Meditațiile unui secui – Calea spirituală a lui Iona și copilul dezordonat

Ordinea reprezintă necesarul! Dezordinea, posibilul! Acestea sunt niște contrarii dependente
între ele. Necesarul nu trebuie să reprime (chiar să refuleze) posibilul psihic, creator! Dacă
educația reprimă, refulează posibilul, atunci omoară psihicul creator cu necesarul, cu ideea
copilului ordonat, iar din aceasta rezultă nevroza sau chiar depresia.
În Biblie, Iona reprezintă această depresie. Faptul că Domnul l-a trimis la Ninive îl putem
înțelege ca pe un impuls imanent al creativității! Creativitatea, care înseamnă transfigurare a
autodistructivității (reprezentate de păcătoșenia oamenilor din Ninive) în creativitate,
reprezentată de morală, adică de ordinea creativă.
Caracterizându-l pe Iona trebuie să pornim de la caracteristica lui de bază – neîncrederea de sine,
care a stopat posibilul în sine. Iar din blocaj au rezultat nevroza, depresia. Problemele psihice au
avut ca rezultat fuga față de sarcina dată de Dumnezeu. Iar aici, cel mai interesant fapt este
ascunderea lui la fundul vaporului, ceea ce, în plan imaginar, arată depresia.
Dar, cîteodată, nu poți fugi din fața implusului creativ! Orice ai face, trebuie să te cobori,
vrând-nevrând, în centrul tău creativ, activând Sinele, Eul interior, pe care l-a reprezentat la
început Ninive! Totuși, s-a întâmplat ceva foarte important – coborârea la Centru – care nu ar fi
avut loc dacă Iona n-ar fi refuzat sarcina data de Domnul! Învățătura, aici, este că nu poți evita
Sinele! Iona a vrut să-l evite, refuzând sarcina…
Apoi, ce trebuia Iona să schimbe? El era dominat de aspectul negativ, umbra Sinelui, pe care-l
reprezenta Ninive. Ca să scape de această dominare negativă a umbrei Sinelui, trebuia să coboare
în centrul Sinelui, al Eului interior, care e jumătate divin și jumătate omenesc, impulsul sarcinii
venind din partea divină. Coborârea e simbolizată de înghițirea lui de către balenă! Înainte să
ajungi în vârful muntelui, trebuie să fii înghițit de centrul interior al acestuia!
Învățătura acestei cărți este următoarea: pe plan etic, moral nu se schimbă nimic în esența
reprezentată de sarcina lui Iona de a schimba viața oamenilor din Ninive, ci toată schimbarea
devine posibilă din Centrul interior al omului, locul tuturor posibilităților!
În această carte găsim aceeași problemă ca în cazul copilăriei, conflictul între necesar, etic, moral
și posibilul reprezentat de dezordinea morală din Ninive, care, așa cum arată și calea spirituală a
lui Iona, reprezintă o posibilitate de a ajunge la Centrul său interior! Copilul trebuie lăsat să fie și
dezordonat, altfel omorâm calitățile sale spirituale creative!