CATEHEZA

SF.Scriptura si Sf.Traditie

In Numele Tatalui si a Fiului si a Sf.Duh Amin.

Drept maritori crestini,

Izvoarele Revelatiei divine se gasesc in Sfinta Scriptura si Sfinta Traditie.Cuvintul lui Dumnezeu scris
sub inspiratia Duhului Sfint se gaseste in Sfinte Scriptura.Iar invatatura descoperita de Dumnezeu si
transmisa prin grai viu de catre Biserica asistata de Duhul Sfint se pastreaza neschimbata de-a lungul
veacurilor in Sfinta Traditie.
In cele ce urmeaza vom prezenta temeiurile invataturii si izvoarele sale ce se gasesc in Sfinta Scriptura
si Sfinta Traditie.
Revelatia divina s-a realizat in intreaga istorie a omenirii,incepind cu cea data protoparintilor nostri si
terminind cu cea care a atins culmea,in Iisus Hristos,Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat: „Dupa ce Dumnezeu
odinioara in multe randuri si in multe chipuri a vorbit parintilor nostri prin prooroci” „In zilele acestea mai
de pe urma ne-a grait noua prin Fiul,pe Care L-a pus mostenitor a toate si prin Care a facut si
veacurile”(Evrei 1,1-2).Potrivit intelepciunii lui Dumnezeu,Care a ales calea cea mai potrivita „in multe
chipuri”,tinind seama de timpul si locul,de posibilitatea de intelegere a oamenilor,pentru ca adevarurile
descoperite sa fie insusite cit mai deplin.
Sfinta Scriptura „Cartea cartilor”sau Biblia este o colectie de carti sfinte,scrise de prooroci,apostoli sub
inspiratia Duhului Sfint.Sfinta Scriptura,biblioteca cartilor sfinte sta in fata cititorului ca o prescura care
poate sa ramina paine dospita,poate deveni anafora sau se poate transforma in Trup euharistic.
Aceasta generoasa colectie de biblioteca sfinta,impartita in doua Testamente impreunate sub aceiasi
coperta,o lucrare divina ,asistata de Duhul Sfint: „Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos
spre invatatura,spre mustrare,spre indreptare,spre intelepciunea cea intru dreptate”(2 Timotei 3,16),scrisa in
aproximativ 1500 de ani (intre 1400 i.Hr.si 100 d.Hr.)care nu e „cea mai mare ca intindere” ci „cea mai
pretioasa,pentru cuprinsul si roadele ei in sufletele noastre”(Pr.C.Galeriu),valoarea sa este lamurita de Insusi
Domnul: „Cercetati Scripturile,ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica.Si acelea sunt care marturisesc despre
Mine”(Ioan 5,39),caci ea cuprinde: „Cuvintul lui Dumnezeu,viu si lucrator si mai ascutit decit orice sabie cu
doua taisuri”(Evrei 4,12).Fara acest depozit de adevaruri nimeni nu poate fi bogat spiritual,nimeni nu va
gasi „Cale,Adevarul si Viata”(Ioan 14,6),pe Dumnezeu si Imparatia sa care e deschisa intregii umanitati.
Vechiul Testament,frati crestini ne infatiseaza istoria revelatiei de la Adam pina la Hristos,si care
cuprinde 39 de carti canonice.Iar Noul Testament cuprinde 27 de carti canonice.Prin cuvintul
„Canon”intelegem totalitatea cartilor sfine insuflate de Dumnezeu.Cuvintul „Canon”la inceput a insemnat
printre altele , „indreptar” sau „regula”.Cu acest inteles in gasim intrebuintat si in Noul
Testament.Sf.Ap.Pavel,dupa ce da anumite sfaturi duhovnicesti galatenilor,adauga: „Si citi vor umbla dupa
dreptarul acesta,pace si nila asupra lor si asupra Israielului lui Dumnezeu”(Gal.6,16).
Cind e vorba despre Sfinta Scriptura a Vechiului Testament si a Noului Tastament,cuvintul
„Testament”mai are si inteles de „legamint”.El e „Legamintul”dintre Dumnezeu si om,facut indata dupa
caderea acestuia,prin fagaduinta data de Dumnezeu primilor oameni ca saminta femeii va zdrobi capul
sarpelui.Acest legamint,pe cale de a fi uitat de oameni,a fost reinnoit fata de Patriarhul Avraam(Fac.12,1-
4),apoi a fost incheiat,in scris,pe muntele Sinai,intre Dumnezeu si poporul evreu(Is.20).Despre acest
legamint vorbeste si Sfintul Ap.Pavel in epistola catre Evrei (evrei 9,15-28).
 Toate scrierile care cuprind legea si Prooroci formeaza Legamintul Vechi,adica Testamentul
Vechi,fiindca vorbesc despre acel Legamint,fiindca sunt data inainte de Hristos si-si afla implinirea si
desavirsirea in El.
Scrierile sfinte,date dupa Hristos,formeaza Legamintul nou,adica Testamentul Nou,fiindca vorbesc
despre noua legatura facuta la Cina cea de Taina intre Dumnezeu si oameni, „legea cea noua”,adusa lumii
de Domnul nostru Iisus Hristos (Matei 26,28).Sfintul Apostol Pavel arata in chip lamurit invatatura despre
cele doua Testamente.Vorbind despre jertfa Mintuitorului,el zice: „Si pentru aceasta El este Mijlocitorul
unui nou testament,ca prin moartea suferita spre rascumpararea greselilor de sub intaiul testament,cei
chemati sa ia fagaduinta mostenirii vesnice.Caci unde este testament,trebuie neaparat sa fie vorba despre
moartea celui ce a facut testamentul.caci un testament ajunge temeinic dupa moarte,fiindca nu are nici o
putere cita vreme traieste cel ce l-a facut.de aceea,nici cel dintai n-a fost sfintit fara singe”(Evrei 9,15-18).
Drept maritori crestini,
Sfinta Traditie,care este definita ca „viata Bisericii in Duhul Sfint,sau permanenta prezenta a Duhului
Sfint in viata Bisericii”(Romani 10,17);(I Cor.12,29-30);(I Timotei 4,1);(Filipeni 4,9).
Cuvintul „traditie”,inseamna predare,transmitere,de unde si numirea de Predanie”Deci dar,fratilor,stati
neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat fie prin cuvint,fie prin epistola noastra”(2 Tesaloniceni
2,15), ce i se da Traditiei.Sfinta Traditie sau Sfinta Predanie este invatatura data de Dumnezeu prin viu grai
Bisericii.Ca si Sfinta Scriptura,Sfinta Traditie cuprinde Descoperirea dumnezeiasca trebuitoare mintuirii
noastre.Ea este viata Bisericii in Duhul Sfint,sau permanenta prezenta a Duhului Sfint in viata Bisericii.In
intelepciunea Sa,Dumnezeu a voit ca adevarurile Descoperii dumnezeiesti sa fie data intai prin viu grai,spre
a fi usor intelese si primite.Credinta se dobindeste si se intareste,la cei mai multi oameni,indeosebi prin viu
grai.Sfintul Apostol Pavel spune: „Credinta este din auzire,iar auzirea prin cuvintul lui
Hristos”(Rom.10,17).
Sfinta Scriptura e rodul lucrarii Sfintului Duh,crescut in pomul Traditiei.Sf.Scriptura e punerea in scris
numai a unei parti din toata invatatura data de Mintuitorul prin viu grai,adica prin Traditie.Marturiile lor se
sprijina unele pe altele si amindoua alcatuiesc comoara unuia si aceluiasi asezamint dumnezeiesc si
omenesc:Biserica.Sfinta Traditie intregeste Sfinta Scriptura prin tilcuirea adevarata.Numai tilcuirea data de
Sfinta Traditie este adevarata,adica profetica si apostolica si primita de Biserica.trebuie sa ne servim de
Sfinta traditie,pentru ca nu toate pot fi luate din Dumnezeiasca Scriptura.Sfinti Apostoli ne-au transmis
invatatura Mintuitorului pe calea Sfintei Scripturi,cit si pe calea Traditiei Apostolice.Cuvintele Sfintului
Apostol Pavel: „Asadar,fratilor,stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat fie prin cuvint,fie prin
epistola noastra”(II Tes.2,15).Sfintul Ioan Gura de Aur le tilcuieste astfel: „De aici e limpede ca Apostolul
nu le-a dat toate in scris,ci multe pe cale nescrisa.Si cele scrise si cele nescrise sint deopotriva vrednice de
credinta,incit socotim Traditia Bisericii vrednica de crezare”.(Sf.Ioan Gura de Aur,Omilia la Scrisoarea II-a
catre Tesaloniceni).Este usor de inteles ca daca Sfinta Scriptura cuprinde o parte din Descoperirea
dumnezeiasca fata de multimea celor savirsite si propovaduite de Mintuitorul si Sfintii Apostoli,cealalta
parte a acestei Descoperiri,care s-a pastrat prin grai viu,formeaza un tezaur la fel de pretios ca si cel al
Sfintei Scripturi,ea purtind numele de Sfinta Traditie.Mintuitorul a trimis pe Sfintii Apostoli sa
propovaduiasca Evanghelia prin grai viu: „Drept aceea,mergind,invatati toate neamurile,botezindu-le in
numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh” „Invatindu-le sa pazeasca toate cite v-am poruncit voua.Si
iata,Eu cu vou sunt in toate zilele,pina la sfirsitul veacului.Amin”.(Matei 28,19-20).La fel,din cele scrise in
cartile Noului Testament de catre unii dintre Sfintii Apostoli,rezulta clar ca modul obisnuit de predare a
invataturii evanghelice nu era scrisul,ci propovaduirea orala.Astfel,Sfintul Ioan scrie i a doua sa epistola:
„Multe am a va scrie,dar n-am voit sa le scriu,cu cerneala,ci nadajduiesc sa vin la voi si sa graiesc gura catre
gura,ca bucuria noastra sa fie deplina”(Ioan epistola 2,12).Biserica pastreaza Traditia,iar Traditia uneste si
intareste Biserica.Mintuitorul fagaduieste Apostolilor si urmasilor acestora ca va fi cu ei pina la sfirsitul
veacurilor si Duhul Sfint ai va ajuta sa inteleaga tot adevarul si sa-l apere nestirbit: „Iar cind va veni
Acela,Duhul Adevarului,va va calauzi la tot adeverul;caci nu va vorbi de la Sine,si cite va auzi va vorbi si
cel viitoare va va vesti”(Ioan 16,13).De aceea Sfinta Traditie s-a numit si tinerea de minte vie a
Bisericii.Traditia fiind viata Bisericii,Biserica e spatiul Traditiei. Biserica e pazitoarea,tilcuitoarea si
propovaduitoarea fara de gres a Descoperirii dumnezeiesti si,prin aceasta,si a Traditiei.
Sf.Irineu ne da amanunte pretioase in aceasta privinta: „Biserica,zice el,dupa ce a primit,cum am am
spus,aceasta propovaduire si aceasta credinta.macar ca e raspindita in toata lumea,le pastreaza cu grija,ca si
cum ar locui intr-o singara casa.De asemenea ea crede Apostolilor si Ucenicilor acestora,ca si cum ar avea
un singur suflet si aceaiasi imina.Ea predica aceasta in armonie cu Apostolii,invata si transmite ca si cum ar
avea o singura gura.Desi in lume limbile sunt deosebite,puterea Traditiei e una si aceiasi.Dupa cum
soarele,zidirea lui Dumnezeu,e unul si acelasi in toata lumea,tot asa si propovaduirea adevarului se arata
pretutindeni si lumineaza pe toti oamenii care vor sa vina la cunostinta adevarului.Nici cel tare in cuvint
dintre Intaistatatorii Bisericilor nu va spune altceva,decit aceste invataturi,caci nimeninu este mai presus de
Invatatorul sau(Matei 10,24),nici cel slab in cuvint nu va imputina Traditia.Biserica sta pe Traditia
Apostolica si o marturiseste ca aflindu-se pretutindeni,in viata si lucrarea ei.prin episcopii asezati de catre
Apostoli si urmasii acestora Traditia se infatiseaza ca universala si neintrerupta.Autoritatea Bisericii are deci
o putere si un rol special in ce preveste pastrarea,retrasmiterea si interpretatea Traditiei: „si ceea ce ai auzit
de la mine invatind cu martori de fata,aceasta incredinteaza la oamenii credinciosi,ca si ei sa invete pe
altii”(II Tim.2,2).De astfel Apostolul Pavel indeamna pe Timotei nu numai sa „pazeasca invatatura”,si sa o
transmita „la oamenii credinciosi ca si ei sa invete pe altii”.Se stabileste in acest fel o continuitate directa
intre Hristos,Apostoli si Biserica.
Drept maritori crestini,
De cine este insuflata Sfinta Scriptura?Sfinta Scriptura este insuflata de Dumnezeu,prin Duhul Sfint spre
invatatura,mustrarea cea intru dreptate.Cind a fost scrisa ea?Sfinta Scriptura a fost scrisa in aproximativ
1500 de ani(1400 i de Hr.si 100 d.Hr.).Ce cuprinde Sfinta Scriptura?Ea cuprinde: „Cuvintul lui Dumneazeu
viu si lucrator si mai ascutit decit orice sabie cu doua taisuri”.Cite carti canonice cuprinde?Sfinta Scriptura
cuprinde 39 carti canonice in Vechiul Testament,si 27 carti canonice in Noul Testament.Ce intelegem prin
cuvintul „Canon”?Prin acest cuvint intelegem totalitatea cartilor sfinte insuflate de Dumnezeu.Ce inseamna
cuvintul Traditie?Cuvintul Traditie inseamna:predare,transmitere,invatatura data de Dumnezeu prin viu grai
Bisericii.Ce este Traditia?Este Viata Bisericii,permanenta prezenta a Duhului Sfint in viata Bisericii.Ce
inseamna Traditia Apostolica?Traditia Apostolica sunt predaniile si invataturile date de Sfinti Apostoli prin
cuvint,prin cale nescrisa.
Biserica uneste in aceeasi viata a Duhului Sfint,Scriptura si Traditia,incit ele nu pot fi considerate
ca:doua marimi asezate una alaturi de alta,oarecum independent si static.Ele sunt expresii ale unei si
aceleiasi realitati mai adinci in care ancoreaza si acre este marea si via Traditiei crestine,viata insasi a
Bisericii in realitatea ei divina,viata in care totul se cuprinde intr-un proces al carui principiu este Duhul
Sfint insusi,sufletul care strabate intreg Trupul tainic al Domnului.Sfinta Scriptura si Sfinta Traditia
reprezinta izvoarele,caile sau formele prin care Revelatia divina,care s-a dat o data pentru totdeauna,s-a
comunicat,asimilat si interpretat in si de catre Biserica.Atit Sfinta Scriptura cit si Sfinta Traditie sunt
necesare pentru credinta Bisericii.
Sfinta Scriptura este colectia cartilor sfinte,scrise sub inspiratia Sfintului Duh,intr-o perioada de 1500 de
ani(1400 î. Hr. si 100 d.Hr.),Sfinta Traditie reprezinta al doilea izvor al Revelatiei divine,reprezentind viata
Duhului in Biserica,prin adevarul de credinta care totdeauna,pretudindeni si de catre toti a fost marturisit si
trait spre mintuirea sufletului.
Fiind cartea de temelie a Bisericii,Sfinta Scriptura are o valoare si o importanta deosebita.Orice cuvint al
Sfintei Scripuri constituie pentru Biserica un adevar de credinta si un indreptar.Sfinta Traditie reprezinta
descoperirea lui Dumnezeu,adevarul de credinta si de viata lasat de Mintuitorul si de Sfintii Apostoli pe care
Biserica cea una: „stilp si temelia adevarului”(I Tim.3,15),il pastreaza neintinat ca pe o comoara de mare
pret.Credinciosilor Bisericii le revine datoria de a-i cunoaste continutul si de a o respecta alaturi de Sfinta
Scriptura ca pe un legamint divin,aducator de mintuire.Cind ele nu sunt prezente in viata fiecarui
crestin,credinta lui ramine asemenea unui licar de lumina ce se pierde in pustiul intunecat al acestei lumi.