Echipa manageriala este un grup de lucru ce se constituie, de regula, cu caracter

permanent si care se situeaza pe lânga manager. Pot exista situatii când echipa sa se
constituie numai pentru o anu¬mita durata de timp. În numeroase cazuri echipele
manageriale îsi dovedesc utilitatea. Sunt însa si situatii când acestea, datorita
dez¬orientarii, dezorganizarii sau convertirii catre alte scopuri particu¬lare, sa faca
abuzuri sau sa actioneze neeficient. În asemenea cazuri este necesara interventia
managerului pentru a schimba atitudinea membrilor echipei.
Echipa manageriala ne apare ca un raspuns la nevoia pe care o resimte managerul de
a folosi competenta deosebita a anumitor colaboratori pentru analiza, planificarea,
organizarea, urmarirea realizarii unor obiective majore din viata societatii
comerciale. Se urmareste ca, pe aceasta cale, sa se perfectioneze sistemul de
comunicare manageriala, sa se economiseasca timpul, sa se sporeasca competenta
în tratarea unor probleme executive sau din domeniul financiar, sa se elaboreze
politici sau sa se contureze masuri.
De retinut ca echipa manageriala se formeaza pentru a îndeplini o sarcina pentru
realizarea careia nu exista o componenta în organigrama societatii comerciale. Si mai
trebuie, de asemenea, avut în vedere ca managerul nu are obligatia sa adopte toate
punctele de vedere ale echipei. În activitatea sa practica, el are datoria sa ana¬lizeze
cu un pronuntat spirit critic propunerile ce i se fac, sa le contureze utilitatea si
eficacitatea, sa le stabileasca domeniul de aplicabilitate – pe scurt, sa previna
eventualele esecuri la care ar putea fi supus în urma aplicarii cu superficialitate, a
unor sugestii venite din partea echipei.

2. Componenta echipei manageriale

În mare parte, eficienta sau ineficienta echipei manageriale se datoreaza
componentei acesteia. De aceea, ea trebuie sa fie selectata cu mare grija. Echipa
manageriala este chemata sa informeze, sa educe, sa difuzeze idei si planuri
manageriale, sa contribuie la schimbarea unor atitudini, sa puna ordine în fapte si în
actiuni, sa dinamizeze, sa explice si sa clarifice, sa tempereze stari conflictuale sau sa
modereze comportamente.
Pentru a-si putea îndeplini acest rol, echipa manageriala trebuie alcatuita cu multa
grija si simt de raspundere. Membrii ei pot proveni din diverse nivele ierarhice. Se
recomanda ca numarul lor sa nu fie prea mare si sa fie atrasi salariati excelenti si de
actiune, ca¬pabili sa influenteze pozitiv si mobilizator colaboratorii. Ei tre¬buie sa
posede capacitatea de a se orienta cu usurinta în probleme dificile, sa aiba o înalta
specializare, sa fie maturi pe planul emo¬tional, sa dovedeasca maturitate în analiza
si tratarea fenomenelor manageriale.
Situatia de membru în echipa manageriala ofera fiecaruia posi¬bilitatea de a activa,
de a învata, de a dobândi experienta, de a câstiga încredere în sine si de a folosi cu
rezultate mai bune posibi¬litatile de care dispune. Pentru aceasta este nevoie ca cel
ce a fost selectat de catre manager sa intre în componenta echipei, sa fie animat de
dorinta de a lucra în echipa si de a contribui la creste¬rea autoritatii si prestigiului
grupului respectiv.
Seriozitatea trebuie sa caracterizeze pe fiecare component al echipei. Ea urmeaza sa
însoteasca toate actiunile fiecarui membru, începând de la frecventa la fiecare
reuniune, si continuând cu stu¬dierea problematicilor, elaborarea materialelor sau
studiilor, prega¬tirea interventiilor personale, fundamentarea concluziilor si
propu¬nerilor ce le considera necesare si utile.
În constituirea echipei manageriale este recomandabil ca o parte dintre membri sa
fie din afara societatii comerciale. Acestia, de regula, se pronunta în mod obiectiv si
categoric. Prezenta unor membri si din cadrul societatii comerciale este utila,
deoarece aces¬tia au posibilitatea de a oferi informatii tehnice si economice
spe¬cifice unitatii, în dezbaterile echipei.
Indiferent de provenienta acestora, este de dorit ca membrii echipei sa posede o
experienta cât mai bogata în problemele mana¬geriale. În acelasi timp, pentru a
lucra eficient ca membri ai echi¬pei manageriale, acestia trebuie sa se caracterizeze
si prin alte calitati: sa fie onesti, sa aiba capacitatea de a-si asuma raspunderi fata de
riscurile societatii comerciale, sa dovedeasca curaj în tra¬tarea problemelor dificile,
sa posede discernamânt si flexibilitate în gândire.

3. Obiective si functiuni
Constituirea echipei manageriale începe cu definirea însusirilor pe care trebuie sa le
întruneasca membrii acesteia. În continuare, urmeaza gasirea acestora, operatiune
deloc usoara.
În acest scop, managerul îsi întocmeste mai întâi un plan pri¬vitor la compozitia si
continuitatea echipei. În aceasta etapa se pre¬cizeaza diferitele domenii din care se
doreste sa provina membrii echipei, proportia celor proveniti din societatea
comerciala si a celor din exteriorul ei.
În continuare, se definitiveaza lista cu calitatile personale, subliniindu-se acelea
generale, de dorit sa le posede fiecare membru al echipei, precum si calitatile
speciale, specifice componentilor echipei.
Cerintele si procedurile aferente activitatilor enuntate mai sus, se regasesc sub
forma de obiective si functiuni, discutate si apro¬bate în principiu de catre consiliul
de administratie. Adoptarea unei asemenea practici, este de natura sa previna
aparitia de esecuri în acest domeniu. Pe aceasta cale se poate contura cu claritate
scopul formarii echipei si se pot defini obiectivele, se stabileste climatul pentru
exprimarea nestingherita a opiniilor si a ideilor.
Scopul, obiectivele si functiile se prezinta într-o formulare ini¬tiala de catre manager.
Ele sunt analizate, dezbatute si definitivate de catre întreaga echipa, ceea ce se
constituie ca o componenta de natura motivationala favorabila pentru participarea
la actiuni co¬mune viitoare ale membrilor grupului respectiv.
Continutul functiilor si atributiilor echipei sunt concepute de catre manager. În
functie de nevoile concrete ale societatii comer¬ciale, acestea se pot referi la:
atributii referitoare la supravegherea si verificarea modului de folosire a mijloacelor
societatii comerciale, atributii legate de elaborarea politicii sau strategiei societatii
co¬merciale, atributii privitoare la conceperea de programe pentru perfectionarea
procesului managerial si asa mai departe.

3.1 Caracteristica echipei manageriale

• 3.1.1 Managerii
• 3.1.2 Întreprinzătorii
• 3.1.3 Leaderii
 3.2 Formarea echipei manageriale
 3.3 Definirea rolului membrilor echipei manageriale
1 Managerii
Calitatea muncii de management şi nivelul rezultatelor obţinute de către o
organizaţie depind de nivelul de pregătire, calităţile şi deprinderile managerilor, a
persoanelor care desfăşoară procese de management în respectiva organizaţie.
Pe plan mondial există cel puţin două accepţiuni privitoare la noţiunea de manager.
Potrivit uneia, în categoria mangerilor sunt incluşi nu numai conducătorii propriu-
zişi, ci întregul personal de specialitate, toţi cei cu studii superioare, care
funcţionează în cadrul compartimentelor funcţionale. Potrivit unei alte accepţiuni, în
categoria managerilor întră numai persoanele ce conduc alte persoane,deci au
subordonaţi.
Se consideră că managerul este reprezentat de persoana care exercită funcţiile
managementului în virtutea obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi
responsabilităilor specifice funcţiei pe care o ocupă.
Trăsăturile definitorii ale managerilor:
• Dubla profesionalizare
• Caracterul accentuat creator
În cadrul unei organizaţii funcţionează mai multe categorii de manageri, care pot fi
grupaţi după cel puţin două criterii: nivelul ierarhic la care se situează şi sfera
activităţilor pentru care sunt responsabili.
După nivelul ierarhic la care se situează postul pe care îl ocupă, managerii se împart
în trei categorii:
• Manageri de nivel inferior
• Manageri de nivel mediu
• Manageri de nivel superior
După sfera de cuprindere a activităţilor coordonate, managerii se împart în două
categorii:
• Manageri funcţionali
• Manageri generali
Indiferent de nivelul ierarhic la acre se situează şi de domeniul în care îşi desfăşoară
activitatea,
managerii stabilesc obiective, organizează, coordonează, antrenează personalul la
realizarea obiectivelor şi de desfăşurare a activităţilor.
3.1.2 Întreprinzătorii
Crearea de noi întreprinderi reprezintă una din preocupările importante ale
guvernelor din diferite ţări, inclusiv din ţara noastră. Experţii sunt convinşi că
„sănătatea”, economiei unei ţări depinde în mare măsură de numărul
întreprinderilor noi create în fiecare an.
Albert Shapero a dezvoltat un concept al procesului de creare a unei întreprinderi,
evidenţiind variabilele a căror interacţiune conduce un individ să devină
întreprinzător. El arăta că „apariţia unei întreprinderi este rezultatul unui proces care
depinde de locul, momentul, climatul economic şi social, de natura sectorului de
activitate şi de persoanele care vizează această cerere”. După A. Spahero, procesul
de transformare a unei persoane în întreprinzător este influenţat de patru variabile:
a. Variabila de situaţie
b. Variabila psihologică
c. Variabila sociologică
d. Variabila economică
Variabila de situaţie se explică prin ruptura care poate interveni în forţele dinamice,
care ne
menţin pe loc într-un echilibru acceptabil sau chiar onfortabil. Dacă intervine o
„ruptură” în acest echilibru, datorită, în primul rînd, a unor factori negativi, dar şi
pozitivi, se produce o „deplasare”, adică o modificare a forţelor dinamice, ceea ce va
impune realizarea unui nou echilibru. Acest proces de „deplasare” favorizează un
individ să devină creator, întreprinzător, situaţie în care să-şi găsească un nou
echilibru.
Variabila psihologică se conctretizează în predispoziţia individului la acţiune dată de
anumite trăsături ale personalităţii, care fac din nevoia de independenţă lucrul cel
mai important pentru anumite persoane. S-a constatat că indivizii mai interiorizaţi,
care îşi caută autonomia, sunt cei mai predispuşi să devină întreprinzători.
Variabila sociologică constă în încrederea individului în actul de creaţie, care de
obicei se manifestă la persoanele care pot să se imagineze în postura unui
întreprinzător sau care se identifică cu persoane care deja au avut o reuşită într-un
proces de creaţie, care au creat întreprinderi prospere.
Variabila economică se concretizează în disponibilitatea resurselor.
Se consideră ca întreprinzătorul este o pesoană care îşi asumă riscuri pentru a
exploata anumite oportunităţi, se bazează mai multe pe forţele proprii, îşi
elaborează strategia firmei, în funcţie, aproape în exclusivitate, de interesele
personale.
Crearea unei noi întreprinderi reprezintă un proces, întrucît presupune desfăşurarea
unui număr mare de activităţi care, după personalul de specialitate folosit, pot fi
grupate în mai multe etape.
A. GĂSIREA IDEII
Pentru a întreprinde este necesar ca individul să aibă o idee despre produsul viitoarei
întreprinderi, altfel, profilul întreprinzătorului rămîne steril. Se poate porni de la:
 Observarea naturii
 Studiul produselor existente, mai ales a deficienţelor acestora
 Studiul necesităţilor nesatisfăcute sau prost satisfăcute
 Observarea tehnologiilor utilizate
 Rezultatele cercetărilor fundamentale şi aplicative
 Consultarea brevetelor neexploatate
Pentru găsirea unei idei care să formeze obiectul noii întreprinderi, se poate porni de
la o
activitate cunoscută în care creatorul se simte competent.
O altă modaliate pentru găsirea unei idei noi constă în aplicarea unor tehnologii
cunoscute la noi activităţi.
Trecerea de la idee la un proiect realizabil presupune următoarele momente:
• Definirea cu cît mai amre precizie a ideii
• Culegerea informaţiilor despre ceea ce vrei să vinzi, despre piaţă, etc
• Consultarea unor specialişti în legătură cu proiectul de creare a unei noi
întreprinderi
• Analiza eventualelor constrîngeri care se impun pentru exploatarea ideii
referitoare la dimensiunea proiectului, bani, familie, concurenţă, sănătate etc
• Verificarea realismului ideii prin sublinierea avantajelor
• Conturarea ansamblului proiectului, ocazie cu care se va preciza produsul sau
serviciul, clienţii, cifra de afaceri etc
În acest moment întreprinzătorul potenţial trebuie să-şi pună problema dacă poate
deveni un creator efectiv, deci dacă poate pune în aplicare ideea găsită.
B. ELABORAREA PROIECTULUI
În această etapă de la o idee realistă la un proiect realizabil prin precizarea
obiectivelor şi mijloacelor băneşti. Această etapă presupune întocmirea a treii studii,
şi anume: studiul comercial, studiul financiar şi studiul juridic.
Studiul comercial are ca scop de a verifica dacă „ideea” se poate vinde, deci dacă se
poate realiza o cifră de afaceri, şi care sunt mijloacele cele mai eficace pentru a
pătrunde pe piaţă. Cu această ocazie se vor studia următoarele:
• Cererea prin:
 Natura şi numărul de persoane şi gospodării
 Natura şi numărul întreprinderilor şi a altor organizaţii
 Cantitatea de consum şi gradul de echipare
 Obiceiul şi comportamentul clienţilor potenţiali
 Atitudini şi motivaţii
• Oferta prin:
 Caracteristicile produselor şi serviciilor de pe piaţă
 Întreprinderi concurente
 Organizaţii profesionale
Un studiu al pieţei, pe lîngă faptul că este necesar în momentul creării întreprinderii,
trebuie să constituie una din preocupările viitorului gestionar al întreprinderii.