Hernia hiatală (îngrijirea pacientului cu hernie hiatală)

Hernia este definită ca un organ care părăsește poziția anatomică și iese printr-un orificiu.
Hernia hiatală reprezintă ascensiunea în cavitatea toracică a unei porțiuni din stomac prin
hiatusul esofagian, în torace.
Mecanismul de producere 
Limita dintre abdomen si torace e reprezentată de către diafragm.
Trecerea esofagului prin diafragm se face printr-un orificiu numit HIATUS.
Slăbirea musculaturii de la nivelul hiatusului conduce la hernie hiatală, adică o porțiune din
stomac migrează către torace prin diafragm.
Factori favorizanți
 obezitate, tumori, ascită, sarcină, traumatisme, efort.
Factori de risc
  hiatus esofagian larg;
 esofag scurt (congenital sau dobândit);
 sexul feminin;
 vârsta înaintată (peste 50 de ani);
 ridicarea de greutăți ;
 tusea severă și persistentă.
Semne și simptome (manifestări de dependență în hernia hiatală)
 Durere epigastrică;
 Senzație de plenitudine;
 Pirozis (arsuri);
 Regurgitații acide;( continutul stomacului (solid sau lichid) revine sau se scurge inapoi in
esofag )
 Tuse;
 Dispnee postprandială;
 Tulburări de ritm;
 Anemii date de hemoragii mici și dese.
 Complicații
 Risc de strangulare/ perforare;
 Hemoragie digestivă superioară;
 Esofagită;
 Ulcer la nivelul pungii herniare.
Diagnostic 
 examenul radiologic, o simpla radiografie toracică putând ajuta la stabilirea
diagnosticului;
 examenul radiologic baritat în diferite poziţii (ortostatism, anteflexie şi Trendelenburg)
asociat cu creşterea presiunii intraabdominale (metoda Valsalva, inspir profund)
 endoscopia evidențiază poziția intratoracică a stomacului, complicațiile
Îngrijirea pacientului cu hernie hiatală
Problemele pacientului cu hernie hiatală
– disconfort abdominal,
– deficit de volum lichidian,
– alimentatie inadecvata prin deficit,
– intoleranta digestiva;
– deficit de autoingrijire;
– fatigabilitate;(oboseala)
– risc de complicatii (hemoragie digestiva superioara, perforatie malignizare).
Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu hernie hiatală
– pacientul sa prezinte stare de confort fizic si psihic,
– pacientul sa cunoasca modul de viata, de alimentatie,
– pacientul sa-si exprime acceptul de a urma dieta;
– pacientul sa se poata autoingriji;
– pacientul sa se alimenteze corespunzator perioadei de evolutie a bolii, nevoilor sale calitative
si cantitative;
– pacientul sa fie ferit de complicatii.
Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu hernie hiatală
 asistentul medical asigură repausul la pat în semișezând;
 menține igiena tegumentară, a lenjeriei și a mucoaselor, îngrijește cavitatea bucală,
îndeosebi în caz de gingivoragie și gust neplăcut;
 supraveghează pulsul, T.A, respirația, apetitul, semnele de deshidratare și le notează în
foaia de temperatură;
 recoltează sânge, urină pentru examenul de laborator în vederea evaluării;
 supraveghează scaunul, urina (cantitatea si culoarea), greutatea corporală și le notează
în foaia de temperatură;
 educă pacientul și familia pentru a respecta alimentația și normele de viață impuse, în
funcție de stadiul bolii;
 hidratează, alimentează pe cale parenterală pacientul , respectând indicația medicului;
 supraveghează comportamentul pacientului și sesizează semnele de agravare a stării
sale;
 administrează medicația prescrisă respectând ritmul și modul de administrare;
 face bilanțul zilnic între lichidele ingerate și cele excretate;
 pregătește pacientul preoperator, când se impune necesitatea operației chirurgicale;
 educă pacientul pentru a recunoaște semnele complicațiilor (scaunul melenic, caracterul
durerii în caz de perforație, vărsăturile alimentare cu conținut vechi în caz de stenoză);
 educă pacientul pentru a respecta alimentația recomandată și pentru a renunța la
obiceiurile dăunătoare (alcool, tutun).
 respecta normele de prevenire a infecțiilor nosocomiale.
Tratament
 Antiacide
 Tratament Chirurgical
Tratamentul herniilor produse prin alunecare poate fi medical sau chirurgical.
Tratamentul medical consta în administrarea de medicamente pentru tratarea refluxului gastro-
esofagian (ca de exemplu omeprazolul sau metoclopramidul).
Tratamentul chirurgical se face prin coborârea stomacului în abdomen si aducerea hiatusului
diafragmatic cât mai aproape de dimensiunile normale. Tot chirurgical se vor trata și unele
complicații ale herniei hiatale, putându-se efectua în acest scop esofagoplastia, dilatarea
stricturilor esofagiene, antrectomii (în caz de ulcere).
Manevra Valsalva este o tehnică utilă pentru creșterea tranzitorie a tonusului nervului vag și
pentru creșterea tranzitorie a presiunii în gât, sinusuri și urechi interioare. Manevra Valsalva are
câteva utilizări practice în medicină și în viața de zi cu zi.
De exemplu, cardiologii recomandă adesea manevra Valsalva pacienților lor care au episoade
de tahicardie supraventriculară (SVT) , ca mijloc de a opri aritmia când apare.
Manevra Valsavla este, de asemenea, o tehnică utilă pentru scafandri, oameni cu sughiț - și multe
altele.
Cum se face manevră Valsalva.
Manevra Valsalva (descrisa pentru prima oară acum 300 de ani ca o modalitate de a expulza
puroiul din urechea mijlocie), se realizează prin încercarea de a expira forțat împotriva unei căi
respiratorii închise. Acest lucru se poate face ținându-vă gura închisă și prinzând nasul, în timp
ce încercați să expirați cu forța. Această manevra crește imediat presiunea în sinusuri și urechi
interioare. Pentru a obține o creștere a tonusului vagal, încercarea forțată de a expira trebuie
menținută timp de 10-15 secunde.
Ce face manevră Valsalva?
Manevra Valsalva mareste presiunile in interiorul sinusurilor nazale, mai ales in cavitatea
toracica. În termeni simpli, presiunea ridicată a pieptului stimulează nervul vag și crește tonul
vagal. Cu toate acestea, manevra Valsalva produce de fapt o serie destul de complexă de
evenimente fiziologice pe care medicii le-au angajat de-a lungul anilor în mai multe scopuri.
Din punct de vedere fiziologic, o manevră de 15 secunde de la Valsalva are patru faze
distincte :
 În faza 1 , suflarea acută împotriva unei căi respiratorii închise crește presiunea din
interiorul cavității toracice, care împinge imediat sângele din circulația pulmonară în atriul stâng
al inimii. Deci, pentru câteva secunde, cantitatea de sânge pompată de inimă crește.
 În faza 2 , cantitatea de sânge pompată de inimă scade brusc. Această scădere a debitului
cardiac apare deoarece, deoarece presiunea crescută în cavitatea toracică împiedică revenirea la
piept a restului sângelui de la restul corpului și, prin urmare, de la revenirea la inimă. Pentru a
compensa această scădere a capacității cardiace, vasele de sânge ale organismului se contractează
și crește tensiunea arterială. Această tensiune arterială crescută continuă pe durata manevrei
Valsavla.
 Faza 3 apare imediat după reluarea respirației normale. Presiunea din piept scade brusc,
iar circulația pulmonară se re-extinde și se umple din nou cu sânge. Cu toate acestea, în timpul
acestei re-expansiuni a pieptului (care durează 5 - 10 secunde), debitul cardiac ar putea scădea și
mai mult.
 În cele din urmă, în faza 4 fluxul sanguin către inimă și plămâni revine la normal, la fel
ca și debitul cardiac și tensiunea arterială.