EXPERTIZA CAPACITĂŢII SEXUALE A BĂRBATULUI

Justiţia solicită examenul medico-legal al bărbaţilor în cazurile civile - de determinare

paternităţii şi divorţ; penale – viol şi incest, când invinuiţii se apără susţinând că nu pot
executa un coit normal ori să procreeze.
Pseudomaturitate precoce (sub 9 ani), cea mai mică vîrstă cunoscută pentru o naştere este
de 5 ani. Maturitate biologică este deplină la 20-21 ani (rar la 18 ani).
Există două forme ale incapacităţii sexuale a bărbatului – incapacitatea de coabitare
(copulaţie) sau impotenţa coeundi şi impotenţa de procreere (impotenţa generandi).
Examinarea capacităţii de coabitare
Pentru existenţa capacităţii de coabitare sunt necesare o serie de particularităţi anatomice
şi fiziologice – existenţa unui organ viril erectil care poate fi întrodus fără greutate în
vagin.
Leziunile membrului viril, cicatricele dureroase ce deformează penisul, tumorile,
aderenţele, herniile sau alte procese patologice ale regiunilor învecinate împiedică fie
erecţia normală fie intromisiunea în vagin.
Pierderea testiculelor, sterilitatea aduce după sine lipsa erecţiilor numai dacă aceasta s-a
practicat înainte de pubertate. Castrarea la o vârstă adultă poate fi urmată de menţinerea
îndelungată a capacităţii de coabitare. Cauzele generale – unele boli acute (impotenţa
temporară), unele boli cronice, caşectizare, tulburări endocrine, DZ, intoxicaţii cronice
(alcool, nicotină, morfină, opiu), boli ale SNC, tabesul, leziuni ale măduvei spinării,
tumori. Tulburări de origine psihică pot duce la impotenţă – unele din ele neavând
caracter absolut (nu faţă de orice femeie), cauzate de antipatii, defecte corporale, eşecuri
anterioare, stări nevrotice.
Impotenţa nu este întodauna completă, sunt tulburări ale dinamicii sexuale care pot
interesa diferite faze ale acesteia – excitaţia sexuală, erecţia, mişcările, ejacularea-
orgasmul. Acestea ca urmarea unor tulburări pe calea corticodiencefalosacrată. Sunt
cazuri frecvente de nevroză ale cărei cauzele sunt greu de diagnosticat având în vedere
complexitatea proceselor prihice şi de mediu capabile de a tulbura o verigă din lanţul
neurofiziologic.
Penisul în erecţie are în medie 14-16cm lungime, circumferinţa 4cm, variind chiar la
aceiaşi persoană în raport cu gradul de excitaţie sexuală, frecvenţa contactelor, etc.
Erecţiile matinale constituie în general un indiciu bun al condiţiilor corporale şi al
activităţii sexuale. Sub influenţa excitaţiilor erotice la un bărbat adult erecţia poate fi
menţinută timp de aprox. 60 min, la 60-70 ani se surtează progresiv la 7 min. Capacitatea
de a repeta actul sexual scade cu vârsta fiind maximă la 20-30 ani.
Formularea unor concluzii medico-legale în domeniul capacităţii de coabitare a
bărbatului se face cu multă prudenţă şi numai după un examen complet. Se vor formula
concluzii certe numai în situaţia când în urma examenului obiectiv, capacitatea de
coabitare se exclude indubitabil. Este cunoscut faptul că în prezenţa unei hernii mari sau
a unui mic bont al penisului amputat coitul a fost posibil în anumite poziţii.
În cazul evidenţierii unor tulburări funcţionale, concluziile certe nu sunt posibile. Este
cunoscut faptul că unii bolnavi cronici (TBC) îşi păstrează capacitatea de coabitare,
putând avea chiar un apetit sexual crescut.
Examinarea capacităţii de procreere (generandi)
Capacitatea de procreere impune prezenţa testiculelor producătoare de spermatozoizi
normali, canale excretorii permiabile şi reflex ejaculator netulburat. Lipsa congenitală a

1
testiculelor, unele cazuri de criptorhidie, operaţii de sterilizare, castrare au consecinţă
sterilitatea – inexistenţa capacităţii de procreere. Dacă legătura cordonului spermatic s-a
făcut extrascrotal, eliminare de spermă se situiază după câteva zile; dacă legarea s-a făcut
intrascotal, eliminarea poate continua cca 40 zile, iar în cazuri de cordon spermatic
dublua fost posibilă menţinerea capacităţii de procreere şi după operaţia de sterilizare.
Afecţiunile testiculelor – orhididimită infecţioasă (gonococică) sau traumatică duce în
50% la sterilitate. Ţesutul secretor testicular poate fi alterat în unele intoxicaţii, acţiunea
razelor Roentgen, atrofie senilă, tumori, etc.
Dacă în urma unui raport sexual nu se obţine nici un produs, persoana respectivă are
aspermie, dacă produsul ejaculat nu conţine spermatozoizi – azoospermei. Prezenţa unui
număr redus de spermatozoizi – oligospermie, când spermatozoizii sunt morţi –
necrospermie.
Azoospermia poate fi permanentă sau temporară, după excesel sexuale. Pentru examenul
capacităţii de procreere este indispensabilă analiza lichidului care se obţine mai simplu şi
mai sigur prin masturbare. Trebuie să se asigure integritatea produsului examinat,
înlăturarea oricărei posibilităţi de schimbare a spermei sau alterarea acesteia. Sub aspect
medico-legal, masajul prostatei respectiv al veziculelor seminale sau puncţiile testiculare
nu sunt metode acceptate în scopul determinării acestei capacităţi. Punerea în evidenţă a
spermatozoizilor se poate încerca şi în urină de dimineaţă.
Un ejaculat normal constă în medie de 2,5-3 ml lichid spermatic cu număr de 60-140 mil
de spermatozoizi (actualmente se consideră că normalul începe de la 25 mil), dintre care
60% trebuie să fie mobili. Spermatozoizi cu structura neobişnuită (forme anormale) nu
trebuie să depăşească 25%. Se stabileşte oligospermie de grd. III – la valori 25-40 mil,
grd. I – 10-25 mil şi grd. I – 1-10mil. În expertiza privind cercetarea capacităţii de
procreare la bărbaţi pot fi folosite următoarele variante de concluzii:
- în cazurile de azoospermie se va concluziona că numitul prezintă în momentul
examinării o infertilitate, cu pierderea capacităţii de procreare. Se reţine că numai
azoospermici nu pot concepe, pentru inseminare este necesar de fapt un singur
spermatozoid;
- în cazurile de azoospermie, în care examinatul prezintă acte medicale emise de
unităţi medicale care atestă existenţa unei orhite orliene la o dată anterioară
concepţiei unui copil, se poate concluziona că dat fiind stării prezente coraborate
cu datele din antecedente persoana în cauză nu avea capacitatea de procreare la
data concepţiei;
- în toate celelalte cazuri în care nu există azoospermie, indeferent de numărul de
spermatozoizi, procentul formelor mobile sau numărul de elemente fecunate
abnormale se va concluziona, după caz, că persoana prezintă în momentul
examinării o scădere, o scădere accentuată sau o afectare severă a capacităţii de
procreare;
- dacă în afectare severă persoana va prezenta acte medicale care să ateste existenţa
unei orhite orliene anterioare datei concepţiei unui copil, se poate concluziona că
afectarea (eventual gravă sau severă) a capacităţii de procreere este foarte
probabil anterioară datei de concepţie;
- toate celelalte concluzii nu au valabilitate decât în cazul recoltărilor supravegheate
în vederea spermogramei.

2
 EXPERTIZA CAPACITĂŢII SEXUALE LA FEMEI
Expertiza este cerută în procesele civile – filiaţie de mamă, în divorţ, şi penale, - furtul de
copii, viol, avort, căsătorie înainte de 18 ani – certificat prenupţial. O femeie normal
dezvoltată şi săsătoasă trebuie să aibă următoarele:
- capacitatea de coabitare (potentia couendi);
- capacitatea de procreere (potentia generandi);
- capacitatea de a suporta o sarcină (potentia gestandi);
- capacitatea de a naşte pe căi naturale (potentia perturiendi)
Capacitate de coabitare
Se referă la posibilitatea femeii de a fi copulată pe cale vaginală, ceea ce presupune
dezvoltarea anatomică a unui vagin normal şi permiabil. Impotenţa de acest fel o întâlnim
în malformaţiile ale vaginului, lipsa congenitală a vaginului, atrezia orificiului vaginal
axtern, vagin septat sau în hernii de dimensiuni mai mari, cistorectocel voluminos, tumori
vulvo-vaginale, infantilism genital.
Prezenţa unei dezvoltări normale anatomice a organelor genitale externe în care
capacitatea de coabitare poate fi modificată temporar sau definitiv se pot întâlni în
tulburări funcţionale ale vagismului, urmare a contracturii spasmodice a musculaturii
pelvigenitale la atingerea vulvei făcând imposibil raportul sexual. Dispareunie sunt toate
tulburările funcţionale ale dinamicii coitului vaginal în care se includ vaginismul,
frigiditatea, stări hipoplazice ale vaginului, distrofii ale mucoasei vaginale, rpcese
inflamatorii.
Capacitatea de procreare
Începe odată cu instalarea maturităţii sexuale (13-16 până când ovulaţia încetează 40-50
ani). Aceasta capacitate este condiţionată de starea de sănătate a femeii, de ovare în
funcţiune şi de permiabilitatea trompelor uterine, menarha. Anomalii de dezvoltare,
schimbările de poziţie ale uterului, procese inflamatorii (anexite gonococice bilaterale,
tumorile şi formaţiunile chistice ovariene), integritatea funcţiei ovariene, integritate
acăilor genitale interne şi permiabiliatea acestora, unele afecţiuni generale grave sau
toxice pot compromite această capacitate – sterilitate. Orice tulburare ale funcţiei
ovariene de natura endocrină sau inflamatorie, procese inflamatorii cronice ale anexelor
impiedică liberul acces al spermatozoizilor către ovul, fecundarea prin lipsa ovulaţiei.
Capacitate de a nida şi a duce o sarcină până la termen
Depinde de integritatea endometrului, bună funcţionare a corpului galben, capacitate de
nidare a oului. Poate fi compromisă de malformaţii congenitale, procese inflamatorii,
afecţiuni generale, intoxicaţii, cauze genetice ce pot duce la moartea intrauterină a fătului
şi care se indentifică cu cele ale avortului spontan.
Capacitatea de a naştze la termen pe căi naturale
Este condiţionată de contracţii uterine normale şi căi permiabile (utero-cervico-vaginale)
care să permită coborârea, avansarea şi expulsia fătului. Anomaliile ale bazinului osos, a
căilor utero-cervico-vaginale pot împiedica naşterea normală. Naşterea se face prin
operaţie cezariană.