MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI TINERETULUI

SCOALA POSTLICEALA SANITARA ‘FUNDENI’

PROIECT DE DIPLOMA
INGRIJIREA BOLNAVEI CU FIBRON UTERIN

Coordonator :
Prof: ELENA IANCU
Asolvent :
MANCIU O. SOFICA

BUCURESTI
-2008-
 CUPRINS

MOTIVATIE

CAPITOLUL I. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE ALE

APARATULUI GENITAL FEMININ

CAPITOLUL II. FIBROMUL UTERIN

1.Definiţia fibromului uterin

2.Etiologie
3.Anatomie patologică: -descriere macroscopică
-descriere microscopică
-descriere electromicroscopică
4.Simptomatologie
5.Evoluţii şi complicaţii
6.Diagnosticul medical şi diferenţial
7.Localizarea fibromului
8.Prognostic
9.Profilaxia
10.Tratament: -chirurgical
-radiologic
-medical

CAPITOLUL III . ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA

BOLNAVELOR CU FIBROM UTERIN

CAPITOLUL IV. PROCES DE INGRIJIRE. – CAZURI DE STUDIU SI

PLANURI
2
 DE INGRIJIRE

CONCLUZII PERSONALE
BIBLIOGRAFIE

MOTTO

“ Ginecologia , o stiinta despre

femei in general , o stare
de sanatate si de boala . “

SNEGHIREV

3
 MOTIVATIA

Obstetrica şi ginecologia alcătuiesc o ramură a ştiinţei medicale, care

studiază morfologia şi fiziopatogenia organismului femeiesc cu scopul de a
asigura profilaxia şi terapia stărilor patologice şi îndeosebi de a dirija şi asista
procreaţia.
Pentru proiectul de diplomă mi-am ales ca temă “Rolul asistentului
medical in ingrijirea pacientelor cu fibrom uterin”, deoarece consider ca este o
boală frecventă şi care trebuie tratată corespunzător.
Fibromul uterin este o tumoră benignă a uterului, care se dezvoltă prin
proliferarea miometrului. Boala se manifestă prin hemoragie uterină, la început
prin prelungirea şi abundenţa menstruaţiilor, apoi prin metroragii neregulate
abundente. Durerea, senzaţia de greutate sau apăsare în hipogastru sunt
rezultatul compresiunii pe organele vecine.
Pe parcursul efectuării stagiului practic la patul bolnavilor mi-a plăcut să
îngrijesc bolnavele cu fibrom uterin şi să le educ cum să prevină eventualele
complicaţii ce pot apărea.

4
 CAPITOLUL I.

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

ALE APARATULUI GENITAL FEMININ

Aparatul genital feminin este format din:

-ovar
-calea genitală (trompe, uter, vagin)
-organ genital extern (vulva).
Organele genitale ale femeii îndeplinesc funcţia de reproducere.
Ovarele – sunt cele două glande sexuale care produc celulele sexuale
feminine – ovulele, şi în acelaşi timp secretă doi hormoni: foliculina şi luteina
(progesteronul).
Acestea sunt organe perechi, situate pe pereţii laterali ai pelvisului. Au
formă de ovoid turtit şi sunt legate de organele din jur printr-o serie de ligamente
(utero-ovariene, tubo-ovariene şi lombo-ovariene).
Structura ovarului
La exterior acesta este acoperit de un epiteliu ovarian, sub care se
găseşte abugineea ovarului formată din ţesut conjunctiv.
În interiorul ovarului se disting două zone: medulară şi corticală.
Zona medulară conţine ţesut conjunctiv, vase de sânge, vase limfatice şi
nervi vegetativi. Zona corticală conţine foliculii ovarieni în diferite stadii
evolutive.
La naştere, în ambele ovare există circa 400.000 foliculi, din care se
maturizează 300-400 foliculi (unul lunar), începând de la pubertate (14-16 ani),
când apare ciclu menstrual, până la instaurarea menopauzei (40-50) ani.
Restul foliculilor involuează (atrezie foliculară).
Foliculii ovarieni primari sunt formaţi dintr-un ovocit de ordinul I, înconjurat
de câteva straturi de celule foliculare.
Foliculii ovarieni veziculoşi (sau de maturaţie) rezultă din precedenţii, prin
acumulare de lichid folicular.
La aceştia, o parte din celulele foliculare rămân în jurul ovocitului I şi o altă
parte se aşează la periferie, alcătuind stratul granulos, înconjurat de celule care
formează tecile (internă şi externă).
Vascularizaţia ovarului - este asigurată de artera ovariană, ramură din
aorta abdominală şi de o ramură ovariană din artera urinară.
Sângele venos este colectat de vena ovariană, care, la stânga se varsă în
vena renală stângă, iar la dreapta în vena cavă inferioară.
Limfocitele merg în ganglionii lombari şi iliaci externi, aşezaţi de-a lungul
venei iliace externe.

5
 Inervaţia – este asigurată de plexul ovarian format din fibre simpatice şi
parasimpatice (provine din plexul lombo-aortic).
Trompele uterine – sunt întinse între ovar şi uter. Au o lungime de 7-12
cm şi prezintă patru porţiuni:
a.intrauterină (care străbate pereţii uterului şi se deschide în cavitatea
uterului);
b.istmul trompei (mai strâmtă);
c.ampula tubei (mai dilatată, care se află mai lateral);
d.infundibulul (în formă de pâlnie).
În structura trompei – distingem la exterior peritoneul care formează şi un
mezou. Urmează adventiţia formată din ţesut conjunctiv, apoi stratul muscular
format din fibre musculare netede dispuse în două straturi: un strat de fibre
longitudinale la exterior şi un strat de fibre circulare la interior.
Musculatura favorizează înaintarea oului spre cavitatea uterină.
La interior se află mucoasa cutată, formată dintr-un epiteliu cilindric simplu
ciliat.
Vascularizaţia trompei – este realizată de ramuri tubare venite din artera
uterină şi artera ovariană. Sângele venos este colectat de venele omonime.
Inervaţia – este dublă (fibre simpatice şi parasimpatice (plexul
hipogastric).
Uterul - este un organ musculos, cavitar, impar în care se dezvoltă oul; la
sfârşitul sarcinii el expulzează fătul şi anexele lui.
Este situat în pelvis, înapoia vezicii urinare, înaintea rectului şi deasupra
vaginei.
Are formă de pară, cu porţiunea mai mare în sus, iar cea mică în jos. Are
o lungime de 6-8 cm, iar lărgimea de 4 cm. Este turtit antero-posterior, astfel
încât cavitatea uterină este virtuală.
Prezintă un corp de formă triunghiulară, a cărui bază se numeşte fund şi
un col care are formă de butoiaş.
Între col şi corp se află o porţiune mai strâmtorată numită istmul uterului.
Pe colul uterului se inseră extremitatea superioară a vaginei.
Datorită acestei inserţii, colul prezintă o porţiune supravaginală situată
deasupra liniei de inserţie a vaginei şi o porţiune intravaginală situată în
interiorul vaginei.
Structura uterului
Peretele uterului este format din 3 tunici: seroasă ; musculară ; mucoasă
La exterior este acoperit de peritoneu, care se reflectă de pe feţele
anterioară şi posterioară a corpului uterin, pe pereţii laterali ai pelvisului,
formând ligamente late, care împreună cu peritoneul care acoperă uterul,
formează perimetrul.
Învelitoarea peritoneală este dublată pe faţa ei profundă de o pătură
subţire de ţesut conjunctiv – stratul subseros (tunica subseroasă).

6
 Sub peritoneu, se află tunica musculară sau miometrul, care reprezintă
stratul cel mai dezvoltat al uterului. Fibrele musculare sunt dispuse în trei
straturi:
-un strat circular – la interior;
-un strat pexiform mijlociu, gros, care conţine în ochiurile reţelei vase
sanguine, provenite din artera uterină;
-un strat muscular dispus sub formă de anae – la exterior.
Tunica internă este mucoasa uterului sau endometrul, formată dintr-un
epiteliu cilindric simplu.
Mucoasa este aplicată direct pe stratul muscular şi conţine numeroase
glande care pătrund până în miometru.
Endometrul are o evoluţie ciclică lunară, în timpul menstruaţiei, celulele
corionului se înmulţesc, mucoasa devenind mai îngroşată, vasele sanguine se
dilată, în special capilarele venoase şi apasă asupra epiteliului, care se rupe şi
se exfoliază în cea mai mare parte a lui; vasele pleznesc şi ele şi are loc
scurgerea de sânge, care durează 3-4 zile; odată cu aceasta se elimină şi
bucăţile de epiteliu exfoliat.
După aceasta urmează perioada de regenerare, care durează 5-10 zile.
În această perioadă capilarele se îngustează, se formează altele noi şi se
reface epiteliul, prin înmulţirea celulelor epiteliilor care au rămas neexfoliate şi
care constituie sursa de regenerare.
Dacă ovulul a fost fecundat, mucoasa uterină se îngroaşă, iar vasele şi
glandele se dilată. Mucoasa aceasta de sarcină, astfel modificată, a fost numită
caducă sau deciduă.
La interior, se află cavitatea uterului care comunică în jos cu vagina prin
oificiul uterin extern, iar sus, lateral cu cele două trompe; cavitatea uterină se
subîmparte într-o cavitate a corpului uterin, mai mare, şi canalul cervical situat
la nivelul colului uterin. Cele două părţi ale cavităţii uterine comunică între ele
prin orificiul uterin intern situat în dreptul istmului uterin.
Vascularizaţia uterului - este asigurată de artera uterină, ramura din
artera iliacă internă. Din artera uterină se desprind şi ramuri care vascularizează
vagina, trompa uterină şi ovarul.
Sîngele venos este colectat de vena uterină, care se deschide în vena
iliacă internă.
Limfaticele uterului ajung la ganglionii lombari şi iliaci.
Inervaţia uterului - este asigurat de plexul uterin care conţine fibre
simpatice şi parasimpatice (plexul hipogastric).
Situarea şi direcţia uterului.
Uterul se găseşte situat în centrul cavităţii pelviene, înapoia vezicii
urinare, înaintea rectului, deasupra vaginei; fundul său se află sub planul
strâmtorii superioare a pelvisului, pe care nu o depăşeşte decât în sarcină sau
în unele procese tumorale mari (ex. Fibroame mari).
Corpul uterin este acoperit de peritoneu, care de pe marginile lui laterale
se continuă cu ligamentele largi.

7
 Variaţii fiziologice.
Uterul este un organ mobil. Corpul se poate mişca în raport cu colul la
nivelul istmului, ca într-o articulaţie (balama). El poate fi însă deplasat şi în
totalitate: înapoi de vezica plină, înainte de rectul plin. Ansele intestinale
destinse îl pot deplasa fie înainte, fie înapoi – după faţa pe care apasă.
Caracteristic pentru deplasările fiziologice este faptul că ele sunt
pasagere, uterul revenind la poziţia sa normală îndată ce cauza care l-a
determinat a trecut.
Variaţii patologice
Sunt acelea în care modificările direcţiei sau poziţiei uterului sunt
definitive. Procesele inflamatorii, prin aderenţele pe care le determină, fixează
cel mai adeseori uterul în aceste poziţii.
Aceste modificări interesează în primul rând unghiurile de flexiune şi de
versiune.
În modificările unghiului de flexiune, colul îşi păstrează poziţia normală, iar
corpul se deplasează înapoi (retroflexiune) sau lateral (latero-flexiune).
În modificările unghiului se versiune se schimbă raportul dintre colul uterin
şi vagina, dar nu se schimbă raportul dintre corp şi col. Vom avea: retroversiune
(deplasare înapoi) şi lateroversiune (deplasare laterală). De obicei,
retroversiunea se asociază cu retroflexiunea (retro-flexiune-versiune).
Dimensiunile uterului - la femeia adultă, nulipară, sunt următoarele:
-lungimea de 6 cm
-lăţimea la nivelul fundului de 4 cm
-grosimea de 2 cm
La multipare aceste dimensiuni cresc cu aproximativ 1 cm:
-lungimea de 7 cm
-lăţimea la nivelul fundului de 5 cm
-grosimea de 3 cm.
La nouă născută şi la fetiţă, colul este mai mare decât corpul (circa 3/5 din
lungimea totală a uterului).
La nulipare cele două segmente sunt aproape egale (corpul e ceva mai
mare).
Consistenţa uterului – este fermă, dar elastică, uşor de perceput la
examenul ginecologic (tuşeul vaginal combinat u palparea abdominală).
Datorită acestor particularităţi, la care se adaugă mobilitatea organului, el
tinde în timpul examinării să scape printre degete, ca un sâmbure de cireaşă.
În sarcină, uterul devine mai moale, păstos.
Greutatea uterului – este în medie de 50-70 gr, fiind mai uşor la nulipare
(50-60 gr) decât la multipare (60-70 gr.).
VAGINA (Vagina Volpos) – este un conduct musculo-conjunctiv, median
şi nepereche, care prin extremitatea superioară se inseră pe colul uterin, iar cu
extremitatea inferioară se deschide în vestibulul vaginal; spaţiu delimitat de cele
două labii mici.
Vestibulul vaginal are două regiuni: - una anterioară, în care se deschide
orificiul extern al uretrei – meatul urinar; una posterioară, în care se află orificiul
vaginal.
8
 La limita dintre orificiul vaginal şi vestibul se află o membrană numită
himen, care închide incomplet acest orificiu.
Vagina are o lungime de 7-9 cm şi prezintă un perete anterior şi unul
posterior. Peretele anterior al vaginei are raporturi cu fundul vezicii urinare şi cu
uretra, iar peretele posterior cu rectul. Peretele posterior este mai lung.
Structura vaginei.
Peretele vaginei reprezintă la exterior adventiţia formată din ţesut
conjunctiv. Urmează tunica musculară, formată din fibre musculare netede
dispuse într-un strat longitudinal la exterior şi unul circular la interior.
Sub tunica musculară se află mucoasa formată dintr-un epiteliu
pavimentos stratificat. Mucoasa are glande.
În porţiunea inferioară a vaginei, unde se deschide în vestibulul vaginal,
vagina este înconjurată de sfincterul extern al vaginei care are fibre musculare
atriate.
Vascularizaţia vaginei – este asigurată de ramuri vaginale din artera
iliacă internă şi din artera uterină.
Sângele venos ajunge în vena iliacă internă. Limfocitele sunt tributare
ganglionilor iliaci interni.
Inervaţia – este asigurată de plexul vaginal format din fibre simpatice şi
parasimpatice (plexul hipogastric).
VULVA – reprezintă organul genital extern al femeii, alcătuită din două
cute perechi numite labii (mari şi mici).
Labiile mari (7-9 cm lungime) sunt două cute tegumentare, care anterior
se unesc la nivelul muntelui Venus, iar posterior se unesc înaintea orificiului
anal.
Fiecare labie prezintă o faţă laterala acoperită de peri şi o faţă medială
despărţită de labia mică prin şanţul interlabial.
Labiile mici (3-4 cm lungime) sunt două cute simetrice, acoperite de
labiile mari. Prin feţele lor mediale delimitează vestibulul vaginal. Anterior, labiile
mici se împart în ramuri laterale care formează prepuţul clitorisului şi ramuri
mediale care formează frâul clitorisului.
Posterior, labiile mici sunt unite prin comisura labiilor mici.
Organele erectile ale vulvei sunt bulbii vestibulari, care corespund corpului
spongios al uretrei la bărbat şi clitorisului, care corespunde corpilor cavernoşi la
bărbat.
În structura vulvei mai menţionăm şi glandele vestibulare mari (Bartholin),
situate în partea posterioară a vestibulului vaginal.
Vascularizaţia – vulva este vascularizată de ramuri din artera ruşinoasă
internă. Vasele sunt tributare venei iliace interne. Limfa ajunge la ganglionii
inghinali. Inervaţia – este asigurată de ramuri din nervul ruşinos intern, pentru
organele erectile este asigurată de fibre vegetative parasimpatice venite prin
nervul pelvin (S2-S4).

9
 CAPITOLUL II

FIBROMUL UTERIN

1.DEFINIŢIA FIBROMULUI UTERIN

Prin fibrom uterin înţelegem tumoarea benignă a uterului, care se dezvoltă

prin proliferarea miometrului.
Fibromul poate fi localizat în afara uterului şi în alte segmente ale tractului
genital feminin, care posedă musculatura netedă ca:
-ligamentele rotunde
-ligamentele proprii ale ovarelor
-hilul ovarian
-peretele trompei
-vaginul

2. ETIOLOGIE

Cauzele care determină fibromul uterin nu sunt cunoscute, dar sunt

incriminate cauze favorizante, care pot fi:
a)-ereditatea
b)-inflamaţii genitale
c)-starea endocrină, în special excesul de foliculină (hiperfoliculinemia)
a)-Ereditatea – CALENHEIN a susţinut rolul eredităţii, bazat pe faptul că
se constată de multe ori apariţia tumorii la mai multe persoane din aceeaşi
familie.
b)-Inflamaţia – VIRCHOW – a stăruit asupra factorului inflamator,
bazându-se pe cele constatate la unele examene microscopice.
c)-Starea endocrină – MOSSABUAN, WITHESPAERE, FORGUL au pus
accentul pe echilibrul hormonal.
Fibromul uterin se dezvoltă în mod obişnuit în timpul activităţii ovarelor
între 25 şi 50 de ani. Fibromul este mai frecvent la multipare şi poate să dispară
după o sarcină dusă la termen.

10
 3.ANATOMIE PATOLOGICĂ

Tumorile fibromatoase sunt formaţiuni rotunde sau lobulate, consistente

din cauza ţesutului conjunctiv abundent. Uneori au o duritate de piatră din
cauza impregnării cu săruri calcare.
La periferia fibromului, condensarea ţesutului conjunctiv formează o
capsulă.
Fibromul uterin este constituit din fibre musculare netede tipice şi din ţesut
conjunctiv.
Fibrele musculare strâns juxtapuse sunt aşezate ca vârtejuri, în toate
sensurile, în jurul unui vas capilar.
Înmulţirea fibrelor musculare netede este primară, ţesutul conjunctiv
pătrunde în mod secundar în spaţiile interfasciculare, înconjurând fibrele
musculare.
Fibroamele se remarcă prin bogăţia ţesutului conjunctiv. Uneori vasele
sunt dezvoltate, formând numeroase lacune pline cu sânge.
Din statisticile autopsiilor reiese că frecvenţa fibromului deasupra vârstei
de 35 de ani este în jurul cifrei de 20%, sub 35 de ani, este în jur de 3%. De
multe ori fibromul este descoperit întâmplător, cu ocazia unui examen
ginecologic, 90% din fibroame survin între 35-50 ani.
Fibromul se dezvoltă exclusiv în perioada activităţii sexuale, îndeosebi în
a II-a jumătate a acesteia, nu apare înaintea pubertăţii şi nu evoluează în
menopauză.
Din aceste caractere rezultă că dezvoltarea fibromului uterin este în
dependenţă de funcţia ovariană.
S-a constatat că fibrele musculare din miometru reacţionează la stimulul
estrogen, mărindu-şi volumul nu numai în timpul sarcinii ci şi în cursul ciclului
menstrual.
Creşterea volumului unui fibrom şi după încetarea influenţei hormonale
ovariene denotă cu multă probabilitatea, degenerescenţa sarcomatoasă a
fibromului uterin.
Din punct de vedere diagnostic şi terapeutic, trebuie cunoscută frecvenţa
degenerescenţei fibromului uterin în sarcom sau cancer.
Fibromul uterin poate fi deseori sediul unor transformări secundare
benigne.
Focarul tumoral, al cărui punct de plecare este aşezat în miometru, va
tinde să se dezvolte spre suprafaţă, din cauza rezistenţei reduse a musculaturii
înconjurătoare.

11
 Dacă fibromul este aşezat în apropierea seroasei, el se va dezvolta spre
suprafaţa peritoneală, va proemina din peretele uterin, sau va fi legat printr-un
pedicul cu corpul uetrin, în acest caz vorbim de fibromiom uterin subseros.
Dacă nodulul miomatos este situat mai aproape de mucoasa uterină, el va
creşte spre cavitatea uterină, ridicând endometrul; în acest caz vorbim de
fibrom submucos.
Când focarul este înconjurat uniform de miometru, vorbim de fibrom
intramural.
În caz de fibrom submucos, miometrul prezintă contracţii cu scopul de a-l
expulza în cavitatea uterină, iar nodulul fibromatos va lua treptat o formă de
pară, corespunzătoare formei alungite a cavităţii uterine. În acest caz, fibromul
se pediculează.
Pediculul alcătuit din musculatură şi endometre se subţiază din ce în ce
mai mult, nodulul fibromatos dilată canalul cervical şi orificiul uterin exterior şi se
exteriorizează prin el miomul în “status nascendi”.
Dacă tumoarea nu se extirpă se rupe şi astfel tumoarea se elimină din
uter.
Dacă nodulul are o bază largă de implantare, naşterea lui poate duce la
inversiunea uterului.
Forma uterului se modifică în mod variat în caz de fibrom intramural.
Uterul fibromatos poate să se dezvolte foarte mult, ca un uter de sarcină,
cu care de altfel, se confundă uneori.
Dacă există un focar mic, care este înconjurat uniform prin creşterea
concentrică a miometrului, uterul va avea o formă ovoidă.
În urma creşterii inegale a mai multor focare intramurale, uterul va avea
forme din ce în ce mai variate.
Focarele intraligamentare dezvoltându-se în sens lateral desfac foiţele
ligamentelor largi, dislocă vezica, ureterele, anexele şi comprimă vasele.
Miometrul nu suferă modificări esenţiale, totuşi deseori fibrele musculare
se hipertrofiază şi uterul se măreşte în întregime.
Creşterea de volum este mai frecventă în cazul focarelor submucoase.
Volumul fibroamelor este diferit, de la un ou până la dimensiunile unui
pumn. Tumorile mai mici sunt descoperite deseori întâmplător.
Un focar submucos, de mărimea unui bob de mazăre, poate cauza
tulburări de menstruaţie.
Tumorile de mărimea unui cap de adult pot fi remarcate prin fenomenele
de compresiune. Acestea, umplând micul bazin, pot fi confundate cu tumorile
ovariene.
Ritmul de dezvoltare a fibroamelor este de obicei lent.
Creşeterea fibromului uterin este subordonată anumitor factori ca:
vascularizaţia şi procesele degenerative.
Creşterea rapidă a fibromului atrage atenţia asupra degenerescenţei
maligne sau chistice. Consistenţa fibromului se deosebeşte de cea a uterului
normal, prin duritatea sa. Uneori, tumoarea poate fi elastică şi moale.
Numărul nodulilor fibromatoşi este diferit, de obicei existenţa nodulilor
multipli de mărimi diferite, nodulii solitari se întâlnesc rareori. Pe secţiune, pe
12
lângă focarul principal, apar de obicei şi multe focare mai mici. Deosebirea
dintre focar şi peretele uterin se evidenţiază prin proeminenţa focarelor
deasupra planului de secţiune, faţă de peretele muscular, elastic, retractat. Pe
secţiune se văd fasciculele musculare colorate în roz, grupate în vârtejuri,
formând capsule în jurul focarelor. Endometrul nu este de obicei alterat prin
prezenţa tumorii şi nu-şi modifică activitatea, deoarece stratul funcţional îşi
păstrează grosimea. Descuamarea stratului funcţional este deficientă în cursul
menstruaţiei şi va fi urmată de prelungirea fluxului menstrual, din cauza
regenerării întârziate a epiteliului.

ASPECTUL MACROSCOPIC

Fibromul ovarian este o tumoră de volum variabil, de la o nucă la un cap

de adult. S-au descris cazuri când fibromul a ajuns la o greutate de 30 kg.
Tumora este în general, unilaterală, cu suprafaţa alb-sidefie, alb-gălbuie
sau alb-roşcată, netedă sau baselată, dură şi se secţionează greu. Pe secţiune
poate fi solidă în întregime sau să conţină cavităţi pseudochistice de diferite
dimensiuni. Travee fibroase albe, dure, dispuse în reţea, străbat ţesutul tumoral.
În urma tulburărilor nutritive, în tumoră pot apărea necroze, unele
segmente de tumoră se pot ramoli, apărând zone brune-închise sau roşu-brune;
aceste zone pot degenera, formându-se ulterior cavităţi umplute cu mase
friabile. Unele tumori pot fi legate de ovar numai printr-un pedicul fin, care prin
torsiune duce la necroză şi infarctizarea hemoragică a tumorii.

ASPECTUL MICROSCOPIC

Tumora este uniformă, formată din fibre conjunctive de diferite grosimi

dispuse în fascicule care se întretaie în diverse direcţii şi sunt mai bogate sau
mai sărace în celule cu citoplasmă fusiformă şi nuclei alungiţi. În zonele
edematoase, celule sunt stelate. Din loc în loc se găsesc macrofage vasculare
umplute cu picături lipidice. În unele fibroame, aşa-zise fibroame difuze, nu se
găseşte deloc ţesut ovarian normal. Mai rar sunt fibroame care formează în
interiorul ovarului nuclei net delimitaţi de ţesut ovarian intact pe care îl
comprimă, Aceste tumori pot fi localizate în porţiunea marginală a ovarului.
Unele fibroame pot să sufere transformarea mixomatoasă, luând aspectul
de mixon ovarian. Forma cea mai frecventă este fibromul, care are o
consistenţă mai puţin dură şi o coloraţie mai roşcată. În această tumoră
fasciculele de fibre musculare netede se întrepătrund cu fasciculele de fibre
conjunctive.

13
 4. SIMPTOMATOLOGIE

La un important număr de cromozomi, fibromul evoluează asimptomatic şi

tumoarea este descoperită cu ocazia unui examen de boli interne sau
ginecologice. Simptomatologia fibromului este dominată în primul rând de
prezenţa hemoragiei. Durerile sunt inconstante. În general, fibromul uterin nu
provoacă dureri. Bolnavele se plâng de greutate sau de apăsare în pelvis,
accentuate premenstrual sau de oboseală. Când fibromul este dureros spontan
şi la examinare, trebuie cercetat dacă nu s-au produs complicaţii: infecţii,
compresiune sau necrobioză. Se pot întâlni simptome asociate: vezicale:
disurie, retenţie; şi rectale: constipaţie şi tenesme.
Durerile şi hemoragiile depind de: localizare, direcţia de dezvoltare,
mărimea şi proprietăţile anatomo-patologice ale focarelor tumorale. Hemoragiile
sunt de obicei menoragii, adică menstruaţii abundente şi prelungite. Ele se
explică prin scăderea capacităţii de contractabilitate a peretelui uterin, care este
presărat cu nodulii miomatosi. Hemoragiile uterine nu sunt în raport cu mărimea
fibromului şi cu sediul lor. Sunt fibroame mari cu menstre normale şi fibroame
mici, în general submucoase, cu menoragii profunde. Tulburarea de
menstruaţie, uneori se bazează pe starea de hiperplexie a endometrului. Durata
hemoragiei şi cantitatea sângelui eliminat creşte treptat, intervalul dintre
hemoragii se scurtează treptat, mai ales dacă ciclul a devenit mai scurt. Mai
târziu, hemoragia îşi pierde periodicitatea, apărând o metroragie cu caracter
neregulat.
Menoragiile sunt caracteristice pentru fibroamele intramurale, metroragiile
aciclice pentru fibroame submucoase. La femeile cu fibroame asimptomatice
menopauza se instalează uneori mai târziu. Hemoragiile duc la stări de anemie
gravă, apar tulburări vasomotorii, ameţeli, dureri de cap. Tegumentele sunt
palide şi chiar bolnavele bine nutrite au un aspect păstos cu paliditate de ceară.
Valoarea hemoglobinei poate scădea la 20%. Viaţa bolnavei poate fi
periclitată prin anemie sau tromboză şi embolie. Inima prezintă de multe ori
alteraţii ale miocardului, în urma efortului necesitat de starea de anemie şi de
compresia vaselor datorate creşterii tumorii. Tulburările cardiace caracterizate
prin insuficienţa circulatorie, sunt simptome tipice şi frecvente la bolnavele cu
fibrom.
Durerea este în parte consecinţa compresiunii pediculilor nervoşi
exercitate de tumoare. Sunt mai frecvente durerile în regiunea sacrală, care îşi
au punctul de plecare de la excavaţia sacrului, bogată în receptor senzitivi
cerebro-spinali. Tulburările de defecaţie şi de micţiune apar relativ precoce.
Tulburările de micţiune sunt complicate de o cistită secundară care apare
în urma stazei urinii reziduale. Uneori apare o disurie paradoxală ca şi în cazul
incarceraţiei ulcerului gravid. Compresiunea poate cauza şi nevralgii sciatice,
care pot fi uneori simple coincidenţe. Tumoarea submucoasă determină colici
14
uterine, datorită contracţiilor, care tind să împingă în vagin. Rareori se produc
hemoragii în tumoare, manifestate prin dureri violente şi semne de iritaţie
peritoneală. Durerile dismenoreice nu sunt rare şi de multe ori, fibromul este
descoperit cu ocazia cercetării cauzei dismenoreei.
Necroza aseptică sau necrobioza fibroamelor declanşează dureri spastice
în etajul abdominal inferior; bolnava acuză în plus dureri de cap, inapetenţă şi
are faţa gălbuie.
Torsiunea fibroamelor subseroase pediculate se manifestă prin dureri
violente, însoţite de vărsaturi, febră, puls frecvent, metronism. Torsiunea
fibromioamelor este mult mai rară decât cea a chisturilor ovariene, din cauza
grosimii şi rigidităţii pediculului. O complicaţie extrem de rară, dar foarte
periculoasă o reprezintă torsiunea axială a uterului fibromatos în jurul colonului.
Aceasta se manifestă prin simptome abdominale acute şi hematometrie.
Febra este semnul unei complicaţii, survenind în urma unei tulburări de
nutriţii, cu necroză sau supuraţie consecutivă sau a torsionării atunci când
fibroamele, prin compresiune, duc la stază urinară.

5. EVOLUŢIE ŞI COMPLICAŢII

EVOLUŢIA – este de obicei de lungă durată şi de cele mai multe ori fără
tulburări majore care să necesite vreun tratament medicamentos sau
chirurgical. Cele mai multe fibroame uterine evoluează lent şi sunt bine
suportate. Momentele critice apar între 40-50 de ani, cînd hemoragiile sunt mai
accentuate. După menopauză fibromul încetează să mai crească şi uneori
suferă un proces de involuţie prin transformarea tesutului miomatos în ţesut
fibros. Corelaţia dintre fibromul uterin şi tumorile maligne ale uterului este parţial
cunoscută. Din punct de vedere diagnostical şi terapeutic trebuie cunoscută
frecvenţa degenerescenţei fibromului uterin în sarcom sau cancer. Fibromul lipis
poate cauza metastaze. Observaţiile arată că 1-2% din fibroamele care persistă
mai mulţi ani, se transformă în miosarcoame sau fibrosarcoame. Există de
asemenea, o legătură între dezvoltarea cancerului de corp uterin şi fibrom. S-a
arătat că frecvenţa cancerului de corp uterin este mai mare în uterele
fibromatoase. Tulburările de regenerare ale endometrului uterelor fibromatoase
pot avea rolul unui stimul cancerigen.

15
 COMPLICAŢII
a). Complicaţii locale sunt:
-infecţia se traduce prin febră şi dureri
-necrobioza care dă semne de abdomen acut
-torsionarea la fibroamele pediculate care poate să fie bruscă (cu dureri
violente, vărsături) sau torsionarea lentă cu dureri suportabile.
-hemoragia datorată rupturii unui vas mucos de la suprafaţa fibromului ce
produce hemoragia internă şi indică o operaţie chirurgicală de urgenţă sau prin
hemoragie exteriorizată ce necesită chiuretaj.
-degenerescenţă malignă care este foarte rară de obicei, care trebuie să
existe împreună cu cancerul
b).Complicaţii generale, asupra:
-aparatului respirator prin compresiunea diafragmului
-aparatului circulator produce: palpitaţii, tahicardie, flebită
-aparatului digestiv: colită
-aparatului urinar: disurie, polatiurie.

6. DIAGNOSTICUL MEDICAL ŞI DIFERENŢIAL

Diagnosticul medical: poate fi stabilit cu uşurinţă şi prin tactul vaginal,

combinat cu palparea abdominală. Consistenţa şi forma ovoidă a tumorii care
face corp comun cu uterul, ne uşurează precizarea diagnosticului, la care se
adaugă şi simptomatologia subiectivă. Se mai adaugă examenul cu valvele
vaginale, pentru a exclude şi alte cauze de hemoragie.
Diagnosticul diferenţial: se face cu chistul ovarian, tumorile anexiale,
inflamatoare, pelviperitonită cronică fibroadezivă, sarcina extrauterină şi sarcina
normală. Fibromul poate avea o consistenţă asemănătoare unui chist ovarian,
alteori chistul ovarian are o consistenţă dură şi este aderent de organele din
pelvis.
Chisturile ovariene intraligamentare pot da impresia de tumoare solidă.
Ele pot simula un fibrom şi prin aderenţa lor cu uterul. Diagnosticul
diferenţial cu sarcina se impune, când fibromul intramural duce la mărirea
uniformă a corpului uterin.
Uterul fibromatos nu-ţi modifică însă consistenţa nici prin palpare, nici prin
injectarea de glandnitrin; în schimb, uterul gravid se contractă în urma
administrării de glandnitrin. Diagnosticul este uşurat prin anamneză, reacţiile
biologice de sarcină şi examenul radiologic, în cazul unui fibrom voluminos.

16
 7. LOCALIZAREA FIBROMULUI

Localizarea submucoasă nu poate fi precizată prin tactul vaginal combinat

cu palparea abdominală, uterul fiind mărit uniform. Când colul uterin este
deschis, vom palpa cu degetul endouterin un fibrom submucos pediculizat, pe
cale de a fi eliminat în vagin. Un focar submucos poate fi descoperit şi prin
histerometrie sau în cursul unui chiuretaj. Tumorile acuşate în vagin sunt vizibile
şi palpabile. Ele sunt însoţite de o leucoree abundentă, care, după ramolirea
tumorii, devine fetidă şi sangvinolentă, în acest caz trebuie făcut diagnosticul cu
cancerul uterin. Diagnosticul diferenţial nu este greu, prin faptul că neoplasmul
colului apare ca o masă tumorală neregulată, ramolită şi friabilă. Nodulul
fibromatos submucos, acuşat în vagin, are o suprafaţă netedă, sferică,
consistentă, fiind înconjurat de marginile subţiate ale colului.

8. PROGNOSTIC

Fibromul uterin este diferit de la caz la caz. Tumoarea în sine este

beningnă şi inofensivă, regresând prin atrofie după încetarea funcţiei hormonale
ovariene. Deseori însă, fibromul poate cauza simptome grave, periclitând viaţa
bolnavei, prin anemie gravă, complicaţii cardiace, necroză, degenerescenţă
sarcomantoasă şi asociere cu cancerul de corp uterin. Din acest motiv, orice
femeie cu fibrom uterin trebuie controlată periodic, la 4-6 luni.

9. PROFILAXIA

Ţinând seama de factorii favorizanţi pentru profilaxia fibromului uterin, se

recomandă:
-diagnosticul şi tratamentul hormonal al stărilor de hiperstrenism,
folosindu-se pentru aceasta pe lângă semnele clinice, frotiul cito-hormonal
vaginal şi dozările hormonale.
-control ginecologic de 2 ori pe an
-combaterea factorilor locali şi generali care pot realiza stări de
hiperstrogenie şi dereglări metabolice hormonale.

17
 10. TRATAMENT

Tratamentul fibromului uterin poate fi:

a.chirurgical
b.radiologic
c.medical

TRATAMENTUL CHIRURGICAL - este indicat în cazurile când fibromul

duce la anemie gravă, prin hemoragii repetate, exercită fenomene de
compresiune, sau cauzează tulburări cardiace. Se tratează de asemenea
chirurgical fibromul torsionat, submucos cu hemoragii necrotice, infectat.
Fibroamele mici care nu produc nici un simptom nu trebuie tratate
chirurgical, dar bolnava va fi supravegheată în mod permanent. Chiuretajul
uterin poate fi socotit şi ca o metodă terapeutică de urgenţă; prin faptul că el
este urmat de oprirea hemoragiei, pe timp de mai multe zile sau săptămâni, mai
ales dacă bolnava stă în repaus. Intervenţia se poate face pe:
a.cale vaginală
b.cale abdominală
a.Pe cale vaginală se operează fibroamele submucoase pediculate,
acuşate în vagin. Se apucă tumoarea cu o pensă Nuseaux, se torsionează într-
o direcţie până când pediculul se rupe şi tumoarea poate fi îndepărtată.
Intervenţia este însoţită de o hemoragie moderată, ce poate fi oprită prin
tamponarea uterului, în cursul ei.
Histeroctomia pe cale vaginală se practică în cazul fibroamelor care nu
sunt mai mari decât un pumn, dacă uterul este mobil şi vaginul destul de larg.
b. Calea abdominală – permite examinarea situaţie locale şi executarea
unei intervenţii cât mai conservatoare. Miomectomia constă în exereza nodulilor
subseroşi sau intramurali, cu păstrarea uterului şi a ovarelor. Miomectomia
sagitală, după Aburel, reprezintă o metodă de tratament chirurgical conservator
al fibromului uterin, având la bază următoarele principii:
-ablaţia nodulilor
-păstrarea unei importante porţiuni de miometru
-păstrarea endometrului
-păstrarea posibilităţilor de procreare.
Histeroctomia subtotală este indicată la femeile tinere când fibromul este
complicat cu anexită, endometrioză sau tumoare ovariană.
Histerectomia totală este indicată în caz de fibrom complicat, sau stări
precanceroase ale colului.

18
 TRATAMENTUL RADIOLOGIC – se bazează pe observaţia că fibromul
nu se mai dezvoltă după încetarea funcţiei ovariene şi se micşorează în
menopauză. Tratamentul radiologic acţionează asupra fibromului numai prin
sistarea funcţiei ovariene. El nu va avea nici un rezultat în caz de fibroame mari
cu efect compresiv, noduli submucoţi, supuraţi sau necrotici, deoarece în aceste
cazuri, încetarea funcţiei ovariene nu influenţează simptomele cauzate de
tumoare. Condiţiile tratamentului radiologic al fibromului uterin sunt următoarele:
-durata fluxului menstrual să nu depăşească 8 zile, iar ciclul menstrual să
nu fie mai scurt de 17 zile.
-vârsta bolnavei să fie peste 45 de ani, excepţie poate forma starea
generală prea alterată pentru tratamentul operator şi urgenţa aplicării
tratamentului radiologic.
-tumoarea să nu fie mai mare decât un pumn, astfel nu putem aştepta
micşorarea corespunzătoare a tumorii şi dispariţia simptomelor.

TRATAMENTUL MEDICAL – este indicat la fibroamele care evoluează

lent şi produc hemoragii moderate.
Mijloacele tratamentului medical al fibromului sunt:
-substanţe ocitocice, care modifică secundar circulaţia uterină:
glandnitrin, derivaţii ergotinei: ergomtrină, sinergin, sarcogen.
-modificatori ai coagulităţii sanguine: Ca, Vitamina K;
-modificatori al dezechilivbrului hormonal: epifiza, extract mamar,
progesteron, testosteron, ACTH, cortizon.
Tratamentul hormonal poate încetini evoluţia tumorii. Tratamentul
medicamentos curativ:
-folosirea prelungită a ergotinei poate genera necroze ale tumorii
-anticoagulante, când există anomalii de coagulare
-hormonoterapia are drept scop blocarea adenohipofizei (FSHLH),.
În vederea asigurării unui echilibru homeostazic hormonal s-au încercat:
progesteronul, asocierea progesteron-testosteron, inhibitori hipofizari, estrogeni
ca tratament paradoxal înregistrându-se uneori rezultate bune.

19
 CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVELOR CU

FIBROM UTERIN

Fata de bolnave, asistentul medical trebuie sa aiba un comportament

deosebit, incat sa-si atraga stima si ascultarea lor. De buna pregatire si de felul
cum intelege sa-si faca datoria asistentul medical, depinde rezolvarea cu
succes a tuturor problemelor.
Sarcinile asistentului medical ce ii revin pentru examinarea ginecopatelor
este mult mai substantial decat la alte categorii de imbolnaviri. Ele constau in:
asezarea bolnavelor pe masa ginecologica, toaleta locala, golirea vezicii
urinare, evacuarea rectului, pregatirea manusilor sterile de cauciuc, pregatirea
instrumentelor si a valvelor vaginale si tinerea acestora in pozitia ceruta de
medic.
Asistentul medical recolteaza secretia vaginala pentru frotiuri colorate, face
insamantarile pe medii de cultura pentru identificarea germenilor si
determinarea sensibilitatii la antibiotice si face recoltarile pentru dozarile
hormonale. La cererea medicului, pregateste si asista preexaminarile
colposcopice si citologice, de amprente tisulare, biopsie, explorari radiologice
ale organelor genitale.
Asistentul medical trebuie sa ia toate masurile de prevenire a infectiilor
bolnavei cu microbi intraspitalicesti.
Asistentul medical va pregati patul cu anexele necesare: rezematori
adecvate, masa mobila, semnalizatori la indemana bolnavei. In afectiuni insotite
de metroragii la care repausul este obligatoriu, asistentul medical va utiliza
musamale si aleze. Adesea bolnava soseste la spital cu toaleta nefacuta, caz in
care asistentul medical va face toaleta bolnavei, numai dupa ce aceasta a fost
examinata de medic si a dat dispozitii necesare. Toaleta organelor genitale
externe se face cu ajutorul solutiilor dezinfectante caldute. Spalarea
suprafetelor se face intotdeauna unidirectional de sus in jos, pentru a nu
readuce impuritatile pe regiunile deja curatate.
Supravegherea bolnavei de catre asistentul medical, prevede si urmarirea
febrei, a cantitatii si aspectului scurgerilor, felul si localizarea durerilor,
sensibilitatea sanilor, tulburari de mictiune, prurit vulvar, precum si unele
manifestari psihice al bolnavei.
Regimul dietetic trebuie sa fie alcatuit din alimente usor digerabile, dar cu
continut caloric inalt. Necesitatile din vitamine se vor satisface, parte din
alimente corespunzatoare, parte din preparate medicamentoase. Asistentul
medical trebuie sa fie atent la tranzitul intestinal al pacientei care trebuie sa fie
normal, sa nu prezinte balonari si constipari. Inflamatia organelor interne,
20
reduce pe cale reflexa, peristaltismul intestinal, de aceea asistentul medical
trebuie sa stimuleze emisiile de fecale cu supozitoare cu glicemie sau clisma.
In atributiile asistentului medical, se vor avea in vedere si pregatirea
preoperatorie si ingrijirile postoperatirii aplicate in fibromul uterin tratat
chirurgical.
Oricare ar fi locul de munca, dar in special acolo unde responsabilitatea ei
este integrala, asistentul medical nu trebuie sa uite niciodata invataturile
adunate in anii de studiu, in timpul lucrarilor practice si a stagiilor efectuate in
marile unitati spitalicesti.

I. Pregatirea preoperatorie generala si locala

- masurarea functiilor vitale si vegetative.

Este necesara in toate cazurile. Cand operatia se face de urgenta,
nemaiexistand timp necesar pentru o investigatie si pregatire completa,
pregatirea preoperatorie este mai redusa.
Asistentul medical are in sarcina lui o buna parte din problemele acestei
pregatiri si cum, de calitatea ei este conditionata in mare m,asura reusita
operatiei, atentia si scrupulozitatea in aceasta perioada trebuie sa fie deosebite.
Actul operator se poate asemana cu un traumatism puternic, la care se
adauga influenta anesteziei, si a factorilor psihici; acestia se acumuleaza, isi
exercita influenta asupra intregului organism, pot declansa o stare de soc
operator a carei consecinta nu se poate prevedea. Mai mult decat atat, ei
intervin cu intensitate in perioada postoperatorie, producand un ansamblu de
fenomene cunoscute sub numele de boala postoperatorie, care imbraca diferite
grade, unele simple, ce trec aproape neobservate, dar altele foarte grave.
Complexul-interventia chirurgicala propriu-zisa, anestezia, traumatismul
psihic-tulbura intreg achilibru biologic al bolnavului; rolul cel mai important in
aceasta actiune il are asistentul medical si anume pregatirea psihica a
pacientului. Metodele prin care va actiona formeaza regimul curativ de protectie.
-Inlaturarea din spital a tuturor factorilor ce influenteaza negativ
sistemul nervos. Linistea, curatenia, crearea unui mediu ambiant placut,
comportamentul plin de grija si interes fata de bolnava a asistentului medical,
constituie baza acestei metode profilactice.
Se vor prezenta cazurile ce au o evolutie postoperatorie favorabila, se va
face izolarea de bolnave aflate in perioada imediata postoperatorie, se vor
scoate foile de observatie din camerele pacientelor, spre a nu le da posibilitatea
citirii lor. In toata aceasta perioada, asistentul medical, prin conversatii cu
bolnavele, prin sfaturi, va cauta si inlatura teama de actul operator.
Prelungirea somnului fiziologic se va face prin administrarea unor
medicamente sedative, hipnotice, deconectate.In preziua operatiei se vor
21
administra deconectate in doze mici, dar suficiente, pentru a produce un
dezinteres fata de operatie si pentru a asigura un somn bun si indelungat.
Inlaturarea durerilor de orice natura: explorari ale diferitelor organe,
punctii, analize etc. pentru a creste increderea bolnavelor si a-i inlatura teama
de actul operator.
Examen clinic si de operator complet pentru a stabili un bilant al starii de
sanatate si a aprecia posibilitatile de rezistenta ale bolnavei.
Astfel, se vor controla pulsul, temperatura, tensiunea arteriala.
Examenele de laborator obligatorii sunt:
-Hemoleucograma - se recolteaza 5 ml sange cu Na EDTA (etilen diamino
tretacetat de sodiu), prin punctie venoasa. Valorile normale ale
hemoleucogramei sunt:
-hemoglobina 13-15%
-hematii 450000/mm³
-leucocite 4000-8000/mm³
-neutrofile - segmentate - 60-70%
nesegmentate –0-3%
-eozinofile 1-3%
-bazofile 0,5%
-limfocile 20-30%
-monocite 4-8%
-trombocite 150.000-300.000/mm³
-plasmocite numai in cazuri patologice
-V.S.H.(viteza de sedimentare a hematiilor) – se extrag 1,6ml sange in 0,4ml
citrat de sodiu 3,8% prin punctie venoasa fara staza.
Valori normale: 6-12 mm/1h
10-20 mm/2h
-Teste de coagulare – se recolteaza prin punctie venoasa 4,5ml sange cu
0,5ml oxalat de sodiu.
Valorile normale: Timp Quick - 12”-16”
Timp Howell – 60”-120”
- Uree – se recolteaza 5-8 ml prin punctie venoasa.
Valori normale : 20-40 mg%
-Timpul de sangerare – perioada care se scurge din momentul inteparii lobului
urechii sau a pulpei degetului pana la oprirea sangerarii.
Valori normale : 1'-3'
-Timpul de coagulare – perioada scurta de la recoltarea sangelui pana la
coagularea lui.
Valori normale : 6'-8'
-Stabilirea grupului sanguin si Rh.
-Examenul urinii si masurarea diurezei.
-Examenul secretiilor cervico-vaginale.

22
 Aceste examene se completeaza dupa caz cu altele mai complexe, ce
vizeaza explorarea functiilor hepatice, renale, cardio-vasculare, etc.
Orice stare patologica constatata trebuie tratata pana la vindecare,
inaintea interventiei care se amana in acest scop.
Preoperator, alimentatia trebuie sa fie usoara atoxica.

Ingrijiri igienice

Zilnic bolnava este indrumata, ajutata sa faca baie, dus, urmata de igiena
cavitatii bucale, ingrijirea parului, taierea unghiilor.

PREGATIREA DIN PREZIUA INTERVENTIEI CHIRURGICALE

1. Pregatire generala

- Asigurarea repausului : - repaus fizic

- repaus intelectual
- repaus psihic
- Seara se administreaza un somnifer
- Asigurarea alimentatiei necesare – va fi compusa din alimente usor
digerabile.
-Evacuarea intestinului – seara se va efectua clisma evacuatoarie simpla.
- Asigurarea igienei corporale – baie, dus.

2.Pregatirea campului operator

Pregatirea campului operator se face prin dezinfectia pielii regiunii pe care

se va interveni si ordinea in care se va interveni. Modul in care se procedeaza
este urmatorul : baie cu apa si sapun, raderea parului, degresarea pielii cu
benzina iodata si in cele din urma badijonarea pielii in mod ingrijit cu tinctura de
iod diluat.

PREGATIREA IN DIMINEATA INTERVENTIEI

Se intrerupe alimentatia;
Bolnava va fi imbracata cu camasa de noapte si sosete in picioare;
Este necesara indepartarea lacului de pe unghii si a fardului (face dificila
depistarea semnelor de anorexie, manifestata prin cianoza la nivelul
extremitatilor);
Golirea vezicii urinare – bolnava se atentioneaza pentru mictiune voluntara
sau se efectueaza sondaj vezical;
Administrarea medicatiei preanestezice indicata de medicul anestezist.
23
 - se administreaza un hipnotic-opiaceu (morfina, mialgin) sau un hipnotic
(fenobarbital)
- se administreaza injectabil si un vagalitic (atropina);
Dozele si ora injectarii vor fi indicate de medicul anestezist.

II. Ingrijiri postoperatorii

Ingrijirile postoperatorii revin de asemenea in buna parte asistentului

medical. Supravegherea bolnavei operate trebuie sa continue si in perioada
postoperatorie, urmarind o serie de fenomene clinice pana la reluarea functiei
normale a organismului. Uneori in perioada postoperatorie pot aparea
complicatii, dintre care cea mai severa este socul ireversibil.
In evolutia postoperatorie se disting 3 perioade :

PERIOADA I – in primele 24 ore; in acest interval, complicatiile care pot

surveni sunt : socul, urmarile anesteziei si hemoragia.
Pregatirea camerei : aerisirea, schimbarea patului cu lenjerie curata si
protejare cu aleza de cauciuc – se efectueaza in timpul interventiei chirurgicale.
Odata instalata bolnava, va fi supravegheata pana la trezirea din
anestezie. Se vor controla pulsul, tensiunea arteriala, respiratia. Daca bolnava
are varsaturi, va fi ajutata pentru a evita aspiratia lor. Ca tratament, daca este
necesar, se administreaza analeptice cardiovasculare, transfuzii de sange,
plasma, seruri clorurate si glucozate. Se combate durerea administrand
analgezice. Se continua administrarea discontinua a oxigenului.
In aceasta perioada, bolnava nu paraseste patul, fiind permise miscarile in
pat.
Alimentarea : hidrozaharata (ceai indulcit, apa in cantitati moderate si
fractionate).

PERIOADA a-II-a - Bolnava trebuie sondata de doua ori pe zi,daca nu

urineaza spontan. Combaterea durerii trece pe primul plan. Inca din aceasta
perioada se mobilizeaza bolnava, care nu va parasi insa camera in care este
izolata. Mobilizarea produce o diminuare a stazei pulmonare, o stimulare a
circulatiei de intoarcere a membrelor inferioare; stimulare a sistemului nervos,
cardio-vascular. Hidratarea se face prin administrarea de sucuri de fructe,
zeama de compot, in cantitati suficiente dar nedepasind 1000ml in 24 de ore.
In ziua a-2-a, daca apare balonarea abdominala, se introduce un tub de
gaze. In a-3-a zi se face o clisma evacuatoare. Alimentatia se imbogateste
treptat, trecandu-se la supe sarate, iar dupa primul scaun se introduce progresiv
paine prajita, carne fiarta, branza de vaci, iaurt, smantana. Se continua
calmarea durerii, daca mai este necesar.

24
 PERIOADA a-III-a - Este o perioada de convalescenta. Alimentatia devine
completa, variata, vitaminizata. Mobilizarea se face mai intens.
In aceasta perioada se urmareste functia intestinala, curba termica, evolutia
plagii operatorii; daca este necesar, se instituie tratamentul cu antibiotice.
Intrebuintarea preventiva a acestora nu este recomandabila decat in cazuri
speciale, in vare au existat timpi septici, s-au facut decolari largi de tesuturi sau
bolnava prezinta o stare de anemie pronuntata favorabila dezvoltarii infectiei.
In ziua a saptea a, a opta a se scot firele.

25
 CAPITOLUL .IV PROCES DE INGRIJIRE

CAZURI DE STUDIU SI PLANURI DE INGRIJIRE

CAZUL I
CULEGEREA INFORMAŢIILOR

Secţia Obstretică Ginecologie

Salon 7
Data internării: 18.01.2008
Ora: 10:18,10
Diagnostic medical: fibrom uterin,
metroragie

Informaţii sociale

Nume şi prenume: T.E.

Vârsta: 37 ani
Naţionalitatea: Română
Situaţia familială: căsătorită, 4 copii (3 fete şi un băiat) toţi sănătoşi, 3
căsătoriţi.
Locuinţa: casă cu 6 camere, locuită de 5 persoane.
Domiciliul: Argeş, Comuna Budeasa, loc. Budeasa.
Loc de muncă: casnică
Motivul internării: sângerare vaginală moderată, durere în etajul inferior al
abdomenului cu iradiere în pelvis, febră 38 grade C, cefalee, ameţeli,
constipaţie, inapetenţă, impotenţă funcţională.
Istoricul bolii: Din relatările bolnavei reiese că are ciclu menstrual
neregulat, Momentan are o întârziere de menstruaţie de aproximativ 15 zile, iar
din data de 07.11.2007 a început să piardă sânge cu cheaguri mici. Starea
generală se alterează, ameţeşte, prezintă cefalee, lipsa poftei de mâncare,
dureri abdominale localizate în etajul inferior, motiv pentru care solicită
internare.

26
 Medicul care îngrijeşte: Dr. Lăzărescu Marian
Probleme anterioare de sănătate: cezariană la un copil
Probleme financiare cauzate de îmbolnăvire: Nu
Data internării: 18.01.2008

Data externării: 27.01.2008

Diagnostic la internare: fibrom uterin
Antecedente fiziologice: - menstră la 13 ani
-ciclu menstrual regulat
-flux moderat
-durata 4-5 zile
Naşteri: 4, Avorturi: 6
Neagă alte îmbolnăviri şi boli infecto-contagioase
Antecedente heredo-colaterale: neagă lues şi TBC în familie
Impresii de la spitalizările anterioare: pacienta a fost mulţumită de modul cum a
fost tratată pe perioada spitalizărilor.

Elemente de igiena alimentaţiei

Alimentaţia: obişnuită
Apetit: scăzut, inapetenţă
Numărul de mese: 2-3 pe zi
Alimente preferate: legume, cartofi prăjiţi, ouă, sosuri
Lichide preferate: sucuri şi ceaiuri
Alimente pe care nu le poate consuma: nu are
Regim: -hidric (hipocaloric, hipoglucidic, hipolipidic, hiperprotidic)
-în primele 2 zile după operaţie: ceai neîndulcit sau îndulcit cu
zahăr fiert în el
-a III a zi: supă de zarzavat strecurată, sărată
-a IV a zi: iaurt, lapte, piure de legume, carne slabă, fiartă sau
friptă.
Serveşte masa: singură.
Obişnuinţa privind somnul
Probleme în legătură cu somnul: insomnie datorată durerii
Utilizarea sedativelor: Da
Activitate fizică: nu are în timpul spitalizării
Mod de a petrece timpul liber: citeşte, ascultă muzică.
Activităţi sexuale obişnuite
Incidenţa bolii asupra vieţii sexuale: viaţa sexuală este afectată din cauza
metroragiei.

27
Comportament

Îi place să fie singură: Nu, cu alţii: Da

Evoluţia comportamentului cu anturajul: îi place să fie înconjurată de
familie şi de prieteni şi în mod special de cei doi nepoţei.
Pacienta: este comunicativă, se exprimă cursiv, în timpul culegerii
informaţiilor pacienta a prezentat înţelegere şi a cooperat cu asistenta. Înţelege
starea actuală şi urmează cu stricteţe recomandările medicale.
Familia a manifestat interes faţă de starea bolnavei, o vizitează zilnic.
Atitudinea personalului faţă de bolnavă: adecvată.

Informaţii fizice

Greutatea: 70 kg
Înălţimea: 1,68 m

CAPUL
Aspectul şi culoarea tegumentelor: palide
Aspectul: -gurii: -uscată
-buzelor – subţiri
-nasului – normal
-dinţilor - nu prezintă proteză
-părului – scurt, bine îngrijit
-limbii – normale
Probleme: -vizuale – nu prezintă
-auditive – nu prezintă

TRUNCHIUL
Semne particulare: - cicatrice de la operaţia cezariană, apendicită
Aspectul şi culoarea tegumentelor: palide
Sistem musculo-adipos: normal reprezentat
Sistem ganglionar limfatic: nepalpabil
Aparat respirator: -torace normal comformat
-murmur vezicular păstrat
-temperatura: 380C
-respiraţia: 25/min
Aparat cardio-vascular: -cord în limite normale
-zgomote cardiace ritmice
-TA 120/70 mm Hg
-P: 94 b/min
Aparat digestiv: -abdomen suplu, dureros la palpare
-apetit scăzut
-tranzit intestinal modificat
-cicatrice după operaţia de apendicită
Ficat şi splină în limite normale.
Aparat uro-genital: -loji renale libere
28
 -micţiuni fiziologice: număr: 6-7/zi, diureza: 1-1,2 l/zi,
lichide ingerate 1,3 l/zi
-metroragie în cantitate moderată, prezenţă de cheaguri

SNC: -Rot normale

-orientare temporo-spaţială

MEMBRE
Semne particulare: nu prezintă
Aspectul şi culoarea tegumentelor: palide
Mobilitatea articulaţiilor: mobile nedureroase
Bolnava nu are probleme în legătură cu mersul, se ridică singură fără
ajutor; în primele 2 zile după operaţie i se recomandă repaus la pat.
Este dreptace.

Obiceiuri în legătură cu eliminările

Scaun: WC – 1 la 4 zile, aspect normal, prezintă constipaţie.

Urina: WC – număr micţiuni: 6-7/zi aspect normal, diureza: 1000-1200
ml/zi, lichide ingerate: 1300 ml/zi.

Obişnuinţe de igienă individuale

Bolnava îşi realizează toaleta singură: în primele 2 zile de la operaţie este

ajutată.
Se spală: singură
Se piaptănă: singură
Se îmbracă şi se dezbracă: singură
Îşi spală dinţii: singură.

Informaţii medicale

Alergică la medicamente: Nu, alimente: Nu, animale: Nu

Tratamentul este înţeles şi urmat: Da
Tratamentul actual: -Penicilină, 1000000 ui la 6h i.m.
-Ca gluconic: un flacon/zi, i.m. dimineaţa
-Ergomet un flacon/zi dimineaţa i.m.
-Algocalmin 1-2 f/zi i.m.
-Vitam B6, C
-Glucoză 33% i.v.
-Diazepam 1 tb/zi seaara
-Adenostazin VI f.
-Fenobardital II tb/zi
-Betadine ovule VI /zi
-Diclofenac sup.
29
 Resursele bolnavei: bune
Resursele familiei: bune
Resursele serviciului: bune

Manifestări de dependenţă Diagnostic de nursing

1.Metroragie 1.Scurgerea menstruală neadecvată
în cantitate şi calitate manifestată prin
metroragie
2.Temperatură 380C 2.Hipertermie manifestată prin
-transpiră temperatură 380C, transpiraţii,
-cefalee cefalee, ameţeli
-ameţeli
3.Agitaţie 3.Anxietate manifestată prin: agitaţie,
-teamă teamă, frică, nelinişte
-frică
-nelinişte
4.Absenţa scaunelor de mai multe 4.Alimentaţie insuficientă în cantitate
zile şi calitate manifestat prin inapetenţă,
anemie.
5.Trezire frecventă 5.Insomnie manifestată prin: trezire
-somn agitat frecventă, somn agitat
6.Ameţeli 6.Imposibilitatea desfăşurării activităţii
-stare de rău manifestată prin ameţeli, stare de
-spaţiu rău, apatie.
7.Tegumente şi mucoase palide 7.Alterarea tegumentelor şi mucoasei
-plagă operatorie manifestată prin tegumente şi
mucoase palide, plagă operatorie
8.Dificultatea de a se mişca, a se 8.Imobilitate manifestată prin
ridica, aşeza dificultatea de a se mişca, a se ridica,
aşeza
9.Facies crispat, gemete, iritabilitate 9.Durere manifestată prin facies
tahipnee, tahicardie, crampe crispat, gemete, iritabilitate, tahignee,
abdominale tahicardie, crampe abdominale
datorită procesului infecţios sau
inflamator.

30
 Obiective de realizat

1.Reglarea fluxului menstrual

2.Combaterea febrei
3.Combaterea anxietăţii
4.Combaterea constipaţiei
5.Combaterea insomniei
6.Prevenirea complicaţiilor şi accidentelor
7.Revenirea la normal a coloraţiei tegumentelor şi mucoasei
8.Combaterea inapetenţei
9.Calmarea durerii.

Analiza situaţiei

TRĂSĂTURI SEMNE DE SEMNE DE SURSA DE

INDEPENDENTA DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
1.Nevoia de a elimina
Dimensiunea bio-fiziologică
Frecvenţa urinară 6-7 /zi
Frecvenţa fecală Constipaţie: 1 scaun Procesului infecţios
la 4 zile
Menstra Metroragie Procesului infecţios
Cantitatea de urină 1000-1200 ml/zi
Cantitatea de fecale Scaune rare Durerii
Cantitatea menstrei Metroragie Procesului infecţios
abundentă
Mirosul: urinii Aromatic
Fecalelor putrid Constipaţiei
Menstrei putrid Procesului infecţios
Senzaţia de:
Micţiune uşurare dismenoree
Defecare uşurare
Menstrei Dezechilibrului
endocrin
Aspectul: urinii limpede prezenţa de cheaguri Procesului infecţios
Fecalelor omogen
Menstrei
Controlul: urinei Obişnuit
Fecalelor efort de defecare Constipaţiei
Culoarea: urinei chihlimbar
Fecalelor brună
Fluxul urinar Moderat
Consistenţa fecalelor tari Constipaţiei
Mobilitate gastro- senzaţii de defecare Constipaţiei
intestinală
Exudaţia transpiraţii febrei
Hidratarea Piele suplă şi
elastică, mucoase
Umede
Dimensiunea psihologică
Reacţia, în raport cu alterarea funcţiei Bolii
umorul, stress,

31
emoţii, durere
Dimensiunea socio culturală şi spirituală
Sensul acordat Act normal
eliminărilor

2.Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

Dimensiunea bio-fiziologică
Gradul temperaturii Hipertermie: 380C, Procesului infecţios
corpului febră moderată sau inflamator
Curba termică Variaţii patologice Bolii
Aspect de febră
recurentă
Mecanisme de Piele caldă şi roşie Procesului infecţios
termoreglare transpiraţii
Dimensiunea psihologică
Reacţia, în raport cu alterarea funcţiei Bolii
umorul, stress,
emoţii, durere
Dimensiunea socio culturală şi spirituală
Obişnuinţa de a se Respectate
încălzi: (băutură,
îmbrăcăminte,
aparate de încălzire,
activitate fizică)
3.Nevoia de a evita pericolele
Dimensiunea bio-fiziologică
Agresiuni intervenţie bolii
terapeutice chirurgicală
Dimensiunea psihologică
Sentimentul de bine durere, nelinişte, Evenimentelor
îngrijorare ameninţătoare
(intervenţiei
chirurgicale)
Imaginea de sine Echilibrată
Răspunsuri la un Adaptate şi eficace
agent stresant
Dimensiunea socio culturală şi spirituală
Efectul împrejurărilor Adaptat mijlocului
şi apartenenţei
socio-culturale
4.Nevoia de a bea şi a mânca
Dimensiunea bio-fiziologică
Raportul între Regim adaptat
alimentele ingerate şi
nevoi
Masticaţie ineficace bolii
Deglutiţia Uşoară
Digestia lentă durerii
Starea de nutriţie slăbiciune ameţelii, durerii
Dimensiunea psihologică
Reacţia în raport cu fără influenţare
umorul, stress,
durere, emoţii
Gust şi valoare Intacte
acordate mîncării
Dimensiunea socio culturală şi spirituală
Orar neobişnuit Evenimentelor

32
 ameninţătoare
Alegerea alimentelor perturbată spitalizării
Obişnuinţa de a servi mănâncă la pat Evenimentelor
masa: în grup, ameninţătoare
singură (boală, spitalizare)
5.Nevoia de a dormi
Dimensiunea bio-fiziologică
Durata scurtarea în raport Durerii şi anxietăţii
cu durata obişnuită
Facultatea de a întrerupt Durerii şi stress-ului
dormi
Calitatea somnului treziri repetate Durerii
Nevoia de recuperare oboseală Evenimentelor
ameninţătoare
Dimensiunea psihologică
Reacţia în raport cu
umorul, stress,
durere, emoţii
Dimensiunea socio-culturală şi spirituală
Ritualuri (băuturi incapacitatea de a le Evenimentelor
calde sau reci, realiza ameninţătoare
relaxare, muzică)
Poziţie Respectată
Efecte ale obligaţiilor Perturbarea orarului Evenimentelor
sociale obişnuit ameninţătoare
6. Nevoia de a fi curat şi a menţine tegumentele şi mucoasele curate
Dimensiunea bio-fiziologică
Capacitatea neuro- incapabilă de a-şi Constrângerii fizice
musculară realiza singură
toaleta (în primele
zile după operaţie)
Starea pielii, Curată
mucoase
Dimensiunea psihologică
Atitudinea faţă de Gradul sentimentului
curăţenia corporală pozitiv
şi aspect
Dimensiunea socio-culturală şi spirituală
Obişnuinţe şi norme imposibilitatea de a Constrângeri fizice
de igienă (baie, duş) le realiza (operaţie)
7.Nevoia de a se mişca şi a menţine o postură corectă
Dimensiunea bio-fiziologică
Amplitudinea diminuarea durerii
mişcărilor mişcărilor
Morfologie Integru
Amplitudinea Întreagă
articulară
Mersul Autonom, uşor
Echilibru ameţeli metroragiei
Poziţia corpului şi a Autonomă şi diferită
membrelor
Capacitatea de effort oboseală, diminuare Evenimentelor
ameninţătoare
Dimensiunea psihologică
Reacţia în raport de alterarea funcţiei bolii
umor, stress, emoţii,
durere

33
Dimensiunea socio-culturală şi spirituală
Poziţie, activitate, incapabilă în a le Evenimentelor
exerciţii fizice în realiza ameninţătoare
legătură cu rolul lor
social
8. Nevoia de a se recrea
Dimensiunea bio-fiziologică
Comportamente, incapabilă de a Evenimentelor
acte, gesturi îndeplini activităţi ameninţătoare
necesare nevoii recreative preferate
Dimensiunea psihologică
Dorinţa de a se Utilizează la maxim
recreea capacităţile proprii
de a se destinde
Dimensiunea socio-culturală şi spirituală
Efectul împrejurărilor Obişnuinţe
respectate
9.Nevoia de a respira şi a avea o circulaţie adecvată
Dimensiunea bio-fiziologică
Ritm respirator Neregulat Anxietăţii şi emoţiilor
Ritm cardiac Aritmic Anxietăţii
Amplitudine Profundă Emoţiilor
respiratorie
Amplitudine cardiacă Puternic Anxietăţii şi durerii

Frecvenţa Tahipnee=25 Emoţiilor

respiratorie resp/min
Frecvenţa cardiacă Tahicardie=94 b/min Bolii
Coloraţia feţei, Paloare Tulburărilor
tegumente, Palide circulatorii
extremităţi Palide
Zgomot respirator Silenţios
Poziţia Autologică Durerii
Mişcări respiratorii Simetrice
Tensiune arterială Sistolică –120 mm/
Hg
Diastolică – 70 mm/
Hg
Vocea Obişnuită
Irigaţia celulară Piele umedă
Dimensiunea psihologică
Reacţia în raport cu Funcţie controlabilă
umorul, stresul,
emoţiile, durerea
Dimensiunea socio-culturală şi spirituală
Obişnuinţa de a se Insatisfacţie bolii
aerisi
10. Nevoia de a se îmbrăca, a se dezbrăca
Dimensiunea bio-fiziologică
Capacitate neuro- Se îmbracă şi se
musculară dezbracă singură
Dimensiunea psihologică
Atitudinea faţă de Respectată
îmbrăcat
Alegerea Poartă haine Spitalizării
îmbrăcăminţii neadecvate
Dimensiunea socio culturală

34
Efectul rolului socio- Nu poate purta o Spitalizării
cultural îmbrăcăminte
personală

11.Nevoia de a comunica
Dimensiunea bio-fiziologică
Reacţii senzoriale Integre
Stare mentală Orientare bună în
realitate
Comunicare verbală Uşor, ritm moderat,
limbaj precis
Comunicare scrisă Posibilă
Comunicare Mod obişnuit
nonverbală (gest,
privire, postură, etc,
Sexualitatea Exprimarea frustrării, Constrângerilor
durerii, inhibiţiei fizice
Dimensiunea psihologică
Reacţia în raport cu În vreme ce modul
umorul, stresul, de comunicare ar
emoţiile, durerea putea fi perturbat,
mesajul rămâne
inteligibil
Dorinţa de a Comunicare
comunica deschisăşi spontană
Dimensiunea socio-culturală şi spirituală
Efectul unei Bariere sociale Bolii
împrejurări
12.Nevoia de a practica religia şi de a acţiona conform credinţelor proprii
Dimensiunea bio-fiziologică
Comportamentele, Nu poate să meargă Spitalizării
actele şi gesturile la serviciul religios
necesare realizării
nevoii
Dimensiunea psihologică
Reacţia în raport cu Fără influenţare
umorul, stresul,
emoţiile, durerea
Dimensiunea socio-culturală şi spirituală
Efectul unei Fără influenţă
împrejurări
13.Nevoia de a fi util, a fi ocupat
Dimensiounea bio-fiziologică
Comportamentele, În spital, sunt Evenimentelor
actele şi gesturile imposibile anumite ameninţătoare
necesare realizării activităţi
nevoii
Dimensiunea psihologică
Dorinţa de a acţiona Utilizează la maxim
capacitatea de a fi
ocupată, de a lua
decizii
Dimensiunea socio-culturală şi spirituală
Rolul socio-cultural Exprimarea Evenimentelor
şi norme sociale de dificultăţii de a ameninţătoare
producţie îndeplini un rol,
descurajare, tristeţe
35
14.Nevoia de a învăţa
Dimeniunea bio-fiziologică
Capacitatea de a Reformulare uşoară
memora a mesajului
Dimensiunea psihologică
Dorinţa de informare Lipsa de cunoştinţe Nivel intelectual
despre starea de scăzut
sănătate, tratament
Formulează Se exprimă şi ţine să
reprezentări în raport înţeleagă
cu sănătatea şi
schimbările
Faza acceptării bolii Negaţie,
culpabilizare
Dimensiunea socio-clturală şi spirituală
Mod de a înţelege Selectiv, greu Nivel intelectual
scăzut
Cunoştinţe, Adaptări la dorinţe şi
reprezentări în raport la situaţia sa
cu sănătatea şi
schimbările sale
Efectul împrejurărilor Lipsită de resurse Bolii

36
 Dialog la externare
Bolnava T.E.
Data internării: 18.01.2008
Destinaţia la externare: acasă, com. Budeasa, loc. Budeasa
Situaţia acasă: casă cu 6 camere, locuită de 5 persoane

Reguli la externare: -evitarea expunerii la frig, umezeală, atmosferă

poluată
-evitarea emoţiilor, stărilor de tensiune, surmenajului
fizic şi intelectual
-continuarea tratamentului medicamentos pe o
perioadă de 7 zile de la externare
-repaus sexual 3-5 săptămâni
-asigurarea unei igiene locale riguroase
-control clinic periodic
Impresii de la spitalizare: pacienta a fost plăcut impresionată de primirea
călduroasă, de modul cum a fost îngrijită.
Obiectivele propuse au fost îndeplinite: Da
-reglarea fluxului menstrual
-prevenirea complicaţiilor şi accidentelor
-calmarea durerii
-combaterea febrei
-combaterea anxietăţii
-combaterea inapetenţei
-combaterea constipaţiei
-combaterea insomniei
-recăpătarea culorii normale a tegumentelor şi mucoaselor
-mobilizarea precoce a bolnavei
-să efectueze activităţi recreative
Urmează tratament cu: -algocalmin 2 f/zi i.m.
-penicilină 1000000 ui/6 h i.m.
-paracetamol 1 tb/zi p.o.
-Ca gluconic 1 f/zi i.v. dimineaţa

Evaluarea cazului

Bolnava T.E. în vârstă de 37 ani, sex feminin, cu domiciliul în Piteşti, com.

Budeasa, s-a internat de la data de 18.01.2008, până la data de 27.01.2008
pentru metroragie în cantitate moderată, durere în etajul inferior al abdomenului
cu iradiere în pelvis; constipaţie, febră, impotenţă funcţională, cefalee, ameţeli,
inapetenţă.
Pe baza examenului clinic, metroragie, durere, febră, cefalee, ameţeli,
inapetenţă, impotenţă funcţională, analizelor de laborator: hemoglobină = 11,8 g
%, leucocite=4600/mm3 , hematocrit = 31%, VSH = 16 mm Hg, glicemie= 0,4 g
%, calcemie = 9. Examenul sumar al urinei: albumină= ? , urocultură sterilă şi a
examenului paraclinic: examenul ecografic evidenţiază o formaţiune tumorală
uterină, de dimensiuni (14/7 cm) s-a confirmat diagnosticul medical de fibrom
uterin şi diagnosticului de nursing de:
1.Scurgere menstruală neadecvată în cantitate şi calitate manifestată
prin metroragie datorită dezechilibrului endocrin.
2.Durere manifestată prin facies crispat, gemete, iritabilitate, tahignee,
tahicardie, crampe abdominale datorită procesului infecţios sau inflamator
3. Hipertermie manifestată prin temperatură 38 0C, transpiraţii, cefalee,
ameţeli datorită procesului infecţios sau inflamator
4.Anxietate manifestată prin: agitaţie, teamă, frică, nelinişte, datorită
neliniştii faţă de diagnostic şi tratament.
5.Alimentaţie insuficientă în cantitate sau calitate manifestată prin
inapetenţă, anemie, scădere în greutate, datorită oboselii, durerii şi
evenimentelor ameninţătoare.
6.Constipaţie manifestată prin absenţa scaunului de mai multe zile,
datorită stress-ului, durerii şi anxietăţii.

38
 CAZUL II

CULEGEREA DATELOR

Date fixe :
Numele : M.
Prenumele : M.
Varsta : 42 ani
Data nasterii : 03 august 1966
Religia : Ortodoxa
Nationalitatea : Romana

Date variabile :

Domiciliu : Bucuresti, sector 3

Str. Nedelcu Ion, nr. 3, bl. B12, ap. 11
Conditii de locuit : Corespunzator
Ocupatia : Tehniciar dentar

Motivele internarii actuale :

Pacienta se interneaza in data de 18 martie 2008, la ora 11:30, la Spitalul

Clinic de Urgenta Sf. Pantelimon, sectia ginecologie cu urmatorul diagnostic:
uter polifibromatos voluminos, anemie secundara.
Motivul internarii metroragia.
APF : N=2; AV=6.
Menarha 17 ani, are ciclu regulat la 28 zile, timp de 4 zile.
In urma cu trei luni, doamna M. M. a prezentat sangerare abundenta in
afara ciclului menstrual, cu dureri abdominale, vertij, paloare accentuata.
De 6 luni prezinta tulburari cantitative ale ciclului menstrual.
Analizele si tratamentul efectuate la internare :

39
 Ca analize i se efectueaza :
-electrocardiograma (EKG )
-examinare ecografica
-examen citovaginal
-hemoleucograma (HLG )
-viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)
-uree sangvina
-creatinina
-Tymol
-fibrinogen
-transaminaze : TGO si TGP
-examenul sumarului de urina
-urocultura
-secretie vaginala
-grup sanguin si Rh.
I s-a efectuat un tratament initial cu Distonocalm, Diazepam tb. si
Glubifen, acid folic, vitamina C pentru corectarea anemiei si preoperator
preventiv tratament cu Penicilina.
Pe data de 27 martie 2008 in urma diagnosticului stabilit, pacientei i se
face histerectomie totala.

Starea de sanatate a pacientei dupa operatie :

In ziua a treia de la interventia chirurgicala, doamna M. M. prezinta o

respiratie normala, corespunzatoare varstei. Este nefumamatoare si nu
consuma bauturi alcoolice. Cantitatea de lichide ingerate este de 1,5-2l/zi
constand in ceaiuri si sucuri. Urineaza de 5-6 ori/zi, 1scaun/zi.
Fiind o fire sociabila, comunicativa, vesela, s-a acomodat repede cu
conditiile de spital, intretine relatii bune cu celelalte persoane internate si cu
personalul medical. Se intereseaza pentru starea sa si doreste sa afle cat mai
multe despre boala, fiind receptiva la sfaturile primite. Doamna M. M. este
vizitata de cei doi baieti ai sai precum si de alte rude.
Prin pregatirea preoperatorie facuta bolnavei, aceasta stiind in ce consta
interventia chirurgicala si urmarile acesteia, nu s-a aflat intr-o stare de tensiune
permanenta. Doamna M. M. a inteles ca vindecarea ei si totodata plecarea ei
acasa depinde numai de dansa.
Bolnava prezinta dureri la nivelul interventiei chirurgicale, fapt pentru care
se mobilizeaza foarte rar, aproape deloc.
Semne de dependenta:
Bolnava nu coboara din pat, nu merge sa-si faca toaleta, deoarece ii este
teama de durere.
Problema : durerea
In urma analizei si sintezei am formulat urmatorul diagnostic de ingrijire :
- dificultate de a se mobiliza legata de lipsa de cunostinte despre tehnicile de
mobilizare si manifestata prin durere, nesiguranta cand se ridica, aseaza,
merge si teama de durere.
40
 Obiectiv : - bolnava va fi capabila sa se mobilizeze singura.

Interventii :

- Asistentul medical va determina bolnava sa-si exprime senzatiile de

durere.
- Informarea bolnavei despre procesul de producere al durerii si felul in
care poate fi alinata prin infasarea abdomenului cu un brau, sa comprime usor
abdomenul cu mana cand coboara din pat, sa coboare la marginea patului, sa
faca plimbari scurte prin salon cu trunchiul cat mai drept, sa se deplaseze la
chiuveta, toaleta.
- I se explica sa-si analizeze durerea, daca este insuportabila, asistentul
medical va administra analgezicul prescris inainte de mobilizare.
- Asezarea bolnavei intr-o pozitie confortabila.
- Informarea bolnavei ca durerea va ceda in timp si ca mobilizarea este un
factor important in procesul vindecarii si a fost sfatuita sa-si exprime tendinta de
mobilizare.

EVALUAREA  3-IV-2008

Obiectivul a fost atins, bolnava se deplaseaza cu usurinta. Spune ca mai

are durerii, dar sunt mici si nu-i mai este frica de durere, se deplaseaza cu
usurinta prin salon, coridor, etc.

41
 CAZUL III

CULEGEREA DATELOR

Date fixe :

Numele : R.
Prenumele : G.
Varsta : 45 ani
Data nasterii : 27 septembrie 1963
Religia : Ortodoxa
Nationalitatea : Romana

Date variabile :

Domiciliu : Bucuresti, sector 3

Str.Baba Novac, nr. 3, bl.D3, ap. 7
Conditii de locuit : Corespunzator
Ocupatia : casnica

Motivele internarii actuale :

Bolnava se interneaza pe data de 20-III-2008 la Spitalul Cinic de

Urgenta Sf. Pantelimon cu diagnosticul de fibrom uterin voluminos.
Motivul internarii  pirderi de sange prelungite.
APT : N=4; AV=2; ciclu regulat la 29 zile, menarha  14 ani.
Timp de mai multe luni pacienta a avut menstre foarte abundente care
asociaza cu dureri abdominale puternice; in ultimele saptamani i-a slabit
puterea de munca si acest lucru a speriat-o foarte tare pe pacienta.
Analizele si tratamentul efectuate la internare :

42
Ca analize i se efectueaza:
-electrocardiograma (EKG )
-examinare ecografica
-examen pulmonar
-hemoleucograma (HLG )
-viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)
-uree sangvina
-creatinina
-colesterol
-glicemie
-hemoglobina
-Tymol
-fibrinogen
-transaminaze : TGO si TGP
-examenul sumarului de urina
-grup sanguin si Rh.

. Medicul indica tratament cu Distonocalm, Glubifen, Algocalmin,

Ampicilina.
Pe data de 21-V-2008 i s-a administrat o perfuzie cu sange 500ml (dupa
ce in prealabil i s-a facut o fiola de Romergan pentru evitarea eventualelor
reactii alergice).
Pe data de 23-V- 2008 i se face histerectomie.
In ziua a patra de la interventia chirurgicala, d-na R. G. prezinta
manifestari normale de ritm si frecventa respiratorie pentru varsta si starea de
sanatate actuala. Apetitul este normal, starea danturii este buna, greutate
normala. Cantitatea de lichide ingerate este de 1-1,5 l/zi
Incepand din ziua a treia de la operatie are cate un scaun/zi.
Este comunicativa si este in relatii bune cu personalul medical si celelalte
paciente. Este receptiva la sfaturile pe care i le dau cadrele medicale. Este
vizitata de sot si de alte rude.
Pacienta s-a dat jos din pat inca din seara zilei in care i s-a facut
interventia chirurgicala. Bolnava prezinta dureri la nivelul operatiei pe care si le
calmeaza prin aplicarea pungii cu gheata.
I se supravegheza pulsul, F.A., temperatura de 2 ori/zi, precum si starea
locala a pansamentului care se schimba in fiecare zi.
Semne de dependenta:
Adoarme greu si doarme doar cateva ore pe noapte. Se gandeste la
posibilitatea recidivarii fibromului si la problemele familiale fapt pentru care este
nerabdatoare sa plece acasa.
Problema : - anxietatea
In urma acestor date am enuntat urmatorul diagnostic de ingrijare:
Insomnia legata de anxietate si manifestata prin dificultatea de a adormi,
cresterea sensibilitatii la durere, oboseala.

43
Obiectiv :
- Bolnava va fi capabila sa-si imbunatateasca somnul.
Interventii:
- Asistentul medical va stabili gradul de anxietate, care în speta este
moderata.
- Asistentul medical stabileste factorii care declanseaza anxietatea :
-frica de a nu recidiva fibromul
-spitalizarea indelungata
-lipsa copiilor
- Am identificat cu bolnava modurile de diminuare a starii de anxietate; i-am
dat informatii corecte despre boala si i-am explicat ca odata ablactat uterul,
fibromul nu mai poate recidiva. I-am spus ca medicul mi-a comunicat ca se va
externa in curand.
- I-am explicat ca va putea sa-si reia viata pe toate planurile.
- Am sfatuit bolnava ca inainte de culcare sa aeriseasca camera si sa
efectueze activitati care o relaxeaza.

EVALUAREA:  30-V-2008

Obiectivul a fost atins, bolnava reusind sa doarma 6-7 ore pe noapte si 1-2
ore dupa-amiaza. Isi exprima bucuria ca va pleca acasa si nu-si mai face griji in
privinta copiilor.

44
 Concluzii personale

Prin studierea acestor cazuri am ajuns la o intelegere si cunoastere a

fiintei umane si a modului in care se pot initia si intretine relatii interpersonale
cooperante bazate pe respect intre membrii echipei de ingrijire si cel ingrijit.
Una din sarcinile importante ale asistentului medical este colaborarea si
examinarea clinica a bolnavului.
Ajutand medicul si pacientul , asistentul medical creeaza un climat
favorabil pentru relatia : medic-pacient-asistent
Pentru aceasta asistentul medical trebuie sa tina cont de urmatoarele
sarcini :
- sa pregateasca fizic si psihic pacientele ;
- sa pregateasca materialele si instrumentele necesare examinarii –
valve vaginare , etc ;
- aseaza bolnavele pe masa ginecologica ;
- in cazul in care bolnavele vin cu toaleta nefacuta , asistentul medical
va face toaleta locala ;
- golirea vezicii urinare si evacuarea rectului ;
- pregateste manusi sterile de cauciuc ;
- pregateste documentele necesare : fisa de consultatii , foaia de
observatie clinica , rezultatele examinarii ;
- ajuta medicul in efectuarea tehnicii ;
- asigura linistea necesara desfasurarii examenului;
- asigura conditii de microclimat in salon;
- recolteaza secretia vaginala pentru frotiuri colorate si recoltari pentru
dozarile hormonale;
- transporta in conditii optime produsele recoltate la laborator , dupa ce
in prealabil le eticheteaza;
- administreaza tratamentul medicamentos numai la indicatia medicului;
- pregateste patul cu anexele necesare : rezematori adecvate , masa
mobila , semnalizatori la indemana bolnavei ;
- supraveghiaza bolnava si o fereste de traumatisme, curenti de aer si
infectii nozocromiale (intraspitalicesti);
- asigura pregatirea postoperatorie si ingrijiri preoperatorii;
- ajuta la reintegrarea individei in societate.

45
 BIBLIOGRAFIE

1.V-NITESCU , Obstetrica si ginecologie - 2002

2. Dr. GEORGETA AURELIA BALTA , Ingrijirea bolnavului-tehnici generale-1995

3.Dr. A.VASILE , dr. M.GRIGORIU,Chirurgie si specialitati inrudite -1985

4.Prof.dr. IOAN NEGRUT , prof. dr. OCTAV RUSU, Ginecologie si obstretica-1981

5.VICTOR PAPILIAN , Anatomia omului -1982

6.CAROL MOZES , Tehnica ingrijirii bolnavului-1999

7.LUCRETIA TITIRCA , Ghid de nursing - 1996

46
47
48
49
50