Reconstrucţia imaginilor în computer tomografie.

Simularea unui Computer tomograf.

Utilitarul CTSim (disponibil la adresa http://www.ctsim.org) este o aplicaţie Open Source ce

permite studiul modului în care se achiziţionează proiecţiile unui fantom de către un sistem tomografic,
precum şi modalităţile de prelucrare a proiecţiilor în scopul reconstruirii secţiunii scanate.
Deoarece este posibil ca instalarea să nu funcționeze pe versiuni de Windows 10, puteți descărca
arhiva CT_sim.zip din Teams, pe care sa o dezarhivati si sa rulati fisierul ctsim.exe.
Utilitarul poate fi folosit pentru înţelegerea paşilor pe care îi efectuează o instalaţie de tomografie
computerizată. Se facilitează vizualizarea sinogramelor obţinute la scanare, precum și pașii necesari
reconstrucției imaginii prin tehnica

Pentru a utiliza acest program trebuie parcurşi următorii paşi:

1. Crearea unui fantom (obiect ce va fi folosit pentru scanare şi reconstrucţie).

Comanda utilizată: File - Create Phantom.
În urma execuţiei se creează un fantom geometric. Acesta poate fi compus din diverse forme
geometrice, cu dimensiuni şi densităţi ce pot fi definite de utilizator. Varianta Windos a utilitarului
CTSim are încorporate trei fantomuri. Într-o primă fază veţi alege fantomul pentru cap Herman.

2. Crearea unei imagini a fantomului.

Comanda utilizată: Process - Rasterize.
În urma execuţiei se creează o imagine a fantomului prin conversia formelor geometrice într-o imagine.
Pentru fereastra de dialog se pot utiliza valorile propuse de utilitar.

3. Alegerea parametrilor de vizualizare a imaginii.

Comanda utilizată: View - Auto.
Această comandă se aplică imaginii fantomului, optimizând scala de intensităţi pentru a facilita
vizualizarea ţesuturilor moi prezente în fantom. se va selecta median center şi un factor de deviaţie
standard 0.1.
4. Realizarea scanării (obţinerea proiecţiilor)
Comanda utilizată: Process - Projections.
Utilizaţi această comandă asupra ferestrei ce reprezintă fantomul geometric. Comanda va simula detecţia
radiaţiilor X atenuate în fantom. Se pot utiliza valorile propuse în fereastra de dialog. Adiţional, se poate
alege opţiunea Trace - Projections pentru a urmări modul în care este simulată culegerea datelor.
Rezultatul este concretizat prin afişarea sinogramei rezultate în urma scanării. Sinograma va sta la baza
reconstrucţiei imaginii prin metodele utilizate în tomografia cu radiaţii X.

5. Reconstrucţia secţiunii scanate

Comanda utilizată: Reconstruction - Filtered Backprojection.
Utilizaţi comanda pentru a deschide fereastra ce permite setarea parametrilor de reconstrucţie a secţiunii.
Trebuie remarcat că se va utiliza metode retroproiecţiei filtrate. În prima fază se pot utiliza valorile şi
parametrii propuşi de program. Rezultatul va fi secţiunea reconstruită.

6. Alegerea parametrilor de vizualizare a secţiunii reconstrucție

Comanda utilizată: View - Auto.
Utilizaţi această comandă pentru a vizualiza secţiunea. Selectaţi median center şi un factor de deviaţie
standard 0.1, aşa cum aţi procedat la vizualizarea imaginii iniţiale.

7. Compararea secţiunii reconstruite cu cea iniţială

Comanda utilizată: Analyze - Compare Images.
Comanda se aplică asupra ferestrei ce prezintă imaginea iniţială. Se va deschide o fereastră de dialog ce
va solicita alegerea unei imagini pentru comparaţie. Selectaţi secţiunea reconstruită apoi bifaţi opţiunea
Make difference image. Veţi vedea o fereastră cu rezultatele numerice ale diferenţelor dintre cele două
imagini, precum şi o nouă imagine ce va reprezenta aceste diferenţe.

8. După ce vă familiarizaţi cu opţiunile utilitarului CTSim, puteţi efectua simulări asupra altor fantomuri
sau puteţi analiza influenţa parametrilor utilizaţi în reconstrucţie asupra calităţii imaginii reconstruite.
Plan de lucru:
1. Efectuaţi paşii descrişi mai sus.
2. La pasul 4 bifaţi opţiunea Trace – Plot pentru a urmări proiecţiile individuale ce vor forma
sinograma.
3. Identificaţi ce artefacte apar pe imagine şi cum se modifică acestea în cazul alegerii unor altor
parametri de reconstrucţie. Încercați să găsiți parametrii optimi în cazul fantomului pentru cap Herman.
4. Efectuaţi reconstrucţii şi pe celelalte două fantomuri propuse.
5. Redactați un raport (puteți insera și imagini obținute în timpul lucrului) în care să descrieți aspectele
observate.
 Radiologie şi
Imagistică Medicală

29/09/2021 Seminar 1 1
Introducere
 Imagistica medicală este o metodă de a obţine
imagini ale unor organe sau ţesuturi.
 Imaginile sunt obţinute, de cele mai mult ori, în scop
diagnostic.
 Imaginile reprezintă distribuţii ale intensităţii
luminoase sau distribuţii de culori care sunt corelate
cu caracteristici fizice ale ţesuturilor, aflate la rândul
lor în relaţie cu fenomene fiziologice.
 Imaginile pot fi reprezentări 2D (bidimensionale), 3D
(tridimensionale) sau 4D (3D+variaţie temporală).

29/09/2021 Seminar 1 2
Introducere
 Obţinerea unei imagini necesită un factor fizic care
să penetreze ţesuturile (organele).
 Factorul fizic trebuie să interacţioneze în mod diferit
cu ţesuturile, pentru a produce contrast.
 Imaginile obţinute prin diverse tehnici relevă doar
unele aspecte ale corpului uman – nu există o
tehnică “universală”.
 Utilitatea diagnostică a imagisticii medicale este
legată atât de calitatea imaginii cât şi de condiţiile
de achiziţie.
29/09/2021 Seminar 1 3
29/09/2021 Seminar 1 4
Tehnici utilizate în imagistica
medicală (modalities)
 Ecografia - ultrasunete
 Radiologia - radiaţii X
 Computer tomografie (CT Scan) – radiaţii X
 Medicina nucleară – radiaţii gama
 Tomografie prin Emisie de Pozitroni (PET
Scan) – radiaţii gama
 Imagistică de Rezonanţă Magnetică (IRM –
MRI)

29/09/2021
Rezonanţă Magnetică Nucleară (RMN)
Seminar 1 5
Proceduri (modalities)
Medicină
CT IRM / fIRM Ecografie
nucleară
PET

SPECT

radiaţii X
29/09/2021
spin magnetic Seminar 1
trasor metabolic radioactiv 6
unde ultrasonore
Premii Nobel
 Röntgen (1901, fizică): descoperirea radiaţiilor X
 Rabi (1944, fizică): rezonanţa magnetică nucleară
(RMN)
 Bloch şi Purcell (1952, fizică): măsurători ale
precesiei RMN
 Cormack şi Hounsfield (1979, medicină): tomografia
computerizată (CT)
 Ernst (1991, chimie): spectroscopie RMN de înaltă
rezoluţie
 Laterbur and Mansfield (2003, medicină): descoperiri
privind imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM)
29/09/2021 Seminar 1 7
Concepte

obiect
algoritm de calcul

dispozitiv imagistic date

imagine reconstruită
a unei secţiuni
transversale

29/09/2021 Seminar 1 8
Imagistică Anatomică şi
Funcţională

29/09/2021 Seminar 1 9
Calitatea imaginii
 Contrast / sensibilitate
 Rezoluţie spaţială
 Detalii - claritate
 Artefacte
 Zgomot
 Siguranţa pacientului

29/09/2021 Seminar 1 10
Calitatea imaginii
 Calitatea imaginii depinde de:
 performanţele aparaturii utilizate
 abilitatea şi experienţa utilizatorului
 compromisurile asupra parametrilor imaginii
 Caracteristicile şi performanţele sunt limitate
de tehnologie.

29/09/2021 Seminar 1 11
Cinci componente majore ale
procesului imagistic
1. Pacientul: variaţiile funcţionale şi structurale
2. Variabilele sistemului imagistic
3. Operatorul: selecţia şi ajustarea factorilor
operaţionali
4. Imaginea obţinută
5. Observatorul (medicul care stabileşte
diagnosticul)

29/09/2021 Seminar 1 12
Contrastul
 Caracteristică fundamentală a imaginii
 Contrast înseamnă diferenţă
 Contrastul reprezintă capacitatea de a diferenţia
două obiecte de natură diferită (ţesuturi adiacente,
organe)
 contrastul fizic este dat de diferenţele anatomice
 Cât de diferit este un obiect de ceea ce îl
înconjoară?
 de ex. în radiologia clasică este dat de diferenţa de gri între
două ţesuturi

29/09/2021 Seminar 1 13
Contrastul (cont.)
 Un organ/ţesut din
corpul pacientului
va fi vizibil într-o
imagine numai
dacă are suficient
contrast fizic relativ
la ţesuturile
înconjurătoare

29/09/2021 Seminar 1 14
Contrastul – de cine depinde?
 Radiologia cu radiaţii X (radiologia clasică, digitală,
angiografia, CT) – densitatea de electroni.
 Ultrasunete – diferenţa de impedanţă acustică
 Imagistica de Rezonanţă Magnetică – densitatea de
protoni şi fenomenele de relaxare.
 Medicina nucleară – capacitatea ţesuturilor de a fixa
substanţele radioactive.

29/09/2021 Seminar 1 15
29/09/2021 Seminar 1 16
Contrastul (cont.)
 Diferenţe ale unor caracteristici ale semnalului
înainte de a fi înregistrat.
 Acestea apar drept consecinţă a diferenţelor
fundamentale din structura obiectului (de ex.
atenuarea diferită a intensităţii radiaţiilor X în
funcţie de densitatea structurii).
 Mărimea diferenţei poate fi controlată prin
modificarea parametrilor sistemului imagistic (de
ex. tensiunea aplicată pe tubul de radiaţii X).

29/09/2021 Seminar 1 17
Contrastul obiectului Co
 Contrastul unui obiect
individual dintr-o imagine
poate fi măsurat şi exprimat
cantitativ, dându-i-se o
valoare numerică.
 Contrastul este exprimat
relativ la fundal, această
mărime determinând
vizibilitatea obiectului.

29/09/2021 Seminar 1 18
Contrastul obiectului Co
(exemplu)
 Contrastul obiectului
poate fi calculat, în
cazul investigaţiei cu
radiaţii X, după
expresia:
A− B
Co =
A
−µx
 Dacă A = N 0 e şi B = N 0 e − µ ( x + z )

1 e − µ z , 0 < Co < 1
Co =−
29/09/2021 Seminar 1 19
Transferul de contrast în
imagistica medicală
 Toate tehnicile de imagistică au drept scop:
 Conversia contrastului fizic în contrast vizual.
 Transferul contrastului fizic (specific corpului
pacientului) către imagine.
 Relaţia dintre contrastul vizual şi cel fizic este
determinată de sensibilitatea de contrast a
procesului.
 Sensibilitatea de contrast este definită în general
ca fiind cea mai mică valoare a contrastului fizic
care mai produce un contrast vizibil pe imagine.
29/09/2021 Seminar 1 20
Sensibilitatea contrastului

29/09/2021 Seminar 1 21
Concordaţa dintre sensibilitatea
contrastului şi contrastul fizic
 Sensibilitatea contrastului, în cazul unui proces imagistic,
poate fi ajustată în corelație cu mărimea contrastului fizic
dintr-o anumită regiune anatomică.
 O tehnică radiografică ce are o sensibilitate scăzută a
contrastului poate fi utilizată în imagistica pieptului
deoarece regiunea prezintă un nivel ridicat al
contrastului fizic (variații mari de densitate)
 Pe de altă parte, mamografia necesită o tehnică cu
sensibilitate ridicată a contrastului datorită contrastului
fizic scăzut pe care îl prezintă sânul.

29/09/2021 Seminar 1 22
Sensibilitatea contrastului şi
vizibilitatea
 Vizibilitatea unui aspect anatomic şi semnele de
patologie depind de contrastul produs şi reprezentat
pe imagine.
 Dacă sensibilitatea de contrast este mică, atunci
rezultatul va fi o imagine cu contrast redus şi o
vizibilitate redusă.
 Nu putem detecta întotdeauna sensibilitatea mică
de contrast doar privind o imagine.
 Există situaţii în care o imagine pare să aibă un
contrast vizual ridicat:
 O asemenea imagine ar putea conţine unele obiecte cu
contrast ridicat, cum este ţesutul osos, şi să nu arate
obiecte cu contrast scăzut, aşa cum sunt ţesuturile moi.
29/09/2021 Seminar 1 23
Sensibilitatea contrastului şi
vizibilitatea

29/09/2021 Seminar 1 24
Contrast ridicat vs. scăzut
 Obiectivul imagisticii nu este întotdeauna de
a avea cel mai ridicat contrast posibil.
 Dacă între două regiuni ale unei imagini există un
contrast prea ridicat, vizibilitatea ar putea fi
redusă în regiunile foarte luminoase sau foarte
întunecate.
 Acest lucru se întâmplă mai ales la imaginile
înregistrate pe film
 sensibilitatea de contrast a filmului este redusă la
lumină (zonele cu expunere ridicată) şi întuneric
(zonele cu expunere scăzută).
29/09/2021 Seminar 1 25
Contrast ridicat vs. scăzut
 Imaginile cu contrast foarte scăzut prezintă de obicei
sensibilitate scăzută a contrastului şi vizibilitate redusă.
 În cele mai multe cazuri, există un optim al contrastului unei
imagini care dă cea mai bună vizibilitate a obiectelor din
imagine.
 Contrastul optim este obţinut prin alegerea adecvată a tipului
de film, a procesării filmului, şi al nivelului de expunere.
 În cazul imaginilor digitale, contrastul optim este obţinut printr-
o procesare adecvată a imaginii şi ajustarea factorilor de
afişare, în special a ferestrelor de contrast.

29/09/2021 Seminar 1 26
Contrast ridicat vs. scăzut

29/09/2021 Seminar 1 27
Mărirea contrastului
 Contrastul poate fi mărit prin administrarea
de substanţe de contrast:
 substanţe paramagnetice (IRM)
 microsfere (US)
 Contrastul poate fi mărit şi prin tehnica de
înregistrare a semnalelor
 ecou al spinului (IRM)
 utilizarea corectă a “ferestrelor” în CT

29/09/2021 Seminar 1 28
Rezoluţia spaţială
 proprietatea care descrierea posibilitatea unui
sistem imagistic de a distinge cu acurateţe obiecte
diferite pe cele două dimensiuni ale imaginii (x,y).
 noţiunea clasică: capacitatea sistemului imagistic de
a distinge obiecte reprezentate pe măsură ce
acestea devin tot mai mici şi mai apropiate (de a
reda detalii cât mai fine).
 fiecare procedură are posibilităţi diferite de a
reprezenta detalii fine ale pacientului.

29/09/2021 Seminar 1 29
Rezoluţia spaţială
 Rezoluţia se exprimă ca numărul de perechi
de linii într-un spaţiu de 1 mm care sunt
vizibile pe imagine.
 Creşterea numărului de perechi de linii pe
mm (LP/mm) este legată de îmbunătăţirea
detaliilor.
 O rezoluţie spaţială ridicată indică o bună
vizibilitate a detaliilor anatomice.

29/09/2021 Seminar 1 30
 Limitele rezoluţiei spaţiale
Modalitate ∆(mm) Comentariu
Radiologia clasică (film) 0,08 Limitată de dimensiunea focarului şi de rezoluţia
filmului
Radiologia digitală 0,17 Limitată de dimensiunea detectorilor
Fluoroscopia 0,125 Limitată de detector şi dimensiunea focarului

Mamografia clasică 0,03 Cea mai mare rezoluţie din toate modalităţile

Mamografia digitală 0,05–0,1 Limitată de mărimea detectorilor

Computer tomografia 0,4 Aprox. 0,5mm / pixel

Medicina nucleara (MN) 7 Rezoluţia scade cu distanţa până la detector

SPECT 7 Rezoluţie scăzută spre limita imaginii

PET 5 Cea mai bună rezoluţie spaţială în MN
Imagistica RMN 1,0 Poate fi îmbunătăţită utilizând câmpuri intense

Ultrasunete 0,3 Limitată de lungimea de undă a sunetului

29/09/2021 Seminar 1 31
 Radiologie și
Imagistică Medicală
 FILMUL RADIOLOGIC

20/10/2021 Seminar 2 2
Istoric
 Componenta principală a unui film radiologic este un
material sensibil la radiații, activ din punct de vedere
fotografic, realizat sub formă de emulsie fixată pe
materialul de susținere numit bază.
 Anumiți compuși de argint utilizați pentru obținerea
fotografilor reacționează la lumină făcând posibilă
obținerea de imagini.
 Aceste imagini pot fi păstrate prin tratarea cu anumite
substanțe chimice.
 Procedeul a fost aplicat investigațiilor cu radiații X.

20/10/2021 Seminar 2 3
Istoric
 Primele imagini cu radiații X au fost înregistrate pe plăci
din sticlă.
 Acestea erau acoperite cu emulsie pe o singură față.
 Doza de expunere era destul de mare.
 Plăcile din sticlă au fost utilizate până la primul război
mondial.
 În timpul primului război mondial, filmul pe bază de
nitroceluloză s-a dovedit a fi o alegere mai fezabilă
pentru înregistrarea razelor X.
 Acest film a fost realizat, de asemenea, cu un singur
strat de emulsie.
20/10/2021 Seminar 2 4
Istoric
 Ulterior s-a descoperit că utilizarea a două straturi de
emulsie conduc la un răspuns mai rapid la radiații X.
 Principalul dezavantaj al filmului pe bază de
nitroceluloză a fost faptul că era ușor inflamabil.
 În 1924, triacetatul de celuloză a înlocuit pelicula pe
bază de nitroceluloză.
 În 1960, a fost introdus primul film radiografic medical
care utilizează o bază din poliester.

20/10/2021 Seminar 2 5
Cerințe pentru materialul de
bază al filmului
 Să fie clar (transparent), cu absorbție redusă a luminii -
nu ar trebui să producă artefacte vizibile pe radiografie.
 Rezistență, grosime și flexibilitate care să permită
prelucrarea.
 Trebuie să aibă stabilitate dimensională: să își mențină
dimensiunea și forma în timpul procesării, manipulării și
depozitării.
 Să fie inflamabil.

20/10/2021 Seminar 2 6
Filmele “albastre”
 Triacetatul și poliesterul sunt clare și incolore.
 În 1933 a fost adăugată o nuanță albastră filmului pentru
radiații X, într-un efort de a produce un film care să fie
„mai ușor” de privit.
 Albastrul provoacă mai puțină încordare a ochilor.
 Tenta albastră poate fi adăugată fie în stratul de bază,
fie în emulsie.
 Toate filmele radiologice actuale sunt colorate în
albastru.

20/10/2021 Seminar 2 7
Structura unui film radiologic

20/10/2021 Seminar 2 8
Structura unui film radiologic
 Filmul radiografic are două părți principale:
 baza
 emulsia
 Majoritatea filmelor au două straturi de emulsie,
astfel încât acestea sunt denumite film cu dublă
emulsie.
 Emulsia este fixată pe bază cu un strat de
adeziv.
 Emulsia este închisă într-un strat protector de
gelatină.
20/10/2021 Seminar 2 9
Baza
 Este fundamentul filmului; are 150 până la 300 μm
grosime.
 Oferă suport pentru emulsie - trebuie să fie rezistentă,
dar și flexibilă.
 Majoritatea bazelor de film sunt compuse din poliester,
care poate rezista la temperaturi ridicate și este ignifug.
 Baza are de obicei nuanță albastră pentru a reduce
strălucirea.
 Cantitatea de nuanță variază în funcție de specificațiile
diferiților producători.

20/10/2021 Seminar 2 10
Emulsia
 Emulsia este elementul în care se formează
imaginea.
 Radiațiile X sau lumina de pe ecranele
întăritoare interacționează cu emulsia și
transferă informații în film.
 Emulsia constă dintr-un amestec omogen de
gelatină și cristale de halogenură de argint.
 Are o grosime de 3 până la 5 μm.

20/10/2021 Seminar 2 11
Gelatina
 Gelatina este transparentă, astfel încât transmite
lumina către cristalele de halogenură de argint.
 Este un mediu poros, astfel încât substanțele
chimice de procesare pot pătrunde cu ușurință
până la cristalele de halogenură.
 Funcția principală a gelatinei este de a oferi un
mediu de susținere a cristalelor, menținându-le
în poziție fixă.

20/10/2021 Seminar 2 12
Halogenura de argint
 Material sensibil la lumină dispersat în emulsie.
 Compoziție:
 90-99% bromură de argint
 1-10% iodură de argint – pentru a crește sensibilitatea.
 Cristalele de iod-bromură de argint sunt
precipitate și emulsionate în gelatină.
 Reacția de precipitare implică adăugarea de
nitrat de argint la halogenură de potasiu solubilă
pentru a forma halogenură de argint:
AgNO3 + KBr → AgBr + KNO3
20/10/2021 Seminar 2 13
Halogenura de argint
 Granulele de iod-bromură de argint
din emulsie sunt sub formă de
cristale suspendate în gelatină.
 Cristalele sunt formate din ioni de
Ag +, Br -, I - dispuși în rețea cubică.
 Dimensiunea cristalului va varia de
la 1,0 la 1,5 microni în diametru.
 Fiecare centimetru cub de emulsie
conține 6,3 x 109 cristale.
 1 granulă are în medie între
1 - 10 milioane de ioni de argint.

20/10/2021 Seminar 2 14
Defectele din cristal
 Cristalele perfecte nu au
sensibilitate radiografică.
 Spre exemplu, un defect
punctual constă dintr-un ion
de argint care a ieșit din
poziția sa normală în rețeaua
de cristal (ioni interstițiali).
 O dislocare este o
imperfecțiune a liniei în cristal.
 Poate fi provocată de o
tensiune în structura peretelui.
20/10/2021 Seminar 2 15
 Sensibilizarea chimică
 Sensibilizarea chimică a
cristalelor este produsă prin
adăugarea de aliltiouree (un
compus care conține sulf) în
emulsie, care reacționează
cu halogenură de argint
pentru a forma sulfură de
argint.
 Această sulfură de argint este
situată de obicei pe suprafața
cristalelor și este denumită
„centru de sensibilitate”.
20/10/2021 Seminar 2 16
Proprietățile filmului
 Diferențele de viteză, contrast și rezoluție ale filmelor
radiologice depind de procesul prin care sunt fabricate
cristalele de halogenură de argint.
 Din momentul în care ingredientele emulsiei sunt reunite
până când filmul este ambalat, întregul proces are loc în
condiții de întuneric complet.

20/10/2021 Seminar 2 17
Imaginea latentă
 Imaginea latentă este dată de modificările (invizibile) ale
cristalelor de halogenură de argint după expunerea
filmului la radiații X.
 Interacțiunea dintre fotoni și cristalele de halogenură de
argint se produc prin intermediul electronilor eliberați prin
efect fotoelectric sau efect Compton.
 Ionii de brom și iod sunt concentrați în cea mai mare
parte pe suprafața cristalului, conferindu-i o sarcină
negativă.
 Ionii de argint sunt în interior (ioni de argint interstițiali),
așadar interiorul cristalului este încărcat pozitiv.
20/10/2021 Seminar 2 18
 Imaginea latentă
A - La interacțiunea cu cristalul,
radiațiile X produc electroni - A
B - Electronii migrează către
centrul de sensibilitate
(contaminant în cristalul de
halogenură de argint, de obicei
sulfură de argint).
C - În fiecare centru de
sensibilitate se formează argint
atomic prin atragerea câte unui ion
de argint interstițial – se formează
un centru de imagine latentă.

20/10/2021 Seminar 2 19
 Imaginea latentă
D - Procesul se repetă de multe ori
rezultând acumularea de atomi de
argint.
E - Restul de halogenură de argint
este transformat în argint în timpul
prelucrării.
F - Se formează o granulă de argint
rezultat.
Halogenurile de argint care nu sunt
iradiate rămân inactive.
Granulele de halogenura de argint
iradiate și neiradiate produc
imaginea latentă.

20/10/2021 Seminar 2 20
Procesarea filmelor
Succesiunea evenimentelor prin care imaginea latentă este
transformată într-o imagine vizibilă poartă denumirea de
procesare.
Etapele procesării sunt:
 Developarea: o soluție alcalină, denumită revelator,
acționează asupra atomilor de Ag, inițial separați sub
acțiunea radiațiilor X, și sunt precipitați în continuare
crescând în dimensiune prin oxidare.
 Spălarea: revelatorul alcalin este îndepărtat cu apă,
pentru a se preveni contaminarea următoarei substanțe
pentru prelucrare (fixatorul), care este un acid.
20/10/2021 Seminar 2 21
Procesarea filmelor
 Fixarea: cu ajutorul unei soluții acide se acționează
asupra cristalelor AgBr neafectate de fotonii X; acestea
sunt îndepărtate din emulsia de gelatină în soluția
fixatoare.
 Spălarea: se elimină soluția de fixare din film cu apă
pentru a preveni oxidarea restului de fixator și
contaminarea viitoare a radiografiei finale.
 Uscarea: se efectuează o uscare la aer pentru a elimina
apa din radiografia prelucrată.

20/10/2021 Seminar 2 22
Camera obscură
 Cameră obscură permite manipularea în siguranță a
filmelor fără expunere la lumină.
 Este prevăzută cu o sursă de lumină inactinică (de
culoare roșu sau portocaliu – cu lungim de undă peste
600 nm).
 Permite prelucrarea filmelor în întuneric total.
 Trebuie să fie prevăzută cu bancuri de lucru lavabile,
rezistente la acid.
 Bine ventilată, curată (fără praf sau alte suspensii în
aer).

20/10/2021 Seminar 2 23
Procesarea filmelor
 Procesarea poate fi efectuată manual sau automat.
 Sistemele actuale permit procesarea automată, fără
intervenția personalului.

20/10/2021 Seminar 2 24
Procesarea filmelor

20/10/2021 Seminar 2 25
Expunerea pe film
 Expunerea pe film are o eficiență redusă de absorbție a
fotonilor X, însă rămâne principala metodă utilizată în
radiodiagnostic.
 Pentru această procedură se utilizează filme cu două
straturi de emulsie fotosensibilă, cu straturi protective ce
optimizează eficacitatea de absorbție.
 Expunerea corectă este importantă pentru a produce
imagini utilizabile pentru diagnostic.
 Supra sau sub-expunerile vor genera pierdere de
contrast şi posibila pierdere de informații diagnostice.

20/10/2021 Seminar 2 26
 film
film

pacient
body

lumină
Dark /
întuneric
Light
sursaX-Ray
de
radiații X
source

20/10/2021 Seminar 2 27
Examinarea filmelor

20/10/2021 Seminar 2 28
Densitatea optică
 Filmele se analizează în transmisie – sunt iluminate din
spate cu o intensitate luminoasă uniformă.
 Imaginea radiologică este dată de intensitatea luminii
care trece prin film.
 Opacitatea filmului este caracterizată de o mărime
denumită densitate optică (D.O.).
 Prin developarea de granule de argint, filmul devine cu
atât mai opac cu cât densitatea granulelor este mai
mare.

20/10/2021 Seminar 2 29
Densitatea optică
Presupunând că I0 este
intensitatea luminii pe fața
inferioară a filmului,
intensitatea It care
traversează filmul va fi
influențată de gradul de
opacitate al filmului – adică
de numărul de granule de
Ag developate.
Logaritmul raportului celor
două intensități reprezintă
densitatea optică.
20/10/2021 Seminar 2 30
Densitatea optică

20/10/2021 Seminar 2 31
Densitatea optică
 Opacitatea reprezintă capacitatea unui film de a bloca
lumina: I0 / It
 Opacitatea se dublează la o creștere a densității optice
cu valoarea 0,3.
 Domeniul de densități optice uzuale este între 0,3 și 2,0.
 corespund unei scăderi între 50% și 1% a intensității transmise.
 Valori mari ale densității optice reprezintă un film mai
opac (mai puțină lumină transmisă).
 Densitatea optică a unui film ne-expus ar trebui să fie 0.
 Trebuie luate în considerarea influența bazei (cu tenta
de albastru – 0,07) și a ceții (granule developate fără a fi
expuse – 0,05).
20/10/2021 Seminar 2 32
Densitatea optică
 Densitatea optică se definește utilizând logaritmi
deoarece se acoperă astfel un domeniu foarte larg de
valori.
 Un alt motiv îl reprezintă modul în care ochiul percepe
intensitatea luminoasă – fiziologic este un receptor
logaritmic.
 Utilizând logaritmi, densitățile a

două structuri suprapuse pot fi

adunate.

20/10/2021 Seminar 2 33
Curba sensitometrică
 Funcția care dă dependența
densității optice a filmului
expus de expunere este
denumită curba
sensitometrică a filmului.
 Mai este cunoscută sub
denumirea de curba Hurter–
Driffield (H&D curve).
 În regiunea centrală
dependența densității optice
de logaritmul dozei este
aproximativ liniară.

20/10/2021 Seminar 2 34
Curba sensitometrică

20/10/2021 Seminar 2 35
Curba sensitometrică
Regiuni ale curbei:
 degetul (toe) –
pornește de la valorile
date de baza și ceață;
 umărul (shoulder) –
partea superioară unde
intervine saturația;
 regiunea liniară – zona
în care trebuie să se
încadreze expunerea.

20/10/2021 Seminar 2 36
Gamma film
 Pe porțiunea liniară se
definește factorul
Gamma film ca fiind
panta dreptei.
 Cu cât factorul gamma
este mai mare, cu atât
contrastul filmului este
mai ridicat.

20/10/2021 Seminar 2 37
 supraexpunere  La expuneri foarte mici
sau foarte mari,
diferența de înnegrire
corespunzătoare
aceleași diferențe de
expunere este mică
(subexpunere sau
expunere supraexpunere).
corectă  Nivelul de expunere
trebuie ales astfel încât
să se situeze la valori
pentru care graficul
este o dreaptă
subexpunere (porțiunea din mijloc)
astfel încât la aceeași
diferență de expunere
să se obțină aceeași
diferență de înnegrire.

20/10/2021 Seminar 2 38
Latitudinea
 Latitudinea reprezintă domeniul de expunere (exprimat
în mAs) pentru care densitatea optică are valori
acceptabile (între 0,25 și 2).

20/10/2021 Seminar 2 39
Viteza filmului
 Viteza filmului este dată de valoarea expunerii care
creează pe film o densitate optică 1.

1
speed =
expunerea necesară pentru D.O. = 1
 Filmele rapide necesită o expunere mai mică pentru a fi
impresionate.
 La o intensitate constantă a radiațiilor X, timpul de
expunere este mai scurt la filmele rapide.

20/10/2021 Seminar 2 40
Viteza filmului
 Viteza unui film depinde în primul rând de mărimea
granulelor de bromură de argint din emulsie.
 Un film cu granule mari este mai rapid decât un film cu
granule mai mici
 necesită mai puțini fotoni de radiație X sau lumină pentru a forma
o imagine.
 Prin urmare, un film rapid oferă o imagine „mai
zgomotoasă”, în care detaliile fine ale obiectului pot fi
mai puțin vizibile.

20/10/2021 Seminar 2 41
 Radiologie și
Imagistică Medicală
 FILMUL RADIOLOGIC

03/11/2021 Seminar 3 2
Densitatea optică
Presupunând că I0 este
intensitatea luminii pe fața
inferioară a filmului,
intensitatea It care
traversează filmul va fi
influențată de gradul de
opacitate al filmului – adică
de numărul de granule de
Ag developate.
Logaritmul raportului celor
două intensități reprezintă
densitatea optică.
03/11/2021 Seminar 3 3
Densitatea optică

03/11/2021 Seminar 3 4
Curba sensitometrică
 Funcția care dă dependența
densității optice a filmului
expus de expunere este
denumită curba
sensitometrică a filmului.
 Mai este cunoscută sub
denumirea de curba Hurter–
Driffield (H&D curve).
 În regiunea centrală
dependența densității optice
de logaritmul dozei este
aproximativ liniară.

03/11/2021 Seminar 3 5
Curba sensitometrică

03/11/2021 Seminar 3 6
Gamma film
 Pe porțiunea liniară se
definește factorul
Gamma film ca fiind
panta dreptei.
 Cu cât factorul gamma
este mai mare, cu atât
contrastul filmului este
mai ridicat.

03/11/2021 Seminar 3 7
 supraexpunere  La expuneri foarte mici
sau foarte mari,
diferența de înnegrire
corespunzătoare
aceleași diferențe de
expunere este mică
(subexpunere sau
expunere supraexpunere).
corectă  Nivelul de expunere
trebuie ales astfel încât
să se situeze la valori
pentru care graficul
este o dreaptă
subexpunere (porțiunea din mijloc)
astfel încât la aceeași
diferență de expunere
să se obțină aceeași
diferență de înnegrire.

03/11/2021 Seminar 3 8
Viteza filmului
 Viteza filmului este dată de valoarea expunerii care
creează pe film o densitate optică 1.

1
speed =
expunerea necesară pentru D.O. = 1
 Filmele rapide necesită o expunere mai mică pentru a fi
impresionate.
 La o intensitate constantă a radiațiilor X, timpul de
expunere este mai scurt la filmele rapide.

03/11/2021 Seminar 3 9
Viteza filmului
 Viteza unui film depinde în primul rând de mărimea
granulelor de bromură de argint din emulsie.
 Un film cu granule mari este mai rapid decât un film cu
granule mai mici
 necesită mai puțini fotoni de radiație X sau lumină pentru a forma
o imagine.
 Prin urmare, un film rapid oferă o imagine „mai
zgomotoasă”, în care detaliile fine ale obiectului pot fi
mai puțin vizibile.

03/11/2021 Seminar 3 10
Detecția cu film
 Filmul
 Înregistrează imaginea
dată de radiațiile X
 Caseta
 Protejează filmul
împotriva luminii
 Intensificatori de
imagine
 Conversie a radiației X în
radiație luminoasă
 Determină o creștere a
contrastului imaginii
03/11/2021 Seminar 3 11
Ecrane întăritoare
 Radiațiile X produc puține interacțiuni la trecerea
prin emulsie – între 2 și 6% din radiații
interacționează cu emulsia.
 Pentru a determina o înnegrire mai accentuată a
filmului se utilizează intensificatori de imagine.
 Aceștia constau în straturi de material
fluorescent depuse pe suport de plastic sau
metal.

03/11/2021 Seminar 3 12
Ecrane întăritoare
 Între support și stratul fluorescent mai există un strat
care reflectă lumina.
 Granulele fluorescente au diametre cuprinse între 4
și 8 µm.
 Grosimea stratului de granule variază între 50 µm și
300 µm (pentru ecrane “rapide”).
 Peste acesta se depune un strat de protecție,
transparent.
 Se poate ajunge la eficiențe între 20 și 60% în
absorbția radiațiilor X de către aceste ecrane.
03/11/2021 Seminar 3 13
Ecrane întăritoare – cerințe
 Coeficient ridicat de atenuare pentru radiații X.
 Eficiență ridicată pentru conversia energiei din fasciculul
de radiații X în lumină.
 Transparență ridicată la lumina emisă de granulele
fluorescente.
 Indice de refracție scăzut, astfel încât lumina din granule
să nu fie reflectată de film.
 Spectru de emisie pentru fluorescența indusă de radiații
care să corespundă cu sensibilitatea spectrală a filmului.
 Timp scurt de fluorescență.
 Pierdere minimă de lumină prin difuzie laterală.
03/11/2021 Seminar 3 14
 Ecrane întăritoare
 Cu cât grosimea ecranelor este mai
mare, cu atât acestea sunt capabile să
determine o înnegrire a filmului cu o
doză mai mică de radiații – ecrane
rapide.
 Ecranele sunt confecționate din oxizi
dopați cu pământuri rare (gadoliniu)
care realizează o conversie foarte
eficientă a energiei radiațiilor X în
fotoni din domeniul vizibil (360 – 400
nm).
 Utilizarea lor poate induce neclaritate
pe imagine.

03/11/2021 Seminar 3 15
Crossover

03/11/2021 Seminar 3 16
Crossover
 Fenomenul apare atunci când lumina emisă de către un
ecran nu este total absorbită de către film și
impresionează și emulsia de pe fața opusă.
 Induce neclaritate în imagine.

03/11/2021 Seminar 3 17
Reducerea Crossover
 Alegerea unui ecran care să emită în domeniul
de lungimi de undă pentru care halogenura de
argint are absorbție maximă.
 ecran din tantalat de Ytriu;
 adaosul de vopsele care absorb lumina emisă de
către ecran;
 reduce crossover-ul fără a
reduce viteza.
 Utilizarea unor cristale plane:
 prezintă o suprafață mai mare la lumină;
 absorbția fotonilor este îmbunătățită.

03/11/2021 Seminar 3 18
Avantajele ecranelor întăritoare
 Avantajul major al ecranelor este reducerea expunerii
necesare pentru a forma o imagine de calitate
acceptabilă - expunerea la radiații a pacienților este
redusă în mod similar.
 Expuneri mai scurte (timp redus) pot duce la o rezoluție
îmbunătățită prin evitarea mișcării voluntare și
involuntare a pacientului.
 Utilizarea ecranelor mai rapide este în general asociată
cu timpi de expunere mai scurți.

03/11/2021 Seminar 3 19
Transmisie versus print
 De ce radiografiile sunt privite mai degrabă ca folii
transparente decât ca imprimate?
 Densitatea unei imprimări este legată de cantitatea
de lumină reflectată sau absorbită de hârtie:
 densitate maximă pentru o foaie imprimată este cuprinsă
între 1,3 și 2,0.
 densitatea maximă utilizabilă la un film poate ajunge
până la 3,0.
 foliile transparente oferă o gamă mai mare de densitate.

03/11/2021 Seminar 3 20
Calitatea imaginii
 Contrast / sensibilitate
 Rezoluţie spaţială
 Detalii - claritate
 Artefacte
 Zgomot
 Siguranţa pacientului

03/11/2021 Seminar 3 21
Claritatea imaginii

03/11/2021 Seminar 3 22
Neclaritatea
 Imaginea din stânga este afectată de “blurring”
(neclaritate).
 În imaginea din dreapta se pot vizualiza mult mai
bine detalii anatomice.
 Efectul de “blurring” limitează vizibilitatea detaliilor în
imagistica medicală.
 În toate imaginile medicale există un anumit grad de
neclaritate. Cunoștințele despre acest efect şi
despre cum poate fi controlat sunt necesare pentru
a optimiza procedurile imagistice și pentru a asigura
o vizibilitate adecvată.
03/11/2021 Seminar 3 23
“Blurring”

03/11/2021 Seminar 3 24
“Blurring”
 Efectul de neclaritate afectează detaliile de
dimensiuni mici.
 Cu cât dimensiunea unui obiect (detaliu) este
mai mică, cu atât acesta este mai greu de
observat pe o imagine afectată de neclaritate
 Vizibilitatea acestora este mult redusă până
la a nu mai putea fi distinse.

03/11/2021 Seminar 3 25
Detalii neclare

Imagine clară

Blurr redus

Blurr accentuat
03/11/2021 Seminar 3 26
Efecte ale neclarităţii
 Se evidenţiază trei efecte datorate neclarităţii:
 Reducerea vizibilităţii detaliilor anatomice. Acesta
este cel mai important efect în aplicaţiile clinice.
 Neclaritatea reduce percepţia de definiţia
structurilor şi a obiectelor din imagine
(sharpness).
 Neclaritatea reduce rezoluţia spaţială.

03/11/2021 Seminar 3 27
Zgomotul

03/11/2021 Seminar 3 28
Zgomotul (cont.)
 Toate tehnicile de imagistică medicală sunt afectate
de zgomot vizual.
Zgomotul este o caracteristică nedorită a imaginii
care reduce vizibilitatea unor anumite obiecte şi
structuri.
 Imaginea din stânga are un nivel redus de zgomot,
acceptabil pentru studiile clinice.
 Imaginea din dreapta are un nivel ridicat de zgomot
şi nu este considerată acceptabilă pentru scopuri
clinice.
03/11/2021 Seminar 3 29
Zgomot

Zgomot redus

Zgomot
mediu

Zgomot
accentuat
03/11/2021 Seminar 3 30
Efectele zgomotului
 Diferite niveluri de zgomot produc efecte
asupra obiectelor de contrast redus.
 La aceeaşi mărime a obiectelor, cele cu
contrast mai mic au vizibilitate mai mică în
cazul imaginilor afectate de zgomot.
 Vizibilitatea acestor obiecte scade odată cu
creşterea nivelului de zgomot.

03/11/2021 Seminar 3 31
Surse de zgomot
 Cea mai importantă sursă de zgomot în cazul
procedurilor ce utilizează radiaţii X sau radionuclizi
(medicina nucleară) este natura statistică a procesului
de emisie a fotonilor
 Zgomotul este redus prin utilizarea unei concentraţii
mai mari de fotoni, ceea ce generează însă o doză
mai ridicată la pacient.
 Nivelul de zgomot mai este influenţat şi de către
valorile selectate pentru diferiţi parametri ce intervin în
procesul imagistic.
 Ajustarea unei proceduri imagistice în scopul reducerii
zgomotului are ca rezultat, în general, creşterea dozei
la pacient sau un efect nedorit asupra unei alte
caracteristici a imaginii (de ex. claritatea).
03/11/2021 Seminar 3 32
Artefacte
 Unele caracteristici ale sistemului imagistic pot
cauza ca unele organe sau ţesuturi să nu poată fi
vizibile
 O altă problemă este că cele mai multe sisteme
imagistice pot crea elemente de imagine care să nu
reprezinte o structură sau obiect.
 Acestea sunt artefacte.
 În multe situaţii, artefactele nu afectează
semnificativ vizibilitatea sau acurateţea
diagnosticului.
 Dar artefactele pot “ascunde” o parte a unei imagini
sau pot fi interpretate drept manifestări anatomice
anormale.
03/11/2021 Seminar 3 33
Artefacte

03/11/2021 Seminar 3 34
Artefacte

03/11/2021 Seminar 3 35
 Radiologie și
Imagistică Medicală
 IMAGISTICA DIGITALĂ

17/11/2021 Seminar 4 2
Detectori digitali
 Se pot utiliza sisteme de detectori individuali care să fie
capabili să producă un semnal electric în urma iradierii.
 Se utilizează cristale scintilatoare (NaI, BiGe), fotodiode,
sau dispozitive semiconductoare.
 Avantajul constă în creșterea dinamicii unui astfel de
detector, în comparație cu dinamica filmului.
 Sistemul încorporează un mecanism de reglare
automată a dozei, ce ajustează automat parametrii
tubului de radiații.
 Sistemul de expunere automată realizează o reducere
semnificativă a dozei primite de către pacient.
15/11/2021 Curs 4 3
Receptori de mari dimensiuni
 Detectorii digitali de mari dimensiuni (35 - 43 cm) au fost
dezvoltați de mai bine de 30 de ani.
 Primii dintre aceștia au fost de tip CCD (charge -coupled
devices) dezvoltați la laboratoarele Bell în 1969.
 Dispozitivele tip CCD realizează conversia luminii în
semnal electric.
 Detectorii digitali de tip CCD utilizați în imagistica
medicală trebuie să corespundă cerințelor de rezoluție
înaltă, domeniu larg de dinamică și zgomot scăzut.

15/11/2021 Curs 4 4
Receptori de mari dimensiuni
 Avantajele acestor detectori constau în:
 timpul scurt necesar obținerii imaginii (ordinul
secundei).
 eliminarea unor dispozitive intermediare pentru
obținerea imaginii (filmul în cazul scanării, placa de
fosfor etc.).
 posibilitatea unei procesări rapide a imaginii.
 eficiența ridicată de detecție a radiațiilor X, ceea ce
conduce la un raport semnal-zgomot redus pentru un
domeniu larg de expuneri.
15/11/2021 Curs 4 5
Dispozitive cu conversie
directă
 Obiectivul utilizării detectorilor digitali în radiografie
constă în conversia energiei radiațiilor X în semnal
electric care să furnizeze informații asupra expunerii în
diferiți pixeli.
 În sistemele cu conversie directă, energia radiațiilor X
este convertită direct în semnal electric utilizând un
singur strat de material (placă) denumit fotoconductor.
 Stratul fotoconductor poate fi realizat din diverse
materiale, cum ar fi seleniul amorf, sărurile de telur cu
cadmiu și zinc sau iodura de plumb.

15/11/2021 Curs 4 6
Dispozitive cu conversie
directă
 Când radiațiile X interacționează cu dispozitivul
fotoconductor, se creează perechi electron-gol.
 Pe cele două părți ale plăcii se aplică un câmp electric
care să separe electronii de goluri și să îi transfere către
cele două fețe.
 Fiecare față este constituită dintr-o matrice de tranzistori
din straturi subțiri (thin-film transistor - TFT).
 Matricea poate fi interogată electronic pentru a se
determina cantitatea de sarcină electrică prezentă pe
fiecare tranzistor.

15/11/2021 Curs 4 7
Dispozitive cu conversie
directă
 Matricea TFT corespunde unei rețele de pixeli
ce vor forma imaginea finală, numărul de
tranzistori fiind egal cu cel al pixelilor.
 Detectorii de acest tip au în general dimensiuni
ale pixelilor de ordinul:
 200 micrometri (rezoluție de 2.5 lp/mm) pentru
imagistica toracelui
 50 – 100 micrometri (5-10-lp/mm) pentru imagistica
sânului (mamografie).

15/11/2021 Curs 4 8
Dispozitive cu conversie
indirectă
 Sistemele cu conversie indirectă conțin un scintilator
care realizează conversia energiei fotonilor X în lumină
din spectrul vizibil (scintilație).
 Materialele scintilatoare includ siliciul amorf sau iodura
de cesiu.
 Distribuția scintilațiilor poate fi “citită” cu ajutorul unei
rețele de fotoconductori, care realizează conversia
scintilațiilor în semnal electric.
 Fotoconductorii includ dispozitive tip CCDs și materiale
cum ar fi siliciul amorf cuplat cu o rețea TFT.
15/11/2021 Curs 4 9
Comparație între tipurile de
dispozitive

15/11/2021 Curs 4 10
Eficacitatea de detecţie (DQE)
 Eficacitatea de detecţie (detective quantum efficiency –
DQE) este o mărime ce descrie efectele zgomotului în
funcție de frecvenţa spațială (rezoluția) imaginii.
 Exprimă gradul de conversie al energiei primite de la
fasciculul de radiații X (doza) în semnal electric.
 DQE ale noilor generaţii de detectori digitali este de
peste 65%, în timp ce pentru placa cu fosfor aceasta
este de aproximativ 35% și ale sistemelor cu film și
întăritoare de imagine de aproximativ 25%.

15/11/2021 Curs 4 11
Eficacitatea de detecţie
 Datorită eficacităţii ridicate, detectorii digitali utilizează
mai eficient doza de radiație primită:
 teoretic se poate presupune că vor furniza imagini cu zgomot
redus pentru un domeniu larg de frecvențe spaţiale întâlnite în
imagistica medicală.
 Avantaj față de radiologia clasică:
 doza primită de către pacient poate fi redusă, în condiţiile unei
imagini cu acelaşi contrast.
 zgomotul de pe imagine este redus.
 dezavantajul major constă în rezoluția inferioară a imaginilor
digitale față de cele de pe film.
15/11/2021 Curs 4 12
 CALITATEA IMAGINII IN
RADIOLOGIA CLASICA
17/11/2021 Seminar 4 13
Caracteristicile imaginii
 Imaginile obținute (radiografii) sunt
caracterizate de cele patru mărimi
discutate anterior:
 Contrast;
 Rezoluție;
 Zgomot;
 Blurr.

17/11/2021 Seminar 4 14
Factori care influențează
contrastul în radiologie
 anatomia pacientului (prezența unor țesuturi moi
adiacente);
 spectrul radiațiilor X;
 radiația difuzată;
 caracteristicile filmului;
 condițiile de vizualizare.

17/11/2021 Seminar 4 15
 Atenuarea radiațiilor
 Atenuarea totală dată
de țesuturile moi este
determinată atât de
efectul fotoelectric cât
și de interacțiunilor
Compton.
 Atenuarea descrește în
general cu creșterea
energiei fotonilor.

17/11/2021 Seminar 4 16
Atenuare și contrast
 Imaginea este dată de atenuarea diferită a radiațiilor X în
diverse țesuturi.
 Contrastul produs de un țesut este dat de atenuarea
produsă de acel țesut.
 Atenuarea are valori ridicate la energii mici ale
fasciculului, pentru valori mici ale tensiunii de accelerare
pe tub, datorită dependenței secțiunii eficace pentru
efect fotoelectric de energie.

17/11/2021 Seminar 4 17
Penetrarea radiațiilor X
 În general, un grad mare de penetrare a unui obiect
conduce la o descreștere a contrastului.
 Penetrarea ridicată a corpului pacientului determină
scăderea contrastului pentru țesuturi, în special pentru
cele moi.
 Pe de altă parte, o penetrare ridicată conduce la
micșorarea dozei absorbite de către pacient.
 Penetrarea radiațiilor prin corpul pacientului crește cu
creșterea tensiunii aplicate pe tub.
 Contrastul unei imagini poate fi controlat prin alegerea
adecvată a valorilor tensiunii pe tub.
17/11/2021 Seminar 4 18
Factori care afectează calitatea
imaginii - neclaritatea
 Mișcarea pacientului.
 Viteza de expunere a filmului.
 Mărimea focarului.
 Distanța focar – film.
 Distanța obiect – film.
 Utilizarea grilei.
 Distorsiunile.

17/11/2021 Seminar 4 19
Mișcările pacientului
 Mișcările pacientului sunt un factor major care contribuie
la neclaritatea unei imagini radiologice.
 De obicei mișcarea apare ca un rezultat al unui proces
fiziologic involuntar sau a acțiunii voluntare a pacientului.
 Mișcarea face ca marginile organelor sau țesuturilor să
fie proiectate în diferite regiuni de pe receptorul de
imagine și astfel imaginea devine neclară.

17/11/2021 Seminar 4 20
Mișcările pacientului
 Mișcările voluntare pot fi controlate prin menținerea unui
timp de examinare scurt și cerând pacientului să rămână
nemișcat.
 De multe ori pot să apară probleme, mai ales în cazul
examinării copiilor, a bolnavilor psihic sau a celor cu
dureri mari.
 În mod excepțional se poate recurge la anestezie sau la
imobilizarea pacientului.

17/11/2021 Seminar 4 21
Mișcările involuntare
 Mișcările involuntare sunt cea mai frecventă problemă
atunci când se investighează structuri ce se mișcă, cum
ar fi inima sau vasele mari de sânge.
 Pentru majoritatea regiunilor, mișcarea poate fi
“înghețată” prin utilizarea unor timpi de expunere foarte
mici .
 În cazul unei investigații toracice timpul de expunere
este de ordinul milisecundelor.
 Timpii scurți de iradiere sunt o regulă generală în
radiografie deoarece sunt eliminate în mare măsură
efectele mișcărilor voluntare și a celor involuntare.
17/11/2021 Seminar 4 22
Neclaritatea indusă de
receptor
 Receptorul colectează datele generate de procesul
imagistic și le afișează sub forma imaginii.
 În unele tehnici (radiografie) receptorul face o conversie
directă a radiațiilor X în imagine.
 Alte sisteme imagistice utilizează o conversie mai
complicată și necesită un computer sau un dispozitiv
video pentru a afișa imaginea.
 În orice tehnică, metoda de obținere a imaginii introduce
o neclaritate în afișarea imaginii.
 Aceasta contribuie la neclaritatea globală a imaginii și se
numește neclaritate indusă de receptor.
17/11/2021 Seminar 4 23
 rezoluție rezoluție
0,2 x 0,2 mm 0,6 x 0,6 mm

17/11/2021 Seminar 4 24
 Radiologie și
Imagistică Medicală
 CALITATEA IMAGINII IN
RADIOLOGIA CLASICA
08/12/2021 Seminar 5 2
Caracteristicile imaginii
 Imaginile obținute (radiografii) sunt
caracterizate de cele patru mărimi
discutate anterior:
 Contrast;
 Rezoluție;
 Zgomot;
 Blurr.

08/12/2021 Seminar 5 3
Factori care influențează
contrastul în radiologie
 anatomia pacientului (prezența unor țesuturi moi
adiacente);
 spectrul radiațiilor X;
 radiația difuzată;
 caracteristicile filmului;
 condițiile de vizualizare.

08/12/2021 Seminar 5 4
Neclaritatea indusă de
receptor
 Receptorul colectează datele generate de procesul
imagistic și le afișează sub forma imaginii.
 În unele tehnici (radiografie) receptorul face o conversie
directă a radiațiilor X în imagine.
 Alte sisteme imagistice utilizează o conversie mai
complicată și necesită un computer sau un dispozitiv
video pentru a afișa imaginea.
 În orice tehnică, metoda de obținere a imaginii introduce
o neclaritate în afișarea imaginii.
 Aceasta contribuie la neclaritatea globală a imaginii și se
numește neclaritate indusă de receptor.
08/12/2021 Seminar 5 5
 rezoluție rezoluție
0,2 x 0,2 mm 0,6 x 0,6 mm

08/12/2021 Seminar 5 6
Neclaritatea indusă de
receptor
 În radiografia cu film, neclaritatea datorată receptorului
este determinată de grosimea și compoziția emulsiei
fotografice și a ecranelor întăritoare.
 Aceste caracteristici nu influențează numai neclaritatea
receptorului, ci și sensibilitatea filmului la radiații X.
 O emulsie mai groasă este mai sensibilă, dar crește
gradul de neclaritate indusă imaginii.
 Alegerea filmelor este deci subiectul unei acțiuni de
optimizare ce ia în considerare și timpul de expunere
necesar obținerii imaginii.

08/12/2021 Seminar 5 7
Viteza filmului
 Este dată de modificările emulsiei:
 Dimensiunile cristalelor de AgBr;
 Grosimea emulsiei.
 Fotonii au probabilitate mai mare să interacționeze cu
cristale mai mari sau cu emulsie mai groasă.
 Filme rapide:
 Cristale mari / emulsie groasă.
 Mărimea detaliilor este însă invers proporțională cu
viteza.

08/12/2021 Seminar 5 8
Focarul
 Locul în care lovesc electronii anodul.
 Focarele mici dau imagini clare:
 penumbra este redusă.
 Depinde de mărimea catodului (filament) și focalizarea
fasciculului de electroni
 Filamente de dimensiuni mici;
 Cupe focalizatoare.

08/12/2021 Seminar 5 9
Focarul (cont.)

08/12/2021 Seminar 5 10
 Focarul (cont.)
Imagine neclară
Imagine clară -
datorată
focar de mici
dimensiunii
dimensiuni (0.6
mari a focarului
- 1 mm).

Neclaritate Neclaritate
accentuată de diminuată prin
apropierea apropierea
obiectului de obiectului de
focar detector

08/12/2021 Seminar 5 11
Neclaritatea geometrică
 Neclaritatea geometrică poate fi cuantificată utilizând
relația:

(dimensiunea focarului) ⋅ (distanta obiect - receptor)

Ug =
(distanta focar - obiect)

 Ug nu variază cu poziția marginii obiectului în cadrul

imaginii.
 Un obiect ce se află la marginea imaginii va prezenta
aceeași neclaritate geometrică ca și unul plasat în
centru.
 Tuburile cu focalizare liniară sunt concepute pentru a
reduce dimensiunile “virtuale” ale focarului.

08/12/2021 Seminar 5 12
Neclaritatea datorată
pacientului
 Claritatea poate fi afectată și de pacientul investigat.
 Nu toate structurile din interiorul pacientului au marginile
bine definite care să dea imaginii clare.
 De multe ori o structură poate fi distinsă din punct de
vedere anatomic de țesuturile care o înconjoară doar
prin caracteristici care variază gradual cu distanța.
 De asemenea, forma unui organ poate să influențeze
proiecția unei margini clare pe receptor.

08/12/2021 Seminar 5 13
 Influenta formei organului asupra
clarității imaginii

Densitatea
optică

08/12/2021 Seminar 5 14
Compromis
 Orice receptor de imagine necesită un anumit nivel de
expunere la radiații pentru a produce o imagine
acceptabilă.
 Unii receptori sunt mai sensibili decât alții și necesită o
expunere redusă.
 ecranele întăritoare necesită o expunere mai mică decât cele de
detalii – prin urmare, timpul de expunere este scurt.
 Dezavantajul este că receptoarele rapide produc o
neclaritate mărită:
 reducerea neclarității datorate mișcărilor este compromisă de
neclaritățile induse de receptor.
08/12/2021 Seminar 5 15
Optimizare

 Pentru a atinge un anumit nivel de expunere este

necesară o intensitate mai mare a radiaţiei dacă se
impune un timp de expunere mic:
 sunt necesari curenţi mari pe tubul de radiaţii X.
 Curenţii mari pe tub necesită dimensiuni mai mari ale
focarului ceea ce va produce o neclaritate geometrică.

08/12/2021 Seminar 5 16
Optimizare
 Orice examinare radiografică reprezintă un compromis
între neclaritățile datorate geometriei, mișcărilor și
receptorului, în scopul de a minimiza neclaritatea globală
a imaginii.
 Acest scop este atins doar prin alegerea inteligentă a
instalațiilor imagistice și prin utilizarea tuturor opțiunilor
disponibile pentru a optimiza procesul imagistic.

08/12/2021 Seminar 5 17
Radiația împrăștiată
 Scade detaliul imaginii.
 Produce încețoșarea filmului.
 Cantitatea de radiație împrăștiată detectată într-o
imagine este caracterizată de fracția de împrăștiere -
scattered to primary ratio (SPR).
 SPR este definită ca fiind cantitatea de energie depusă
într-o anumită locație în detector de fotoni împrăștiați,
împărțită la cantitatea de energie depusă de fotonii
primari (neîmprăștiați) în aceeași locație.

08/12/2021 Seminar 5 18
Radiația împrăștiată

08/12/2021 Seminar 5 19
Radiația împrăștiată
S
SPR =
P
 Pentru un SPR egal cu 1, jumătate din energia depusă
pe detector (în acea locație) provine din împrăștiere -
adică 50% din informațiile din imagine sunt în mare
măsură inutile.
 Se mai utilizează, de asemenea, fracția de împrăștiere
(F) pentru a caracteriza cantitatea de radiație
împrăștiată, definită ca:
S
F=
P +S
08/12/2021 Seminar 5 20
Radiația împrăștiată
 Dacă nu se iau măsuri de corecție, cantitatea de radiație
împrăștiată pe o imagine poate fi mare.
 SPR crește de obicei pe măsură ce volumul de țesut
care este iradiat de fasciculul de raze X crește.
 Figura următoare ilustrează variația SPR în funcție de
latura unui câmp vizual de formă pătrată, pentru diferite
grosimi ale pacientului.

08/12/2021 Seminar 5 21
Radiația împrăștiată
SPR

Câmp de vizualizare (cm)

08/12/2021 Seminar 5 22
Radiația împrăștiată
 SPR crește pe măsură ce dimensiunea câmpului crește
și pe măsură ce crește grosimea pacientului.
 Pentru o radiografie abdominală tipică de 30 x 30 cm la
un pacient cu o grosime de 25 cm, SPR este de
aproximativ 4,5 - deci 82% (fracția de împrăștiere) din
informațiile din imagine este în esență inutilă, dacă nu
sunt utilizate metode de corectare a împrăștierii.

08/12/2021 Seminar 5 23
Grile
 Pentru eliminare se utilizează grile:
 Benzi alternante din aluminiu și plumb;
 Radiația aliniată cu grila ajunge pe film;
 Radiația ne-aliniată este absorbită:
 provine din procesele de împrăștiere (difuzie) Compton;
 informația este inutilă deoarece nu provine direct de la focar.

08/12/2021 Seminar 5 24
Grile
 Se utilizează când grosimea obiectului > 10 cm:
 cantitatea de radiații împrăștiate creste cu grosimea.
 Tipuri:
 Paralelă;
 Focalizată;
 Staționară;
 Mobilă:
 zgomotoasă!

08/12/2021 Seminar 5 25
Grile
Tub de radiații X

Radiație X

Obiect (pacient)

Radiație împrăștiată

Grilă

Film (casetă) / Detector

08/12/2021 Seminar 5 26
Grile

08/12/2021 Seminar 5 27
Grile
H
R=
W

sept material inter-sept

08/12/2021 Seminar 5 28
Caracteristicile grilelor
 Raportul grilei reprezintă raportul dintre
înălțimea materialului inter-septuri și lățimea
acestuia
 dimensiunile septurilor nu afectează metrica raportului
grilei.
 În radiologia diagnostică rapoartele sunt în
general 6, 8, 10, 12 sau 14, cele trei valori
centrale fiind utilizate cel mai frecvent.
 rapoartele sunt mai mici (5) în mamografie.

08/12/2021 Seminar 5 29
Materiale utilizate
 Septurile rețelei dintr-o rețea sunt de obicei fabricate din
plumb (z = 82, ρ = 11,3 g/cm3).
 În mod ideal, aerul ar trebui utilizat ca material
interspațial; totuși, septurile de plumb sunt foarte
maleabile și necesită suport pentru integritatea
structurală.
 Prin urmare, în grila liniară tipică utilizată în radiografia
generală este plasat un material solid pentru a menține
septurile aliniate.

08/12/2021 Seminar 5 30
Materiale utilizate
 Grilele cu costuri reduse din radiologia
diagnostică pot avea ca material inter-septuri
aluminiu (z = 13, ρ = 2,7 g/cm3).
 Aluminiul are totuși un Z destul de mare:
 poate absorbi un număr apreciabil de fotoni primari (în
special la energii mai mici).

08/12/2021 Seminar 5 31
Materiale utilizate
 Grilele inter-septuri din fibră de carbon sunt
mai frecvente în sistemele de imagistică de
ultimă generație.
 fibra de carbon (z = 6, ρ = 1,8 g/cm3) are o
transmisie primară ridicată datorită numărului
atomic scăzut al fibrei de carbon și a densității
sale mai mici;
 prin urmare, este un material interspațial mult mai
potrivit.

08/12/2021 Seminar 5 32
Frecvența grilei
 Frecvența grilei este numărul de septuri de grilă
pe centimetru.
 Pentru grila descrisă în figura anterioară,
septurile au o lățime de 0,045 mm și interspațiul
este de 0,120 mm lățime, rezultând un model de
linii cu o distanță de 0,165 mm.
 Frecvența corespunzătoare este:
1/ 0,165 mm = 6 linii / mm sau 60 linii / cm.
 Sunt disponibile și grile cu 70 sau 80 de linii/cm,
la un cost mai mare.
08/12/2021 Seminar 5 33
Grile focalizate
 Grilele cu septuri paralele vor atenua și radiația
primară.
 Grilele actuale cu septurile înclinate astfel încât
acestea să fie aliniate cu sursa de radiații X –
rezultă o grilă focalizată.
 Alinierea focarului grilei cu tubul de radiații X
este foarte importantă.

08/12/2021 Seminar 5 34
Grile focalizate
 Distanța focală a unei grile este de obicei de 100 cm
pentru majoritatea instalațiilor radiografice, cu excepția
unităților de imagistică a toracelui, unde aceasta este de
183 cm.
 Dacă tubul cu raze X este situat accidental la o distanță
diferită de grilă, atunci grila va atenua din radiația
primară.
 Distanța focală a rețelei este mai îngăduitoare pentru
rețelele cu raport de rețea mai mic și, prin urmare,
rețelele cu raportul de rețea ridicat vor atenua mai
puternic.
08/12/2021 Seminar 5 35
Grile tip Bucky
 Pentru sistemele de înaltă rezoluție, cum ar fi receptorii
ecran-film, barele de grilă pot fi văzute pe imagine dacă
grila este staționară.
 Grilele staționare erau obișnuite în sistemele de
radiografie toracică cu ecran vertical, radiologul fiind
obișnuit în a „privi prin” imaginea grilei.
 Pentru a corecta acest aspect, s-au propus grile care se
deplasează cu o mișcare alternativă în timpul expunerii,
ceea ce face ca barele grilei să fie neclare de această
mișcare și să nu fie vizibile în imagine.
 Mișcarea este perpendiculară pe axa lungă a septurilor
liniare din rețea.
08/12/2021 Seminar 5 36
Grile – poziționări greșite

08/12/2021 Seminar 5 37
Distorsiuni
 Mărire inegală a unei
părți din radiografie:
 Organul nu este paralel
cu filmul;
 Tubul X este înclinat.

08/12/2021 Seminar 5 38
 Radiologie și
Imagistică Medicală
 RECONSTRUCȚIA IMAGINII ÎN
TOMOGRAFIA
COMPUTERIZATĂ

05/01/2022 Seminar 6 2
Achiziţia imaginii

05/01/2022 Seminar 6 3
Sinograme
 Reconstrucţia imaginii se
efectuează pornind de la
informaţiile conţinute în
proiecţiile înregistrate pe
perioada scanării.
 Proiecţiile p(r,θ)
corespunzătoare fiecărui
unghi de incidenţă sunt
grupate – se obţin
sinograme.
05/01/2022 Seminar 6 4
Sinograme
 De exemplu, un singur punct va genera o
sinogramă ce descrie o sinusoidă în cordonate
p(r,θ):

obiect punctiform sinogramă

proiecţii
05/01/2022 Seminar 6 5
 Imagini

Proiecţii
05/01/2022 Seminar 6 6
Elemente ale imaginii

 Pixel – elementul de bază în reprezentarea 2D

 Voxel – elementul de bază în reprezentarea 3D
05/01/2022 Seminar 6 7
Elemente ale imaginii
 Proiecţiile sunt prelucrate prin procedee
matematice (matricea inversă, transformata Radon)
 În urma acestor operaţii se pot determina
coeficienţii de atenuare µ corespunzători fiecărui
voxel din regiunea scanată
 Fiecărui voxel i se asociază un indice CT.

µobiect − µapa
=CTnr ⋅ 1000
µapa
05/01/2022 Seminar 6 8
Indicele CT

µobiect − µapa
=CTnr ⋅ 1000
µapa

05/01/2022 Seminar 6 9
Reconstrucţia imaginii
 Problema CT se rezumă la reconstrucţia unui obiect cu
N-dimensional pornind de la (N-1) proiecţii ale acestuia
 Metode:
 Calculul direct al matricei inverse;
 Proiecţia inversă;
 Tehnica reconstrucţiei aritmetice ART (Arithmetric
Reconstruction Technic):
 ART aditivă;

 ART multiplicativă.

 Proiecţia inversă filtrată.

05/01/2022 Seminar 6 10
Calculul direct al matricei
inverse
 matrice 2x2
A11 + A12 =3

A11 A12 Po (0) = 3 +A21 + A22 =7

1 2 A11 +A21 =4
A21 A22 Po (1) = 7 A12 + A22 =6
3 4
1100 A11 3
P9o (0) P9o (1)
0011 A12 7
=4 =6
1010 A21 = 4
0101 A22 6
F * A = P
A = P F^(-1)
05/01/2022 Seminar 6 11
Calculul matricei inverse
 Exemplu
 pentru o imagine cu (n * n)
= 28 *28 = (256 * 256)
 matricea F are (n2 * n2)
= (216 * 216) = (65536^2 x 65536^2) = 232
 Calculul inversului matricei F este practic imposibil fără
ajutorul unui computer.
 Volumul mare de calcule şi de memorie alocată, precum și
numărul mare de proiecții necesare pentru a acumula un
număr suficient de date au determinat căutarea unor alte
metode.

05/01/2022 Seminar 6 12
 ART (Aritmetric Reconstruction Technic)
pα i (t ) − pαq (t )
=Axyq +1 max[0, Axyq + i
]; pα i (t ) este proiectia originala
N pα (t )
i
1
q - indicele iteratiei
N - numarul de elemente din aceasta proiectie
2
Prima directie (orizontala) 6/4 6 /4 suma 3
initializate la valori egale
 10 3 − 5  6
A112 =
A122 =max 0, + =
 4 2  4 14/4 14/4 suma 7
A11 A12 Po (0) = 3  10 7 − 5  14
A212 =A222 =
max 0, +
 4
=
2  4 5 5 5
A21 A22 Po (1) = 7 A doua directie (verticala):
 6 4 − 5 4
A113 =
max 0, + = =
1
3  4 2  4 1 2
=4 =6
 6 6 − 5 8
A123 =
max 0, + = =
2
 4 2  4 3 4
10/4 10/4 suma 5  14 4 − 5  12
=A213 max 0, + = 4= 3
 4 2 
10/4 10/4  14 6 − 5  16
4
A223 =
max 0, +
 4 2  4
== 4
6
05/01/2022 Seminar 6 13
Proiecţia inversă simplă
 Fiecare rază de transmisie a radiaţiilor X prin corpul
pacientului este divizată în elemente egale.
 Fiecare element se consideră că are o contribuţie egală la
atenuarea totală de-a lungul acelei raze.
 Metoda constă în a suma atenuările pe care le produce un
element tuturor razelor care îl traversează.
 Fiecare element este traversat de raze după unghiuri diferite.
 În final se determină un coeficient de atenuare total pentru
fiecare element în parte
 elementul va constitui un voxel din imaginea CT.

05/01/2022 Seminar 6 14
Proiecţia inversă simplă
 Distribuţia acestor coeficienţi dintr-o secţiune
anatomică investigată furnizează imaginea
reconstruită.
 Chiar dacă această metodă este una directă,
produce imagini neclare ale obiectelor.
 Acest aspect este legat de faptul că atenuarea din
fiecare element de imagine influenţează valorile
atenuării din mai multe elemente din secţiune:
 Influenţa unui element asupra celorlalte este cu atât mai
importantă cu cât elementele sunt mai apropiate de cel
considerat.
05/01/2022 Seminar 6 15
Proiecţia inversă simplă
Axy' = ∑ pαi (t )
A11 A12 Po (0) = 3 i

1 2

A21 A22 Po (1) = 7 A11 = p0 (0) + p90 (0) =7 7 9 16

3 4 suma 10 A12 = p0 (0) + p90 (1) = 9 11 13 24
P9o (0) P9o (1) A21 =p0 (1) + p90 (0) =11
=4 =6 A22 = p0 (1) + p90 (1) =13 18 22 suma 40

7/4 9/4
Normalizare - 10/40 11/4 13/4

05/01/2022 Seminar 6 16
Problemă

Sφ(
ω) Toate proiecţiile contribuie în
domeniul frecvenţelor joase
v

ω)
Solutia: utilizarea unui filtru

(
Sφ
u

Sφ(ω)

h(ω)
)
(ω

Sφ(ω)
Sφ

05/01/2022 Seminar 6 17
05/01/2022 Seminar 6 18
Proiecţia inversă filtrată
 Acest algoritm, numit şi metoda convoluţiei,
utilizează o ecuaţie integrală unidimensională pentru
reconstrucţia unei imagini bi-dimensionale.
 În această metodă se utilizează o funcţie de filtrare
care va fi combinată cu datele furnizate de
atenuările fiecărei raze.
 Rolul funcţiei de filtrare este de a compensa
contribuţiile mai importante pe care elementele de
imagine le induc celor din vecinătate, fapt evidenţiat
în cazul proiecţiei inverse simple.

05/01/2022 Seminar 6 19
Proiecţia inversă filtrată
 Există mai multe forme ale funcţiilor de filtrare,
fiecare având avantaje şi dezavantaje:
 unele funcţii conduc la obţinerea de imagini mai clare, dar
cu contrast mai scăzut.
 Avantajul major al metodei constă în faptul că
imaginile sunt mai clare decât în cazul proiecţiei
inverse simple şi pot fi reconstruite chiar în timpul
achiziţiei proiecţiilor, ceea ce determină o viteză mai
mare a procesării datelor.

05/01/2022 Seminar 6 20
Proiecţia inversă filtrată

05/01/2022 Seminar 6 21
Proiecţia inversă filtrată

1. Achiziția proiecțiilor (date brute de la

scanner)
2. Efectuarea FFT pentru toate proiecțiile
3. Filtrarea (trece sus – amplificarea frecvențelor
înalte)
4. Recalcularea proiecțiilor (transformata FFT
inversă)
5. Aplicarea proiecției inverse
Denumirea metodei este filtered back projection
05/01/2022 Seminar 6 22
Proiecţia inversă filtrată
1. Se achiziţionează secţiuni (datele brute
provenind de la scanner).
2. Se efectuează transformata Fourier a datelor.
3. Se filtrează (cu un filtru trece sus)
4. Se efectuează proiecţia inversă în domeniul
frecvenţelor spaţiale (u,v).
5. Se efectuează transformata Fourier inversă.
05/01/2022 Seminar 6 23
Comparaţie

Proiecţie inversă simplă (directă) Proiecţie inversă filtrată (convoluţie)

05/01/2022 Seminar 6 24