___________________________________________________________________________

6. Măsurarea zgomotului la vehiculele feroviare

6.1. CondiŃii specifice de măsurare a zgomotului

la vehiculele feroviare

La vehiculele feroviare, prin măsurările de zgomot se urmăreşte, pe de o parte,

verificarea asigurării confortului acustic în interiorul acestora, iar pe altă parte controlul
poluării fonice a zonelor din vecinătatea căii ferate pentru protejarea persoanelor care
lucrează sau locuiesc în aceste zone.
Măsurările de zgomot se realizează la omologarea vehiculelor (încercări „de tip”),
urmând ca apoi acestea să fie monitorizate pe toată durata de exploatare prin încercări
periodice care au rolul de a constata orice modificare a nivelului de zgomot în interiorul
vehiculului sau a nivelului de zgomot emis de acesta. De asemenea, verificarea diferitelor
soluŃii constructive de îmbunătăŃire a capacităŃii de izolare fonică reclamă realizarea de
măsurări de zgomot, concomitent, atât la interiorul vehiculului, cât şi la exterior. Alte
măsurători de zgomot au ca obiect determinarea caracteristicilor radiaŃiei acustice a
surselor de zgomot. Cunoaşterea acestor caracteristici permite orientarea eforturilor
privind măsurile de combatere a zgomotului [1].
Cu excepŃia vehiculelor de întreŃinere a căii, pentru orice tip de vehicul feroviar,
condiŃiile şi procedurile de încercare sunt reglementate la nivel european prin standardul
SR EN ISO 3381-2006, pentru măsurarea zgomotului în interiorul vehiculelor [2] şi prin
standardul SR EN ISO 3095-2006, pentru măsurarea zgomotului emis de vehiculele care
circulă pe şine [3]. Indiferent că este vorba de măsurarea zgomotului la interiorul
vehiculului sau a zgomotului emis, acestea se realizează atât în timpul mersului, cât şi la
staŃionarea vehiculului. Încercările în mers se fac la circulaŃia cu viteză constantă, precum
şi în regim de accelerare de pe loc sau în regim de frânare.
Măsurarea nivelului de zgomot la vehiculelor aflate în staŃionare se realizează pentru
orice tip de vehicul, indiferent că este vorba de vagon de călători, vagon de marfă sau
locomotivă. CondiŃiile de încercare impun ca toate echipamentele care funcŃionează în
mod curent odată cu vehiculul să fie în exploatare. La locomotivele electrice echipamentul
principal de tracŃiune şi echipamentul auxiliar trebuie să funcŃioneze la sarcină maximă.

___________________________________________________________________________
1
___________________________________________________________________________

În cazul locomotivelor cu motoare cu ardere internă, măsurările de zgomot se fac în

următoarele condiŃii:
- funcŃionarea motorului la ralanti, cu echipamentele auxiliare la sarcină minimă,
ventilatorul de răcire la viteza minimă şi, dacă e posibil, compresorul oprit;
- funcŃionarea motorului la ralanti, cu echipamentele auxiliare la sarcină nominală de
serviciu, ventilatorul de răcire la viteza minimă necesară pentru menŃinerea unei
temperaturi stabile a motorului, compresorul în funcŃiune;
- funcŃionarea motorului fără sarcină la viteza maximă posibilă (permisă de
regulatorul de viteză), ventilatorul de răcire la viteza maximă, echipamentul auxiliar la
sarcina nominală de serviciu şi compresorul în funcŃiune.
Efectuarea încercărilor pentru determinarea nivelului de zgomot presupune
respectarea anumitor reguli care au scopul de a evita vicierea rezultatelor măsurătorilor
datorită unor aspecte conjuncturale. În consecinŃă, condiŃiile specifice de încercare
prevăzute trebuie îndeplinite cu rigurozitate, orice abatere afectând reproductibilitatea
măsurării.
CondiŃiile de încercare se referă la mediul în care se realizează măsurarea, poziŃia
microfoanelor de măsurare, precum şi la caracteristicile vehiculului şi ale căii. Vorbind de
mediul de încercare se face referire de fapt la mediul acustic, condiŃiile meteorologice şi
nivelul zgomotului de fond.
CondiŃiile impuse locaŃiei alese pentru încercările de zgomot (mediului acustic) se
diferenŃiază în funcŃie de tipul de măsurare, respectiv măsurarea zgomotului în interiorul
vehiculului sau măsurarea zgomotului emis de acesta. La încercările pentru măsurarea
zgomotului la interiorul vehiculului rezultatele nu trebuie să fie afectate de zgomotul emis
de vehicul şi reflectat de construcŃiile aflate în afara căii (clădiri, ziduri, etc.).
Dacă măsurările se fac în cadrul încercărilor de evaluare a zgomotului emis de
vehicul, este recomandat să existe posibilitatea propagării libere a sunetelor. Pentru
aceasta, solul din zona câmpului de încercare trebuie să fie plat şi fără denivelări. În plus,
în zona din jurul microfoanelor de măsurare nu trebuie să existe suprafeŃe reflectante de
mari dimensiuni cum ar fi clădiri, ziduri, dealuri, etc. sau calea să fie în debleu sau văi sau
să traverseze poduri sau tunele. Între microfon şi vehicul nu este permisă prezenŃa
niciunui obstacol care să perturbeze câmpul sonor. În consecinŃă, personalul tehnic se va
plasa într-o poziŃie care să nu influenŃeze măsurările pe care le efectuează. Mai mult,
pentru propagarea normală a zgomotului, mediul acustic dintre vehicul şi microfoane nu
trebuie să fie afectat de elemente fonoabsorbante (zăpadă, vegetaŃie înaltă) sau de
materiale reflectante (apă, gheaŃă).
Legat de condiŃiile meteorologice, se precizează faptul că nu se fac măsurări de
zgomot nici la interiorul şi nici în exteriorul vehiculului dacă acestea sunt nefavorabile,
respectiv în condiŃii de ploaie, tunete sau furtună, acestea reprezentând reprezintă surse de
zgomot perturbatorii, sau în cazul ninsorilor abundente care împiedică propagarea normală
a zgomotelor. De asemenea, viteza vântului nu trebuie să fie mai mare de 5 m/s.
În fine, un ultim aspect în ceea ce priveşte condiŃiile impuse mediului de încercare
se referă la nivelul zgomotului de fond. Pentru ca alte surse de zgomot să nu influenŃeze în

___________________________________________________________________________
2
___________________________________________________________________________

mod semnificativ rezultatele măsurărilor, nivelul de zgomot al mediului ambiant trebuie

să fie mai mic decât cel al zgomotului măsurat în vehicul în prezenŃa zgomotului de fond
cu cel puŃin 10 dB în cazul încercărilor „de tip” şi, respectiv, cu cel puŃin 5 dB dacă
măsurările de zgomot se realizează cu ocazia încercărilor periodice. Totuşi, în cazul în
care diferenŃa este mai mică de 10 dB, rezultatele trebuie corectate în sensul reducerii
valorii măsurate.
Amplasarea microfoanelor se face în funcŃie de particularităŃile tipului de încercare
de zgomot, respectiv încercare pentru măsurarea zgomotului la interiorul vehiculului şi
încercare pentru măsurarea zgomotului emis de acesta, motiv pentru care acest aspect va fi
prezentat ulterior, în secŃiunile dedicate fiecăreia dintre cele două tipuri de încercări.
Calea de rulare poate influenŃa foarte mult rezultatele măsurărilor de zgomot. În
consecinŃă, indiferent că este vorba de încercări de zgomot la interiorul vehiculului sau la
exteriorul acestuia, la alegerea sectoarelor de cale pe care se realizează măsurările trebuie
avute în vedere o serie de condiŃii specifice. Astfel, dacă este vorba de un vehicul supus
omologării (încercări „de tip”) atunci încercările trebuie efectuate în mod obligatoriu pe o
cale cu prismă de balast şi traverse de lemn sau de beton armat. Măsurările de zgomot
periodice (de monitorizare) se pot face fie pe o cale care să răspundă cerinŃelor prezentate
anterior, fie pe o cale normală pe care vehiculul circulă în mod curent – sectorul de cale
este echipat cu traverse utilizate pe reŃeaua respectivă.
Pentru evitarea producerii zgomotului de curbă, se limitează razele minime ale
curbelor de pe sectoarele de cale alese pentru încercări. Acestea se stabilesc în funcŃie de
viteza de circulaŃie la care se realizează încercările de zgomot, astfel: pentru V ≤ 70
km/h, R ≥ 1000; pentru 70 < V ≤ 120 km/h, R ≥ 3000 m; pentru V > 120 km/h, R ≥ 5000
m. De asemenea, pentru ca rezultatele să nu fie afectate de zgomotul de impact, şinele
trebuie să fie sudate (şine fără joante) şi fără defecte de suprafaŃă vizibile. Din acelaşi
motiv, măsurătorile nu se efectuează la trecerea peste schimbătoarele de cale.
CondiŃiile impuse căii de rulare la măsurările de zgomot, prezentate mai sus, se
aplică la încercările vehiculelor convenŃionale.
Pentru realizarea încercărilor de zgomot se realizează un tren experimental, ale cărui
vehicule sunt neîncărcate dacă e vorba de vagoane de marfă, sau neocupate, în cazul
vagoanelor de călători, cu excepŃia echipei tehnice. Vehiculele care intră în componenŃa
trenului trebuie să fie în stare normală de exploatare. O atenŃie deosebită se acordă
aparatului de rulare, în special roŃilor vehiculului a căror suprafaŃă de rulare nu trebuie să
prezinte defecte cum sunt locurile plane sau brocurile care pot genera zgomot (de impact).
De asemenea, roŃile trebuie să aibă un rulaj de cel puŃin 3000 km, realizaŃi în condiŃii
normale de exploatare şi pe o cale cu trafic normal. Dacă vehiculul este echipat cu frână
cu saboŃi, atunci atât suprafaŃa de rulare a roŃii cât şi sabotul trebuie să fie suficient de
rodate.
În timpul măsurătorilor uşile de intercomunicaŃie, uşile de acces, uşile interioare şi
ferestrele vehiculului sunt închise, mai cu seamă în situaŃia în care este important ca
rezultatele obŃinute să reflecte influenŃa acestora asupra nivelului de zgomot la interiorul
vehiculului.

___________________________________________________________________________
3
___________________________________________________________________________

6.2. Măsurarea zgomotului în interiorul vehiculelor feroviare

Nivelul de zgomot la interiorul vehiculului trebuie măsurat în acele locuri care sunt
destinate călătorilor sau, după caz, personalului de locomotivă şi sunt cele mai expuse la
zgomot.
În primul rând se pune problema amplasării microfoanelor de măsurare, întrucât
nivelul zgomotului poate varia semnificativ în funcŃie de poziŃia acestora. Spre exemplu,
este evident că la extremităŃile cutiei, deasupra boghiurilor, nivelul de zgomot va fi mult
mai mare decât cel de la mijlocul cutiei. De asemenea, microfoanele poziŃionate deasupra
echipamentelor auxiliare de pe vagon vor înregistra un nivel acustic ridicat.
În consecinŃă, este important ca numărul de puncte de măsurare să se aleagă astfel
încât rezultatele înregistrate să ofere o imagine cât mai apropiată de realitate a distribuŃiei
nivelului de presiune acustică în vehicul. În general cinci, şase puncte de măsurare sunt
suficiente. Un exemplu de amplasare uzuală a microfoanelor este prezentat în figura 6.1.

Fig. 6.1. Amplasarea microfoanelor pentru măsurarea

nivelului de zgomot în interiorul vehiculului.

La vagoanele de călători, zgomotul se măsoară în compartimentele situate deasupra

boghiurilor, mai precis în dreptul crapodinei sau pivotului centrului fictiv, precum şi în
compartimentul central. În fiecare compartiment, se fac măsurători în două puncte aflate
la 1,2 m înălŃime deasupra planşeului, la mijlocul unui compartiment închis şi, respectiv,
în axa longitudinală între cele două rânduri de scaune, dacă vagonul este
necompartimentat. În zonele care permit poziŃia “în picioare” a călătorilor, microfoanele
sunt poziŃionate la o înălŃime de 1,6 m faŃă de planşeu. La vagoanele de dormit sau
vagoanele cuşetă, diferă locul de amplasare al microfoanelor, în sensul că unul dintre
punctele de măsurare trebuie să fie la 0,2 m deasupra pernei.
În vederea stabilirii eficienŃei izolaŃiei fonice a diferitelor componente ale cutiei, se
poate măsura nivelul de zgomot în dreptul boghiurilor sau în dreptul ferestrei, luând însă
măsuri de izolare a vecinătăŃii locului de măsurare pentru a pune în evidenŃă numai
proprietăŃile antifonice ale componentelor studiate.

___________________________________________________________________________
4
___________________________________________________________________________

O categorie aparte de măsurări o constituie cele realizate în interiorul locomotivelor

şi al celorlalte vehicule asimilabile lor. Nivelul de zgomot se măsoară în ambele cabine,
microfonul fiind poziŃionat la o distanŃă de 0,1 m de urechea mecanicului cea mai expusă
la zgomot.
Pentru fiecare poziŃie a microfonului şi pentru fiecare dintre condiŃiile de încercare
(circulaŃie cu viteză constantă, accelerare sau decelerare, vehicule în staŃionare) se
efectuează cel puŃin trei măsurări dacă acestea se realizează în cadrul încercărilor „de tip”,
sau una singură dacă este vorba de o încercare de măsurare a zgomotului de control
periodic. Rezultatul fiecărui set de încercări îl constituie media aritmetică a acestuia,
rotunjită la o valoare întreagă (în dB). Dacă dispersia rezultatelor este mai mare de 3 dB,
atunci se realizează o nouă serie de încercări.
În cadrul încercărilor de zgomot la interiorul vehiculului, mărimile care se măsoară
sunt dictate de condiŃiile de încercare. În general, la circulaŃia cu viteză constantă se
măsoară nivelul de presiune acustică continuă echivalentă ponderată A în dB definită prin
relaŃia

 1 T p 2 (t ) 
L pAeqT = 10 lg ∫ A 2 dt  , (6.1)
T 
 0 p0 

în care T reprezintă intervalul de timp în care se realizează măsurarea exprimat în

secunde, pA(t) – presiunea acustică instantanee ponderată A în Pa, iar p0 = 20 µPa este
presiunea acustică de referinŃă. Intervalul de măsurare T trebuie să fie mai mare de 20 s.
Suplimentar se poate măsura şi nivelul de presiune acustică continuă echivalentă de scurtă
durată ponderată A, LpAeq,1s, la care perioada de măsurare este T = 1 s.
În cazul în care zgomotul în interiorul vehiculului este afectat de un eveniment izolat
cu un nivel acustic ridicat – „zgomot cu caracter impulsiv”, sau o serie de astfel de
evenimente, este necesară şi măsurarea nivelului presiunii acustice continue echivalente
de scurtă durată ponderată A, cu caracter impulsiv, definită prin relaŃia

 1 T p 2 (t ) 
L pAleqT = 10 lg ∫ Al 2 dt  , (6.2)
T 
 0 p0 

în care pAl(t) reprezintă presiunea acustică instantanee ponderată A, utilizând timpul

ponderat (impulsiv) l, exprimată în Pa.
ConvenŃional, caracterul impulsiv al zgomotului este confirmat dacă

L pAleqT − L pAeqT > 3 dB. (6.3)

Pentru măsurările de zgomot la interiorul vehiculului când acesta se află în

staŃionare se măsoară nivelul de presiune acustică continuă echivalentă ponderată A,
LpAeqT.

___________________________________________________________________________
5
___________________________________________________________________________

În situaŃia în care există suspiciunea unui zgomot cu caracter impulsiv este

recomandat să se efectueze un set de măsurări cu ponderare în timp S (lentă), precum şi un
set de măsurări cu ponderare în timp I (impulsiv).
Intervalul de timp T în care se efectuează măsurarea de zgomot la vahiculele în
staŃionare trebuie să fie de cel puŃin 20 s. În situaŃii excepŃionale însă, este permisă
reducerea lui T la 5 s dacă nivelul maxim de zgomot al sursei nu poate fi menŃinut timp de
20 s.
Dacă vehiculul se află în regim de accelerare sau frânare se înregistrează valoarea
maximă a presiunii acustice ponderate A, cu utilizarea valorii de timp ponderate F (rapid),
LpAFmax şi nivelul de presiune acustică continuă ponderată A, LpAeqT, definită mai sus.
Durata de măsurare T reprezintă, în funcŃie de regimul de mers, fie timpul necesar
pentru atingerea vitezei de 30 km/h dacă vehiculul porneşte de pe loc, fie intervalul de
timp necesar pentru oprirea, în regim normal de frânare, de la viteza de 30 km/h.
În fine, din punctul de vedere al procedurii de încercare, un ultim aspect în ceea ce
priveşte măsurarea nivelului de zgomot la interiorul vehiculului, se referă la viteza de
încercare. În principiu, în cadrul încercărilor de zgomot la circulaŃia cu viteză constantă,
aceasta se stabileşte printr-un acord stabilit între operatorul de reŃea şi autoritatea care
defineşte măsurarea. Odată stabilite vitezele de încercare, în timpul efectuării
măsurătorilor nu se admit abateri mai mari de ±5%. În cazul în care se impun încercări
suplimentare este de preferat ca acestea să se realizeze la una sau mai multe dintre vitezele
preferate de încercare: 20 km/h, 40 km/h, 60 km/h, 80 km/h, 100 km/h, 120 km/h, 140
km/h, 160 km/h, 200 km/h, 250 km/h, 300 km/h, 320 km/h şi 350 km/h.
Măsurările de zgomot în interiorul unui vehicul care accelerează de pe loc se fac
până în momentul în care vehiculul a atins viteza de 30 km/h. Pentru a realiza încercări de
zgomot în regim de frânare a vehiculului, măsurarea este iniŃiată în momentul începerii
frânării (normale) de la viteza de 30 km/h.

6.3. Măsurarea zgomotului emis de vehiculele feroviare

Măsurătorile efectuate în exteriorul vehiculelor implică cerinŃe specifice legate de

amplasarea microfoanelor de măsurare a zgomotului. În primul rând, axele microfoanelor
trebuie să fie întotdeauna în poziŃie orizontală şi pe direcŃie perpendiculară în raport cu
calea. Pentru încercările de zgomot la exteriorul vehiculelor, poziŃionarea microfoanelor
de măsurare a zgomotului este standardizată [3].
În figura 6.2 este prezentată amplasarea microfoanelor la încercările de zgomot emis
de vehicul, atunci când acesta se deplasează cu viteză constantă. Se observă că
microfoanele sunt poziŃionate pe ambele părŃi ale trenului, simetric în raport cu axa căii.
Cele trei seturi de microfoane sunt amplasate astfel: primul set, la distanŃa de 7,5 m de axa
căii şi la înălŃimea de 1,2 m ± 0,2 m de la nivelul superior al şinei, al doilea set, la distanŃa

___________________________________________________________________________
6
___________________________________________________________________________

de 25 m de la axa căii şi la înăŃimea de 3,5 m ± 0,2 m de la nivelul superior al şinei, iar cel
de-al treilea set de microfoane care sunt suplimentare, utilizarea lor fiind necesară când la
partea superioară a vehiculului sunt surse importante de zgomot (conducte de eşapament
sau pantografe), se află la 7,5 m faŃă de axa căii şi la înălŃimea de 3,5 m ± 0,2 m de la
nivelul superior al şinei. Aceste măsurări pe ambele părŃi ale vehiculului sunt specifice
încercărilor de zgomot „de tip”.
Pentru încercările de zgomot la vehiculele aflate în staŃionare, amplasarea
microfoanelor de măsurare se poate observa în figura 6.3. FaŃă de axa căii un prim set de
microfoane se aşează la 7,5 m şi la o înălŃime de 1,2 m ± 0,2 m deasupra nivelului
superior al şinei, iar dacă este cazul şi de al doilea set – dacă la nivelul superior al
vehiculului există surse de zgomot importante, acesta se amplasează la 3,5 m ± 0,2 m în
raport cu nivelul superior al şinei.

Fig. 6.2. PoziŃionarea microfoanelor pentru măsurarea zgomotului emis la

circulaŃia vehiculelor cu viteză constantă.

Fig. 6.3. PoziŃionarea microfoanelor pentru măsurarea

zgomotului emis de vehiculul staŃionat.

___________________________________________________________________________
7
___________________________________________________________________________

Între microfoanele paralele cu pereŃii laterali ai vehiculului trebuie să existe o

distanŃă a, cuprinsă între 3 şi 5 m. În consecinŃă, pe fiecare parte laterală a vehiculului vor
fi amplasate câte trei microfoane. La vehiculele cu lungimi mari (peste 20 m) sunt
necesare mai mult de 6 microfoane paralele cu pereŃii laterali ai vehiculului.
În afară de microfoanele amplasate de o parte şi de alta a pereŃilor laterali, la fiecare
capăt al vehiculului, sunt amplasate încă trei microfoane la o anumită distanŃă de pereŃii
frontali ai acestuia, notată pe figură cu x. Aşa cum se vede, distanŃa x rezultă ca diferenŃă
dintre distanŃa de 7,5 m de la axa căii până la planul microfoanelor şi semilăŃimea cutiei
vehiculului.
Toate microfoanele, indiferent de poziŃia lor în raport cu vehiculul, au axele
perpendiculare pe conturul acestuia. În plus, distanŃa x dintre peretele vehiculului şi
microfon trebuie menŃinută constantă de-a lungul conturului vehiculului.
Pentru încercările de zgomot emis de vehiculul aflat în regim de accelerare de pe loc
sau de frânare, microfoanele se aşează lateral de o parte şi de alta la 7,5 m faŃă de axa căii
şi la înălŃimea de 1,2 m ± 0,2 m de la nivelul superior al şinei. Numărul de microfoane şi
distanŃa până la capătul trenului din momentul în care începe accelerarea sau frânarea
depinde de tipul trenului astfel:
- în cazul unui tren tractat de un singur vehicul motor care accelerează, se prevede
un set de microfoane la distanŃa de 20 m în faŃa părŃii frontale a trenului;
- în cazul trenurilor care accelerează cu motorizare distribuită sau trenuri de orice
fel care decelerează, se utilizează două seturi de microfoane – dispuse la partea frontală a
trenului la o distanŃă unul de altul, egală cu jumătate din distanŃa dintre centrele
boghiurilor vehiculului.
În regim de frânare, măsurările de zgomot se încheie în momentul în care coada
trenului a depăşit cu 20 m ultimul set de microfoane, iar în regim de accelerare atunci
când vehiculul motor a depăşit cu 20 m ultimul set de microfoane sau când viteza
vehiculului depăşeşte 30 km/h.
Se pune în continuare în discuŃie problema stabilirii intervalului de timp în care se
desfăşoară măsurarea zgomotului emis de un tren sau de un vehicul din componenŃa
acestuia la circulaŃia cu viteză constantă.
Notat cu T, intervalul de timp de măsurare pentru zgomotul emis de întregul tren se
alege astfel încât măsurarea să înceapă atunci când nivelul presiunii acustice ponderate A
(LpA) este cu 10 dB mai mic decât cel înregistrat când partea frontală a trenului este în
dreptul microfonului şi să înceteze când LpA este cu 10 dB mai mic decât cel înregistrat
când partea din spate a trenului a ajuns în dreptul poziŃiei microfonului (v. fig. 6.4).
Nivelul presiunii acustice ponderate A este definit prin relaŃia

p 2A (t )
L pA = 10 lg , (6.4)
p02

în care pA(t) reprezintă presiunea acustică RMS ponderată A, în Pa, iar p0 = 20 µPa este
presiunea acustică de referinŃă.

___________________________________________________________________________
8
___________________________________________________________________________

Fig. 6.4. Alegerea intervalului de măsurare T a zgomotului emis de întregul tren.

Făcând o paranteză, se precizează că presiunea acustică p(t), exprimată în Pa,

reprezintă rădăcina medie pătrată (RMS) a valorii presiunii fluctuante suprapusă presiunii
atmosferice, măsurată într-o perioadă de timp dată.
Pentru măsurarea zgomotului emis de unul sau mai multe vehicule din componenŃa
trenului intervalul de timp măsurat T, este perioada de timp Tp de trecere a
vehiculului/vehiculelor supuse încercării (v. fig. 6.5). Se face menŃiunea că timpul de
trecere Tp se măsoară cu un dispozitiv independent, cum ar fi o barieră luminoasă sau un
detector pentru trecerea roŃii.

Fig. 6.5. Alegerea intervalului de măsurare T a zgomotului emis de

vehicule din componenŃa trenului.

___________________________________________________________________________
9
___________________________________________________________________________

La încercările de zgomot emis de vehiculele remorcate, intervalul de timp T măsurat

începe când mijlocul primului vehicul de încercat trece prin dreptul microfonului şi se
termină când mijlocul ultimului vehicul de încercat trece prin dreptul aceluiaşi microfon.
Un exemplu de alegere a lui T este prezentat în figura 6.5.
Pentru trenurile care accelerează de pe loc, măsurarea intervalului de timp T începe
în momentul în care partea frontală a locomotivei (pentru trenuri cu o singură unitate de
tracŃiune situată în capul trenului) este la 20 m în faŃa setului de microfoane şi se încheie
când spatele locomotivei supusă încercării a depăşit cu 20 m poziŃia setului de
microfoane. La trenurile cu motorizare distribuită, situaŃie pentru care, aşa cum s-a arătat,
se folosesc două seturi de microfoane, măsurarea lui T începe atunci când partea frontală a
trenului este la 20 m în faŃa poziŃiei primului set de microfoane şi se încheie când spatele
locomotivei a depăşit cu 20 m poziŃia celui de-al doilea set de microfoane.
Dacă trenul îşi reduce viteza în cadrul încercărilor de zgomot în regim de decelerare,
intervalul de timp T se cronometrează din momentul în care partea frontală a vehiculului
încercat se situează la 20 m în faŃa primului microfon şi se încheie la oprirea trenului.
În funcŃie de tipul de încercare se stabilesc şi mărimile ce trebuie măsurate. Astfel,
pentru un tren care circulă cu viteză constantă, trenul putând fi format dintr-unul sau mai
multe vehicule, se măsoară după caz:
- nivelul sonor de tranzit (TEL), în dB, definit ca fiind nivelul sonor ponderat A la
trecerea trenului, măsurat într-un interval T şi stabilizat după o perioadă Tp, intervalul de
timp T fiind suficient de lung pentru a include toate contribuŃiile acustice asociate
evenimentului. Acesta se poate calcula cu relaŃia

 1 T
p A2 (t ) 
TEL = 10 lg ∫ dt , (6.5)
 Tp p02 
 0 

în care T reprezintă intervalul de timp măsurat, exprimat în s, Tp – timpul de trecere al

trenului, în s, ceilalŃi parametri fiind explicitaŃi mai sus.
Nivelul sonor de tranzit poate fi exprimat în funcŃie de nivelul sonor al unui singur
eveniment, notat cu SEL, şi de nivelul presiunii acustice echivalente continuu ponderată
A, LpAeqT

T 
TEL = SEL + 10 lg 0  (6.6)
 Tp 
 

T 
sau TEL = L pAeqT + 10 lg , (6.7)
 Tp 
 

1 T
p A2 (t ) 
cu SEL = 10 lg ∫ dt  , (6.8)
 T0 0 p02 

___________________________________________________________________________
10
___________________________________________________________________________

unde T0 = 1s reprezintă intervalul de timp de referinŃă exprimat în secunde.

- nivelul presiunii acustice continue echivalente ponderate A

 1 T
p 2Al (t ) 
L pAleqTp = 10 lg ∫ dt , (6.9)
 Tp p02 
 0 

unde T p = T2 − T1 (6.10)

reprezintă intervalul de timp măsurat, începând de la T1 şi terminându-se la T2, în secunde

(v. fig. 6.5).
Pentru vehiculele dintr-un tren care rulează cu viteză constantă la încercarea pentru
evaluarea zgomotului emis de acestea se măsoară nivelul presiunii acustice continue
echivalente ponderate LpAeqTp.
Dacă vehiculele sunt în staŃionare se măsoară nivelul presiunii acustice continue
echivalente ponderate A, LpAeqT, definită de relaŃia (6.1).
La încercările de zgomot pentru vehiculele aflate în regim de accelerare sau frânare,
se măsoară valoarea maximă a presiunii acustice ponderate A determinată pe un interval
de timp măsurat T, cu utilizarea valorii de timp ponderate F (rapid), LpAFmax.
Atât mărimile menŃionate mai sus, cât şi intervalul de timp T se măsoară pentru
fiecare poziŃie a microfonului.
Ca şi în cazul măsurării zgomotului la interiorul vehiculului, în cadrul încercărilor
„de tip”, pentru fiecare poziŃie a microfonului şi pentru fiecare dintre condiŃiile de
încercare (circulaŃie cu viteză constantă, accelerare sau decelerare, vehicule în staŃionare)
se efectuează cel puŃin trei măsurări. Valoarea mediei aritmetice a fiecărui set de măsurări
reprezintă rezultatul încercării. Se pune, de asemenea, condiŃia ca dispersia rezultatelor să
fie mai mică de 3 dB, iar în cazul neîndeplinirii acestei condiŃii se va realiza o nouă serie
de încercări. Dacă măsurările zgomotului emis se fac în cadrul încercărilor periodice de
monitorizare, atunci este suficientă o singură măsurare.
În situaŃia în care nivelurile presiunii acustice măsurate de o parte şi de alta a
vehiculului sunt diferite se va reŃine ca rezultat al măsurărilor valoarea cea mai mare
înregistrată.
O condiŃie impusă, din punctul de vedere al procedurii de încercare, prevede ca la
măsurările de zgomot pentru un vehicul remorcat unic, în componenŃa trenului să mai
existe cel puŃin un vehicul similar după vehiculul motor, iar vehiculul încercat să fie urmat
de cel puŃin două vehicule, de asemenea, de încercat, şi cel puŃin un vehicul similar din
punct de vedere acustic.
În timpul încercărilor pentru măsurarea zgomotului emis de tren, toate
echipamentele auxiliare ale vehiculelor trebuie să funcŃioneze la sarcina normală.
S-a arătat în secŃiunea precedentă că există o serie de viteze recomandate pentru
încercările de zgomot la circulaŃia vehiculului cu viteză constantă. Se reaminteşte că

___________________________________________________________________________
11
___________________________________________________________________________

acestea sunt: 20 km/h, 40 km/h, 60 km/h, 80 km/h, 100 km/h, 120 km/h, 140 km/h, 160
km/h, 200 km/h, 250 km/h, 300 km/h, 320 km/h şi 350 km/h. Totuşi, ele se aleg în funcŃie
de viteza maximă de circulaŃie a trenului.
Pentru încercările „de tip”, se disting trei situaŃii şi anume:
- pentru Vmax ≥ 200 km/h, încercările trebuie efectuate la viteza de 160 km/h şi la
viteza maximă a trenului sau, de preferat, la cea mai mare viteză a trenului care coincide
cu una dintre vitezele de încercare precizate;
- pentru 80 km/h < Vmax < 200 km/h, încercările trebuie efectuate la viteza de 80
km/h şi la viteza maximă a trenului sau, preferabil, la cea mai mare viteză a trenului care
coincide cu una dintre vitezele de încercare recomandate;
- pentru Vmax ≤ 80 km/h, încercările trebuie efectuate la viteza de 40 km/h şi la
viteza maximă a trenului.
În cadrul aceloraşi încercări „de tip”, dacă apare necesitatea realizării unor măsurări
suplimentare, atunci acestea se efectuează la una sau mai multe dintre vitezele
recomandate de încercare. De asemenea, în cazul încercărilor de zgomot periodice,
vitezele de măsurare se aleg dintre cele prezentate mai sus, ca fiind viteze preferate.
În fine, se mai fac câteva precizări referitoare la procedurile de încercare în regim
de accelerare şi de frânare. Pentru evaluarea zgomotului emis la accelerarea de pe loc
încercările trebuie efectuate cu forŃa de tracŃiune maximă, fără să se producă patinarea
roŃilor. La măsurarea zgomotului emis de vehicul în regim decelerat, trenul trebuie să
circule cu o viteză constantă de 30 km/h şi să înceapă frânarea de serviciu atunci când
partea frontală a vehiculului încercat trece de poziŃia primului microfon.

Bibliografie

1. SR EN ISO 3381, Railway application. Acoustics. Measurement of noise inside

railbourd vehicles, 2005.
2. SR EN ISO 3095, Railway application. Acoustics. Measurement of noise emited by
railbourd vehicles, 2006.
3. Mazilu T., Dumitriu Mădălina, Metode şi proceduri de cercetare experimentală şi
încercare a vehiculelor feroviare, Editura Matrix Rom, 2012.

___________________________________________________________________________
12