82 Arina Oana Antoce

4. AMBALAREA VINURILOR

4.1. NECESITATEA ŞI BENEFICIILE AMBALĂRII

Micul producător de vinuri din Ńara noastră se găseşte, în

fiecare an, în faŃa unei probleme dificile. Pe de o parte, dificultăŃile
de natură economică şi lipsa unei dotări adecvate îl împing către
vânzarea vinului său în vrac, unui agent economic mai puternic. Pe
de altă parte, această „soluŃie” îi aduce venituri minime, care nu
permit dezvoltarea ulterioară.
Cu toate acestea, în condiŃiile în care cantitatea de vin
obŃinută depăşeşte anumite valori, precum şi în condiŃiile
asociaŃiilor formate din mai mulŃi producători individuali, se
creează premisele pentru trecerea la vânzarea vinului sub formă
îmbuteliată, care are avantaje clare, între care se pot menŃiona
pătrunderea pe piaŃa organizată şi crearea unei imagini proprii
(eventual înregistrarea unei mărci de vin), cu beneficii de natură
comercială care se traduc în obŃinerea de preŃuri mai bune şi
creşterea profitului. Subliniem încă o dată, deşi lucrul este clar ca
lumina zilei, că simpla îmbuteliere a vinului, în sine, nu poate
aduce toate aceste beneficii, dacă vinul respectiv nu este competitiv
din punct de vedere al calităŃii. Din acest motiv, aşa cum
îmbutelierea îşi are importanŃa ei, în întreaga sa activitate micul
producător trebuie să urmărească prin toate mijloacele asigurarea
calităŃii vinului.

4.1.1. ROLURILE AMBALAJULUI

Orice ambalaj îndeplineşte simultan mai multe funcŃii, după

cum urmează:

delimitează, păstrează şi protejează vinul

prin formă, culoare etc. promovează produsul şi atrage
atenŃia consumatorului

serveşte ca mijloc de transmitere de informaŃii şi
protecŃie a consumatorului.
 CondiŃionarea, ambalarea şi etichetarea vinurilor 83
În afara acestor ambalaje în care se păstrează vinul şi care
intră în direct contact cu el, mai putem întâlni ambalajele de
protecŃie, cum ar fi hârtie, împletituri de paie sau nuiele de orice fel,
cartoane şi casete utilizate pentru transportul unuia sau mai
multor recipiente şi/sau pentru prezentarea acestora în vederea
vânzării către consumatorul final.

4.2. MATERIALE PENTRU AMBALAREA ŞI

COMERCIALIZAREA VINULUI

4.2.1. RECIPIENTE PROPRIU-ZISE

Buteliile din sticlă. Butelia din sticlă este cel mai cunoscut şi
totodată cel mai apreciat ambalaj pentru vin. Se estimează că peste
50% din toate produsele lichide din lume sunt ambalate în
recipienŃi din sticlă. Avantajele evidente care au condus la această
stare de fapt sunt următoarele:
- sticla este inertă din punct de vedere chimic şi impermeabilă
pentru gaze şi lichide, igienică, uşor de spălat şi reciclabilă;
- nu are gust sau miros – în fapt, protejează în mod
excepŃional gustul şi mirosul produsului.
- sticla este un material ce poate fi colorat cu uşurinŃă,
prelucrat în diverse forme, rezistent la presiunea anumitor produse
cum sunt vinurile spumante;
- sticla este un material ieftin, folosit de foarte multă vreme –
şi deci bine cunoscut şi caracterizat, şi care se poate recicla în mod
repetat; reciclarea este însă eficientă numai în cazul recipientelor de
formă şi culoare standard, care se pot colecta în mod organizat.
Ca dezavantaje se pot cita fragilitatea, care conduce la
pierderi importante, precum şi greutatea mare, ce stânjeneşte
transportul şi manipularea. Un alt dezavantaj este acela că, odată
deschis un recipient din sticlă, vinul trebuie consumat în decurs de
o zi, deoarece altfel îşi pierde din calităŃi prin oxidare. Din acest
motiv, pentru vinurile vândute în cantităŃi mai mari se preferă
recipiente de tipul bag-in-box-ului.
Sticla este obligatorie la îmbutelierea vinurilor DOC.
84 Arina Oana Antoce
Presupunând că s-a luat decizia îmbutelierii vinului în butelii
de sticlă, producătorul trebuie să aleagă buteliile potrivite fiecărui
vin în parte. După cum se cunoaşte, există o mare varietate de
butelii de sticlă; dar practica a dus la conturarea unor reguli şi în
acest domeniu.
Astfel, există în primul rând butelii mai puŃin rezistente (cu
pereŃi mai subŃiri şi fundul plat sau aproape plat), şi butelii mai
grele, cu rezistenŃă sporită. Cele din prima categorie prezintă un
pericol mai mare de spargere în momentul dopuirii, sau pe
parcursul manipulărilor ulterioare, şi sunt mai puŃin indicate
pentru ambalarea vinurilor care urmează să fie păstrate o perioadă
mai mare. Un vin deosebit nu se va ambala în butelii uşoare sau de
calitate îndoielnică, aşa cum un vin roşu nu se va ambala în butelii
din sticlă transparentă.
În anumite regiuni tradiŃia a impus utilizarea unei anumite
forme de sticlă sau culori (Fig. 12). Colorarea unei sticle se poate
realiza prin încorporarea unui pigment anorganic în procesul de
fabricaŃie al sticlei. O alternativă de colorare este învelirea
recipientului din sticlă cu un strat exterior colorat, fapt care permite
obŃinerea unei game mai variate de culori. Culoarea recipientului
poate influenŃa foarte mult alegerea consumatorului, dar poate avea
influenŃă şi asupra calităŃii vinurilor. De exemplu, sticla albă
permite trecerea radiaŃiilor ultraviolete, care pot afecta calitatea, în
special a vinurilor albe, care, în mod tradiŃional sunt îmbuteliate în
recipienŃi din astfel de sticlă.

Fig. 12. Diverse modele de butelii din sticlă.

Forma gâtului sticlei depinde mult de tipul de închidere

utilizat. Sunt, de asemenea disponibile recipiente de sticlă de
capacităŃi diferite, care permit înălŃimi de umplere diferite.
 CondiŃionarea, ambalarea şi etichetarea vinurilor 85

Buteliile din materiale plastice. Permise încă în Ńara noastră

la îmbutelierea vinurilor de consum curent, recipientele din material
plastic (polietilenă – PE sau polietilena tereftalat – PET) au
dezavantajul că sunt poluante, au inerŃie chimică insuficientă (PE),
sunt permeabile pentru oxigen şi nici nu permit folosirea dopurilor
din plută. De aceea, nu se recomandă pentru un vin care urmează
să fie consumat mai târziu de 6 luni de la îmbuteliere.

Cutiile de carton placat cu straturi de polietilenă şi aluminiu

sunt folosite uneori pentru vinuri de masă sau chiar superioare,
având avantajul for-
a) b) mei paralelipipedice
(“tetra-pack”) care
uşurează transportul
şi depozitarea (Fig.
13 - a şi Fig. 14). Un
astfel de ambalaj este
cel produs în S.U.A.
sub denumirea co-
mercială de “Tetra
Prisma”, cu volumul
Fig. 13. Ambalaje de tip Tetra Pak de 500 ml (Fig. 13-b).
(a) şi Tetra Prisma (b) Containerul Tetra
Prisma este rezistent
la spargere şi are un capac filetat care arată dacă recipientul a mai
fost deschis sau nu, iar odată deschis permite reînchiderea etanşă.
Astfel de recipiente se pot realiza şi din hârtie reciclată.

Fig. 14. Vinuri ambalate la Tetra Pak în rafturile unui supermarket

86 Arina Oana Antoce
“Bag-in-box” (Fig. 15) este denumirea în limba engleză a unui
mijloc mai nou de ambalare a vinurilor, apărut în jurul anului 1970
şi răspândit mai ales după 1990. Este vorba de o pungă etanşă care
se “strânge”, se contractă, pe măsură ce se consumă vinul din
interior. Această pungă este protejată la exterior de o cutie solidă de
carton, prevăzută cu un mâner. Ambalajul este completat de un
robinet prin care se poate scoate din pungă cantitatea dorită de vin.
Avantajul clar al acestui ambalaj este că vinul nu trebuie consumat
tot odată, cantitatea rămasă fiind protejată de contactul cu aerul şi,
astfel, de efectul dăunător al oxigenului. Alte avantaje ar fi
greutatea redusă şi faptul că nu este fragil, ca sticla. Un astfel de
“bag-in-box” poate conŃine trei sau patru litri de vin, şi este potrivit
pentru o petrecere, sau pentru un consumator care doreşte să
cumpere o cantitate mai mare de vin, pe care s-o consume apoi
după dorinŃă, în timp, fără ca vinul să se deprecieze prin oxidare.
Trebuie avut însă grijă ca vinul să nu fie totuşi păstrat în aceste
condiŃii foarte mult timp; fiind vorba, în general, de vinuri tinere, de
calitate medie, acestea se pot deprecia în câteva luni, din alte cauze
decât contactul cu aerul. De obicei pentru vinul ambalat în acest fel
se prevede o anumită perioadă de garanŃie, indicată pe etichetă.

a)

b)

Fig. 15. Ambalaje de tip Bag-in

box: a) interior; b) exterior
 CondiŃionarea, ambalarea şi etichetarea vinurilor 87

Cutiile metalice, folosite mai mult pentru sucuri, băuturi

carbogazoase şi bere, servesc uneori la ambalarea vinului. Pot fi
confecŃionate din oŃel, oŃel acoperit electrolitic cu un strat de cositor,
sau aluminiu. Ca şi cutiile de carton şi ambalajele “bag-in-box”,
cutiile metalice se folosesc în general pentru vinuri de consum
curent, care nu urmează a fi depozitate sau păstrate multă vreme.

4.2.2. MATERIALE ŞI SISTEME DESTINATE ÎNCHIDERII

RECIPIENTELOR

Dopurile de plută
Dopurile folosite la închiderea sticlelor au şi ele o mare
importanŃă pentru sănătatea vinului. În mod tradiŃional, dar şi
datorită proprietăŃilor optime pentru necesităŃile vinului, dopurile
de plută sunt cel mai des folosite în prezent la închiderea buteliilor
din sticlă.
Pluta este recoltată în exclusivitate din stejarul de plută,
Quercus suber L., cultivat cu predilecŃie în regiunile mediteraneene,
unde întâlneşte condiŃiile necesare pentru producerea unei scoarŃe
de calitate. Pluta se foloseşte la fabricarea unei game largi de
produse, de la materiale de construcŃie la garnituri, dar în special
pentru obŃinere de dopuri pentru vinurile de calitate superioară.
ProprietăŃile fizico-chimice ale plutei o recomandă ca un
material ideal pentru închiderea sticlelor. Aceste proprietăŃi includ
compresibilitatea, rezilienŃa, inerŃia chimică, impermeabilitatea
pentru lichide şi un coeficient ridicat de frecare. Pluta este unul
dintre puŃinele materiale, fie ele naturale sau sintetice, care au
rezistenŃă apreciabilă la comprimare laterală, revenind imediat după
comprimare la 85% şi în câteva ore la 98% din dimensiunile
originale.
Motivul pentru care pluta este atât de apreciată are la bază
percepŃia consumatorilor şi specialiştilor care consideră că:
- aduce un plus de imagine vinului, prin crearea unei
atmosfere romantice, generând senzaŃia de tradiŃional şi în acelaşi
timp de elegant şi sofisticat;
88 Arina Oana Antoce
- aduce un plus de autenticitate vinului şi de siguranŃă
consumatorului, prin posibilitatea de imprimare pe dop a
numelui/mărcii producătorului sau anului de producŃie;
- împiedică intrarea în sticlă a aerului, prevenind degradarea
vinului, însă facilitează dezvoltarea buchetului de învechire;
- se poate folosi pentru resigilarea unui recipient deschis;
- ne poate spune multe despre vinul din recipient, odată ce
dopul a fost extras şi examinat.
Pluta este în general rezistentă la degradările microbiologice
din cauza hidrofobicităŃii sale (respingerii apei) şi conŃinutului
foarte redus de apă şi nutrienŃi. Există însă posibilitatea de
dezvoltare a microorganismelor pe dopuri datorită nutrienŃilor aduşi
de praf sau vinului intrat în porii plutei. Ca urmare a dezvoltării
microorganismelor în interiorul porilor, în unele dopuri de plută
poate să apară un compus numit TCA (2,4,6 tricloranisol), care,
odată ajuns în vin, cauzează aşa numitul “defect de dop”, cedând
vinului un gust şi un miros specific de mucegai şi de pământ, care
poate face neconsumabil un vin altfel bun.
Dacă dopul nu este în permanent contact cu vinul el se usucă
şi se contractă, ceea ce afectează uneori etanşeitatea închiderii. Din
acest motiv, sticlele îmbuteliate trebuie să se păstreze într-o poziŃie
care să permită contactul permanent cu vinul. Chiar şi aşa, după o
perioadă mai mare de timp (25-30 de ani), ca urmare a pierderii
gazului din porii plutei, dopurile îşi pierd din proprietăŃi şi trebuie
înlocuite.
În ciuda părerii generale că dopurile de plută ajută în procesul
de învechire a vinurilor, un cercetător american (Singleton) estima
încă din 1976 că oxigenul pătrunde în sticlele astupate cu dopuri de
plută cu o viteză de aproximativ 0,1 ml oxigen/l/an, cantitate care
este însă insuficientă pentru a influenŃa procesul de învechire la
sticlă.

Cum alegem un dop de calitate?

Un studiu bazat pe chestionarea unui grup de consumatori de
vin şi angajaŃi ai restaurantelor din SUA, realizat de Cork Associates,
Portocork America şi Cork Supply, USA, a evaluat preferinŃele şi
reacŃiile acestora faŃă de dopurile de plută folosite la vin.
Marea majoritate a celor chestionaŃi au afirmat că rolul
principal al dopurilor este pur şi simplu acela de a astupa sticlele,
încât conŃinutul acestora să nu curgă. Unii consumatori, şi în
special personalul restaurantelor, au considerat că dopurile din
 CondiŃionarea, ambalarea şi etichetarea vinurilor 89
plută naturală au menirea de a permite schimbul unei cantităŃi
suficiente de oxigen între mediu şi vin, facilitând astfel procesul de
învechire. De asemenea, foarte mulŃi au apreciat că dopurile sunt o
componentă tradiŃională, care completează atmosfera romantică şi
elevată creată de consumarea unui vin. Mai mult, majoritatea şi-au
bazat alegerea pe senzaŃia tactilă pe care o conferă un astfel de dop,
sunetul pe care-l produce la deschidere şi aspectul general al
dopului.
Dintre calităŃile cele mai
apreciate de consumatori la un dop,
au fost acelea privind caracteristicile
legate de extracŃia din sticlă. Au fost
preferate dopurile puŃin umede, uşor
de scos din sticlă, flexibile, care sunt
suficient de etanşe pentru a crea
sunetul caracteristic la destupare,
care nu se rup sau sfărâmă (Fig. 16).
ToŃi cei intervievaŃi au considerat că Fig. 16. Ruperea dopului creează
dopurile lungi sunt de mai bună neplăceri consumatorului.
calitate decât cele scurte, dar nu
foarte lungi încât tirbuşonul să nu ajungă la capătul lui şi dopul să
se rupă în timpul extracŃiei. Foarte apreciată a fost prezenŃa textelor
şi mărcilor imprimate pe dop şi culoarea cât mai deschisă a
dopurilor, care este asociată cu o mai bună calitate a materialului.
ToŃi cei chestionaŃi au fost de acord că un dop bun trebuie să aibă
proprietatea de a absorbi o anumită cantitate de vin, fapt care
permite o mai bună apreciere olfactivă în cazul practicii de “mirosire
a dopului”; pentru aceasta ei au pus accent pe porozitatea dopului.
Alte preferinŃe des menŃionate au
fost: dopuri din plută naturală,
nesintetice, cu lungime medie
spre mare, culoare mai deschisă,
acoperite cu ceară sau alte cu
materiale alunecoase care faci-
litează scoaterea din sticlă,
porozitate bună, dar nu prea
ridicată.
Dopurile pot fi inscripŃionate
cu mărci indicând producătorul,
crama, tipul de vin sau anul de
recoltă (Fig. 17). Dopurile pot fi
acoperite cu parafină, silicon sau
Fig. 17. InscripŃionarea dopurilor cu ambele materiale. Parafina are
este apreciată de către consumatori.
90 Arina Oana Antoce
rolul de a nu permite accesul vinului în interiorul dopului şi nici
intrarea în vin a apei sau a altor substanŃe din dop, provenite de la
tratarea dopului. Cum însă parafina îngreunează extracŃia dopului,
stratul de parafină se poate acoperi şi cu un strat de silicon.
Singurul caz în care nu se poate folosi siliconul este pentru vinurile
efervescente, deoarece interferează cu perlarea.
De asemenea, producătorii pot colora suprafaŃa externă a
dopurilor la cererea beneficiarului. De exemplu, unele vinuri
franŃuzeşti folosesc în mod tradiŃional dopuri cu o uşoară tentă de
roz.
În funcŃie de prezenŃa şi mărimea lenticelelor, fisurilor şi a
altor defecte structurale, dopurile se clasifică în mai multe categorii
de calitate (fig. 18):

calitatea A calitatea B calitatea C

Fig. 18. Clasificarea dopurilor după calitate

- calitatea A – dopurile cu cel mai bun aspect: suprafeŃe netede, fără

defecte vizibile sau puŃine defecte foarte mici, după cum urmează:
• fără goluri şi pori mai mari de 2 mm
• fără fisuri care pornesc de la capetele dopului în procent mai
mare de 11% din lungimea dopului
• fisurile trebuie să fie înguste, nedeschise, să nu se afle în
poziŃie orizontală
• se acceptă câteva lenticele înguste şi puŃin adânci, dacă nu
sunt pline cu praf sau alte particule.
- calitatea B – dopurile cu bun aspect vizual, cu câteva defecte
majore, dar care afectează numai aspectul nu şi funcŃionalitatea,
după cum urmează:
• fără goluri şi pori mai mari de 5 mm
• fără fisuri care pornesc de la capetele dopului în procent mai
mare de 18% din lungimea dopului şi fisuri în corpul dopului
care depăşesc 25% din lungimea dopului.
 CondiŃionarea, ambalarea şi etichetarea vinurilor 91
• Fisurile şi lenticelele trebuie să fie înguste şi să nu se
deschidă prin îndoirea dopului
• se acceptă câteva lenticele înguste şi puŃin adânci, chiar şi la
capete, dacă nu sunt pline cu praf sau alte particule.
- calitatea C – dopurile cu aspect vizual mediu, cu mici defecte
superficiale, după cum urmează:
• fisuri la capetele şi în corpul dopului până la un maxim de
55% din lungimea dopului
• fisurile şi lenticelele se pot deschide prin îndoirea dopului
• se acceptă mulŃi pori, cu condiŃia ca ei să nu fie continui, să
creeze canale.
Dopurile de calitate mai redusă sunt supuse unui proces de
colmatare a golurilor cu rumeguş de plută şi adeziv, care le
îmbunătăŃeşte nu numai capacitatea de etanşeizare, dar şi aspectul,
suprafaŃa devenind mai uniformă.
Există mai multe variante de dopuri de
plută. De exemplu, la nevoie, muchiile
dopurilor se pot teşi la 45°, pentru a permite
reintroducerea în sticlă după destupare. Astfel
de dopuri au de regulă şi un cap de plastic,
pentru a permite o mai bună prindere a
dopului în mână. Acest tip de dop se numeşte
“T-cork” – dop în formă de T. (Fig. 19). Aceste
dopuri nu se recomandă însă la îmbutelierea
Fig. 19. Dop “T-cork” vinurilor destinate învechirii.

Dopurile aglomerate (Fig. 20) sunt

Fig. 20. Dopuri aglomerate
obŃinute prin extrudarea prin matriŃe
tubulare lungi a unui amestec alcătuit din
particule de plută şi un adeziv, cum ar fi
de exemplu poliuretanul. Diametrul
dopurile aglomerate este puŃin mai mic
decât cel al dopurilor de plută, pentru a
compensa mai mica compresibilitate a
dopurilor aglomerate. Acestea se folosesc
foarte mult pentru închiderea buteliilor cu
vinuri de masă. Unele astfel de dopuri au
lipite la capete rondele din plută, astfel
încât în contact cu vinul să intre doar
pluta naturală.
92 Arina Oana Antoce
O altă alternativă la dopul de plută este dopul hibrid. De
exemplu, dopurile Altec sunt o combinaŃie de rumeguş de plută şi
un polimer sintetic, lipite cu ajutorul unui adeziv de poliuretan.
Deoarece aceste dopuri nu mai prezintă pericolul de uscare,
buteliile cu vin pot fi depozitate şi în poziŃie verticală.
În afară de acestea mai
întâlnim pe piaŃă dopuri produse
în întregime din polimeri
sintetici extrudaŃi (Fig. 21.), care
au, de multe ori, proprietăŃi
similare sau chiar mai bune decât
dopurile naturale. Primele dopuri
de plastic erau din polietilenă, Fig. 21. Exemple de dopuri din
care însă aveau dezavantajul că polimeri sintetici extrudaŃi.
nu permiteau trecerea oxigenului, lucru inacceptabil pentru vinurile
de calitate stocate un timp mai îndelungat. În prezent, majoritatea
dopurilor sintetice se bazează pe un copolimer de etilenă şi acetat
de vinil. Astfel de dopuri sunt dopurile NeoKorc produse în SUA sau
Nucork din Australia. Succesul lor este însă limitat, deocamdată, la
anumite pieŃe sau anumite tipuri de vinuri.

Dopurile metalice filetate

Din cauza numărului relativ mare de defecte ale vinurilor
cauzate de dopurile de plută, au fost propuse şi alte tipuri de
închidere, ca alternativă la dopuri. Majoritatea studiilor arată că
aproximativ 5% din vinurile cu dopuri de plută sunt afectate de
defectul de dop. TCA-ul este un compus care se detectează
organoleptic în concentraŃii incredibil de mici, cum ar fi o picătură
dizolvată în 50.000 de litri de apă. Acest fapt face ca imaginea unui
vin bine lucrat să fie totuşi afectată de acest defect, care este uşor
perceput şi înŃeles de specialişti, dar care este asociat de mulŃi
consumatori cu o igienă slabă în cramă sau cu o tehnologie de
producŃie de slabă calitate.
Dopul metalic filetat este o bună alternativă, folosită cu succes
la alte produse, dar care nu prea se asociază cu vinul, nefăcând
parte din estetica tradiŃional acceptată. Stratul de teflon cu care
este căptuşit un dop filetat, şi care intră în contact cu vinul este un
material inert, care protejează bine vinul, permiŃând o învechire mai
lentă, dar mai uniformă a vinului. Chiar dacă nu permite intrarea
oxigenului din exterior în sticlă, studiile arată că în spaŃiul rămas
gol există suficient oxigen pentru a permite realizarea reacŃiilor care
conduc la formarea buchetului de învechire a vinului. De asemenea,
 CondiŃionarea, ambalarea şi etichetarea vinurilor 93
dioxidul de sulf şi acidul ascorbic adăugat se păstrează mai mult
timp în buteliile cu dopuri etanşe.
În 2003, la târgul Vinexpo Trade Fair de la Bordeaux, a fost
realizată o degustare a unor vinuri îmbuteliate în recipiente la care
s-au folosit atât metode de închidere tradiŃionale, cu dop de plută,
cât şi metode alternative. Un juriu alcătuit din peste 50 de
specialişti internaŃionali a avut posibilitatea să compare vinurile din
sticle cu diverse tipuri de închidere, fără să vadă modalitatea de
închidere folosită pentru fiecare sticlă în parte. Rezultatele testării a
49 de vinuri au arătat că preferinŃele juriului, atât la vinurile albe,
cât şi la cele roşii, au fost îndreptate către buteliile cu vinuri închise
cu dopuri “alternative”, inclusiv sintetice sau filetate.
Există două tipuri principale de dopuri filetate – clasicul
“Rolled On Pilfer Proof” şi mai noul “Torqued On Pilfer Proof”, la care
partea filetată nu mai iese în afară în relief, şi nu mai arată chiar ca
un dop metalic filetat (Fig. 22).

Fig. 22. Dopuri metalice

filetate tip Pilfer-Proof

Dopurile filetate au şi avantajul de a fi uşor de deschis, fără să

necesite tirbuşoane sau alte unelte. Ele permit, de asemenea,
reînchiderea uşoară a recipientului.
Partea externă a unui dop filetat este turnată dintr-un metal
necorodant, de exemplu un aliaj de aluminiu, sau din polietilenă
expandată. Pentru a deschide un dop filetat, bridele metalice care
separă partea de sus a dopului de cea de pe gâtul sticlei trebuie
rupte. În acest fel, consumatorul îşi poate da cu uşurinŃă seama
dacă butelia a fost intactă sau nu.
Un dezavantaj este însă acela că, deşi dopurile filetate sunt
mai ieftine ca dopurile de plută, buteliile din sticlă cu filet,
comandate special pentru aceste dopuri, sunt mai scumpe decât
94 Arina Oana Antoce
cele standard. Mai mult, aplicarea unor astfel de sisteme de
închidere presupune şi achiziŃionarea unor maşini de dopuit
corespunzătoare.
Există şi alte dopuri cu închidere filetată (Z-cork, Vino-Lok etc.)
pentru care există brevete de invenŃie.

Alte tipuri de dopuri

Alte alternative, mai puŃin utilizate în prezent sunt dopurile
din polietilenă, care prezintă dezavantajele menŃionate mai sus
pentru recipientele din plastic. La închiderea sticlelor cu vin se mai
utilizează şi capsule metalice, asemănătoare cu cele de la bere sau
sucuri de fructe.

4.2.3. CAPIŞOANE
Atât pentru înfrumuseŃarea sticlei, cât şi pentru protecŃia
gâtului sticlei şi a dopului, se folosesc capişoane (Fig. 23). Unele
dintre acestea sunt confecŃionate din plastic mai gros, şi se introduc
forŃat peste gâtul sticlei. Altele sunt confecŃionate din plastic subŃire,
termocontractibil, şi se strâng perfect pe gâtul sticlei în momentul
când sunt supuse acŃiunii căldurii (aplicată cu ajutorul aerului cald
sau cu apă fierbinte).

Fig. 23. Capişoane

din material plastic
pentru protejarea
dopului şi gâtului
buteliilor din sticlă.

4.2.4. AMBALAJE EXTERIOARE

După etichetare, sticlele se pot împacheta în cartoane de câte
2, 3, 6, 12 sau 24 de butelii sau în alte ambalaje care pun în
valoare creativitatea producătorului (Fig. 24), putând juca un rol
important în individualizarea vinului respectiv pe piaŃa tot mai
competitivă şi mai aglomerată.
 CondiŃionarea, ambalarea şi etichetarea vinurilor 95

Fig. 24. Ambalaje decorative pentru vinuri

4.3. TEHNICI DE ÎMBUTELIERE

4.3.1. ÎMBUTELIEREA AUTOMATIZATĂ

Deoarece puŃini dintre micii producători îşi pot permite în

prezent achiziŃionarea unor linii complete de echipamente de
îmbuteliere si etichetare, nu vom insista foarte mult asupra
aspectelor tehnice ale îmbutelierii mecanizate şi ale maşinilor
întâlnite în cadrul unei linii de îmbuteliere. Cu toate acestea, orice
podgorean care doreşte să-şi vadă vinul îmbuteliat, sub marca
proprie, în condiŃii de înaltă calitate, are în prezent posibilitatea de
a se adresa unor întreprinderi sau crame mai mari, care dispun de
linii performante de îmbuteliere şi care, contra cost, pot să presteze
astfel de servicii. Producătorul trebuie însă să ştie ce să ceară
îmbuteliatorului şi să-i pună la dispoziŃie odată cu materia primă
(vinul de îmbuteliat) şi materialele de ambalaj pe care le doreşte
(recipiente, dopuri, etichete). În cele ce urmează vom trece, totuşi, în
revistă principalele aspecte legate de liniile de îmbuteliere moderne.
96 Arina Oana Antoce
Încăperea destinată îmbutelierii trebuie să fie igienică,
lipsită de praf, şi adesea are o presiune a aerului menŃinută la o
valoare mai mare decât cea atmosferică, pentru a evita pătrunderea
prafului şi microorganismelor din exterior. SuprafaŃa pereŃilor şi a
pardoselilor este, de obicei, placată cu plăci ceramice, lucru care
uşurează spălarea şi igienizarea zilnică. Încăperea trebuie să
permită accesul personalului şi transportul materialelor, dar, în
acelaşi timp, sunt necesare măsuri de limitare a traficului
neesenŃial şi reducere a riscurilor de contaminare.
Spălarea / clătirea buteliilor. Chiar dacă sunt noi, buteliile
sosite în paleŃi sunt, uneori, contaminate cu praf şi fibre. Acestea
trebuie îndepărtate printr-o operaŃie de clătire, care în cazul unei
linii automatizate se execută la începutul liniei, pe o porŃiune în
care sticlele sunt răsturnate cu gâtul în jos, iar în interiorul lor se
direcŃionează un jet puternic de apă. În cazul sticlelor refolosite,
acestea trebuie mai întâi spălate bine, clătite şi igienizate, fie cu
soluŃie de dioxid de sulf, fie cu soluŃii de peracetat (care generează
peroxid), fir cu ozon. Există maşini complet automatizate şi pentru
spălarea şi igienizarea sticlelor.
Umplerea buteliilor se execută de către maşinile de umplere,
care preiau sticlele sosite pe o bandă transportoare, le poziŃionează
sub capetele de umplere şi le ridică puŃin, declanşând deschiderea
robinetelor de umplere. Când buteliile sunt pline până la nivelul
stabilit ele sunt coborâte puŃin, iar robinetul de umplere se închide.
Toată operaŃiunea se desfăşoară cu banda transportoare în mişcare,
în mod continuu. Capetele de umplere sunt de obicei reglabile,
putând fi adaptate pentru procesarea unei mari varietăŃi de butelii.
După principiul de funcŃionare dispozitivele de umplere pot fi
de mai multe feluri:
- gravitaŃionale: umplerea buteliei se produce ca urmare
a diferenŃei de nivel dintre lichidul din butelie şi cel aflat în
rezervorul dispozitivului de umplere.
- cu contrapresiune: butelia intră în contact etanş cu
capul de umplere, iar vinul este introdus cu presiune. Aerul din
butelie este comprimat, şi la o anumită valoare a presiunii aerului
se deschide o valvă care permite ieşirea acestuia.
- cu vacuum şi contrapresiune: acestea sunt similare
dispozitivelor cu contrapresiune, dar la începutul operaŃiei de
umplere în sticlă este creat un vacuum care uşurează procesul de
umplere.
 CondiŃionarea, ambalarea şi etichetarea vinurilor 97
Este important ca maşinile de umplere să asigure precizia
necesară pentru ca volumul real să nu fie mai mic decât volumul
nominal ce va fi indicat pe etichetă. În acelaşi timp, nici depăşirea
permanentă a volumului nominal nu este indicată, deoarece
conduce la pierderi inutile.
Dopuirea buteliilor. Şi pentru această operaŃie pe linia de
îmbuteliere sunt prevăzute maşini complet automatizate. Banda
transportoare aduce buteliile în dreptul dispozitivelor de dopuire,
care sunt dotate cu nişte fălci care comprimă dopul de plută până
la un diametru mai mic decât diametrul interior al gâtului sticlei.
Dopul astfel comprimat este împins pe gâtul buteliei, astfel încât
suprafaŃa superioară a dopului să fie la nivel cu suprafaŃa
superioară a gâtului. Dispozitivele de dopuire moderne creează
chiar un vacuum în butelie, astfel încât majoritatea aerului rămas
în sticlă să fie eliminat înainte de introducerea dopului, iar odată
introdus dopul să nu rezulte o creştere a presiunii în butelie. La
unele dispozitive de dopuire fălcile de comprimare a dopurilor sunt
încălzite la 80-90°C, pentru a contribui la distrugerea
microorganismelor şi reducerea riscului de contaminare.
Etichetarea buteliilor. Deşi este o operaŃie separată, pentru
creşterea productivităŃii liniile de îmbuteliere moderne au în
compunere în partea lor finală şi maşini automate de etichetare.
Practic, buteliile dopuite intră în maşina de etichetat şi, pe
parcursul unei rotiri cu 360°C, pe acestea se aplică eticheta şi,
opŃional, contraeticheta şi alte elemente adezive (buline, banderole).
În fine, ca ultimă operaŃie, peste dopul buteliei se aplică o capsulă
sau un capişon de plastic sau din folie metalică, ce poate fi apoi
fixată strâns, prin căldură (în cazul plasticului) sau prin rotire şi
aplicarea de presiune (în cazul foliei metalice). Capsulele şi
capişoanele au atât rol igienic cât şi estetic.
Pregătirea de livrare. Buteliile care părăsesc linia de
îmbuteliere sunt gata de ambalare în cutii de carton sau din lemn,
în folii de plastic sau în paleŃi. De obicei buteliile sunt depozitate o
perioadă în poziŃie verticală, cu dopul în sus; în acest timp, dopul,
care a fost comprimat puternic în timpul operaŃiei de dopuire, se
umflă datorită elasticităŃii proprii, asigurând închiderea etanşă a
buteliei. Ulterior sticlele se pot depozita şi în poziŃie culcată, despre
care se presupune că, prin umezirea dopului, contribuie la
păstrarea proprietăŃilor acestuia; în plus, depozitarea sticlelor în
poziŃie orizontală permite şi identificarea eventualelor butelii care
au fost dopuite necorespunzător sau cu dopuri defecte, şi care
permit scurgerea vinului.
98 Arina Oana Antoce

4.3.2. ÎMBUTELIEREA MANUALĂ

Deşi până acum am insistat pe modalitatea de îmbuteliere la

sediul unor prestatori de servicii, cu echipamente automatizate,
trebuie să precizăm că există şi posibilitatea, pentru loturi mici de
vin, de a se realiza o îmbuteliere manuală, în butelii din sticlă
închise cu dopuri de plută.
Înainte de începerea îmbutelierii se va verifica dacă se
dispune de un număr suficient de butelii şi dopuri, deoarece odată
începută operaŃia trebuie lucrat continuu şi terminat cât mai repede.
Nu este permisă lăsarea butoiului pe jumătate golit de pe o zi pe
alta, până când se procură restul de butelii sau de dopuri necesare;
vinul rămas în butoi va fi cu siguranŃă afectat de contactul cu aerul.

Trebuie acordată mare atenŃie

curăŃeniei buteliilor de sticlă. Chiar
dacă sunt noi, acestea vor fi clătite
cu grijă, preferabil cu apă fierbinte,
şi scurse bine. Uneori se practică şi
o dezinfectare cu soluŃie de dioxid de
sulf. Dacă buteliile sunt spălate cu
detergent, se va avea grijă ca orice
urmă din agentul de spălare să fie
eliminată prin clătiri succesive.
După spălare şi dezinfectare,
buteliile se scurg şi usucă foarte
bine (Fig. 25). Fig. 25. Dispozitiv simplu pentru
scurgerea şi uscarea sticlelor clătite.

Buteliile se umplu cu ajutorul mijloacelor avute la îndemână,

care variază mult, de la instrumente simple până la maşini
avansate. În prezent micul producător are posibilitatea de a
achiziŃiona dispozitive simple, de capacitate mică, aşa cum sunt
cele prezentate în Fig. 26 şi 27.
CondiŃionarea, ambalarea şi etichetarea vinurilor 99

(a)
Fig. 26. Dispozitiv simplu
pentru umplerea
(d)
gravitaŃională. Vinul din
recipientul (a) curge
(c) gravitaŃional în butelia (b),
până când regulatorul (c)
(e) opreşte automat curgerea.
Orice surplus de vin este dirijat
prin tubul de supraumplere (d)
în recipientul (e).
(b)

Fig. 27. Dispozitiv de

umplere cu vacuum, cu
4 capete, cu capacitatea
de 600-800 butelii pe
oră.
100 Arina Oana Antoce

Este preferabil ca vinul să nu curgă de-a lungul pereŃilor

gâtului buteliei, deoarece un gât ud poate afecta negativ contactul
ulterior al dopului cu peretele de sticlă. De aceea se foloseşte o
canulă care pătrunde în butelie până la nivelul “umărului”.
Se va avea grijă ca turnarea vinului în butelie să se facă de aşa
manieră încât să se minimizeze pericolul de oxidare; butelia va fi
uşor înclinată, iar vinul nu trebuie să facă spumă. Se va evita
vărsarea vinului pe pereŃii exteriori ai buteliei; acest lucru conduce
la dificultăŃi suplimentare cu ocazia etichetării, iar vinul vărsat
poate deveni un focar de dezvoltare a microorganismelor
(mucegaiuri), deteriorând rapid aspectul buteliei. Nivelul de umplere
trebuie să asigure un spaŃiu de circa 5 mm de la suprafaŃa vinului
până la dop, spaŃiu necesar în cazul dilatării cauzate de o
temperatură mai ridicată. Unii producători preferă să dopuiască
sticlele una câte una, imediat după umplere; alŃii umplu, spre
exemplu, 16 sau 20 de sticle (o navetă), după care le dopuiesc pe
toate. Trebuie avut grijă, totuşi, ca sticlele umplute să nu stea fără
dop prea mult timp, spre a minimiza oxidarea vinului.
Pentru închiderea buteliilor, în funcŃie de calitatea vinului şi
de posibilităŃile producătorului, se recomandă totuşi folosirea unor
dopuri de plută de cea mai bună calitate. Acestea trebuie să aibă
diametrul cu 6 mm mai mare decât diametrul interior al gâtului
sticlei. Lungimea dopului se decide în funcŃie de durata de păstrare
prevăzută pentru vinul respectiv; cu cât durata de păstrare e mai
mare, şi dopul trebuie să fie mai lung.
Cu ajutorul dispozitivelor sau instalaŃiilor de dopuit se
introduce dopul care închide butelia de sticlă. Câteva exemple de
dispozitive simple de dopuit sunt prezentate în Fig. 28.

Fig. 28. Dispozitive simple pentru realizarea operaŃiei de dopuire.

CondiŃionarea, ambalarea şi etichetarea vinurilor 101

Dopurile se livrează ambalate în pungi de plastic, adesea în

atmosferă protectoare, cu conŃinut de SO2. Din momentul
deschiderii pungilor, însă, trebuie avut grijă să se evite prin toate
mijloacele contaminarea microbiologică a dopurilor. Dopurile
proaspete sunt de obicei suficient de elastice pentru a putea fi
introduse cu uşurinŃă în gâtul buteliilor. Dopurile uscate pot
necesita o înmuiere în apă; în acest caz ele trebuie uscate, totuşi, o
perioadă de timp înainte de utilizare, pentru a nu se “stoarce” apă
în vin ca urmare a comprimării puternice a dopului în momentul
dopuirii. Există şi posibilitatea înmuierii dopurilor într-un cuptor cu
microunde; pentru aceasta dopurile se înmoaie întâi în apă, apoi se
introduc într-o pungă de plastic etanşă, şi se încălzesc în cuptorul
cu microunde. Câteva experimente sunt necesare pentru deciderea
duratei optime de încălzire, spre a evita arderea dopurilor.
După dopuire buteliile se vor păstra obligatoriu în picioare cel
puŃin câteva minute, timp în care dopul, prin elasticitatea sa, se
mulează perfect pe gâtul sticlei asigurând etanşeitatea necesară;
ulterior buteliile se pot stoca şi în poziŃie culcată. Pentru protecŃia
dopului şi pentru a întări securitatea vinului, gâtul sticlei şi partea
superioară a dopului se protejează cu un capişon sau o capsulă
specială sau, uneori, cu un strat de ceară. Exemple de astfel de
capsule şi capişoane sunt prezentate în Fig. 23. Unele sunt din
plastic mai gros, şi se introduc forŃat peste gâtul sticlei; altele sunt
din plastic subŃire, termoretractabil, şi se strâng perfect pe gâtul
sticlei dacă sunt supuse acŃiunii căldurii (cu aer cald sau prin
introducere în apă fierbinte).
În fine, buteliile pline şi dopuite se etichetează. Se pot folosi
etichete artizanale, chiar realizate în casă cu ajutorul unui
computer şi imprimate pe hârtie lucioasă, mai rezistentă la apă,
care lipesc pe sticle cu ajutorul unor adezivi obişnuiŃi; sau se pot
folosi etichete autoadezive, comandate unui producător specializat.
Buteliile cu vin se stochează în spaŃiile special destinate
acestui scop, în ordine, respectând unele reguli. În general, vinurile
albe se aşează în spaŃiile de jos, iar cele roşii deasupra. Vinurile
destinate păstrării o perioadă mai îndelungată se depozitează în
spatele încăperii, iar cele care se vor consuma mai repede, în
apropierea intrării. Localizarea fiecărui lot va fi înregistrată clar
într-un registru de pivniŃă.
102 Arina Oana Antoce

4.3.4. LUCRĂRI DE TESTARE ŞI CONTROL EFECTUATE ÎNAINTE,

ÎN TIMPUL ŞI DUPĂ ÎMBUTELIEREA VINURILOR

Înainte de a se trece la îmbutelierea vinului se verifică – prin

degustare şi prin analize chimice – dacă acesta este limpede,
sănătos şi are caracteristicile dorite, în funcŃie de categoria în care
se încadrează şi de obiectivele urmărite de producător.
Analizele chimice minimale au în vedere concentraŃia alcoolică,
aciditatea totală şi volatilă, conŃinutul de SO2 liber şi total,
concentraŃiile de proteine, cupru şi fier, precum şi încărcătura
microbiologică (drojdii şi bacterii). În funcŃie de rezultatele analizelor
se iau măsurile cuvenite, putându-se decide efectuarea unor
tratamente şi îngrijiri suplimentare.
Odată stabilit că vinul este sănătos şi îndeplineşte condiŃiile
prevăzute, trebuie luate toate precauŃiile pentru ca aceste
proprietăŃi să nu fie afectate tocmai în timpul operaŃiei de
îmbuteliere. Practic, în funcŃie de cerinŃele clienŃilor sau ale pieŃei,
dar şi în funcŃie de obiectivele producătorului şi de factorii de cost,
trebuie hotărât gradul de “curăŃenie” al operaŃiei de îmbuteliere.
Desigur că o îmbuteliere “sterilă” este cea mai de dorit, dar în
acelaşi timp este şi cea mai costisitoare şi mai greu de realizat. În
aceste condiŃii, producătorul trebuie să încerce cel puŃin o reducere
cât mai puternică a riscurilor de contaminare în timpul îmbutelierii.
Acest lucru poate presupune operaŃii de filtrare sterilizantă,
intercalarea unor operaŃii de pasteurizare, etc.
Oricum, înainte de îmbuteliere vinul trebuie supus unei filtrări
finale, de obicei folosind filtre cu plăci sau cu membrane. AtenŃie la
întregul lanŃ tehnologic: filtrele, pompele, furtunurile, recipientele
trebuie bine spălate şi dezinfectate înainte de utilizare.
Sticlele, chiar dacă sunt noi, trebuie spălate, sau măcar clătite
şi scurse bine de apă. Sticlele refolosite trebuie spălate bine şi
dezinfectate.
Desigur că la micii producători nu vom întâlni prea des linii
moderne de îmbuteliere – deoarece acestea nu se justifică la
producŃii relativ mici. Mai degrabă vom întâlni maşini de capacitate
redusă sau medie, adesea specializate pe anumite operaŃii –
umplere, dopuire, etichetare. Un dezavantaj evident al lipsei
automatizării este necesitatea unui personal mai numeros şi a unui
volum de muncă fizică crescut. Un alt dezavantaj este riscul crescut
de contaminare microbiologică, risc ce trebuie combătut prin
CondiŃionarea, ambalarea şi etichetarea vinurilor 103
măsuri ferme de asigurare a igienei spaŃiilor, utilajelor şi
materialelor folosite la îmbuteliere.
După îmbuteliere se recomandă ca un număr de sticle din lot
să fie sacrificate pentru realizarea unor teste minimale de calitate şi
siguranŃă, care au în vedere aspecte microbiologice (număr de
drojdii şi bacterii), analitice (concentraŃia de SO2 liber şi total,
aciditatea, precum şi organoleptice (gust, aromă). Eventualele
deficienŃe constatate trebuie analizate pentru identificarea şi
înlăturarea cauzelor, urmărindu-se menŃinerea la un nivel cât mai
înalt a calităŃii procesului de îmbuteliere.
După etichetare – care face obiectul unui capitol separat al
ghidului – sticlele se ambalează, la rândul lor, în lăzi de lemn sau
cutii de carton, care au rol de protecŃie a sticlelor şi de facilitare a
transportului şi depozitării.
104 Arina Oana Antoce

5. ETICHETAREA VINURILOR

5.1. ASPECTE GENERALE

Aşa cum s-a menŃionat deja de câteva ori, este incontestabil
faptul că şi micul producător de vinuri de la noi are numai de
câştigat dacă reuşeşte, fie şi parŃial, să treacă de la vânzarea vinului
în vrac la vânzarea acestuia în formă îmbuteliată. În cadrul acestui
proces, un rol fundamental îl joacă eticheta de pe sticla de vin.
Eticheta este, pe de o parte, un element obligatoriu pentru
vinurile de calitate, şi face obiectul unor reglementări amănunŃite în
cadrul legislaŃiei în vigoare. Pe de altă parte, eticheta reprezintă un
mijloc aflat la îndemâna producătorului sau comerciantului prin
care acesta îşi poate evidenŃia vinul în cadrul ofertei largi de pe
piaŃă, şi cu ajutorul căruia poate influenŃa alegerea consumatorului
în favoarea sa.
Deşi în vorbirea obişnuită se pomeneşte mereu doar termenul
“etichetă”, pe o sticlă de vin putem întâlni, în realitate, una sau mai
multe elemente aplicate pe sticlă (Fig. 29), cum ar fi: eticheta
principală, contraeticheta, banderola de gât (sigiliul), fluturaşi
descriptivi, buline, capişon (capsulă). Toate aceste elemente pot
purta elemente descriptive şi informative referitoare la vinul
respectiv.
Astfel, conform Regulamentului Consiliului (CE) nr.
1493/1999 privind organizarea comună a pieŃei vitivinicole,
etichetarea reprezintă “ansamblul de menŃiuni, semne, ilustraŃii sau
mărci sau orice altă descriere care caracterizează produsul şi care
apare pe acelaşi recipient, inclusiv pe sistemul de închidere, sau pe
însemnele ataşate recipientului şi pe învelişul existent pe gâtul
sticlelor”.
CondiŃionarea, ambalarea şi etichetarea vinurilor 105

capişon
(capsulă)

bulină

banderolă
de gât
(sigiliu)

etichetă

(pe partea opusă a

sticlei se poate găsi o
contraetichetă)

Fig. 29. Elemente folosite în mod uzual pentru etichetarea buteliilor cu vin.
106 Arina Oana Antoce

Există câteva elemente fundamentale care caracterizează un

vin, şi pe care eticheta trebuie să le comunice, pe cât posibil clar şi
fără echivoc, consumatorului. Aceste elemente sunt cuprinse în
Tabelul 8.

Tabelul 8
Elemente fundamentale care caracterizează un vin şi sunt înscrise pe etichete

- Cine a produs vinul ? - Pe etichetă este de obicei înscris “Produs şi

- Cine a îmbuteliat vinul ?
- Unde a fost produs
vinul ? Unde au fost
produşi strugurii ?
- Ce fel de vin este ?
- Ce struguri au fost
folosiŃi ca materie primă ?
- Când a fost produs
vinul ?
îmbuteliat la…” sau “Produs la ……..”
- Pe etichetă este de obicei înscris “Produs şi
îmbuteliat la…” sau “Îmbuteliat la…”
- Eticheta poate furniza informaŃii referitoare la
locul sau arealul geografic de producere a
strugurilor şi locul de vinificare, inclusiv Ńara de
origine.
- Eticheta dă indicaŃii despre culoarea vinului,
treapta de calitate, conŃinutul de zahăr, tăria
alcoolică etc.
- Multe etichete de vinuri cu denumire de origine
sau cu indicaŃie geografică poartă pe ele denumirea
unui soi de struguri. La sortimentele tradiŃionale,
eticheta poate furniza explicaŃii referitoare la
soiurile utilizate şi proporŃiile lor în cupaj.
- Anul de recoltă este, de obicei, înscris pe etichetă.
De asemenea, se mai poate înscrie data îmbutelierii.

Pentru a veni în sprijinul producătorilor care trebuie să creeze

o etichetă pentru vinul propriu, OrganizaŃia InternaŃională a Viei şi
Vinului (O.I.V.) a elaborat Standardul internaŃional pentru
etichetarea vinurilor şi băuturilor spirtoase de origine vitivinicolă.
Acesta reprezintă o normă recomandată tuturor statelor membre ale
O.I.V. (deci şi României), cu scopul de a promova schimburile
internaŃionale şi de a asigura informarea corectă a consumatorilor.
Majoritatea prevederilor acestui standard sunt incluse în regle-
mentările legale în vigoare din Ńara noastră; există însă şi aspecte pe
care standardul le detaliază la un nivel mai amănunŃit decât o face
legislaŃia. Unele din aceste aspecte sunt prezentate în cele ce
urmează.
CondiŃionarea, ambalarea şi etichetarea vinurilor 107
Tăria alcoolică indicată pe etichetă trebuie să respecte o
anumită precizie. DiferenŃa dintre valoarea de pe etichetă şi
valoarea măsurată trebuie să nu depăşească 0,5% vol. Doar pentru
vinurile destinate învechirii şi pentru unele vinuri “vinificate sub
peliculă”, această toleranŃă se majorează la 0,8% vol.
Volumul nominal indicat pe butelii trebuie respectat, în
limitele anumitor toleranŃe. Practic, în cazul unor măsurători de
verificare, se măsoară volumul real al mai multor butelii, iar media
volumului real al produsului din butelii trebuie să nu fie mai mică
decât volumul nominal indicat pe etichetă. De asemenea, există o
limită a erorii negative maxime tolerate. De exemplu, în cazul unei
butelii de 750 ml sau de 1000 ml standardul fixează abaterea
maximă permisă la 15 ml. Toate măsurătorile se fac la temperatura
de 20°C.

5.2. PREVEDERILE LEGALE ÎN VIGOARE PRIVIND

ETICHETAREA

LegislaŃia românească, armonizată în mare măsură cu cea

europeană, reglementează detaliat cerinŃe legate de etichetarea
vinurilor. Principalele acte normative referitoare la acest domeniu
sunt incluse şi în ghidul de faŃă, în ultima secŃiune. În capitolul
prezent se va face o discuŃie privind prevederile legale fundamentale
legate de etichetarea vinurilor, cuprinse în Legea viei şi vinului nr.
244 din 29 aprilie 2002 în sistemul organizării comune a pieŃei
vitivinicole, şi în special în Hotărârea Guvernului nr. 1134 din 10
octombrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii viei şi vinului nr. 244/2002.
Astfel, Legea nr. 244/2002 stabileşte (Art. 35 şi 36) că toate
vinurile îmbuteliate (între care obligatoriu vinurile cu denumire de
origine DOC, vinurile cu indicaŃie geografică şi vinurile speciale)
trebuie să fie etichetate. Se stipulează că etichetele conŃin indicaŃii
obligatorii şi facultative, şi că se interzice utilizarea de indicaŃii,
însemne sau ilustraŃii susceptibile de a crea confuzii cu privire la
originea, natura ori categoria produsului.
Hotărârea Guvernului nr. 1134/2002 detaliază semnificativ
cerinŃele legale referitoare la etichetarea vinurilor. SecŃiunea a IV-a
din Capitolul 3 din această hotărâre de guvern se referă la
problematica ambalării şi etichetării.
Conform acestui act normativ, indicaŃiile obligatorii trebuie
înscrise pe etichetă în acelaşi câmp vizual, în timp ce indicaŃiile
108 Arina Oana Antoce
facultative se pot înscrie fie pe eticheta principală, fie pe
contraetichetă, capişoane, fluturaşi sau buline. Folosirea
contraetichetei este obligatorie numai pentru vinurile cu denumire
de origine controlată (DOC).
Conform standardului internaŃional “acelaşi câmp vizual”
însemnă orice parte din suprafaŃa unui recipient, cu excepŃia bazei,
care poate fi vizualizat la un moment dat, fără să răsucim
recipientul. Aceasta presupune că indicaŃiile obligatorii trebuie să
se găsească toate fie pe eticheta principală, fie pe contraetichetă,
ceea ce nu înseamnă că o parte din ele nu pot fi menŃionate şi pe
etichetă şi pe contraetichetă. O propunere legată de modificare a
legislaŃiei noastre în această privinŃă are în vedere ca toate
indicaŃiile obligatorii să fie înscrise pe eticheta principală.

5.2.1. INDICAłII OBLIGATORII

A) categoria de calitate a vinului:

- vin de masă;
- vin de calitate superioară – VS, cu indicaŃie de
provenienŃă geografică;
- vin cu denumire de origine controlată - DOC: de tip
CMD, CT sau CIB;
Pentru vinurile cu denumire de origine controlată, denumirea
categoriei de calitate trebuie scrisă complet pe eticheta principală,
cu caractere de aceeaşi dimensiune cu cele ale categoriei de calitate
a vinului.
Conform legii vinurile de masă au o tărie alcoolică dobândită
de minimum 8,5% în volume. Din categoria vinurilor de masă face
parte şi vinul pelin. Vinurile de hibrizi direct producători şi hibrizi
interspecifici interzişi la plantare, ca şi cele de hibrizi interspecifici
cu rezistenŃă relativă la boli, autorizaŃi temporar la plantare, nu se
încadrează în categoria vinurilor de masă. Ele formează o categorie
separată, care se valorifică potrivit prevederilor legii.
Vinurile de calitate definite prin reglementările legale sunt:
a) vinuri de calitate cu indicaŃie geografică recunoscută,
denumite şi vinuri de calitate superioară - VS;
b) vinuri de calitate cu denumire de origine controlată - DOC.
CondiŃionarea, ambalarea şi etichetarea vinurilor 109
Vinurile de calitate cu indicaŃie geografică recunoscută trebuie
să aibă o tărie alcoolică dobândită de minimum 10,5% în volume.
Comercializarea lor se face cu menŃionarea indicaŃiei de provenienŃă
geografică, conform ordinului ministrului agriculturii, alimentaŃiei
şi pădurilor. Aceste vinuri se exportă şi sub denumirile generice de
"Landwein", "Vin de Pays" sau altele asemenea.
Vinurile de calitate cu denumire de origine controlată - DOC
trebuie să aibă o tărie alcoolică dobândită de minimum 11% în
volume şi să provină din struguri cu un conŃinut în zaharuri de
minimum 187 g/l. În funcŃie de stadiul de maturare a strugurilor la
cules şi de caracteristicile lor calitative şi de compoziŃie, ele se
încadrează în următoarele categorii:
a) cules la maturitatea deplină, DOC-CMD: vinuri provenite
din struguri cu conŃinut în zaharuri de minimum 187 g/l;
b) cules târziu, DOC-CT: vinuri provenite din struguri cu
conŃinut în zaharuri de minimum 220 g/l. Pentru producerea de
vinuri roşii seci din această categorie, strugurii la recoltare trebuie
să aibă un conŃinut în zaharuri de minimum 213 g/l;
c) cules la înnobilarea boabelor, DOC-CIB: vinuri obŃinute din
struguri cu conŃinut în zaharuri de minimum 240 g/l, cu atac de
"mucegai nobil" sau culeşi la stafidirea boabelor.

B) IndicaŃia de provenienŃă geografică pentru vinurile de

calitate superioară – VS sau denumirea de origine controlată
pentru vinurile DOC, aprobate prin ordin al Ministrului Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

C) Denumirea soiului sau a soiurilor:

Pentru vinurile cu denumire de origine controlată înscrierea
soiului sau soiurilor pe etichetă este obligatorie.
Pentru vinurile de calitate superioară - VS care se valorifică
prin indicarea provenienŃei geografice, denumirea soiului sau a
soiurilor este facultativă.
Atunci când vinul se comercializează sub denumirea unui soi,
acesta trebuie să provină în proporŃie de cel puŃin 85% din soiul
indicat. În cazul unor sortimente tradiŃionale autorizate, constituite
din două sau mai multe soiuri, se înscrie pe etichetă menŃiunea
"sortiment tradiŃional".
Vinurile de masă nu se valorifică sub denumirea soiului sau
sortimentului de soiuri şi nici prin indicarea provenienŃei geografice.
 110 Arina Oana Antoce

D) Tipul vinului, determinat de conŃinutul său în zaharuri:

- sec (cu un conŃinut în zaharuri de până la 4 g/l
inclusiv);
- demisec (cu un conŃinut în zaharuri cuprins între 4,01
g/l şi 12 g/l inclusiv);
- demidulce (cu un conŃinut în zaharuri cuprins între
12,01 g/l şi 50 g/l inclusiv);
- dulce (cu un conŃinut în zaharuri de peste 50 g/l).

E) Tăria alcoolică dobândită minimă a tipului de vin,

exprimată în procente, în volume, înscrisă cu caractere de 3 mm
înălŃime.

F) Volumul nominal al produsului, exprimat în mililitri,

centilitri sau decilitri pentru recipiente mai mici de un litru şi în litri
pentru recipiente de un litru şi mai mari.
ÎnălŃimea caracterelor pentru desemnarea volumului nominal
al produsului este de:
- 2 mm pentru volumul nominal mai mic sau egal cu 200 ml;
- 3 mm pentru volumul nominal cuprins între 200-1000 ml;
- 5 mm pentru volumul nominal mai mare de 1000 ml;

G) łara de origine, pentru vinurile importate.

H) Denumirea şi adresa îmbuteliatorului, înscrise cu

caracterele cele mai mici folosite în inscripŃionările de pe etichete.

I) Data ambalării sau numărul lotului, cu posibilitatea

stabilirii datei ambalării.
CondiŃionarea, ambalarea şi etichetarea vinurilor 111

5.2.2. INDICAłII FACULTATIVE

1. Marca de comerŃ, cu condiŃia ca ea să nu creeze confuzii cu

denumirea de origine controlată, cu indicaŃia de provenienŃă
geografică sau cu denumirea soiului ce poate fi atribuită vinului;
2. Denumirea exploataŃiei viticole, a domeniului, numai în cazul
vinurilor de calitate provenite în exclusivitate din exploataŃia indicată,
cu condiŃia de a nu se folosi denumiri care să creeze confuzii;
3. Culoarea vinului: alb, roze, roşu;
4. Anul de recoltă, în cazul vinurilor cu denumire de origine
controlată – DOC, sau al celor de calitate superioară – VS, cu
indicaŃie de provenienŃă geografică, cu condiŃia ca vinul să provină
în proporŃie de cel puŃin 85% din recolta anului indicat;
5. Vechimea vinului, cu posibilitatea folosirii termenului "vin
vechi" pentru vinurile îmbuteliate după o maturare de cel puŃin 3
ani, în cazul vinurilor roşii, şi de cel puŃin 2 ani, în cazul vinurilor
albe;
6. Numele/denumirea persoanei/persoanelor fizice sau
juridice care au participat la procesul de elaborare, îmbuteliere sau
comercializare a produselor;
7. Codul de bare al produsului;
8. Alte menŃiuni care amplifică informaŃia asupra calităŃii
vinurilor sau condiŃiile speciale de producere şi îmbuteliere, după
cum urmează:
a) îmbuteliat la producător, la origine, pentru vinurile de
calitate obŃinute din recolta proprie şi îmbuteliate în unitatea,
domeniul sau exploataŃia în care au fost produse;
b) îmbuteliere specială, pentru vinurile îmbuteliate în
legătură cu un eveniment deosebit sau într-un scop special, pentru
care se indică evenimentul sau scopul;
c) vin de vinotecă, pentru vinurile de calitate deosebită,
cu buchet format în sticlă, învechite în vinotecă şi reprezentând
loturi mai restrânse, constituite din butelii, eventual numerotate, la
punerea în consum;
d) vin medaliat, pentru unele vinuri de înaltă calitate
medaliate la concursuri naŃionale sau internaŃionale de anvergură;
în acest caz se menŃionează medalia primită, concursul la care a
participat vinul şi anul participării;
112 Arina Oana Antoce
e) soi pur, pentru vinurile foarte tipice, care provin în
proporŃie de 100% din soiul menŃionat;
f) vin din butoaie alese, pentru vinurile de înaltă calitate,
cu denumire de origine controlată, produse în cantităŃi limitate sub
responsabilitatea deosebită a unui specialist de renume, care îşi
înscrie numele pe etichetă;
g) comoara pivniŃei, pentru vinurile cu denumire de
origine controlată, obŃinute în ani deosebit de favorabili, ajunse la
apogeul calităŃii lor, sub responsabilitatea unui specialist de
renume, care îşi înscrie numele pe etichetă;
h) rezervă, pentru vinurile păstrate în recipiente cel puŃin
2 ani şi învechite în sticle cel puŃin 3 luni;
i) vin tânăr, pentru cel pus în consum până la finele
anului în care a fost obŃinut;
j) vin nou, pentru vinurile comercializate în anul următor
celui în care au fost elaborate, până la noua recoltă;
k) vin maturat în baricuri, pentru vinurile păstrate în
vase noi din lemn de stejar, cu capacitate între 200 litri şi 350 litri,
timp de minimum 6 luni pentru cele albe şi minimum 9 luni pentru
cele roşii. Pentru vinurile albe care au fermentat în baricuri noi se
poate menŃiona "vin fermentat şi maturat" în baricuri;
l) istoria vinului sau a firmei producătoare;
m) condiŃiile naturale ale arealului de producere, tehnici
de cultură speciale, de cules şi de elaborare a vinurilor;
n) recomandări privind consumarea vinului: temperatură,
asociere cu mâncăruri şi altele asemenea;
o) unele menŃiuni suplimentare referitoare la însuşiri
senzoriale, date analitice, altele decât tăria alcoolică, indicaŃii
complementare asupra provenienŃei, reprezentări grafice.

H.G. 1134/2002 mai face şi alte precizări. Astfel, indicaŃiile

înscrise pe etichetă trebuie să fie citeŃe şi vizibile, iar termenii
folosiŃi în etichetare trebuie să fie înŃeleşi de consumatori (să fie
uşor de înŃeles). Este definit, de asemenea, “termenul de
valabilitate”, ca fiind termenul de garantare a stabilităŃii vinului,
convenit între producător şi comerciant, în baza certificatului de
conformitate. Indicarea termenului de valabilitate este obligatorie
numai în cazul băuturilor cu tărie alcoolică mai mică de 10% în
volume. Există prevederi speciale pentru vinurile destinate
CondiŃionarea, ambalarea şi etichetarea vinurilor 113
exportului şi pentru cele importate, precum şi pentru vinurile
spumante şi speciale.

5.3. MODIFICĂRI LEGISLATIVE

Ca în multe alte domenii, şi legislaŃia referitoare la etichetare

este într-o continuă evoluŃie. Pe lângă faptul că România trebuie să
se alinieze la prevederile europene, chiar şi cele europene evoluează
şi se perfecŃionează. În prezent există proiecte, atât în UE cât şi în
România, de îmbunătăŃire a legislaŃiei referitoare la etichetarea
vinurilor comercializate sub formă îmbuteliată, care vin cu precizări
concrete privind indicaŃiile obligatorii şi facultative care trebuie sau
pot fi trecute pe etichetele sticlelor de vin, pentru:
- vinurile de masă
- vinurile de calitate cu indicaŃie geografică recunoscută (IGR)
- vinurile de calitate cu denumire de origine controlată (DOC)
- vinuri spumante
- vinuri spumante cu denumire de origine controlată.
Producătorul de vin trebuie să încerce să fie la curent cu
modificările apărute în legislaŃie – modificări ce se produc,
deocamdată, destul de frecvent.
Astfel, din decembrie 2004, prin ordin al M.A.P.D.R., se
introduce obligativitatea aplicării pe una dintre etichetele fiecărei
butelii ce conŃine vin cu denumire de origine controlată (DOC), a
însemnului de certificare a calităŃii vinurilor DOC îmbuteliate,
destinate comercializării. Acest însemn de certificare a calităŃii
vinului DOC îmbuteliat, destinat comercializării va fi de tip
hologramă autoadezivă personalizată, formată din 3 planuri, o serie
unică de identificare alcătuită din 8 caractere şi alte caracteristici
de identificare şi securitate încorporate. Vinurile DOC îmbuteliate şi
livrate anterior datei intrării în vigoare a prezentului ordin pot fi
comercializate fără aplicarea pe etichete a hologramei DOC, dar nu
mai târziu de 1 august 2005.
Alte modificări la care se lucrează în prezent iau în discuŃie
posibilitatea introducerii anului de recoltă şi pe etichetele vinurilor
de masă, sub forma indicaŃiei “Vin din recolta anului …”, dacă
recolta respectivă reprezintă cel puŃin 85% din cupajul respectiv.
O altă modificare, ce se va aplica foarte curând la nivel
european, este cea de menŃionare pe etichete a prezenŃei sulfiŃilor în
114 Arina Oana Antoce
vinuri, în concordanŃă cu legislaŃia privind aditivii alimentari. O.I.V.
propune introducerea în Standardului InternaŃional de etichetare a
vinurilor a recomandării de menŃionare pe etichetele vinurilor a
unor indicaŃii privind conŃinutul în sulfiŃi sau SO2, similare cu cele
în vigoare în prezent în S.U.A. Din necesitatea de armonizare cu
legislaŃia europeană, în momentul în care acest amendament va fi
adoptat în U.E., el se va introduce şi în legislaŃia noastră.

5.4. DESIGN-UL UNEI ETICHETE

Fără îndoială că, pentru etichetarea lotului său de vin, este

preferabil ca şi micul producător de la noi să apeleze la serviciile
unei societăŃi specializate pentru elaborarea şi producerea
etichetelor necesare. Însă este importantă cunoaşterea cerinŃelor
legii referitoare la aceste etichete, după cum este important ca
producătorul să ştie ce doreşte de la designerul etichetei, şi să
contribuie, dacă vrea şi poate, cu idei şi sugestii care se pot dovedi
hotărâtoare în ceea ce priveşte individualizarea etichetei şi
diferenŃierea ei de celelalte competitoare de pe piaŃă. Astfel eticheta
capătă ceva din personalitatea producătorului, iar acesta se alege
cu un sentiment de satisfacŃie şi împlinire.

Exemple de etichete
Prezentăm în cele ce urmează o etichetă creată în scop didactic
în cadrul Catedrei de Viticultură şi VinificaŃie din Universitatea de
ŞtiinŃe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, pentru unul
din vinurile obŃinute de pe loturile experimentale îngrijite în cadrul
Catedrei (Fig. 30).
Examinarea etichetei principale arată că pe aceasta sunt
incluse toate indicaŃiile obligatorii prevăzute de lege pentru un vin
de masă, după cum urmează:
- categoria de calitate: vin de masă;
- tipul de vin după conŃinutul de zahăr: vin demisec;
- tăria alcoolică: min. 8,5% vol;
- volumul nominal al produsului: 1,5 l;
- denumirea îmbuteliatorului: Catedra de Viticultură şi
VinificaŃie, Universitatea de ŞtiinŃe Agronomice şi Medicină
Veterinară, Bucureşti, Bd. Mărăşti 59, Sector 1, Tel./Fax 021-
224.36.46.
- data îmbutelierii: 13.08.2003
CondiŃionarea, ambalarea şi etichetarea vinurilor 115

VINO UNIVERSITAS
VINO UNIVERSITAS
- Vin nou –

Data îmbutelierii:
13.08. 2003
Produs din struguri din
colecŃia ampelografică a
Catedrei de Viticultură şi
VinificaŃie din
Universitatea de ŞtiinŃe
Agronomice şi Medicină
VIN ALB DE MASĂ Veterinară, Bucureşti

Demisec Termen de garanŃie: 90 zile

Alc. min 8,5% 1,5 l Vinificator:
vol
Produs şi îmbuteliat de Catedra de Viticultură şi VinificaŃie Ing. Ioan Constantin
Universitatea de ŞtiinŃe Agronomice şi Medicină Veterinară,
Bucureşti Bd. Mărăşti 59, Sector 1, Tel./Fax 021-224.36.46

Fig. 30. Exemplu de etichetă principală şi contraetichetă

Eticheta principală conŃine şi o indicaŃie facultativă: o marcă
comercială, “Vino Universitas”. Tot o indicaŃie facultativă este şi cea
referitoare la culoarea vinului – alb.
Pe contraetichetă sunt înscrise o serie de indicaŃii facultative:
- marca comercială “Vino Universitas”
- indicaŃia “vin nou”, deoarece este un vin comercializat în
cursul anului următor producŃiei
- o indicaŃie referitoare la provenienŃa strugurilor
- termenul de garanŃie (de altfel, pentru un vin cu mai puŃin de
10% alcool, acesta trebuie trecut obligatoriu pe etichetă)
- numele vinificatorului.
Tot cu titlu de exemplu, în Fig. 31 se prezintă o altă etichetă,
de data aceasta una reală, de pe piaŃa organizată. MenŃionăm că
eticheta este prezentată doar cu titlu ilustrativ, fără scop comercial
sau de reclamă. SelecŃia ei s-a făcut pe criterii estetice, de
conformitate cu legea şi de disponibilitate în momentul pregătirii
lucrării, fără nici o intenŃie de discriminare a altor producători.
116 Arina Oana Antoce

marca
(I.F.)

tipul de vin,
denumirea
ca zahăr (I.O.)
soiului (I.O.)

categoria de
calitate (I.O.) denumirea de
origine controlată
(I.O.)
tăria alcoolică
(I.O.)

denumirea şi volumul
adresa nominal (I.O.)
producătorului /
îmbuteliatorului
(I.O.) marca
(I.F.)
anul de
recoltă
(I.F.) denumirea
soiului (I.O.)
menŃiuni
suplimentare
referitoare la denumirea şi
insuşirile adresa
vinului şi producătorului /
recomandări îmbuteliatorului
de consum (I.O.)
(I.F.)
codul de bare
(I.F.)
tăria alcoolică
(I.O.) volumul
nominal (I.O.)

Fig. 31. Exemplu de indicaŃii obligatorii (I.O.) şi facultative (I.F.)

înscrise pe eticheta şi contraeticheta unei sticle de vin.