Natalia Plămădeală: Cu privire la modalitățile de stingere a obligațiilor fiscale

prin executare de casă

Stingerea obligațiilor fiscale reprezintă un segment vast atît în activitatea contribuabililor, cît și în
activitatea organelor fiscale, cele din urmă abordîndu-le prin prisma executării atribuțiilor sale de bază –
asigurarea deplină și la termen a colectării veniturilor la bugetul public național.

În conformitate cu art. 172 din CF, stingerea obligaţiei fiscale se face prin: achitare, anulare, prescripţie,
scădere, compensare sau executare silită.

Reflectarea în sistemul de evidență al SFS a stingerii obligațiilor fiscale se efectuează corespunzător

cerințelor art. 129 pct. 8) și art. 178 din CF. În acest context, art. 129 pct. 8) reglementează noțiunea de
termen de stingere a obligaţiei fiscale, ca fiind o perioadă, stabilită conform legislaţiei fiscale, în care
trebuie să fie executată obligaţia fiscală, incluzînd şi ultima sa zi în orele de program ale organului fiscal.

Dacă ultima zi a perioadei este una de odihnă, se va considera o ultimă zi prima zi lucrătoare, care
urmează după ziua de odihnă. În cazul prezentării dărilor de seamă în format electronic, ultima zi se
consideră ziua deplină. Cu alte cuvinte, termenul de stingere a obligației fiscale reprezintă termenul de
scadență, în care urmează a fi executată obligația fiscală.

În acestă ordine de idei, art. 178 din CF stabilește și noțiunea de dată de stingere a obligației fiscale,
care diferențiează în funcție de modul de stingere a obligației fiscale. Potrivit articolului indicat:

1. dată a stingerii obligaţiei fiscale prin achitare se consideră data la care sumele au fost înscrise la buget
în contul obligaţiei fiscale respective;
2. dată a stingerii obligaţiei fiscale prin anulare este considerată data indicată în actul de anulare;
3. dată a stingerii obligaţiei fiscale prin prescripţie este considerată prima zi după data în care a expirat
termenul de prescripţie;
4. dată a stingerii obligaţiei fiscale prin scădere este considerată data:
o întocmirii actului comun al autorităţii administraţiei publice locale şi al organului fiscal prin care ele
constată că persoana decedată, declarată moartă, dispărută fără veste, lipsită de capacitate de exerciţiu
sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă nu deţinea (nu deţine) bunuri;
o rămînerii definitive a deciziei de încetare a activităţii persoanei juridice;
o deciziei emise de conducerea organului fiscal privitor la imposibilitatea stingerii obligaţiei fiscale prin
executare silită;
5. dată a stingerii obligaţiei fiscale prin compensare este considerată data la care Trezoreria de Stat a
executat documentele de plată;
6. dată a stingerii obligaţiei fiscale prin executare silită este considerată data la care sumele obţinute în
urma acţiunilor de executare silită au fost înscrise în contul bugetului respectiv.

Respectiv, înscrierile în conturile personale ale contribuabililor a datelor privind stingerea obligaţiilor
fiscale se efectuează:

1. în cazul achitării – în temeiul documentelor de plată trezoreriale;

2. în cazul anulării – în temeiul documentelor fiscale interne, elaborate de IFPS în scopul reflectării a
actelor legislative cu caracter general sau individual;
3. în cazul prescripţiei – în temeiul documentelor fiscale interne, elaborate de IFPS în scopul reflectării
deciziei scrise a conducerii organului fiscal sau organelor competente privind stingerea obligaţiei fiscale
prin prescripţie;
4. în cazul stingerii prin scădere – în temeiul documentelor fiscale interne, elaborate de IFPS în scopul
reflectării deciziei conducerii organului fiscal sau organelor competente privind stingerea obligaţiei
fiscale prin scădere;
5. în cazul stingerii prin compensare:
o cu executare de casă – în temeiul documentelor de plată trezoreriale;
o fără executare de casă (pentru obligaţiile aferente unui cont trezorerial de venituri in cadrul unui buget)
– în temeiul documentelor fiscale interne, elaborate de IFPS;

o în cazul executării silite – în temeiul documentelor de plată trezoreriale privind încasările veniturilor
bugetare obţinute în urma acţiunilor de executare silită.

Modalitățile de stingere a obligațiilor fiscale prin achitare, prin compensare și prin executare silită
reprezintă segmente de conlucrare între contribuabili/bănci comerciale și/sau contribuabili/organe
fiscale/bănci comerciale/organe trezoreriale, ceea ce vorbește despre complexitatea reflectării în
Sistemul de evidență al Serviciului Fiscal de Stat (în continuare — SESFS) a acțiunii de stingere a
obligației fiscale prin mijloace bănești.

Contrapunerea în SESFS a termenului de stingere a obligaţiei fiscale cu dată de stingere a acesteia

permite identificarea oportunității aplicării/neaplicării în mod electronic a majorării de întîrziere
(penalității). În conformitate cu art. 228 alin.(1) din CF, majorarea de întîrziere se calculează în mod
electronic fără a fi emisă vreo decizie.

Majorarea de întîrziere se calculează pentru perioada de timp care începe după scadența (termenul de
stingere) a plății de bază și care se încheie în ziua achitării ei efective sau cu data stingerii, în funcție de
modul de stingere a obligației fiscale. Prin urmare, nu se va aplica majorare de întîrziere în cazul, în
care data de stingere a obligației fiscale nu va depași sau cel puțin va coincide cu termenul de
scadență, stabilit pentru obligația fiscală respectivă.

Achitarea la buget a obligațiilor fiscale ale persoanelor, ce practică activități de întreprinzător, reprezintă
în mare parte o prerogativă acordată acestora în conformitate cu legislația în vigoare. Prin urmare,
corectitudinea perfectării ordinelor de plată, în scopul achitării obligațiilor fiscale la buget, în mod direct,
determină corectitudinea reflectării acestora în conturile personale ale contribuabililor în Sistemul de
evidență al Serviciului Fiscal de Stat.

În acest context, perfectarea ordinelor de plată pentru obligațiile fiscale aferente bugetului în anul
curent, urmează să se efectueze de către contribuabili, în conformitate cu Ordinul Ministrului Finanţelor
nr. 165 din 19 decembrie 2012 cu privire la Modul de achitare şi evidenţă a plăţilor la bugetul public
naţional prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanţelor în anul 2013 (MO, nr. 273-279 din 28
decembrie 2012). Este de menționat, că documentul normativ în cauză stabilește expres, că
responsabili de corectitudinea întocmirii documentelor de plată şi virarea plăţilor la bugetul public
naţional sînt contribuabilii, iar responsabili de corectitudinea transmiterii documentelor de plată în formă
electronică sînt băncile deservente ale contribuabililor.

În contextul respectării de către contribuabili a termenului de scadență, stabilit pentru achitare în

corelare cu executarea de către băncile comerciale a atribuțiilor sale, atenționăm următoarele. Atribuirea
documentului de plată a mărcii de timp se efectuează nu de organele fiscale, dar de organele
Trezoreriei de Stat, care, la rîndul său, preiau această informație din Sistemul automatizat de plăți
interbancare (în continuare – SAPI, în conformitate cu Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Băncii
Naționale a Moldovei nr. 53 din 2 martie 2006 (MO, nr. 39-42 din 10 martie 2006), și o transmit
organelor SFS în mod electronic.

Astfel, atenționăm contribuabilii, dacă urmare a preluării spre executare de către băncile comerciale a
ordinelor de plată destinate achitării obligațiilor fiscale la buget, SAPI a atribuit documentelor de plată
marca de timp identică cu data zilei curente, atunci și în conturile personale data de stingere va
corespunde cu data zilei curente, în care a avut loc prezentarea de către contribuabil a documentelor de
plată spre executare băncii comerciale.

Este de menționat, că există situații în care documentele de plată nu sînt înregistrate în SAPI cu data
preluării acestora de către băncile comerciale spre executare. În cazul, în care aceste situații parvin în
data termenului de scadență a obligației fiscale, în Sistemul de evidență al SFS respectiv nu va fi
înregistrată achitarea obligației fiscale și, în mod inevitabil, vor fi determinate precondițiile de aplicare a
majorării de întărziere.

Urmare a celor relatate, recomandăm contribuabililor de a-și onora obligațiile fiscale cu cel puțin o zi
înainte de parvenirea termenului de scadență a acestora.

Stingerea obligațiilor fiscale prin compensare prin executare de casă, fiind reglementată de art. art. 175-
176 din CF, reprezintă un segment de conlucrare între contribuabili/organe fiscale/organe trezoreriale.
Stingerea obligaţiei fiscale prin compensare se efectuează prin trecerea în contul restanţei a sumei
plătite în plus sau a sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită.

Articolele indicate mai sus, precum și art. 101 alin. (8), art. 1011 alin. (4) sau art. 125 alin. (5) din CF,
stabilesc expres perioada de executare a compensărilor – 37 sau 45 de zile, în funcție de specificul
situației de restituire. Lămuriri ample la acest compartiment au fost expuse în scrisoarea Ministerului
Finanțelor referitor la unele particularități ce țin de evidența obligațiilor fiscale nr. 26-06/2-11/455/1306
din 07 martie 2012 (MO, nr. 65-69 din 6 aprilie 2012).

În conformitate cu art. 175 alin.(4), organelor Trezoreriei de Stat în executarea compensărilor /

restituirilor le revin 7 zile (inclusiv din 37 sau 45 de zile) de la data primirii documentelor de plată.

Pornind de la faptul, că executarea compensării este o procedură durabilă în timp, art. 175 alin. (8) și
art. 228, alin. (5) din CF stabilesc unele norme legale, care au scop să faciliteze activitatea agentului
economic în perioada executării acesteia.

Astfel, potrivit art. 175 alin. (8) din CF, în scopul atestării lipsei restanţelor faţă de buget, precum şi a
beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru încălcarea fiscală, în scopul anulării dispoziţiei de
suspendare a operaţiunilor la contul bancar al contribuabilului emise pentru asigurarea încasării
restanţelor, precum şi în cazurile admiterii de erori la perfectarea documentelor de plată, se vor
considera stinse sumele de impozite, taxe, alte plăţi, majorări de întîrziere (penalităţi) şi/sau amenzi
pentru care, la data examinării contului personal generalizat al contribuabilului, documentele trezoreriale
de plată privind stingerea obligaţiilor fiscale prin compensare au fost perfectate şi remise organului
corespunzător spre executare.

Art. 228. alin. (5) din CF stabilește următoarele oportunități și condiții de recalculare a majorărilor de
compensare în cadrul procedurii de stingere prin compensare a obligațiilor fiscale. La cererea
contribuabililor, în cazul prezentării documentelor confirmative, organele fiscale nu vor aplica (nu vor
calcula / vor recalcula în sensul diminuării) majorări de întîrziere (penalităţi):
a) contribuabililor care au depus documentele pentru transferul, de pe un cont pe altul, al sumelor plătite
în cadrul unui buget – pentru perioada de la data achitării şi pînă la data transferului efectiv, în limitele
sumei achitate;
a1) contribuabililor care au depus documentele pentru transferul sumelor plătite din contul unui buget
(bugetul de stat, bugetul unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurile
obligatorii de asistenţă medicală) la contul altui buget (bugetul de stat, bugetul unităţilor administrativ-
teritoriale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurile obligatorii de asistenţă medicală) – pentru
perioada de la data intrării documentelor la organul respectiv şi pînă la data transferului efectiv;
a2) contribuabililor care au depus cerere pentru compensarea datoriilor faţă de buget din contul restituirii
T.V.A. sau accizelor – pentru perioada de la data adoptării deciziei şi pînă la data transferului efectiv.

Articolul menționat nu exonerează contribuabilii – cesionari ai sumelor, aprobate către restituire în

conformitate cu art. 101 alin. (8), art. 1011 alin. (4) sau art. 125 alin. (5) din CF, de beneficiere de
recalculare a majorării de întîrziere în cadrul stingerii prin compensare a obligațiilor sale fiscale față de
buget din contul sumelor cesionate.

De asemenea, potrivit art. 176 alin. (3) din CF, dacă suma plătită în plus şi suma care, conform
legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită nu au fost restituite în termen de 45 de zile de la data primirii
cererii de către organul fiscal sau în alt termen prevăzut de legislaţia fiscală, contribuabilului i se plăteşte
o dobîndă, calculată în funcţie de rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg), stabilită de
Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la
operaţiunile de politică monetară pe termen scurt, pentru perioada cuprinsă între data primirii cererii şi
data compensării de către Trezoreria de Stat.

Modul de calculare și acordare a dobînzii este reglementat de Regulamentul privind stingerea obligației
fiscale prin compensare, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 42 din 7 iulie 2004 (MO, nr. 163-
167 din 3 septembrie 2004).

În pofida faptului că, stingerea prin compensare a obligațiilor fiscale durează ceva timp, acest mod de
stingere a obligațiilor față de buget reprezintă unul sigur prin direcționarea sumelor datorate de stat
agentului economic în contul stingerii restanțelor față de buget; prin posibilitatea cesionării sumelor
acceptate spre restituire partenerilor de afaceri (în condițiile expres determinate de CF); prin
posibilitatea evitării suspendării operațiunilor la conturile bancare; prin posibilitatea identificării
circumstanțelor de atestare a lipsei restanțelor față de buget; prin posibilitatea recalculării majorărilor de
întîrziere.

Un alt segment de conlucrare între contribuabili/organe fiscale/bănci comerciale reprezintă stingerea

obligației fiscale prin executare silită. Modalitățile de executare silită sînt binecunoscute de către
contribuabili. Totodată, mulți dintre ei își exprimă nedumerirea asupra refuzului primit din partea
organelor fiscale, în cazurile în care contribuabilii doresc să predee binevol mijloace bănești în contul
stingerii obligațiilor fiscale. Ținem să menționăm, că de competența organelor fiscale ține nu preluarea,
ci ridicarea mijloacelor bănești în numerar.

Procedura respectivă se aplică în corespundere cu art. 198 din CF, condiția primordială de aplicare a
acesteia fiind înregistrarea restanțelor față de buget. În caz contrar, organul fiscal nu este competent de
a derula ridicarea mijloacelor bănești.

În contextul celor relatate, modalitățile de stingere a obligațiilor fiscale prin executare de casă
enumerate mai sus, reprezintă niște modalități care prevăd și participarea nemijlocită a contribuabilului,
în legătură cu care fapt recomandăm cunoașterea cadrului legal respectiv și aplicarea acestuia în
scopul eficientizării stingerii obligațiilor fiscale.

Modalitățile de stingere a obligațiilor fiscale prin scădere și prin prescripție reprezintă modalități de
stingere fără executare de casă, în temeiul deciziilor emise de către organele fiscale, în condițiile
stabilite de CF. Anularea obligațiilor fiscale poate avea loc doar în temeiul actelor legislative separate,
— situații, care în ultimii ani nu au mai avut loc.

 Domeniu:
Obligație fiscală
 Nr. revistei:
Monitorul fiscal FISC.md Nr.18 2014
 Autorul|Newsmaker:
Natalia Plămădeală
 Instituție:
Publicaţia periodică "Monitorul Fiscal FISC.MD"