MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
Universitatea Tehnică a Moldovei
FACULTATEA: Textile și Poligrafie

Lucrare individuală

Disciplina: Etica și Cultura Profesională

A efectuat: st.gr. IMTex-171 Ciobu Nicoleta

A verificat: conf.univ.,dr. Vanghelie Ion

Chișinău, 2021
1. Conflictul
Conflictul este o relaţie în care fiecare parte percepe scopurile, valorile, interesele şi conduita
celeilalte persoane ca opuse celor ale sale. Aproape toate conflictele trec printr-o perioadă de
creştere şi descreştere a intensităţii lor. Acest ciclu este un răspuns dinamic la acţiunile şi
reacţiunile părţilor. 
Pentru a înţelege şi a manageria mai bine un conflict, trebuie să analizăm etapele lui:
1. Debutul – faza în care un conflict iese din starea de latenţă şi devine manifest prin simple
neînţelegeri. Pot apărea divergenţe minore care necontrolate la timp pot degenera în
conflicte reale.
2. Confruntarea – faza în care tensiunea interacţiunii este crescută. Acest moment este
foarte important deoarece apare nevoia unei soluţii raţionale. Modul de gestionare a
acestei etape îşi va pune amprenta asupra evoluţiei conflictului. Creşterea, escaladarea
conflictului sau rezolvarea lui se hotărăşte în această etapă.
3. Creşterea – are loc atunci când părţile îşi intensifică acţiunile de urmărire a scopurilor
lor. Creşterea poate fi văzută în forme diferite, însă de obicei implică anumite acţiuni
ostile îndreptate către o altă parte. În această etapă se ajunge la escaladarea agresivităţii
argumentelor, indivizii tind să înlocuiască acţiunile raţionale cu acţiuni iraţionale, chair
violente.
4. Polarizarea - are loc atunci când toate aspectele relaţiilor dintre părţi încep să
se destrame. Dacă se ajunge în această etapă înseamnă că acel conflict este distructiv,
contactul dintre părţi descreşte, iar comunicarea devine încordată. De obicei această
situaţie este însoţită şi de creşterea numărului de rezultate problematice.
5. Lărgirea – este o fază în care părţile încep să-şi găsească suport în aliaţi şi protectori,
conducând la creşterea numărului de părţi implicate în rezultatele conflictului.
6. Antrenarea - În ultimele stagii ale conflictelor, părţile sunt deseori  prinse în cursul
acţiunii generând o continuare sau intensificare a conflictului, fără nici o şansă de
retragere onorabilă sau sigură.
7. Descreşterea - Are loc atunci când părţile, uneori cu ajutorul unei terţe părţi
intermediare, acţionează într-un mod prin care indică că au de gând să înceteze cu
comportamentul advers, fie unilateral fie condiţionat.
8. Rezolvarea - este etapa în care părţile ajung să reducă, să rezolve sau să termine
conflictul. Se obţine o situaţie de calm şi cooperare. Rezolvarea prin crearea unui
echilibru instabil nu este o soluţie constructivă, acesta, la cel mai mic semn de tensiune
va reacţiona distructiv asupra părţilor, putând genera un nou conflict.

2. Comportamentul moral
Comportamentul moral, după spusele lui Ilade, reprezintă „un ansamblu de manifestări psihice
cu conținut normativ- axiologic, prezentând o diversitate de niveluri ale structurii, dezvoltării și
educării sale ca element constituent al conștiinței umane”. Tot aici întâlnim anumite forme de
exprimare precum: deprinderile morale care sunt componente  automatizate ale conduitei ce se
formează ca răspuns la anumite cerințe care se repetă în condiții relative identice, obișnuințele
morale care implică în plus faptul că acțiunile automatizate au devenit o trebuință  internă dar și
trăsăturile pozitive de caracter și voință sunt componente psihomorale ale persoanei ce rezultă
din asimilarea normelor morale și integrarea lor în structura personalității umane.

Principalele metode de educatie morala sunt:

a) Convingerea- este o metoda fundamentala de educatie morala. Convingerea este metoda care

asigura intelegerea necesitatii cunoasterii si respectarii normelor morale. Convingerea inseamna
constientizare, intelegere, acceptare, adeziune, motivatie intrinseca, atitudine pozitiva in plan
cognitiv si afectiv fata de normele morale. Ea inseamna demnitate, umanism si responsabilitate
etica si civica. Convingerea este stadiul libertatii, al unei libertati pozitive, constientizate, ca un
reflex al unei constiinte a libertatii - stadiu superior de dezvoltare, responsabilitate si afirmare a
personalitatii.    La realizarea convingerii contribuie celelalte metode de educatie morala:
explicatia, convorbirea, exemplul, evaluarea etica si exercitiul.

b) Exemplul este o metoda de educatie morala care foloseste modele etice, ca mijloace de a
ilustra ceva si care trezeste interesul unora de a le imita, de a le urma. Exemplul are o mare forta
educativa, de convingere, datorita unor caracteristici (calitati) specifice: concretete, intuitivitate,
plasticitate, afectivitate (traire emotionala, sentimente), posibilitate de imitatie. Aceste
caracteristici il fac usor de inteles; el actionand in plan cognitiv, dinamizeaza, in acelasi timp, si
trairile afective - emotiile, sentimentele, determinand copilul la imitatie.

c) Aprobarea si dezaprobarea (evaluarea morala); aprecierea etica (sub forma de aprobare si

dezaprobare) este legata de semnificatiile normelor etice si de cerintele dezvoltarii morale a
societatii si personalitatii. Evaluarea etica in statul de drept presupune exigenta fata de
respectarea legilor tarii si principiilor eticii demne, civilizate, dar in acelasi timp presupune
intelegere si toleranta, respectarea drepturilor individuale ale omului, asa cum este vorba de
libertatea constiintei asigurata de Constitutia Romaniei. Evaluarea etica se manifesta sub doua
forme: . aprobarea si dezaprobarea.

d) Exercitiul. Aplicarea repetata a normelor sub forma de fapte morale, pentru formarea
priceperilor, deprinderilor si obisnuintelor morale reprezinta esenta metodei exercitiului.
Exercitiul este si o metoda de educatie foarte importanta. Este prezentata in cadrul metodelor de
invatamant, de unde se pot face extrapolari la educatia morala.