperirea, fixarea, ridicarea şi examinarea urmelor şi a mijloacelor materiale de
probă, stabilirea poziției și starea mijloacelor materiale de probă și împrejurărilor în care a fost
săvârșită infracțiunea, determinarea drumului parcurs de infractor (iter criminis), a obiectelor asupra
cărora a acţionat şi a instrumentelor folosite etc.
Am ales această temă datorită faptului că omul lasă la săvârșirea unei infracțiuni o urmă
proprie, specifică cu o valoarea identificatorie deosebită și mai ales pentru că urmele create de dinți nu
oferă o direcție singulară de exploatare pe care criminalistica să o valorifice, analiza acestor urme
sprijinind și oferind răspunsuri relevante la mai multe aspecte. Aceste aspecte pot fi legate strict de
aparatul dentar, iar în cazul existenței unor urme biologice, putem apela la expertiza biocriminalistică.

Noțiuni generale

Grație existenței particularităților dinților unei persoane, este posibilă realizarea unei identificări
criminalistice. Identificarea ocupă un loc important în ansamblul cercetărilor criminalistice,
reprezentând activitatea prin care se caută însușirile comune ale obiectelor, fenomenelor sau
persoanelor, cât și însușirile care le deosebesc pe unele de altele, pentru ordonarea
lor în tipuri, grupe și subgrupe, iar apoi în vederea deosebirii fiecăruia în parte de
toate celelalte cu care are anumite asemănări.5
Dentiția unei persoane prezintă caracteristici generale, precum și niște
caracteristici individuale, care pot fi observate cu ochiul liber atunci când persoana
vorbește, fie în urma unei mușcături, ori în urma consultului unui specialist în
domeniu. Astfel atunci când o persoană vorbește, dinții sunt vizibili mai mult sau
mai puțin, mai mult dinții din față, incisivii și caninii, aspect ce se poate observa în
fotografia nr. 1. De asemenea, datorită diferitelor danturi (se pot vizualiza în
fotografiile nr. 2-6) ce permit identificarea generică a unei persoane, se Foto nr. 1
permite realizarea unui portret vobit sau robot6.

Foto nr. 2 Foto nr.

3 Foto nr. 4 Foto nr 5 Foto nr. 6
Prin mușcare omul imprimă obiectelor primitoare particularitățile incisivilor și caninilor (în
fotografia nr. 7 putând fi observate ordinea dinților în cavitatea bucală) , elemente care rezidă în baza
după care poate fi identificat.
3
Dorion, Robert BJ, Bitemark Evidence, NY: Marcel Dekker, 2005.
4
Mai multe detalii : http://www.criminalistic.ro/capcaunul-si-vampirul-din-hanovra/
5
Ion Mircea, ” Criminalistică”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, pag. 12.
6
Ion Mircea, Criminalistica, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj, 1976, pag. 181.
 Foto nr. 7
Urmele de dinți necesare în cercetarea criminalistică sunt create de o persoană asupra unei game
variate de obiecte primitoare, pe corpul uman și cel mai adesea pe produsele alimentare (câteva
exemple în fotografiile nr. 8-10), precum și pe unele obiecte cu care persoana interacționează pentru
desprinderea sau ruperea din anumite sisteme în care se află respectivele obiecte7.

Foto nr. 8 Foto nr. 9 Foto nr. 10

Modul de formare al urmelor de dinți și forța cu care se acționează asupra obiectului primitor
diferă în funcție de natura obiectului, urmele formate putând fi așadar, urme statice, dinamice, de
suprafață sau de adâncime.
Raportându-ne la valoarea probatorie, urmele considerate mult mai valoroase datorită unui
număr mai mare de caracteristici sunt urmele statice. 8 Atunci când dinții unei persoane penetrează masa
obiectului primitor, urmele de adâncime au și caracteristica de a fi dinamice, în special în situația când
s-a desprins un fragment din obiectul purtător în timpul mușcării, situație întâlnită îndeosebi în cazul
unor produse alimentare. În funcție de natura produsului, rezultă diverse urme care redau distanța dintre
dinți, lățimea lor, pozițiile lor pe mandibulă sau pe maxilar, câteodată chiar și existența unor rupturi sau
lipsuri, consecință a striațiilor create.
În cazul leziunilor create (exemple urme de dinți pe
corpul uman în fotografiile nr. 11-
13) pe corpul viu , la nivelul
epidermei, după câteva ore pe
7
Gheorghe Popa, ”Tehnică Criminalistică”- curs universitar, Ed. Prouniversitaria, București, 2008, pag. 110.
8
Emilian Stancu, ”Criminalistică”, vol. I, Ed. Actami, Bucucreşti, 1999, p. 177.
locurile de contact apar excoriații. Dacă mușcătura a lezat și derma, urmele sângereză și devin cruste, și
datorită reacției organismului, cresc în volum, depășind nivelul pielii.9
Foto nr. 1110 Foto nr. 1211
Foto nr. 13

Foto nr. 11 – Mușcătura umană aplicată pe urechea

dreaptă a unei persoane.
Foto nr. 12 – Urme de dinți ale unei persoane adulte și ale
unui copil, pe coapsa piciorului stâng al unei femei.
Foto nr. 13- Mușcătură umană aplicată pe gât, la spate,
zona cervicală.

Nu trebuie scăpat din vedere faptul că în cazul acestor urme create pe corpul uman, după
producerea mușcăturii, pielea se relaxează, consecințele constând în modificări ale lățimii dinților și
distanțelor dintre ei. Urmele suferă aceste modificări în funcție de zona lezată și chiar de fiecare
organism în parte. Totuși, cu ajutorul amprentelor dentare imprimate pe corpul uman putem ajunge, la
stabilirea unor concluzii certe în conexiune cu persoanele suspecte, îndeosebi atunci când sunt lăsate pe
obiectul primitor unele particularități de uzura sau atunci când lipsesc unu sau mai mulți dinți de pe
cele două maxilare.12
Până aici putem desprinde faptul că prin urmele de dinți se înțeleg acele transformări aduse
elementelor componente ale locului săvârșirii faptei ca o consecință a contactului dinților cu ele în
procesul săvârșirii infracțiunii. Forma și dispunerea aparatului alveolo-dentar este unic pentru fiecare
persoană în parte, constituind o formă sigură de identificare atât din punct de vedere criminalistic, cât și
din punct de vedere medico-legal, datorită caracteristicilor formei, dispunerii și particularitățile
prezentate de fiecare dinte.

Aspecte anatomice

Dintele, ca organ creator de urme, este fixat în alveola dentară. O persoană are 32 de dinți în
condițiile unei dezvoltări normale, aceștia fiind repartizați în mod egal atât pe maxilar, cât și pe
mandibulă. Volumul și forma lor sunt condiționate de rolul pe care îl au fiecare în parte la procesul
masticației.
Formula dentară este următoarea: 2I1C2PM3M, ceea ce înseamnă că pentru o hemiarcadă se
descriu doi incisivi, un canin, doi premolari și trei molari.
Dintele este format dintr-o porțiune vizibilă, coroana, și una acoperită de gingie, rădăcina. În
zona intermediară – coletul- organul dentar prezintă o îngustare a diametrului.
Coroana reprezită un segment de țesut dur, alcătuit din suprapunerea a două straturi – smalțul la
exterior și dentina în interior – prezentând șase fețe.
Rădăcina este învelită în ciment şi cuprinsă într-un strat de ţesut organic, parodonţiul, totul
aflat în interiorul alveolei dentare.
Alveola dentară are o formă cavitară şi este constituită din lame de os spongios acoperite de
gingie, care suferă modificări sclerocicatriciale în urma extracţiei dentare.

9
Muraru I., ”Medicină legală”, Editura Medicală, Bucureşti, 1967, p. 167.
10
Pentru mai multe detalii despre acest caz, accesați website-ul: http://www.curier.ro/index.php?
option=com_content&task=view&id=21302&Itemid=374 .
11
Pentru mai multe detalii despre acest caz, accesați website-ul: http://www.antena3.ro/romania/iasi-o-femeie-a-fost-muscata-de-sotul-si-
fiica-ei-in-urma-unui-scandal-in-familie-133914.html .
12
Emilian Stancu, ”Criminalistică”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994, p. 217.
 Proprietăţile dinţilor, folosite în identificarea persoanei, sunt indivi-dualitatea şi stabilitatea
relativ mare ale caracteristicilor.
Elementele care stau la baza individualizării fiecărei persoane sunt: lungimea şi lăţimea
dinţilor, modul cum sunt dispuşi în maxilar şi mandibulă, lipsa dinţilor sau a unor părţi din aceştia,
modificările ce le pot suferi din cauza uzurii, a accidentelor, a diferitelor boli, a tratamentului medical,
a lucrărilor dentare etc.
Stabilitatea danturii umane se referă la faptul că o perioadă destul de îndelungată acestea nu se
schimbă şi astfel este posibilă identificarea persoanei după urmele lăsate de dinţi.13
În fotografia următoare cu nr. 14 se poate observa organizarea aparatului dentar, cu denumirea fiecărui
dinte.

Foto nr. 14
În ontogeneză, omul prezintă trei dentiții: cea temporară (de lapte) formată din dinți care
provin din prima dentiție, dentiția mixtă și cea permanentă 14. Dentiția temporară este formată din 20 de
dinți (8 incisivi, 4 canini și 8 molari) care sunt prezenți între vârsta de 6 luni până la 6 ani (aspecte
reliefate în fotografiile nr. 15 și 16).

13
Ministerul de Interne, Tratat practic de criminalistică, vol. I, ediția 1976, pag. 165.

14
Dan Dermengiu, Gheorghe Alexandrescu, ”Medicină legală. Prosecturală”, Ed. Viața medicală românească, București, 2010, pag. 184.
 Foto nr. 15

Foto nr. 16

Dentiția mixtă este prezentă la

erupția primului dinte permanent (primul
permolar) până la dispariția ultimului
dinte temporar. În această etapă dinții
temporari coexistă cu dinții permanenți.

Foto nr. 17

În cazul dentiției
permanente (definitive), aceasta
începe odată cu căderea ultimului
dinte temporar, fiind formată din 32 de
dinți conform fotografiei nr. 19.
 Foto nr. 18 – Cronologia de erupție a dinților permanenți.

Foto
nr. 19

În tabelul nr.1 de pe următoarea pagina se pot vizualiza diferențele dintre dentiția temporară și
cea permanentă.

Tabelul nr. 115

Deosebirile dintre dinții temporari și dinții permanenți

Criteriul Dinți temporari Dinți definitivi
Număr 20 32
Colorație gălbuie, din cauza dezvoltării incomplete a albă
15
Dan Dermengiu, Gheorghe Alexandrescu, op. cit. pag. 185.
 smalțului și cementului; mai mici, cu excepția
molarilor temporari, al căror
Dimensiuni diametru mezio-distal coronar este mai mare
decât cel al premolarilor care îl înlocuiesc,
smalțul având grosime uniformă.
Cuspizii șteriși evidenți
Diametru mezio-distal al
mic crește
incisivilor și caninilor
Forma coroanei - globuloasă;
- la primii molari superiori este bituberculată
(asemănătoare cu cea a premolarilor
superiori), tuberculii fiind separați printr-un
șanț mezio-distal; absența acestui tubercul
- ceilalți molari sunt asemănători molarilor
permanenți corespunzători;
- prezintă un tubercul buco-bazal, situat în
prelungirea rădăcinii mezio-bucale;
- fața ocluzală a primului molar inferior este
asemănătoare cu a celui de-al doilea premolar
definitiv, fiind turtită buco-lingual, cu o parte
mezială mai reliefată, omologabilă cu
trigonidul;
- al doilea molar inferior este asemănător cu
primul molar permanent;
Rădăcina - mai scurte, efilate, rădăcinile dinților frontali
fiind curbate către vestibular; orientate oral
- rădăcinile molarilor sunt divergente;

Cercetarea la faţa locului a urmelor de dinţi

Pe timpul cercetării la faţa locului urmele de dinţi se pot întâlni relativ ușor deoarece sunt
vizibile, pe diverse suporturi, cum ar fi alimentele sau fructele cu o consecinţă şi un grad de plasticitate
direct proporționa (cașcaval, salam, ciocolată, mere). De asemenea, urmele dinţilor se întâlnesc pe
corpul victimei sau al agresorului. Va trebui să se facă deosebirea dintre urmele dinților create de om și
cele create de animale, asta pentru au existat și asemenea cazuri16.
Fixarea urmelor de dinţi se face, în mod obişnuit, prin consemnarea în procesul-verbal şi
fotografiere, insistându-se nu numai asupra detaliilor, dar şi asupra poziţiei corpurilor purtătoare de
urme faţă de celelalte obiecte principale. Descrierea urmelor de dinţi în procesul-verbal de cercetare la
faţa locului parcurge două faze.

În prima fază, se menţionează cu exactitate care sunt obiectele purtătoare pe care au fost
descoperite urme de dinţi, în ce loc se află obiectele respective, aspectul sub care se prezintă ele,
numărul şi forma lor. Când mai multe urme se află pe acelaşi obiect purtător, se menţionează şi distanţa
dintre ele. Dacă se află pe corpul uman, se specifică dacă acesta este în viaţă sau nu, după care se
menţionează distanţele dintre urme şi unele zone ori organe mai apropiate, cum ar fi, de exemplu, faţă
de nas, de ochi, ureche etc.
16
Sursa de cazuri: http://www.ziare.com/articole/barbat+muscat+cal
 A doua fază cuprinde descrierea amănunţită a urmelor, poziţia unora faţă de altele şi distanţa
dintre ele, mărimea lor. La menţionarea culorii excoriaţiilor sau echimozelor, se specifică dacă toate
sunt de aceeaşi culoare sau nu ori dacă există diferenţe de nuanţă în această privinţă17.
Criminalistul trebuie să fie minuțios de-a lungul investigației deoarece unicitatea
caracteristicilor dentiției este dată de forma generală a arcadelor dentare, dimensiunea dinţilor,
spaţierea şi inclinarea lor şi de elemente strict individuale. Cele individuale pot consta în malformaţii
congenitale, profilul suprafeţei de masticaţie, dezalinieri ale unuia sau mai multor dinţi, carii şi fracturi
dentare, intervenţii medicale (plombe, obturaţii, proteze)18.
Pentru o fixarea cât mai detaliată în cuprinsul procesului verbal considerăm necesar să
precizăm faptul că în funcţie de natura obiectului primitor şi de forţa cu care dinţii acţionează asupra sa,
urmele formate pot fi de suprafaţă sau de adâncime. Când dinţii pătrund în masa obiectului primitor
urmele de adâncime sunt în acelaşi timp şi dinamice, mai ales că prin muşcare s-a desprins o parte din
obiectul respectiv, cum se întâmplă în cazul unor produse alimentare. Prin muşcare, dinţii creează pe
corpul omului, de obicei, urme de adâncime, însă, datorită elasticităţii pielii, ele devin de suprafaţă.19
Fotografierea urmelor de dinţi se va face mai întâi în grup, de la o distanţă de aproximativ 30-50 de cm,
după care se vor efectua fotografii de detaliu, de la o distanţă de cea. 5-10 cm.
În cazul urmelor de adâncime, după descrierea în procesul -verbal şi fotografiere, se va proceda
la ridicarea obiectului purtător sau urma cu ajutorul tehnicii mulajui20. La efectuarea acestuia se va ține
cont de compoziția suportului pe care se află, iar ca material se poate folosi ghips-ul, recomandate fiind
materialele siliconice sau pastele dentare de amprentare21.

Expertiza odontologică

Printre particularitățile dinţilor incisivi şi canini ale unei persoane, care pot sprijini la
individualizarea acesteia, se numără: lăţimea variată, distanţele diferite dintre ei, diferenţa de poziţie
pe cele două arcade, gradul diferit de uzură și unele particularităţi create prin tratamentele medicale.
Aceste caracteristici, examinate în ansamblu, constituie elemente apte de a conduce la
identificarea persoanei care le-a creat.
Expertiza urmelor de dinţi poate oferi organului judiciar răspunsuri la întrebări privind natura
umană sau animală a urmei, sexul, vârsta şi tipul antropologic al persoanei, mecanismul de formare şi
caracteristicile dinţilor reflectate în urmă.
Dacă expertului i se pun la dispoziţie şi modele de comparaţie, acesta poate stabili identitatea
sau neidentitatea persoanei, putând pune concluzii certe.
Este de menţionat faptul că cercetarea obiectului purtător de urmă nu se rezumă în exclusivitate la
urmele de dinţi, ci şi la alte categorii de urme. De pildă, investigarea complexă, criminalistică şi
odontologică, a unui măr sau a altui fruct muşcat parcurge următoarele etape, cea fotografierii în
vederea ilustrării modului de muşcătură şi a fixării detaliilor caracteristice, cea a prelevării şi a
cercetării eventualelor urme de salivă sau ale altor urme biologice și în cele din urmă cea a descoperirii
şi revelării urmelor de mâini, numai în final ajungându-se la examinarea odontologică propriu-zisă.
Modelele de comparaţie sunt obţinute cu materiale dentare obişnuite (ghips dentar, ceară
dentară, materiale plastice, etc), iar pentru mulajele executate pe obiectele purtătoare de urme se poate

17
Ion Mircea.,” Criminalistica”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, pag. 97.
18
Mihaela - Ada Coroamă, Aportul ştiinţific medico-legal la cercetarea la faţa locului în investigaţia ştiinţifică a
morţii violente prin prisma markerilor morfologici lezionali, în Revista "CRIMINALISTICA" nr. 6/2006, Asociaţia
Criminaliştilor din România, p. 23.
19
Ion Mircea, Criminalistica, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, Ediţia a 11-a, p. 96.
20
Spre exemplu, în cazul celebru ”Rîmaru” ceea ce a condus la realizarea unui portret robot, a fost mulajul dentiției autorului omorurilor .
Pentru mai multe detalii: http://www.criminalistic.ro/jurnalul-unui-criminal-ii/
21
Georgică Panfil, ”Fundamentele tehnicii criminalistice”, vol. I, Ed. Estfalia, București, 2012, pag. 163.
folosi şi latexul sau diverşi polimeri. Ridicarea prin mulaj a urmelor de pe fructe sau alimente mai
puţin consistente, uşor deformabile, impune întărirea suprafeţei prin pulverizarea de colodiu sau serlac.
Anumite particularităţi sunt specifice examinării urmelor de dinţi lăsate pe pielea umană (a cadavrului
sau a persoanei în viaţă). Specificul cercetării este determinat, în special, de dificultăţile generate, pe de
o parte, de plasticitatea caracteristică a pielii umane, iar pe de altă parte, de procesele patologice care au
loc în tegument, de natură să conducă la deformarea urmei şi, bineînţeles, la dispariţia treptată, ceea ce
reclamă urgenţa în măsurarea urmei şi fixarea ei fotografică. Astfel, la o oră după muşcătură pielea
poate să-şi revină cu cca. 15 mm, iar la 24 de ore cu cca. 20 mm. în aceste cazuri, impresiunile de
comparaţie se prelevă pe hârtie de filtru sau sugativă, pe suporturi cu un grad de plasticitate relativ
apropiat pielii umane (parafina, ceara dentară etc).
Expertiza traseologică a urmelor de dinţi poate fi completată cu expertize medico-legale, în
general, necesare stabilirii transformărilor produse în profunzimea ţesuturilor corpului22.
Identificarea cadavrelor prin intermediul danturii constituie obiectul de cercetare al
odontologiei, care este o ştiinţă criminalistică autonomă. În prezent, ea a luat o amploare deosebită în
investigarea catastrofelor aviatice, naufragiilor, exploziilor şi incendiilor, calamităţilor naturale.
Stabilirea identităţii se realizează prin compararea particularităţilor stomatologice ale victimelor (post-
mortem) cu odontogramele de referinţă luate de medic cu ocazia tratamentelor dentare prin intermediul
radiografiilor (ante-mortem). În lipsa odontogramelor se pot face totuşi aprecieri privind sexul, vârsta
aproximativă, tipul şi subtipul rasial şi anomaliile dentare.23

Bibliografie :

1. Dan Dermengiu, Gheorghe Alexandrescu, ”Medicină legală. Prosecturală”, Ed. Viața medicală românească, București,
2010.
2. Emilian Stancu, ”Criminalistică”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994.
3. Emilian Stancu, ”Criminalistică”, vol. I, Ed. Actami, Bucucreşti, 1999.
4. Georgică Panfil, ”Fundamentele tehnicii criminalistice”, Ed. Estfalia, București, 2012.
5. Gheorghe Popa, ”Tehnică Criminalistică”- curs universitar, Ed. Prouniversitaria, București, 2008.
6. Ion Mircea, Criminalistica, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj, 1976.
7. Ion Mircea.,” Criminalistica”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, pag. 97.
8. Ion Mircea, ” Criminalistică”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999.
9. Ion Mircea, Criminalistica, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, Ediţia a 11-a.
10. Ministerul de Interne, Tratat practic de criminalistică, vol. I, ediția 1976.
11. Muraru I., ”Medicină legală”, Editura Medicală, Bucureşti, 1967.
12. Revista "CRIMINALISTICA" nr. 6/2006, Asociaţia Criminaliştilor din România.
13. http://www.criminologie.ro/SRCC/CDs/2010/RCCP-2-2010.pdf
14. http://www.criminalistic.ro/?s=dinti – aici se gasesc ambele articole
15. 16. http://en.wikipedia.org/wiki/Forensic_odontology

22
Emilian Stancu, op.cit., p. 130.
23
Gheorghe Popa, op. cit. pag. 111.