CONSERVAREA PATRIMONIULUI

NAȚIONAL

In opinia mea , pastrarea valorilor nationale reprezinta o necesitate pentru fiecare popor ce isi
pretuieste propria identitate.

   Importanta pastrarii valorilor nationale , a conservarii si promovarii traditiilor in societatea

contemporana este constituita din nevoia de a ne cunoaste istoria, datinile, folclorul si
mestesugurile pe care le-au pastrat si transmis strabunii nostri.

In primul rand, trebuie sa promovam traditiile pentru a ne cunoaste istoria, identitatea

nationala, sa vedem care sunt valorile care ne leaga de patrie , sa invatam ca suntem liberi
datorita stramosilor si eroilor patriei care si-au dat viata pentru tara. Sa invatam si sa pretuim
fondul nostru national este precum o emblema pentru propria persoana.

In al doilea rand, conservarea si promovarea traditiilor sunt necesare deoarece acestea

reprezinta o parte a patrimoniului imaterial pe care il avem, ca natiune. Ca parte a
patrimoniului, traditiile constituie o marca identitara ,fara de care nu putem vorbi despre o
natiune romana. Disparitia traditiilor ar avea drept urmare disparitia natiunii insesi.

De asemena, faptele și gândurile omenirii, speculațiile, descoperirea și înțelegerea naturii,

mitologia, activitățile religioase, producția artizanală, științifică, artistică, artefactele de orice
fel, obiectele și clădirile cu semnificație istorică, toate constituie patrimoniul cultural.

Neprețuita zestre care ne arată identitatea este mărturia trecutului care explică, justifică și
îndrumă viitorul. Muzeele, bibliotecile, arhivele, bisericile, mânăstirile, unele edificii sau
situri arheologice, adăpostesc și întrețin, studiază și valorifică patrimoniul cultural.

Totodata, dezvoltarea științei patrimoniului se bazează desigur pe cercetarea obiectului

cultural: compoziția acestuia trebuie analizată pentru a putea fi conservat, restaurat și expus în
spațiul public; datarea, stabilirea provenienței și autentificarea sa trebuie stabilite; semnificația
sa trebuie studiată pentru a permite interpretarea istorică și culturală.

Să ții în mână o carte care ar fi putut fi răsfoită de Ștefan cel Mare sau de o altă mare
personalitate a istoriei este o experiență greu de uitat. Noi am trăit acest sentiment special,
căci dezinfecția prin iradiere se aplică cu success la cărți, documente, biblioteci și arhive de
orice fel. De fapt, tratamentul suportului papetar este o direcție de acțiune unde conservarea
prin iradiere poate fi extraordinar de folositoare.

Sunt câteva aspecte deseori trecute sub tăcere, căci până la apariția dezinfecției prin iradiere,
nu existau soluții cu preț rezonabil. Astfel, majoritatea arhivelor nu au documente de valoare
intrinsecă mare. Dar există legi care obligă instituțiile să păstreze contracte, cărțile de muncă,
altele, chiar și jumătate de secol.

Acestea sunt locuri „neproductive”, în care nimeni nu investeste, cu consecința unor condiții
de păstrare precare. În orice bibliotecă sau arhivă se dezvoltă o populație de microorganisme,
în special mucegaiuri, care deseori fac atmosfera interioară nu numai irespirabilă, dar și
nocivă. Bolile de plămâni sunt bolile profesionale ale arhivarilor.

Și în bibliotecile cu cărți vechi, valoroase, se dezvoltă microorganisme. În cazul în care

controlul condițiilor de păstrare (temperatură, umiditate, praf) este eficient, cărțile vor conține
doar forma de rezistență a mucegaiurilor – sporii (contaminarea s-a produs înainte de epoca
modernă).

O scurta curiozitate:

Nicăpetre este numele public al unui sculptor din Brăila, care si-a câștigat faima în
Canada, unde a trăit în ultima parte a vieții. A donat orașului natal splendide piese
monumentale din lemn. După zeci de ani de stat afară, piesele de sute de kilograme au
căpătat un atac fungic consistent. Astfel, muzeul brăilean s-a trezit în imposibila situație
de a poseda reale valori artistice, de a avea o clădire splendidă care să le adăpostească, dar
să nu poată introduce acolo piesele contaminate. Ar fi însemnat să introducă în clădire un
cal troian. Pentru piese de asemenea dimensiuni, dezinfecția prin metode clasice este
practic imposibilă. Soluția a fost tratamentul prin iradiere.