Reforma administraţiei publice în România

1
 Presiunile care au stat la baza reformei sistemului administrativ românesc.
În momentul de faţă putem afirma că schimbările din sistemul administraţiei au fost
determinate în mare parte de factori externi, datorate în special presiunilor Uniunii Europene de a
ne alinia la standardele stabilite.

Viziunea strategică în ceea ce priveşte reforma administraţiei publice în

România.
Trebuie să reunoaştem că în prezent se impune ca administraţia să fie angajată într-un
proces de schimbare, având ca domenii principale:
- redefinirea rolulului statului (delimitarea acestui rol de cel al organizaţiilor private).
- diminuarea densităţii legislative şi crearea posibilităţi sporite de acţiune pentru
autorităţile executive.
- orientarea spre simplificarea procedurilor delegării execuţiei sarcinilor publice către
organisme care nu fac parte din administraţie.
- schimbarea culturii în sensul schimbării valorilor şi a modurilor de acţiune a aleşilor
politici, a funcţionarilor şi a cetăţenilor.
Numai prin realizarea acestei reforme putem ajunge la servicii publice care să
îndepinească valorile spaţiului administrativ european: transparenţa, eficacitatea,
responsabilitatea adaptabilitatea şi predictibilitatea. Succesul reformei în administraţia publică
este posibilă doar prin stabilirea unei relaţii bazată pe responsabilitate, intre individ şi stat.
În vederea realizării acestor obiective trebuie vizate urmatoarele aspecte:
- analiza situaţiei actuale;
- stabilirea obiectivelor pe termen mediu;
- managententul reformei.
Noile condiţii de reuşită ale procesului de reformă în administraţia publică din România
trebuie să aibă ca punct de plecare:
- formularea unor obiective concrete şi cuantificabile;
- creşterea capacităţii strategice a administraţiei publice de a opta pentru diferite proiecte şi de a-
şi defini singură priorităţile;
- articularea, într-o viziune integratoare pe termen mediu şi lung, a transformărilor din
administraţia publică;

2
Kis Alexandru Darius
- necesitatea unei mai bune reprezentări a intereselor cetăţenilor în procesele de luare a
deciziilor;
- asigurarea managementului prin obiective;
- consolidarea infrastructurii organizatorice pentru managementul strategic al proceselor din
domeniul economic şi social;
- nevoia creşterii funcţiei de consultanţă şi monitorizare în administraţie.

Necesitatea reformei administrative în România este impusă din următoarele

motive de ordin economic, tehnologic, sociologic şi instituţional.
Aceste schimbări imediate sunt justificate de creşterea economică redusă prin care sunt
diminuate resursele bugetare alocate administraţiei publice; nevoia sectorului privat de a avea o
administraţie modernă şi deschisă parteneriatului public-privat, introducerea tehnologiei
informaţiilor şi a comunicaţiilor în administraţia publică, respectarea cerinţelor cetăţenilor, ca
beneficiari ai serviciilor publice şi nu în ultimul rând, integrarea României în structurile Uniunii
Europene care implică un alt mod de administrare a serviciilor, bazat pe structuri descentralizate.
De asemenea, pentru funcţionarea eficientă a administraţiei publice este esenţial să fie
îmbunatăţite standardele privind managementul. În scopul obţinerii unui consens asupra
funcţiilor, sarcinilor şi responsabilităţilor părţilor implicate în reforma administraţiei publice,
reforma administraţiei publice trebuie înţeleasă în ansamblul ei.
In acord cu Comisia Europeană, Guvernul a identificat trei domenii în care trebuie să se
facă progrese semnificative în perioada imediat următoare în vederea implementării unei noi
strategii de reformă bazată atât pe resurse financiare de la bugetul naţional, cât şi pe fonduri
europene. Acestea sunt: - reforma funcţiei publice:
- reforma administraţiei publice locale;
- imbunatăţirea procesului de formulare a politicilor publice;
Pe de altă parte, strategia mai urmăreşte şi transferul de putere de la nivel central la nivel
local, ca o componentă a procesului democratic.
Rolul factorului politic din România în promovarea reformei administrative.
Administraţia publică îşi realizează funcţiile în baza legalităţii proceselor de conducere a
activităţii administrative a statului şi a colectivităţilor locale, iar aceste reguli trebuie să facă

3
Kis Alexandru Darius
abstracţie de caracterul puterii politice, de culoarea politică a partidului de guvernământ,
bazându-se pe cuceririle ştiinţifice din diferite domenii ale cunoaşterii.
Relaţiile dintre administraţia publică şi sistemul politic includ însă. pe lângă relaţia
partid-administraţie publică şi relaţiile dintre aceasta şi puterea legislativă.
Organul reprezentativ suprem şi unica autoritate legiuitoare a ţării este Parlamentul,
alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat, astfel că, din punct de vedere funcţional, administraţia
publică se subordonează autorităţii legiuitoare. Acţiunea legislativului asupra administraţiei se
poate exprima în diverse forme, cum ar fi: stabilirea unor reglementări directe, forma unor
interdicţii, recomandări etc, iar întărirea puterii legislative constituie o condiţie esenţială a
realizării unei administrări eficiente a treburilor statului şi societăţii.
Totuţi, în realitate, în ceea ce priveşte relaţiile din instituţiile politice şi cele
administrative, putem observa că subordonarea faţă de politic este înţeleasă în sensul că toate
partidele politice aflate la putere, la un moment dat, şi-au apropriat comportamente de organe de
putere politica statală, subrogându-se în atribuţiile şi competenţele organelor statale de putere,
astfel cum acestea apar în Constituţie.

Obstacole principale în calea reformei administrative din România.

Discutam mai sus despre strategia de reformă a administraţiei pubice actualizate, astfel se
impune să continui prin aducerea în disuţie a câtorva dintre factorii esenţiali care duc la blocaje
în încercarea de implementare a acestei strategii. Cei mai importanţi sunt factorii de ordin
strategic, datoraţi complexităţii decizionale, factorii structurali (birocraţia specifică oricărui
sistem, mijloace umane şi financiare limitate, dimensiunea şi complexitatea), factori legaţi de
cultura organizaţiei (teama de risc, tradiţia „continuităţii", schimbarea mentalităţii) şi nu în
ultimul rând factorii comportamentali (absenţa stimulentelor individuale, neînţelegerea
obiectivelor finale, demotivare şi frustrări, comportamentele de aşteptare).
Ca o concluzie se poate afirma că pentru reuşita reformei administraţiei publice este
nevoie de obţinerea unui consens politic, dar şi de folosirea unui management performant care să
îi determină pe toţi funcţionarii publici să împărtăşească aceleaşi mecanisme şi moduri de
gestionare a proiectelor necesare pentru reformarea sistemului administrativ românesc.

4
Kis Alexandru Darius
 Pentru ca reforma administraţiei publice sa aibă succes este necesar ca un număr mare de
grupuri ţintă (inclusiv persoane cheie de la nivele de conducere şi decizie) să-şi exprime sprijinul
şi angajamentul în recunoaşterea necesităţii schimbărilor şi în implementarea acestor schimbări.
De asemenea, cadrul legislativ din ţara noastră privind administratia publica locală, încă
mai are minusuri semnificative, de aceea trebuie dezvoltat în direţia reglementării unor domenii
ca finanţele publice locale, patrimoniul public şi privat al unităţilor administrativ – teritoriale,
statutul funcţionarului public.

Sensul reformarii administraţiei publice în România.

Pentru susţinerea procesului de transformare a administraţiei publice, în acord cu
standardele Uniunii Europene este nevoie de un ansamblu de măsuri ce trebuie întreprinse într-o
perioada bine delimitată, în domeniul funcţiei publice, care urmăreşte crearea unui corp
profesionist de funcţionari publici, stabil şi neutru din punct de vedere politic, în domeniul
administraţiei publice locale prin continuarea procesului de descentralizare/deconcentrare a
serviciilor publice şi cel al administraţiei publice centrale prin îmbunătăţirea procesului de
formulare a politicilor publice.
Accelerarea procesului de descentralizare se impune în special la nivelul unor servicii
publice cum sunt învăţământul, sănătatea, cultura, poliţia, ş.a.

Principalele domenii/aspecte care trebuie reformate în administraţia

publică din România.
În ţările democratice dezvoltate, domeniile în care se iau cel mai des măsuri sunt cele
legate de:
- reforme financiare şi de management
- descentralizare
- delegare şi deconcentrare
Însă, aplicarea acestora depinde de calitatea şi capacitatea administraţiei publice de a fi
performantă şi de măsura în care se poate adapta la schimbările ce intervin în sistemul social.
În cadrul noului management public, se consideră că reforma sectorului public este
acompaniată de o schimbare fundamentală a valorilor care se referă la eficacitatea şi eficienţa
serviciului public. Tentativa generală este debirocratizarea sectorului public prin intermediul

5
Kis Alexandru Darius
descentralizării şi transformarea culturii funcţionarilor ( în ideea unui nou regim de motivare, a
unor condiţii de muncă mai bune, a unor recompense şi sancţiuni concordante).
Cu toate acestea trebuie menţinut echilibrul între puterea centrală şi administraţia locală,
prin utilizarea capacităţi de comunicare, dezvoltarea organizaţională, managementul resurselor
umane, proiectare financiară şi managementul proiectelor, ca o responsabilitate în promovarea
reformei administrative în România.

Voinţa politica de reformare a administraţiei publice din România după

1989.
După schimbarea regimului politic odată cu Revoluţia din decembrie 1989 a început şi
reforma administraţiei publice. Intenţia autorităţilor publice constituite a fost să înlăture
abuzurile săvârşite de regimul comunist pe planul organizarii administrative a teritoriului ţării,
astfel a fost dat Decretul-lege 38/1990 ( s-a repus în vigoare Legea 20/1968, abrogată în 1989)
privind organizarea administrativă.
Aceasta reformă s-a concretizat într-o primă etapă prin adoptarea unor acte normative cu
caracter constituţional, şi apoi prin adoptarea Constituţiei la 21 noiembrie 1991.
Aceasta se poate spune că a fost prima etapă în cadrul căreia, înlălurându-se structurile de
putere ale totalitarismului s-au pus bazele statului de drept: separaţia puterilor, pluralism politic,
descentralizarea serviciilor publice, autonomie pentru administraţia publică locală, au devenit
principii de bază ale administraţiei publice în România. Aşadar, reforma începuse, însă din
păcate - doar la nivel teoretic - se constituise un cadru instituţional ce părea a răspunde nevoilor
administraţiei din acea perioadă.
În momentul de faţă administraţia publică din România trebuie reformată (deşi acest
proces durează de mai bine de 20 de ani) dar partidele politice, cel puţin până acum, au ignorat
dezordinea şi ineficienţa administraţiei, eşecul descentralizării, lipsa de dezvoltare a autonomiei
locale.

Principalele efecte ale integrarii europene asupra administraţiei publice

din România.

6
Kis Alexandru Darius
 Sub presiunea Uniunii Europene se încearcă efectuarea unui pas important în ceea ce
priveşte o reformă reală la capitolul descentralizare, prin adoptarea unui pachet de legi referitor
la acest aspect care este deosebit de benefic pentru efectuarea unei reale reforme, însă este de
subliniat faptul că reforma administraţiei în România este necesară, numai în condiţiile în care ea
va fi realizată conştiincios şi va avea efectele scontate.
Astfel, în ţara noastră, reforma administraţiei publice continuă să reprezinte una dintre
principalele provocări în vederea eficientizării acestui proces de integrare europeană, tocmai de
aceea la Guvenul României se află în lucru Proiectul – “Strategie Post-Aderare 2007-2013” care
probabil va veni cu noi soluţii de rezolvare a acestei vechi problem. De asemenea, în acelaşi
context, Institutul pentru Politici Publice realizează annual un studio cu privire la standardele
oferite de administraţia publică la nivelul municipiilor reşedinţă de judeţ, cu scopul de a face un
bilanţ actual al serviciilor publice din România.
Şi realizarea acestor studii şi strategii este deosebit de important, însă punerea în practică
a acestora cu mijloace care ne stau la dispoziţie în momentul actual, este esenţială, în special
pentru faptul că avem sprijinul financiar al Uniunii Europene în ceea ce priveşte atingerea
obictivelor propuse, atât în administraţia publică cât şi în alte domenii de interes naţional şi/sau
local.

7
Kis Alexandru Darius
 Bibliografie

1. Enache Marian, Constantinescu Mihai, Renaşterea parlamentarismului în România,

Editura Polirom, 2001 ;
2. Reforma administraţiei publice în contextul integrării europene” (Raport intermediar),
Autori: Marius Profiroiu – coordonator, Tudorel Andrei, Dragos Dinca, Radu Carp
Bucuresti, septembrie 2005 ;
3. Marius Profiroiu – Politici publice. Teorie, analiza, practica, Editura: Economica, 2006 ;
4. Comisia Europeană, „Raportul privind progresul României pe calea aderării”, 2001 ;
5. Introducere în Administraţia Publică - Asistenţă Managerială - Administraţie Publică -
Suport de Curs - Lect. Univ. Dr. Simona Mina ;
6. Wilson, W., “The Study of Administration, in Classics of Public Administration”, 1998 ;
7. http://www.gov.ro/strategii-politici-programe__c13l1p1.html ;
8. http://www.ipp.ro ;
9. www.rtsa.ro.

8
Kis Alexandru Darius