Sunteți pe pagina 1din 35

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

LUCRARE DE DIPLOMĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Prof. univ. dr.

BUCUREŞTI
2006

1
CUPRINS:

CAPITOLUL I. Teorie si concepte privind leasingul

1.Aspecte generale privind operatiunile de leasing :evoluţie, concepte, convenţii şi


termeni cheie......................................................................................................................
2.Reglementari si dereglementari privind operatiunile de leasing......................................
2.1 Reglmentari ale leasingului pe plan internaţional..........................................
2.2 Reglementari ale leasingului in Romania......................................................
2.3 Contractul de leasing.....................................................................................
2.4 Prezentare IAS 17.........................................................................................
3.Tratmente si practici contabile specifice operatiunilor de leasing...................................
3.1 Contabilizarea contractelor de leasing în România......................................
3.1.1. Înregistrarea în contabilitatea a principalelor operatiuni
privind leasingul financiar.............................................................. ....
3.1.1.1 Înregistrarea în contabilitatea societatilor de leasing (locator)....
3.1.1.2 Înregistrarea în contabilitatea utilizatorului (locatar)....................
3.1.2. .Înregistrarea în contabilitatea a principalelor operatiuni
privind leasingul operaţional............................................................
3.1.2.1 Înregistrarea în contabilitatea societatilor de leasing (locator)....
3.1.2.2 Înregistrarea în contabilitatea utilizatorului (locatar)....................

2
I. TEORIE ŞI CONCEPTE PRIVIND LEASINGUL

1. ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAŢIUNILE DE LEASING: EVOLUŢIE,CONCEPTE,


CONVENŢII ŞI TERMENI CHEIE

Noţiunea de leasing este susceptibilă de mai multe interpretări, precum şi de


extindere la alte operaţiuni asemanătoare ca mod de funcţionare cum ar fi:
închirierea de drept comun ori vânzarea afectată de un termen.
Ritmul alert al progresului tehnic, al comerţului, al cererii şi ofertei au condus la
apariţia operaţiunilor de leasing ca un pas deosebit de important în finanţarea
întreprinderilor care doreau achiziţionarea de utilaje şi echipamente,dar care nu
aveau posibilităţi financiare.
Leasingul îşi află rădăcinile în forma arhaică a creditului pe care o constituia în
dreptul roman „fiducia” împrumutatul (fiduciant) transferă proprietatea unui lucru
mobiliar sau imobiliar în patrimoniul împrumutătorului (fiduciar) cu titlu de garanţie a
împrumutului primit.La rândul său fiduciarul se obligă sa-i restituie bunul după
înapoierea datoriei.
În practică,datorită necesităţilor economice sau sociale, împrumutatul păstra în
mod frecvent folosinţa bunului vândut.Debitorul devenea astfel un detentor precar al
bunului vândut,plătind periodic o sumă de bani cu titlu de chirie, ca preţ al folosirii
bunului.Alături de gaj şi ipoteca „fiducia cum creditare” era o garanţie reală care
permitea creditorilor sa-şi asigure finanţările efectuate.Spre deosebire de celelalte,ea
oferea un plus de securitate creditorului. Deşi în mod cert nu există o continuitate
evolutivă de la fiducie către leasing,vechea instituţie juridică romană poate fi
folositoare în demersurile teoretice de stabilire a naturii juridice a contractelor de
leasing.
În epoca modernă,către sfărşitul secolului al XIX-lea, aveau loc în SUA primele
operaţiuni care prefigurau leasingul. Astfel, în 1877 aparatele de telefon au fost
închiriate abonaţilor,iar aceste contracte aveau să fie numite „lease”.
În 1936 „Safe Store Inc” a cumpărat un teren pe care ulterior a ridicat
supermagazinul „Safeway Store”.Având nevoie de capital mobil,aceasta l-a vândut
imediat unui grup de investitori care l-au dat spre exploatare fostului proprietar,în
regim de lease, pe o perioadă îndelungată.
O operaţie similară lease-back-ului avea loc în Ohio:vinderea unui imobil către o
bancă,cu titlu de garanţie, imobil care urma să fie exploatat de vânzător în regim de
lease timp de 99 ani.
Leasing-ul s-a folosit în SUA în anii `30 pentru finanţarea bunurilor imobiliare.La
începutul anilor `50,el a început să fie folosit şi ca instrument de finanţare a
echipamentelor imobiliare.Operaţiile de lease-financing s-au dezvoltat foarte mult
după al doilea război mondial şi datorită încurajărilor pe care SUA le-a dat prin
facilităţile fiscale.În 1950, peste 150 de universităţi şi colegii americane erau
angajate în trasnzacţii de tipul „sale and lease-back”, fiind considerate, alături de alte
organisme (de exemplu fondurile de pensii),”taxe exempt institutions” şi beneficiind
astfel de numeroase avantaje fiscale.În jurul acestor instituţii s-au grupat mari
finanţatori pentru a derula prin intermediul lor operaţii economice cu fiscalitate
redusă.Principalele susţinătoare ale operaţiunilor de „sale and lease-back” erau în

3
general mari companii de asigurare.Leasing-ul financiar era strâns legat de numele
omului de afaceri californian Schoenfeld,care a fondat în 1952 „UNITES STATES
LEASING CORPORATION”- prima societate specializată de leasing ale
echipamentelor imobiliare, societate care este şi astăzi una dintre cele mai puternice
în domeniu.
În 1963 cea mai importantă reţea bancară „NATIONAL BANKS” a primit
autorizaţie, fiind urmată de „BANK HOLDING COMPANIES” în 1970.Până în 1975
băncile fuseseră autorizate să desfăşoare operaţiuni de leasing în mod direct în 41
de state americane.Dezvoltarea în America a avut loc pe fondul unei economii
expansive şi într-un climat fiscal încurajator.Foarte rapid, această operaţiune a fost
preluată în Marea Britanie, iar începând cu anii `60 s-a răspândit şi în Europa
continentală. Leasing-ul şi-a gasit locul firesc în dreptul britanic datorită similitudinilor
cu dreptul american.Prima formă a leasing-ului în Marea Britanie a fost de
asemenea „sale and lease-back”.
Cele mai multe societăţi de leasing („leasing companies”) sunt înfiinţate şi
susţinute de bănci. Ele beneficiază de un regim fiscal foarte favorabil. Valoarea
bunului, de exemplu, poate fi dedusă până la 100% din profitul impozabil.Acest fapt
a determinat ca şi Marea Britanie să cunoască o dezvoltare explozivă a acestor
societăţi, ele finanţând un sfert din totalul investiţiilor de la sfârşitul deceniului al VIII-
lea.
În România, prima menţiune a leasingului într-un act normativ datează din anul
1993 în Hotărârea Guvernului nr.72/1993 privind regimul vamal al bunurilor
importate ce fac obiectul operaţiunilor de leasing.Aceasta a fost urmată de
Ordonanţa Guvernului nr.12/1995 privind unele măsuri referitoare la regimul vamal al
maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor importate în cadrul tranzacţiilor de leasing. Astăzi,
domeniul este reglementat prin Ordonanţa nr.51/1997, republicată, Hotărârea
Guvernului nr.577/2002 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a
acestei Ordonanţe şi, din punct de vedere contabil, prin Ordinul Ministrului Finanţelor
nr.686 din 1999 pentru aprobarea Normelor privind înregistrarea în contabilitate a
operaţiunilor de leasing şi de Circulara BNR nr.3/2000.
Termenul de „leasing ”a cunoscut diverse definiri şi nuanţări în funcţie de
caracteristicile mediului în care a aparut, precum şi în funcţie de tipul de abordare a
leasing –ului :economic sau juridic.
El poate fi considerat :
o formă de comerţ , deoarece presupune o operaţie comercială contractuală la
care iau parte, de regulă, furnizorul de bunuri , pentru a fi închiriate, proprietarul
bunurilor cumpărate ce urmează sa facă obiectul leasing-ului şi beneficiarul lor, cel
care utilizează bunurile şi care le plăteşte în condiţii speciale;
 o formă de finanţare pe termen mediu sau lung de către societăţi financiare
specializate sau producători direcţi care oferă în condiţii de închiriere bunuri unor
cumpărători ce nu dispun de suficiente surse proprii pentru a le cumpăra si care
preferă dreptul de folosinţă economică pentru o perioadă determinată a acestora.
Această tehnică de finanţare ce presupune un risc ridicat favorizează agenţii
economici prin faptul că nu se impune necesitatea de a obţine credite bancare, ori
de a greva bunurile mobile şi imobile, prin instituirea unei ipoteci ori a unui gaj,
sarcini de natură a afecta dinamismul specific domeniului comercial.
 formă accesibilă de privatizare ce oferă posibilitatea unor persoane fizice,
care nu au suficient capital, să-şi constituie societăţi care să folosească o bază
materială închiriată in cadrul unor operaţiuni de leasing;
FURNIZO
R SOCIETATEA DE
Cumpără Închiriază
bunul
LEASING bunul
4
BENEFICIAR

 din punct de vedere juridic, reprezintă un contract complex, care permite unui

agent economic să obţină şi să utilizeze un lucru fără a plăti imediat preţul, cu


posibilitatea de a-l plăti la valoarea reziduală;
 din punct de vedere al utilizatorului „leasing-ul este o afacere pe banii societăţii
de finanţare, el asigurând doar managementul afacerii.” („Decizia de finantare în
leasing”- Marin Andreica,Ionel Mustea-Şerban, Editura Cibernetica MC,
Bucureşti,2003);
 privit prin prisma societăţii de leasing,operaţiunea reprezintă o „cumpărare de
bunuri în scopul închirierii, urmată de o închiriere in scopul vânzării”(„Dreptul comerţului
internaţional”- Ştefănescu Brânduşa – Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1987).
Aşa cum reiese din definiţiile anterioare, încadrarea leasing-ului între operaţiunile
cu caracter financiar este unanimă, dar specialiştii acestui domeniu au identificat pentru
operaţiunea de leasing valenţe multiple, care pot fi analizate atât din perspectivă
economică, cât şi din punct de vedere juridic.
Legea română nu conţine o definiţie propriu-zisă a leasingului, ci numai o
descriere a operaţiunilor de leasing. Astfel, acestea sunt operaţiuni care implică două
părţi : o parte – denumită locator/finanţator, care transmite pentru o perioadă
determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun aflat în proprietatea sa, şi o altă parte
– denumită utilizator, care solicită şi dobândeşte acest drept. Deţinerea dreptului de
folosinţă menţionat presupune o contraprestaţie, respectiv o plată periodică, denumită
rată de leasing.
Din interpretarea prevederilor legii rezultă că definiţia operaţiunilor de leasing
trebuie completată cu faptul că ele nu pot exista decât în cazul încheierii valabile a unui
contract şi nu pot avea ca obiect decât bunurile mobile şi imobile prevăzute de lege în
mod expres şi limitativ.
Operaţiunile de leasing sunt diverse, funcţie de criteriile care stau la baza lor.
În funcţie de durata închirierii se deosebesc următoarele forme :
 leasing pe termen scurt (renting, hire) constă în închirierea bunului pe o
perioadă de câteva ore , zile, luni mai multor beneficiari, în vederea amortizării. În
cadrul acestui tip de leasing există forme intermediare de leasing pe termen scurt, cum
ar fi operaţiunile „hire”.Această formă presupune închirierea unor mijloace de transport
sau echipamente cu ora sau ziua, inclusiv a service-ului aferent. O alta formă este dată
de operaţiunile „renting” care presupun închirierea revocabilă pe o perioadă scurtă de
timp, dar mai lungă decât in cazul operaţiunilor de ”hire”. Această formă de leasing nu
poate fi revocată de nici una din părţi.
 leasing pe termen mediu („equipment leasing”) presupune amortizarea bunului
prin închirierea succesivă a acestuia mai multor beneficiari pe termene medii de 2-3 ani.
 leasing pe termen lung („plant leasing”) are o durată de circa 20-30 ani şi se
întâlneşte frecvent pe piaţa bunurilor imobiliare pentru clădiri la cheie. Durata leasing-
ului corespunde cu durata normală de funcţionare a activului, urmând ca după perioada
de închiriere beneficiarul să poată opta pentru cumpărarea acestuia la un preţ mai mic
celui de înregistrare a valorii contabile iniţiale la locatar.

5
2. În funcţie de părţile participante la contract se cunosc două forme :
 leasing direct – caz în care finanţatorul este şi furnizorul (producătorul)
bunului.
 leasing indirect – finanţarea îi revine unei societăţi specializate
(intermediare).
3. În funcţie de ponderea ratelor în preţul de vânzare al bunului se disting două
forme:
 leasing funcţional – presupune recuperarea în perioada de locaţie doar a
unei părţi din bunul închiriat. Durata locaţiei este în acest caz mai mică decât
durata de funcţionare a bunului.
 leasing financiar – urmăreşte recuperarea integrală a valorii bunului în
perioada de locaţie şi obţinerea unui profit. La sfârşitul acestei perioade
beneficiarul poate opta pentru intrarea in posesie a bunului prin achitarea
valorii reziduale. Societatea de leasing, de regula, nu alege, nu produce şi nici
nu livrează bunul, doar achiziţionează bunul sau dreptul de proprietate şi
folosinţă de la proprietar.
4. După modul de calcul al costurilor pe baza cărora se calculează ratele de leasing
se cunosc următoarele forme:
 leasing net – în acest caz ratele se calculează numai pe baza preţului net
de vânzare al bunului iar chiria include preţul folosinţei.
 leasing brut (full service leasing) – ratele includ cheltuieli de asigurare,
întreţinere şi reparaţii ale bunului. Această formă se întâlneşte la instalaţiile
complexe sau acolo unde se doreşte cucerirea pieţii şi reprezintă o modalitate
de permanentizare a relaţiilor dintre firme, de adâncire a colaborării dintre
acestea.
5. În funcţie de caracteristicile pieţei căreia i se adresează şi de relaţiile stabilite cu
clienţii au apărut şi forme specifice de leasing cum ar fi:
 lease-back-ul, o formă mascată de finanţare a unei societăţi comerciale.
Acest contract poate fi tratat fie ca o locaţie simplă fie ca o locaţie financiară, iar
în esenţă constă în vânzarea unui activ şi preluarea acestuia imediat în locaţie
de către aceeaşi firmă.
 leasing-ul experimental - presupune închirierea bunului pe perioade
scurte urmate de vânzarea lui dacă acesta corespunde exigenţelor
beneficiarului;
 time-sharing – presupune închirierea pe timpi partajaţi. Această formă se
practică în turism prin închirierea bazei materiale precum şi în cazul tehnicii de
calcul sau a unor mijloace de transport;
În cazul închirierii containerelor se practică o formă specială numită master – leasing
cu variantele:
 trip-leasing care este o închiriere pe perioada transportului;
 term-leasing – o închiriere la termen;
Desigur cadrul economic, juridic, contabil din diferite state ale lumii a determinat
o varietate de forme ale operaţiunii de leasing, unele regăsindu-se printre cele
enumerate anterior.
Majoritatea sistemelor contabile recunosc însă, alături de alte clasificări, două
forme principale de leasing:

6
 leasing operaţional (simplu sau de exploatare)
 leasing financiar (locaţie - finanţare)

2.REGLEMENTĂRI ŞI DEREGLEMENTĂRI PRIVIND OPERAŢIUNILE DE


LEASING

2.1 REGLEMENTĂRI ALE LEASINGULUI PE PLAN INTERNATIONAL

Leasing-ul este la acest moment, pe plan internaţional , unul dintre cele mai
răspândite mijloace de realizare a finanţărilor.
Pe plan international, cele mai utilizate criterii de identificare a contractelor de
locaţie-finanţare sunt :
 durata contractului în raport cu durata bunului
 existenţa unei opţiuni de cumpărare a cărei exercitare poate fi sau nu
prezumată
 echilibrul financiar al contractului (valoarea actualizată în raport cu valoarea
bunului )
Totuşi, în anumite ţări, diferitele criterii au la bază logici diferite :
 sunt prezentate cu titlu de exemplu;
 sunt o condiţie suficientă;
 sunt o condiţie suplimentară pe lângă verificarea altor condiţii.
De asemenea, acelaşi criteriu poate fi interpretat sau aplicat în moduri diferite. De
exemplu perioada de locaţie- trebuie să acopere :
 cea mai mare parte din durata de viaţă a bunului conform IAS 17;
 cvasitotalitatea duratei de utilizare a bunului conform normei britanice;
 cel puţin 75% din durata de viaţă economică a bunului conform normei
americane;
 sa fie echivalentă cu durata de utilizare a bunului conform normelor din
Belgia şi Spania;
 mai mult de 90% din durata de utilizare a bunului conform normelor
germane.
In ceea ce priveşte tratamentul contabil, se observă că prevalează concepţia
economică. Tratamentul juridic este prezent în Franţa, iar în Spania şi Belgia se
încearcă o îmbinare a celor două variante. (Anexa nr. 1).

2.2 REGLEMENTĂRI ALE LEASINGULUI ÎN ROMÂNIA

În general, în România există o viziune confuză asupra operaţiunii de leasing.


Această stare se datorează pe de o parte lipsei de tradiţie în domeniu – primele
firme româneşti de leasing apărând abia la începutul anului 1994 – pe de alta parte,
existenţei unui cadru legislativ total inadecvat şi uneori chiar potrivnic dezvoltării
acestei industri.
O piaţă financiară bine organizată ţine, cum e şi firesc, de coerenţa şi claritatea
legislaţiei specifice, de felul cum aceasta stimulează sau inhibă afacerile în domeniu.
Reglementarea operaţiunilor de leasing în România s-a realizat pentru prima
dată în 1993 prin Hotărârea Guvernului 72 privind importul temporar în regim de

7
leasing. Bunurile importate pe baza unui document de leasing erau considerate
import temporar pe toată durata contractului. Beneficiarul bunurilor trebuia să
deschidă o garanţie bancară în favoarea vămii, pentru taxele vamale datorate,
calculate la valoarea reziduală a bunurilor. La finele perioadei de leasing se efectua
vămuirea bunurilor şi plata taxelor vamale, la valoarea reziduală.
In anul 1995 această hotărâre este completată prin Ordonanţa 12 privind unele
măsuri referitoare la regimul vamal al maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor importate în
cadrul tranzacţiilor de leasing. Această ordonanţă elimină obligaţia garantării taxelor
vamale, dar impunea alte condiţii: bunurile să fie destinate producţiei şi să nu aibă o
vechime mai mare de doi ani, iar perioada de leasing să fie de maximum trei ani.
Beneficiarul trebuia să anunţe autorităţile vamale în vederea achitării taxelor vamale
şi TVA, (taxe aplicabile asupra valorii reziduale), cu o lună înainte de expirarea
contractului de leasing.
Toate reglementările legale prezentate aveau limite deloc neglijabile: astfel,
companiile de leasing aveau dreptul legal de proprietate asupra bunului.
Din punct de vedere fiscal, legislaţia nu prevedea nici o scutire de taxe vamale
pentru alte bunuri decât cele destinate producţiei (maşini, utilaje şi instalaţii). In
practica economică, chiar şi pentru utilajele scutite de taxe vamale apărea atitudinea
imprevizibilă a personalului din punctele vamale. Companiile de leasing recurgeau
adeseori la aprobări preliminare de la ”Ministerul Finanţelor„ pentru scutirea de taxe
vamale.
Pentru bunurile importate printr-o societate de leasing externă, nu se plăteau taxe
vamale la intrarea acestora în ţară, deoarece erau proprietatea unui agent economic
străin. Taxele vamale se achitau la finele perioadei de leasing, dacă bunurile intrau
în proprietatea agentului economic din România. În situaţia în care bunul era
importat de o societate de leasing românească, el intra în proprietatea firmei
româneşti, ceea ce presupune plata taxelor vamale şi tva în vamă, deşi bunul făcea
obiectul contractului de leasing cu o altă firmă românească. Astfel erau favorizate
firmele străine.
În prezent, operaţiunile de leasing ca şi societăţile de leasing sunt reglementate
prin O.G. nr.51/1997, modificată prin Legea nr.90/1998 şi Legea nr.99/1999.Acestea
reglementează:definiţia operaţiunilor de leasing, tipuri de operaţiuni de leasing,
societăţi de leasing, regimul vamal.Cu toate acestea, în practica activităţii de leasing s-
au constatat o serie de lacune legislative, care îngreunează acest mod de
finanţare.Firmele de leasing din domeniu, reunite în Uniunea Naţională a Societăţilor
de Leasing, au centralizat, justificat şi înaintat la Camera Deputaţilor aceste
inadvertenţe legislative. In ceea ce priveşte cadrul legislativ, UNSLR sprijină interesele
societăţilor de leasing din România şi exprimă puncte de vedere bazate pe practica
actuală, care ar trebui luate în considerare în procesul de elaborare a normelor de
reglementare a acestei activităţi. Pentru sprijinirea activităţii societăţilor de leasing,
UNSLR s-a implicat activ în emiterea de norme de reglementare şi de aceea UNSLR a
organizat simpozionul Interfinance 99, pentru a da participanţilor o imagine cât mai
clară asupra industriei de leasing din România şi pentru a prezenta punctele de vedere
ale celor care sunt reglementaţi de această lege, a celor ce au emis aceste
reglementări si reprezentanţi ai unor firme cunoscute in domeniul serviciilor de
consultanţă.
UNSLR este implicată şi în discuţii oficiale care s-au desfăşurat în fiecare an la
care au participat reprezentanţi ai Băncii Mondiale, International Finance Corporation,
Guvernului României, Băncii Naţionale, FPS şi ai Parlamentului, reprezentanţi străini
ai Uniunii Europene a Societăţilor de Leasing (Leaseurope), a cărui membru este din

8
1997, cu scopul de a crea un cadru legislativ coerent şi adecvat industriei leasingului
din România. In esenţă UNSLR susţine că este necesară o definire clară a unor
termeni şi concepte şi, mai ales, folosirea lor uniformă în textul legii. Se cere de
asemenea o diferenţiere mai clară între leasingul financiar şi operaţional şi tratamentul
lor fiscal. Se impune simplificarea şi găsirea unor mecanisme cât mai eficiente de
executare a obligaţiilor contractuale în raporturile de leasing, evitarea hăţişurilor
birocratice şi a celor procedural formale complicate în cazul relei credinţe sau al
insolvabilităţii utilizatorilor din contractele de leasing. UNSLR mai doreşte punerea de
acord a normelor contabile şi vamale cu cele privind leasingul şi rezolvarea
problemelor care privesc anumite categorii de bunuri, determinate de particularităţile
acestora, cum sunt bunurile imobile sau cele mobile care devin imobile prin destinaţie,
ele impunînd proprietarilor o anumită conduită în conservarea lor. Contractele de
leasing realizate de membrii UNSLR se referă în marea majoritate la leasingul
financiar, care continuă să fie aplicat defectuos din cauza Legii 15/1994, Legea
amortizării, act normativ depăşit prin prevederile sale. Contractele de leasing în
special pentru autovehicule se încheie pe o perioadă de 12, 24, 36 luni, în timp ce
Legea 15/1994 prevede o perioadă de amortizare mult prea lunga de 3, 5, 8 ani.
Leasingul operaţional, neagreat de organele fiscale, este mai puţin folosit de firmele
membre ale UNSLR întrucât în acest caz rata de leasing ar trebui să se calculeze
ţinându-se seama de valoarea de intrare a bunului, de beneficiul stabilit între părţi şi o
serie de costuri administrative. Aceasta ar conduce la o sumă deductibilă la utilizator
mai mare decât în cazul leasing-ului financiar unde se acceptă ca deductibile doar
ratele la nivelul cheltuielilor cu amortizarea bunului conform Legii 15/1994 precum şi al
dobânzii bancare.
In Monitorul Oficial nr. 606 din 13 iulie 2006 a fost publicata Legea nr. 287/2006
pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 51/1997 privind
operatiunile de leasing si societatile de leasing

Pe piaţa românească există câteva mii de societăţi comerciale care au în obiectul


de activitate desfăşurarea de activităţi de leasing şi au capital social de peste 500
milioane lei. Dintre acestea, spun jucătorii de piaţă, doar 100 sunt active, iar dintre
acestea 31 sunt membre ale Uniunii Naţionale a Societăţilor de Leasing din România.
În prezent, în România există trei tipuri de societăţi de leasing. În primul rând sunt
societăţi afiliate unor grupuri bancare, cum este cazul Alpha Leasing, BCR Leasing,
BRD Sogelease, Demir Romlease, Finans Leasing, HVB Leasing, Leasing Danubius,
Romexterra Leasing sau Volksbank Leasing. A doua categorie este reprezentată de
societăţile afiliate unor importatori sau producători, cum este cazul Afin Leasing,
Auto Italia, Porsche Leasing, Romstal Leasing sau Tiriac Leasing. A treia categorie este
reprezentată de societăţile de leasing independente, cum sunt Motoractive sau
Internaţional Leasing.

2.2 CONTRACTUL DE LEASING

Deşi se aseamănă cu contractele de închiriere , vânzare în rate şi cu cele de


locaţie viageră, leasingul, ca natură juridică, este o modalitate contractuală de
finanţare la termen. Leasingul era, până nu demult, un contract întâlnit mai cu seamă
în legislaţia comercială internaţională, fiind impus însă de noile realităţi economice
pe plan naţional, ca un adevărat contract complex având următoarele caracteristici :
 un contract de vânzare - cumpărare, prin care se achiziţionează bunul solicitat
de utilizator,

9
 un contract de mandat, prin care sunt stabilite elementele vânzării şi, în acelaşi
timp, se realizează operaţiunile tehnice, dar şi formalităţile administrative necesare,
 un contract de locaţie, a cărui durată şi rate sunt determinate din cota parte din
valoarea de intrare a bunului si a dobânzii de leasing în cazul leasingului financiar şi
din cota de amortizare calculată în conformitate cu actele normative în vigoare şi un
beneficiu stabilit de către părţile contractante, în cazul leasingului operaţional,
 o promisiune unilaterală de vânzare în favoarea cumpărătorului utilizator.
Se poate concluziona astfel că leasingul este un contract propriu de finanţare ,
fiind o fuziune de tehnici juridice. Ca urmare, finanţatorul nu poate fi confundat cu un
simplu locator, aşa cum se desprindea din redactarea iniţială a O.G. nr. 51/1997.
Atunci când ne referim la totalitatea raporturilor tripartite implicate, ( furnizor,
finanţator, utilizator ) ne aflăm în faţa operaţiunilor de leasing, conform accepţiunii
date, iar atunci când ne referim la actul încheiat între finanţator şi utilizator, vom
folosi noţiunea de „ contract de leasing”.
Contractul de leasing este un act juridic bilateral, care se încheie între
societatea de leasing, în calitate de finanţator şi utilizator, aceştia din urmă
respectând imperativ atât condiţiile generale referitoare la încheierea actelor juridice,
cât şi condiţiile speciale prevăzute de lege referitoare la destinaţia bunului contractat
şi plata redevenţei.
Contractul de leasing se redactează cu arătarea părţilor participante la încheierea
contractului, descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing,
valoarea totală a contractului de leasing, perioada de utilizare în sistem de leasing a
bunului, clauza privind obligaţia asigurării bunului, clauza privind publicitatea.
Este necesar să se stabilească clar valoarea iniţială a bunului, avansul plătit,
care poate fi între 10-40%, iar în contractul de leasing financiar trebuie obligatoriu
cuprinsă clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea
bunului şi la condiţiile în care acesta poate fi exercitat.Un contract de leasing nu
poate fi încheiat pe o perioadă mai mică de un an şi reprezintă titlu executoriu atât în
condiţiile în care utilizatorul nu predă bunul la sfârşitul perioadei de leasing, cât şi în
cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului.
Elementele arătate în textul de lege nu sunt limitative : părţile pot conveni şi
asupra altor clauze în momentul încheierii contractului.
Partile contractului
Spre deosebire de complexa operaţie de leasing care este bazată pe o relaţie
trilaterală (furnizor – finanţator , utilizator), contractul de leasing se încheie între două
părţi : locatorul – finanţatorul şi utilizatorul (potrivit Legii nr.99/1999 care modifică şi
completează Ordonanţa Guvernului nr.51/1997).
Trăsăturile juridice ale contractului de leasing sunt :
 este un act juridic bilateral : se încheie între societatea de leasing , în calitate
de locator ( finanţator ), şi utilizator. Pe lângă condiţiile generale, părţile trebuie să
îndeplinească şi anumite condiţii speciale referitoare la încheierea actelor juridice
( legate de destinaţia bunului, plata ratelor de leasing).
 este un contract sinalagmatic: ambele părţi se obligă reciproc, dând naştere
unor obligaţii corelative şi interdependente, fapt ce permite aplicarea principiilor
generale relative la executarea ori neexecutarea contractelor sinalagmatice.
 este un contract cu titlu oneros si conţinut patrimonial: ambele părţi
urmăresc realizarea unui profit propriu, profit evaluabil în bani. Locatorul primeşte
rate de leasing plătite periodic de către utilizator, iar utilizatorul beneficiază de
folosinţa bunului pe perioada derulării contractului. La sfârşitul acestuia se poate
bucura de dreptul său de opţiune.

10
 este un contract cu executare succesivă: efectele sale se produc pe tot
parcursul derulării contractului. Acest fapt are consecinţe importante legate de
desfăşurarea raporturilor dintre părţi, dintre care amintim problema riscului, a
efectelor privind neexecutarea contractului ori a prescripţiei dreptului la acţiune.
 este consensual: Încheierea contractului de leasing în formă autentică sau prin
act scris şi realizarea procedurilor de publicitate nu reprezintă condiţii de valabilitate,
forma scrisă având doar valoare probatorie şi legată de opozabilitate.
Drepturile si obligatiile finantatorului

Drepturi
 dacă utilizatorul se află în reorganizare judiciară şi/sau faliment, drepturile reale
ale finanţatorului asupra bunului utilizat în baza unui contract de leasing sunt
opozabile judecătorului sindic;
 dacă utilizatorul se află în dizolvare şi/sau lichidare, dispoziţiile alineatului
precedent se aplică şi lichidatorului numit potrivit Legii 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată.

Obligatii
 să respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul potrivit necesităţilor;
 să încheie contracte de vânzare- cumpărare cu furnizorul desemnat de utilizator,
în condiţiile expres formulate de acesta;
 să încheie contract de leasing cu utilizatorul şi să transmită acestuia, în temeiul
contractului de leasing, toate drepturile derivând din contractul de vânzare-
cumpărare, cu excepţia dreptului de dispoziţie;
 să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului ( posibilitatea de a opta pentru
prelungirea contractului, pentru achiziţionarea sau restituirea bunului );
 să îi garanteze utilizatorului folosinţa liniştită a bunului , în condiţiile în care
acesta a respectat toate clauzele contractuale;
 să asigure, printr-o societate de asigurare bunurile oferite în leasing.

Drepturile si obligatiile beneficiarului

Drepturi
 în cazul reclamaţiilor privind livrarea, calitatea, asistenţa tehnică, service-ul
necesar în perioada de garanţie şi postgaranţie, utilizatorul are drept de acţiune
asupra furnizorului;
 de a exercita acţiunile posesorii faţă de terţi.
Obligatii

 să recepţioneze şi să primească bunul la termenul stipulat în contractul de


leasing;
 să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor şi să
asigure instruirea personalului desemnat să îl exploateze;
 să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fără
acordul finanţatorului;
 să respecte termenele de plată şi cuantumul ratelor de leasing;
 să suporte cheltuielile de întreţinere şi alte cheltuieli ce derivă din contractul de
leasing;

11
 să îşi asume totalitatea obligaţiilor care decurg din :folosirea directă a bunului sau
prin prepuşii săi (inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii) si din cazurile
fortuite pe întreaga perioadă a contractului în paralel cu plata ratelor de leasing
până la atingerea valorii contractului de leasing;
 să nu împiedice finanţatorul în verificarea stării şi a modului de
exploatare a bunului;
 să informeze finanţatorul , în timp util, cu privire la orice
tulburare venită din partea unui terţ, referitor la dreptul acestuia de proprietate;
 să nu modifice obiectul contractului fără acordul prealabil al
finanţatorului;
 să restituie bunul, respectând prevederile contractuale.
In dispoziţiile finale şi tranzitorii ale Ordonanţei 51/1997 se precizează şi o serie
de aspecte legate de societăţile de leasing şi regimul vamal al bunurilor introduse
în ţară pe baza unor contracte de leasing.

Asigurarea bunului
Prin însăşi definiţia sa, leasingul este o operaţiune care presupune riscuri
complexe şi cu grad ridicat de probabilitate, în condiţiile în care sunt finanţate şi
proiecte care s-au dovedit inadecvate pentru creditul bancar.
Legea română stabileşte prin încheierea contractului de leasing următoarele
răspunderi şi sarcini privind acoperirea riscurilor menţionate :obligaţia
locatorului/finanţator de a asigura bunurile care constituie obiectul contractului, printr-o
societate de asigurare, asumarea de către utilizator a riscului pierderii, distrugerii sau
avarierii bunurilor, din cauze fortuite (inclusiv forţa majoră), şi chiar continuarea plăţii
ratelor de leasing în situaţia producerii acestor evenimente (obligaţie ce poate fi însă
atenuată în concret prin contract),obligaţia utilizatorului de a efectua plata ratelor de
leasing.
Necesitatea asigurării bunului derivă din disocierea proprietăţii asupra bunurilor,
care aparţine în continuare finanţatorului, şi dreptul de utilizare , care revine celeilalte
părţi contractante, aceasta reprezentând una dintre deosebirile esenţiale faţă de
creditare.

Clasificarea operaţiunilor de leasing fondate pe baze contractuale:


 După calitatea utilizatorului
a) leasing public, daca cel care beneficiaza de finantare este statul, avand ca
varianta leasingul comunal, când utilizatorul este o comunitate locala;
b) leasing privat, daca se realizeaza finantarea unei intreprinderi particulare
vizand bunuri cu destinatie comerciala ori industriala pentru persoane fizice,
bunuri de folosinta indelungata sau imobile cu destinatia de locuinte.
 Dupa apartenenta partilor
a) leasing naţional, dacă părtile aparţin aceluiaşi stat;
b) contract de leasing international, când intervine un element de externitate. Se
referă în principal la leasingul echipamentului industrial sau al altor bunuri mobile
de mare valoare.
 Dupa modul de calcul al redeventelor
a) contract de leasing cu amortizare integrala – suma redeventelor plătite
locatorului, din care s-a scăzut cea cu titlu de marja de profit;
b) contract de leasing cu amortizare partială – caracterizat printr-o valoare
reziduală considerabilă care dă consistenta dreptului de optiune.

12
 Dupa apartenenta fondurilor investite
a) leasing realizat cu fondurile unei societati de leasing;
b) leasing sindicalizat – finantat prin punerea în comun a fondurilor apartinând
mai multor societati de leasing.In acest sistem se inscriu utilizarea leasingului
pentru echipament industrial si constructii de către societatile comerciale, în
scopul realizarii unei investitii ori al folosintei comune.
 Dupa provenienta bunurilor finantate
a) contract de leasing clasic cu structura tripartită. In acest caz, bunurile provin
de la o tertă persoană;
b) contract de leasing care are ca obiect un bun aflat în patrimoniul
finantatorului sau construit chiar de finantator.
 După natura bunului contractat :
a) leasing imobiliar, care poate avea ca obiect imobilele cu destinaţie comercială
sau industrială ori imobile cu destinaţia de locuinţe pentru persoane fizice;
b )leasing mobiliar – care poate avea ca obiect bunuri cu destinaţie comercială
sau industrială ori bunuri de folosinţă.
In practică tipologia contractelor de leasing se rezumă la doua tipuri de contracte
si anume : contractul de leasing financiar si contractul de leasing operaţional.
Operaţiunile de leasing financiar trebuie să îndeplinească una sau mai multe din
următoarele condiţii:
- riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului
din momentul încheierii contractului de leasing;
- părţile au prevăzut expres ca la expirarea contractului de leasing sa transfere
utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;
- utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de cumpărare va
reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaţă) pe care acesta o are la data
la care opţiunea poate fi exprimată;
- perioada de folosire a bunului în sistem leasing acoperă cel puţin 75% din
durata normată de utilizare a bunului, chiar dacă în final dreptul de proprietate nu
este transferat
Leasingul poate fi si operaţional, caz în care nu sunt îndeplinite nici una dintre
condiţiile prevăzute pentru leasingul financiar.

Etapele operatiunii de leasing:


Articolul 1 din O.G. 51/1997 identifica noţiunea de operaţiune de leasing cu cea
de contract de leasing. Operaţiunea de leasing are însa doua accepţiuni, de fapt
doua faze :
- faza premergătoare încheierii contractului de leasing;
- faza propriu-zisa a încheierii şi executării contractului de leasing.
Faza premergătoare reprezintă ansamblul de măsuri de natură comercială,
tehnică ce concură la încheierea contractului de leasing. Această fază se finalizează
prin încheierea contractului de leasing,însă nu întotdeauna acest scop este atins.
Potrivit art.4 O.G. 51/1997, pentru efectuarea unei operaţiuni de leasing orice
persoană fizică sau juridică va formula unei societăţi de leasing o ofertă fermă,
însoţită de lista cuprinzând bunurile care vor face obiectul contractului de leasing şi
de acte care să reflecte situaţia sa financiară. Se ştie că oferta este propunerea pe
care o persoană o face unei alte persoane pentru a încheia un contract. In cazul
leasingului, legea nu prevede ce fel de contract urmează acceptării ofertei.
Acceptarea ofertei nu conduce la încheierea unui contract de leasing ci a unui
antecontract de leasing.

13
Din textul articolului 4 al O.G. 51/1997 rezultă doua condiţii speciale pentru
validitatea ofertei :să fie însoţită de lista bunurilor care vor constitui obiectul
leasingului, precum şi de acte care să dovedească situaţia financiară a viitorului
utilizator.
Neîndeplinirea acestor condiţii conduce la nevalabilitatea ofertei deoarece nu
este completă şi precisă. Acceptarea ofertei de către finanţator în aceste condiţii nu
conduce la încheierea antecontractului de leasing şi deci nu atrage răspunderea
societăţii de leasing. Totuşi acceptarea ofertei poate fi realizată sub rezerva
îndeplinirii celor doua condiţii; în acest caz însă prezentarea documentelor lipsă nu
este o chestiune pur formală ci aceste documente trebuie ca în fond sa fie în măsură
a conduce la încheierea antecontractului de leasing. Situaţia acceptării ofertei sub
rezerva îndeplinirii celor doua condiţii conduce la încheierea unui antecontract de
leasing afectat de modalitatea condiţiei suspensive.
Deîndată ce oferta a fost acceptată de către finanţator, ia naştere un
antecontract de leasing în temeiul căruia părţile se obligă ca în viitor să încheie un
contract de leasing. Drepturile şi obligaţiile ce se nasc în temeiul acestui
antecontract sunt prevăzute de art.5 si art.9 lit.a, b, c, din O.G.51/1997.
- dreptul utilizatorului de a alege furnizorul. Textul art.5 este destul de incoerent .
Din moment ce se instituie dreptul utilizatorului de a-şi alege furnizorul pentru ce se
instituie şi necesitatea acordului finanţatorului.Dacă este necesar acordul
finanţatorului înseamnă că alegerea furnizorului are natură convenţională.Articolul 9
instituie obligaţia finanţatorului de a respecta dreptul utilizatorului de a-şi alege
furnizorul. Deci, prima oară se instituie dreptul utilizatorului de a alege furnizorul,
apoi se prevede necesitatea acordului finanţatorului, iar in final obligaţia
finanţatorului de a respecta dreptul utilizatorului de a-şi alege furnizorul. In practică,
soluţia pentru rezolvarea problemei este folosirea principiului libertăţii de voinţă a
părţilor.
- obligaţia societăţii de leasing de a încheia contractul de vânzare-cumpărare cu
furnizorul. Finanţatorul nu încheie contractul de vânzare cumpărare ca reprezentant
al utilizatorului ci în nume propriu, devenind proprietarul bunurilor. Cu toate acestea
societatea de leasing nu este abilitată să încheie acest contract în orice condiţii ci
doar in condiţiile expres formulate de utilizator.

3.TRATAMENTE SI PRACTICI CONTABILE SPECIFICE OPERATIUNILOR DE


LEASING

3.1 CONTABILIZAREA CONTRACTELOR DE LEASING ÎN ROMÂNIA


Din punct de vedere contabil, leasing-ul este reglementat de Ordinul
686/25.06.1999 al Ministrului Finanţelor.
Aceste reglementări optează pentru abordarea economică şi sunt în concordanţă
cu reglementările contabile armonizate cu Directivele europene şi cu normele
contabile internaţionale care schimbă fundamental modul de definire şi recunoaştere
a activelor.
Soluţiile contabile privind leasing-ul financiar intră însă în contradicţie cu Legea
contabilităţii şi cu volumul I din reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-
a a Comunităţii Economice Europene şi cu standardele contabile internaţionale
deoarece acestea precizează că bilanţul trebuie să redea o imagine fidelă a
patrimoniului întreprinderii.

14
Conform Ordonanţei 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de
leasing în cadrul operaţiilor de leasing se operează cu următoarele categorii de
valori :
 valoarea de intrare este o valoare contabilă de achiziţie la care a fost cumpărat
bunul material ce formează obiectul leasing – ului ;
 valoarea totală reprezintă valoarea ratelor de leasing la care se adaugă
valoarea reziduală ;
 valoarea reziduală, valoarea la care, la expirarea contractului se face transferul
dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator ;
 rata de leasing
În cazul leasing-ului financiar rata de leasing reprezintă cota parte din valoarea
de intrare a bunului (rata lunară de capital) şi a dobânzii de leasing.
În cazul leasing-ului operaţional rata de leasing reprezintă cota de amortizare
calculată în conformitate cu actele normative în vigoare şi un beneficiu stabilit de
către părţi.
In baza prevederilor art. VI de la titlul II din Legea nr. 99/1999 privind unele
măsuri pentru accelerarea reformei economice, au fost emise următoarele norme
privind înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor de leasing.

3.1.1. Inregistrarea în contabilitate a principalelor operaţiuni privind leasingul


financiar

3.1.1.1 Inregistrarea in contabilitatea societăţilor de leasing (locator)


a ) achiziţionarea de imobilizări corporale de la furnizori interni, care urmează a fi
predate în regim de leasing :
% = 404 „furnizori de imobilizări”
21x „imobilizări corporale”
4426 ”tva deductibilă”
b) achiziţionarea de bunuri mobile de natura imobilizărilor corporale de la
furnizori externi, care urmează a fi predate în regim de leasing :

21x „imobilizări corporale” = 404 „furnizori de imobilizări”


c) predarea către beneficiar (utilizator) a bunurilor care fac obiectul contractului
de leasing la valoarea înscrisă în contract, respectiv la costul de achiziţie, şi
evidenţierea creanţei, inclusiv a dobânzii de încasat :

2673 „ Împrumuturi acordate = 21x „imobilizări corporale”


pe termen lung „
2674 „ dobânzi aferente creanţelor = 472 „venituri înregistrate în avans”
imobilizate”
Imobilizările corporale predate în leasing financiar de către locator se reflectă în
debitul contului în afara bilanţului 8038 „alte valori în afara bilanţului” analitic „bunuri
predate în leasing financiar”.
Acest cont se creditează pe măsura facturării ratelor de leasing potrivit
contractului, astfel încât soldul debitor să reflecte valoarea ratelor rămase de
încasat.
d) emiterea facturilor reprezentând ratele de încasat potrivit contractului şi
înregistrarea acestora în contabilitate :

411 „clienţi” = %

15
706 „ venituri din redevenţe, locaţii de
gestiune şi chirii”
2674 „ dobânzi aferente creanţelor
imobilizate”
4427 „ tva colectată”
şi concomitent, următoarele operaţiuni :

- înregistrarea la venituri a dobânzii facturate :

472 „venituri înregistrate = 706 „venituri din redevenţe, locaţii


în avans” de gestiune şi chirii”
Această înregistrare s-a modificat prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice
nr.1784 din 23 decembrie 2002 publicat în M.O. nr. 21 din 16 ianuarie 2003, astfel
că trecerea pe venituri a dobânzii aferente ratelor de leasing se înregistrează prin
formula : 472 = 766.
- credit cont 8038 „alte valori în afara bilanţului” analitic „bunuri predate în leasing
financiar”
- înregistrarea diminuării creanţei înregistrate la lit. c) în debitul contului 2672
„ împrumuturi acordate pe termen lung”, cu cota parte din veniturile facturate şi
înregistrate în creditul contului 706 „venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi
chirii”.
658 „alte cheltuieli din = 2673 „împrumuturi acordate
exploatare” pe termen lung”
e) la expirarea contractului de leasing, o dată cu facturarea ultimei rate se
consemnează şi transferul dreptului de proprietate pe baza contractului de vânzare
cumpărare.

3.1.1.2 Inregistrarea în contabilitatea utilizatorului (locatar)


a) înregistrarea în contabilitate a imobilizărilor corporale primite conform
prevederilor din contractele încheiate între părţi şi evidenţierea datoriei, inclusiv a
dobânzilor aferente.
21x „imobilizări corporale” = 167 „alte împrumuturi şi datorii asimilate”

471 „cheltuieli înregistrate = 1687 „dobânzi aferente altor împrumuturi


în avans” şi datorii asimilate”
şi concomitent debit cont 8036 „redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii
asimilate” cu valoarea imobilizărilor corporale conform documentelor, inclusiv
dobânda.
b) înregistrarea amortizării imobilizărilor corporale achiziţionate conform
contractelor de leasing. Amortizarea imobilizărilor corporale se face potrivit duratelor
normale de funcţionare legale în vigoare.
681 „cheltuieli de exploatare privind = 281 „amortizări privind imobilizările
amortizarea imobilizărilor” corporale”
c) înregistrarea obligaţiei de plată a ratelor pe baza facturilor emise de
proprietarul bunurilor :
% = 404 „furnizori de imobilizări”
167 „alte împrumuturi şi datorii
asimilate”
1687 „dobânzi aferente altor
împrumuturi şi datorii asimilate”

16
4426 „tva deductibilă”
666 „cheltuieli privind dobânzile” = 471 „cheltuieli în avans”
- credit cont 8036 „redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate”
In cazul în care societatea de leasing (proprietarul bunurilor) este persoană
juridică străină cu sediul în străinătate, se va înregistra şi impozitul pe dobânzi
datorat de aceasta (conform prevederilor din convenţiile de evitare a dublei impuneri,
încheiate de România cu alte state, sau potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului
nr.83/1998 privind impunerea unor venituri realizate în România de persoane fizice
sau juridice nerezidente), dar achitat de beneficiar la cursul de schimb în vigoare la
data respectivă, precum şi taxa pe valoarea adăugată, efectuându-se următoarele
articole contabile :
404 „furnizori de imobilizări” = 446 „ alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate”
446 „alte impozite, taxe şi = 5121 „conturi curente la bănci în lei”
vărsăminte asimilate”
4426 „tva deductibilă” = 5121 „conturi curente la bănci în lei”
sau înregistrarea taxei pe valoarea adăugată datorate :
4428 „tva neexigibilă” = 446 „alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate”
d) la expirarea contractului, o dată cu achitarea ultimei rate se consemnează şi
transferul dreptului de proprietate, astfel :
- în cazul bunurilor produse în ţară :
% = 404 „furnizori de imobilizări”
167 „alte împrumuturi şi
datorii asimilate”
4426 „tva deductibilă”
- în cazul bunurilor din import se vor înregistra şi achita de către utilizator şi taxa
vamală
% = 404 „furnizori de imobilizări”
167 „alte împrumuturi şi
datorii asimilate”
4426 „tva deductibilă”
446 „alte impozite, taxe şi = 5121 „conturi la bănci în lei”
vărsăminte asimilate”
21x ”imobilizări corporale” = 446 „alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate”
- în cazul în care societatea de leasing (proprietarul bunurilor) este persoană
juridică străină cu sediul în străinătate, se înregistrează şi taxa pe valoarea adăugată
plătită sau de plătit
4426 „tva deductibilă” = 5121 „conturi la bănci în lei”
sau
4428 „tva neexigibilă” = 446 „alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate”
-credit cont 8036 „redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate” cu
valoarea imobilizărilor corporale achiziţionate şi care au devenit proprietatea
utilizatorului.

3.1.2 Inregistrarea în contabilitate a principalelor operaţiuni privind


leasingul operaţional

17
3.1.2.1 Inregistrarea în contabilitatea societăţilor de leasing (locator)

a) achiziţionarea de imobilizări corporale ce urmează a fi predate în regim de


leasing
% = 404 „furnizori de imobilizări”
21x „imobilizări corporale”
4426 „tva deductibilă”
b) achiziţionarea de bunuri mobile de natura imobilizărilor corporale de la
furnizori externi, ce urmează a fi predate în regim de leasing
21x „imobilizări corporale” = 404 „furnizori de imobilizări”

c) amortizarea imobilizărilor corporale achiziţionate şi predate utilizatorilor


conform contractelor de leasing, potrivit duratelor normale de funcţionare legale în
vigoare
681 „cheltuieli de exploatare = 281 „amortizări privind imobilizările
privind amortizarea corporale”
imobilizărilor”
d) înregistrarea facturii emise de locator reprezentând ratele de încasat :
411 „clienţi” = %
706 „venituri din redevenţe, locaţii de gestiune
şi chirii”
4427 „tva colectată”
e) înregistrarea transferului dreptului de proprietate la valoarea reziduala stabilită
între părţi în cazul în care este prevăzută în contract această clauză, în baza
contractului de vânzare – cumpărare şi a facturii :
461 „debitori” = %
7583 „venituri din cedarea activelor”
4427 „tva colectată”
f) scoaterea din patrimoniu a bunurilor care au constituit obiectul contractului de
leasing :
% = 21x „imobilizări corporale”
281 „amortizări privind
imobilizările corporale”
6583 „cheltuieli privind
activele cedate”

3.1.2.2. Inregistrarea în contabilitatea utilizatorului (locatar)

a) imobilizările corporale primite în cadrul tranzacţiilor de leasing conform


prevederilor din contractele încheiate între părţi se înregistrează în debitul
contului de ordine şi evidenţă 8036 „redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte
datorii asimilate”. Acest cont se creditează pe măsura plăţii ratelor de leasing
potrivit contractului, astfel încât soldul debitor să reflecte valoarea ratelor rămase
de rambursat.
Valoarea înscrisă în debitul contului 8036 „redevenţe, locaţii de gestiune, chirii
şi alte datorii asimilate” se compune din :
- valoarea iniţială a bunului, reprezentând costul de achiziţie la societăţile de
leasing;
- beneficiul, respectiv marja de profit stabilită între părţi.

18
b) înregistrarea facturii emise de proprietarul bunurilor (persoană juridică
română), reprezentând ratele de achitat :
% = 401 „furnizori”
612 „cheltuieli cu redevenţele,
locaţiile de gestiune şi chiriile”
4426 „tva deductibilă”
c) înregistrarea facturii emise de proprietarul bunurilor, (persoana juridică
străină), reprezentând ratele de achitat :

612 „cheltuieli cu redevenţele, = 401 „furnizori”


locaţiile de gestiune şi chiriile”
4426 „tva deductibilă” = 5121 „conturi la bănci în lei”
sau înregistrarea taxei pe valoarea adăugată datorate :
4428 „tva neexigibilă” = 446 „alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate”
In cazul societăţii de leasing (proprietarul bunurilor), persoană juridică străină cu
sediul în străinătate, se va înregistra şi impozitul pe redevenţe datorat de aceasta
(conform prevederilor din convenţiile pentru evitarea dublei impuneri, încheiate
de România cu alte ţări), dar achitat de beneficiar la cursul de schimb în vigoare
la data respectivă.
Se vor efectua următoarele înregistrări contabile :
401 „furnizori” = 446 „alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate”
şi plata efectivă

446 „alte impozite, taxe şi = 5121 „conturi la bănci în lei”


vărsăminte asimilate”
d) Înregistrarea transferului dreptului de proprietate pentru bunurile achiziţionate
din ţară(atunci când există opţiunea de cumpărare a bunurilor), la valoarea
reziduală a bunului achiziţionat de la o persoană juridică română, pe baza
contractului de vânzare – cumpărare şi a facturii :
% = 404 „furnizori de imobilizări”
21x „imobilizări corporale”
4426 „tva deductiblă”
şi înregistrarea şi achitarea taxei vamale de către utilizator
446 „alte impozite, taxe şi = 5121 „conturi la bănci în lei”
vărsăminte asimilate”

21x „imobilizări corporale” = 446 „alte impozite, taxe şi


vărsăminte asimilate”
e) înregistrarea transferului dreptului de proprietate (atunci când există opţiunea
de cumpărare a bunurilor) la valoarea reziduală a bunului achiziţionat de la o
persoana juridică străină, pe baza contractului de vânzare – cumpărare şi a
facturii :
21x „imobilizări corporale” = 404 „furnizori de imobilizări”
4426 „tva deductibilă” = 5121 „ conturi la bănci în lei”
sau înregistrarea taxei pe valoarea adăugată datorate
4428 „tva neexigibilă” = 446 „alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate”
şi în cazul taxelor vamale, accizelor, după caz :

19
446 „alte impozite, taxe şi = 5121 „conturi la bănci în lei"
vărsăminte asimilate”

21x „imobilizări corporale” = 446 „alte impozite, taxe şi


vărsăminte asimilate”
f) înregistrarea diferenţei de amortizare până la nivelul costului de achiziţie iniţial
înregistrată la locator (din debit cont 8036 „redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi
alte datorii asimilate” mai puţin beneficiul convenit între parţi) :

21x „imobilizări corporale” = 281 „amortizări privind


imobilizările corporale”

3.2 PREZENTAREA LEASINGULUI IN SITUATIILE FINANCIARE APROBATE


PRIN ORDINUL MINISTRULUI FINANTELOR PUBLICE NR.94/2001

3.2.1. PREZENTAREA IN SITUATIILE FINANCIARE ALE LOCATORILOR

In cazul leasingului financiar, trebuie prezentate următoarele informaţii :


- o reconciliere la data bilanţului între totalul investiţiei brute în leasing şi valoarea
actualizată a plăţilor minime de leasing de încasat. De asemenea, întreprinderea
trebuie să prezinte, la data bilanţului, totalul investiţiei brute în leasing şi valoarea
actualizată a plăţilor minime de leasing (până la un an, între 1 şi 5 ani;, este 5
ani.)
- venitul financiar nerealizat;
- valorile reziduale negarantate aferente locatorului;
- reducerile de valoare cumulate pentru plăţile minime de leasing de primit ce nu
pot fi încasate;
- chiriile contingente înregistrate în venituri;
- o descriere generală a contractelor importante de leasing ale locatorului.
Creanţele asupra locatarilor sunt evidenţiate în bilanţ la rândurile 17, „Alte
creanţe” (împrumutul acordat şi dobânda aferentă) şi 26 , „Creanţe comerciale”
(creanţa facturată), şi de asemenea în Nota nr.5 la situaţiile financiare , intitulată
„Situaţia creanţelor şi datoriilor”.
Veniturile înregistrate în avans sunt evidenţiate la rândul 62 „Venituri în avans”.
In contul de profit şi pierdere, veniturile aferente leasingului (redevenţele) sunt
evidenţiate la rândul 02 „Producţia vândută”.
In cazul leasingului operaţional, locatorii trebuie să prezinte în situaţiile financiare
următoarele:
- pentru fiecare clasă de active, valoarea contabilă brută, amortizarea cumulată şi
pierderea acumulată din depreciere la data bilanţului, precum şi :amortizarea
recunoscută în perioada aferentă;pierderile din depreciere reluate în perioada
aferentă,pierderile din depreciere recunoscute în perioada aferentă.
- plăţile minime viitoare rezultate din leasing operaţional irevocabil(până la un
an,între 1 şi 5 ani, peste 5 ani)
- totalul chiriilor contingente recunoscute la venituri;
- o descriere generală a contractelor importante de leasing ale locatorului.

3.2.2 PREZENTAREA IN SITUATIILE FINANCIARE ALE LOCATARILOR


In cazul leasingului financiar trebuie prezentate următoarele informaţii :
- pentru fiecare clasă de active, valoarea contabilă netă la data bilanţului;

20
- o reconciliere la data bilanţului între totalul plăţilor minime de leasing şi valoarea
lor actualizată. De asemenea, întreprinderea trebuie să prezinte la data bilanţului
totalul plăţilor minime de leasing şi valoarea lor actualizată pentru fiecare dintre
perioadele : până la un an, între 1 şi 5 ani, peste 5 ani.
- chiriile contingente înregistrate în veniturile aferente perioadei;
-totalul plăţilor minime aferente subcontractelor de leasing, estimate a se obţine
în condiţiile unui subcontract de leasing irevocabil la data bilanţului;
- o descriere generală a contractelor de leasing ale locatarului, care include, dar
nu se limitează la următoarele :
- baza determinării chiriilor contingente;
- existenţa şi termenii opţiunilor de reînnoire sau de cumpărare şi a clauzelor de
escaladare;
- restricţiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele referitoare la
dividende, datorii suplimentare şi alte operaţiuni de leasing.
Activele dobândite în urma operaţiunilor de leasing sunt evidenţiate în bilanţ la
valoarea netă.
In cazul leasingului operaţional, locatarul trebuie să evidenţieze următoarele :
- totalul plăţilor minime de leasing previzionate a se obţine dintr-un leasing
operaţional irevocabil pentru fiecare din perioadele:până la un an, între 1 şi 5 ani,
peste 5 ani.
- totalul plăţilor minime estimate a se obţine în condiţiile unui subcontract de
leasing irevocabil la data bilanţului;
- plăţile înregistrate în venituri pentru perioada aferentă, cu evidenţierea separată
a plăţilor minime de leasing, a chiriilor contingente şi a plăţilor aferente
subcontractelor de leasing;
- o descriere generală a contractelor importante de leasing ale locatarului, care
includ, dar nu se limitează la următoarele :la baza determinării chiriilor
contingente, la existenţa şi termenii opţiunilor de reînnoire sau de cumpărare şi
ale clauzelor de escaladare;la restricţiile impuse prin contractele de leasing, cum
ar fi cele referitoare la dividende, datorii suplimentare şi alte operaţiuni de
leasing.

3.3 CONTABILIZAREA CONTRACTELOR DE LEASING IN VIZIUNEA IAS 17

In pachetul de norme elaborate de organismul internaţional, norma IAS 17


„Contractele de locaţie” (Leases) ne atrage atenţia asupra diferitelor politici şi opţiuni
contabile, în contextul „marelui război” de supremaţie, între realitatea economică şi
natura juridică a tranzacţiilor şi altor evenimente.
Obiectivul normei IAS 17 este de a stabili pentru locatar şi locator, cei doi actori
principali ai unui contract de locaţie, principiile contabile adecvate şi informaţiile de
furnizat, în numele contractelor de locaţie – finanţare şi al contractelor de locaţie
simplă.
Norma oferă politicile şi opţiunile aplicabile contabilizării tuturor contractelor de
locaţie, cu excepţia :
- contractelor de locaţie, care vizează exploatarea sau utilizarea de resurse
naturale, ca de exemplu petrolul, gazul, lemnul de construcţie, metalele şi alte
drepturi miniere; şi
- contractelor de acordare a licenţei pentru bunuri ca : filme cinematografice,
înregistrări video, piese de teatru, manuscrise, brevete şi drepturi de autor.

21
Prezenta normă se aplică acordurilor prin care se transferă dreptul de utilizare a
activelor, chiar dacă ele impun locatorului prestaţii importante în cadrul exploatării
sau menţinerii activelor respective. In schimb, ea nu se aplică pentru contractele de
servicii, care nu transferă dreptul de utilizare a activelor de la una dintre părţile
contractante la cealaltă parte.
Definiţii
Leasingul este un acord prin care locatorul transmite locatarului, în schimbul
unei plăţi sau a unei serii de plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă
convenită.
Leasingul financiar este operaţiunea de leasing care transferă în mare măsură
toate riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului. Titlul de
proprietate poate fi transferat în cele din urmă sau nu.
Leasingul operaţional este operaţiunea de leasing care nu intră în categoria
leasingului financiar.
Leasingul irevocabil reprezintă operaţiunea de leasing care este revocabilă
doar :
 dacă survine o contingenţă a cărei producere era puţin probabilă ;
 cu permisiunea locatorului ;
 în cazul în care locatarul contractează cu acelaşi locator un nou leasing
privind acelaşi bun sau unul echivalent ; sau
 în momentul plătirii, de către locatar, a unei sume suplimentare, astfel încât,
la începutul leasingului, continuarea lui este certă într-o măsură rezonabilă
Inceputul leasingului reprezintă cea dintâi dată dintre data contractului de
leasing şi data angajamentului părţilor de a respecta principalele prevederi ale
leasingului.
Termenul de leasing reprezintă perioada irevocabilă pentru care locatarul a
contractat bunul în leasing şi orice alte termene suplimentare pentru care locatarul
are opţiunea de a continua utilizarea bunului în regim de leasing, cu sau fără plată
suplimentară, opţiune a cărei exercitare de către locatar este certă, într-o măsură
rezonabilă, la începutul leasingului.
Plăţile minime de leasing sunt acele plăţi de-a lungul termenului de leasing pe
care locatarul trebuie sau poate fi obligat să le efectueze, excluzând chiria
contingentă, costurile serviciilor şi impozitele pe care locatorul le va plăti şi care se
vor rambursa acestuia, împreună cu :
 în cazul locatarului, orice sume garantate de locatar sau de o parte afiliată
locatarului; sau
 în cazul locatorului, orice valoare reziduală garantată locatorului de către :
- locatar ;
- o parte afiliată locatarului ; sau
- de o terţa parte independentă, capabilă din punct de vedere financiar
sa satisfacă această garanţie.
Valoarea reziduală garantată este:
 în cazul locatarului, valoarea maximă garantată ce devine plătibilă, in orice
situaţie, de locatar sau de o parte afiliată acestuia ;
 în cazul locatorului, acea parte a valorii reziduale ce este garantată de locatar
sau de o terţă parte neafiliată locatorului ce este capabilă din punct de vedere financiar
să onoreze obligaţiile asumate prin garanţie.

22
Valoarea reziduală negarantată reprezintă acea parte din valoarea reziduală a
bunului în regim de leasing a cărei realizare de către locator nu este sigură sau este
garantată numai de o parte afiliată locatorului.
Investiţia brută în leasing este suma plăţilor minime de leasing aferente unui
leasing financiar, din punctul de vedere al locatorului, şi orice valoare reziduală
negarantată acumulată în contul locatorului.
Venitul financiar nerealizat reprezintă diferenţa dintre :
 suma dintre plăţile minime de leasing aferente unui leasing financiar, din
punctul de vedere al locatorului, şi orice valoare reziduală negarantată acumulată în
contul locatorului ; şi
 valoarea actualizată a sumei anterioare, determinată la rata implicită a
dobânzii din contractul de leasing.
Investiţia netă în leasing este investiţia brută în leasing, mai puţin venitul
financiar nerealizat.
Rata implicită a dobânzii din contractul de leasing este rata de actualizare care,
la începutul leasingului, determină ca valoarea actualizată cumulată a plăţilor minime
de leasing şi a valorii reziduale negarantate să fie egală cu valoarea justă a bunului
în regim de leasing.
Rata dobânzii marginale a locatarului este rata dobânzii pe care locatarul ar
trebui să o plătească pentru un leasing similar sau, dacă aceasta nu este
determinabilă, rata pe care, la începutul leasingului, locatarul ar trebui să o suporte
pentru a împrumuta, pentru aceeaşi perioadă şi cu o garanţie similară, fondurile
necesare pentru achiziţionarea bunului.
Chiria contingentă este acea parte a plăţilor de leasing care nu are o valoare
determinată, dar este stabilită în funcţie de un factor, altul decât trecerea timpului
(procent din vânzări, grad de utilizare, indici de preţ, ratele dobânzilor practicate pe
piaţă).

Principiul „priorităţii” realităţii în faţa formei


In literatura de specialitate acest principiu este cunoscut şi sub denumirea de
„primordialitatea realităţii economice în faţa formei juridice” sau „principiul prevalenţei
economicului asupra juridicului”.
Cazul cel mai des întâlnit pentru exemplificarea disputei privind acest principiu,
este cel al contractelor de locaţie – finanţare (finance – leases).
Poziţia economică cere înregistrarea bunului în contabilitatea locatarului (în
numele dreptului său de utilizare). Se probează astfel esenţa principiului anterior
evocat : în contabilizarea şi prezentarea tranzacţiilor şi altor evenimente ale vieţii
întreprinderii să se ţină cont de natura lor şi de realitatea financiară,şi nu numai, de
aparenţa lor juridică. O atare rezolvare este specifică lumii anglo-saxone şi câştigă
tot mai mult teren în Europa continentală; ea este şi ”punctul de vedere” al normei
IAS 17.
Poziţia juridică este diferită de cea economică : activul este gajul comun al
creditorilor întreprinderii: cum locatarul nu este proprietarul unor astfel de bunuri, ele
nu pot să figureze în activul acestuia.
Din cele de mai sus rezultă că : urmare a faptului că ”grupul de societăţi” nu
există în calitate de entitate juridică, nu este nici un inconvenient ca astfel de bunuri
să figureze în activul bilanţurilor consolidate. Ca urmare, în ţări europene
considerate partizane ale conceptului de „patrimoniu”, ca de exemplu în Franţa,
apare o dualitate a rezolvării cazului contabilizării contractelor de locaţie – finanţare.

23
Norma IAS 17 şi susţinătorii poziţiei economice reamintesc că, în virtutea
acceptării şi acţiunii principiului prevalenţei economicului asupra juridicului, în cazul
unui contract de locaţie – finanţare, locatarul beneficiază de avantajele economice
care provin din utilizarea bunului în cea mai mare parte a duratei lui de viaţă
economică, ca şi când el ar fi proprietar. Bunul închiriat trebuie să figureze, deci, în
bilanţul locatarului. Acesta înregistrează, de asemenea, angajamentele de plată şi
redevenţele corespunzătoare.
Totodată, trebuie remarcat faptul că necontabilizarea contractelor de locaţie –
finanţare, în bilanţul locatarului, ar conduce la deformarea indicatorilor financiari, prin
subevaluarea resurselor economice (active, conform cadrului contabil conceptual
internaţional) şi a angajamentelor financiare.
In esenţă, un contract de locaţie (a lease) este un acord prin care locatorul
cedează locatarului, pentru o perioadă determinată, dreptul de utilizare a unui activ,
în schimbul unei plăţi sau unei serii de plăţi.
Un contract de locaţie – finanţare (a finance lease) este un contract de locaţie
care are ca efect transferarea la locatar a cvasitotalităţii riscurilor şi avntajelor
inerente proprietăţii unui activ. La sfârşitul contractului, poate să intervină sau nu
transferul de proprietate.
Conform terminologiei adoptate de normalizatorii români, astfel de contracte
poartă numele de contracte de leasing financiar.
Un contract de locaţie simplă (an operating lease), numit şi contract de locaţie –
exploatare, este orice contract de locaţie care nu răspunde definiţiei unui contract de
locaţie – finanţare.
Clasificarea operaţiunilor de leasing
Clasificarea operaţiunilor de leasing se bazează pe măsura în care riscurile şi
beneficiile aferente titlului de proprietate a unui bun în regim de leasing revin
locatorului sau locatarului.
Riscurile includ posibilitatea de a înregistra pierderi ca urmare a unui grad scăzut
de utilizare a bunului sau a uzurii morale şi a unor variaţii ale venitului datorate
modificării condiţiilor economice.
Beneficiile pot fi reprezentate de estimarea unei activităţi profitabile pe durata de
viaţă economică a bunului şi a unor câştiguri rezultate din creşterea valorii sau din
realizarea valorii reziduale.
Indicatorii de situaţii care, individual sau conjunctiv, ar putea să conducă la
clasificarea unui contract în categoria locaţiilor – finanţare sunt următorii :
 dacă locatarul poate să rezilieze contractul de locaţie, pierderile suportate de
locator relative la reziliere sunt în sarcina locatarului;
 profiturile sau pierderile care rezultă din variaţia valorii juste a valorii reziduale
sunt în sarcina locatarului (de exemplu, sub forma unei diminuări de redevenţă egală cu
cea mai mare parte din venitul din cesiune la sfârşitul contractului de locaţie) ;
 locatarul are posibilitatea să continue locaţia pentru o a doua perioadă, la
nivelul unei redevenţe sensibil inferioare preţului de piaţă.
Clasificarea contractului de locaţie se operează la începutul leasingului. Dacă, la
un moment dat, locatarul şi locatorul ar conveni să modifice dispoziţiile contractului
de locaţie, altfel decât printr-o reînnoire a contractului, în aşa fel încât contractul ar fi
fost clasificat în mod diferit dacă aceste modificări ar fi intervenit la începutul
contractului de locaţie, acordul revizuit este considerat, pentru întreaga sa durată, un
nou acord. Schimbările care afectează estimările (de exemplu, schimbările de
estimare a duratei de viaţa economică sau a valorii reziduale a bunului închiriat) sau

24
circumstanţele (de exemplu, dificultăţile locatarului) nu antrenează o nouă clasificare
a contractului de locaţie pentru necesităţi contabile.
Contractele de locaţie a terenurilor şi construcţiilor sunt clasificate sub formă de
contract de locaţie simplă sau de locaţie – finanţare, în acelaşi mod ca pentru
celelalte active. Totuşi, terenul prezintă caracteristica de a avea, în mod normal, o
durată de viaţă economică infinită şi, dacă nu este prevăzută transferarea proprietăţii
către locatar, la sfârşitul contractului de locaţie, locatarul nu primeşte cvasitotalitatea
riscurilor şi avantajelor inerente proprietăţii. Un vărsământ iniţial efectuat în acest
sens reprezintă preredevenţe, care sunt amortizate pe durata contractului de locaţie,
conform avantajelor procurate.

Contractele de locaţie – finanţare


 In situaţiile financiare ale locatarului
La începutul contractului de locaţie – finanţare, bunul primit de locatar, care este
o imobilizare corporală sau necorporală, trebuie să se înregistreze în activul
bilanţului său; totodată, operaţia de locaţie este tratată ca o operaţie de finanţare.
Este ca şi când locatarul ar primi un împrumut de la locator. Ca urmare, în pasivul
bilanţier, se va înregistra o datorie pe termen mediu sau lung. Este vorba despre
obligaţia de a efectua plăţile viitoare, în numele locaţiei. Imobilizarea şi datoria se
înregistrează la cea mai mică valoare dintre valoarea justă a bunului şi valoarea
actualizată a plăţilor minimale.
Rata de actualizare trebuie să fie rata implicită a dobânzii referitoare la contractul
de locaţie, dacă aceasta poate să fie determinată. In caz contrar, se va utiliza rata
marginală de împrumut a locatarului.
Pentru activităti de locaţie specifice, sunt angajate adesea costuri iniţiale. De
exemplu, astfel de activităţi se referă la negocierea şi finalizarea acordurilor de
locaţie.
Plăţile în numele locaţiei trebuie să fie repartizate în două componente: cheltuiala
financiară şi amortizarea soldului datoriei. Cheltuiala financiară trebuie să fie
repartizată asupra diferitelor perioade acoperite de contractul de locaţie, astfel încât
să se obţină o rată periodică a dobânzii de natură constantă, în numele fiecărei
perioade, aplicabilă soldului datoriei referitoare la contractul de locaţie – finanţare.
In practică, pentru a realiza o simplificare a calculelor, repartizarea cheltuielii
financiare între diferitele exerciţii acoperite de contractul de locaţie – finanţare poate
să facă obiectul unei aproximări.
Pentru fiecare exerciţiu contabil, un contract de locaţie – finanţare generează o
cheltuială privind amortizarea activului şi o cheltuială financiară. Politica de
amortizare a activelor primite în locaţie trebuie să fie coerentă cu cea aplicabilă
activelor amortizabile, pe care le posedă locatarul, iar cheltuiala privind amortizările
trebuie să fie calculată pe baza prevederilor IAS 16 şi IAS 38. Dacă nu există o
certitudine raţională ca locatarul să devină proprietarul activului la sfârşitul
contractului de locaţie, activul trebuie să fie integral amortizat pe cea mai scurtă
durată dintre durata de locaţie şi durata sa de utilitate. In caz contrar, activul se va
amortiza pe durata sa de utilitate.
Se deduce că ritmurile de amortizare a activului şi a datoriei nu sunt decât rar
identice, de unde mărimile nete ale celor două elemente bilanţiere nu vor mai fi
identice, după începutul contractului de locaţie. In mod natural, ca urmare a aplicării
normei IAS 36, activul poate înregistra şi o depreciere, atunci când valoarea sa
recuperabilă este inferioară valorii nete contabile.
 In situaţiile financiare ale locatorului

25
Pentru locator, operaţia generată de o locaţie –finanţare este tratată ca o
operaţie de investiţii. El trebuie să contabilizeze, în bilanţul său, activele deţinute în
virtutea contractului, şi să le prezinte în categoria creanţelor pentru mărimea
corespunzătoare investiţiei nete.
Intr-un contract de locaţie – finanţare, locatorul transferă cvasitotalitatea riscurilor
şi beneficiilor inerente proprietăţii legale; în consecinţă, el contabilizează încasările
în numele locaţiei (redevenţele), repartizate în două componente : partea de
recuperare a creanţelor şi veniturile financiare, pentru remunerarea investiţiei şi
serviciilor sale.
Contabilizarea veniturilor financiare trebuie să se efectueze pe baza unei
formule, utilizându-se o rată constantă de rentabilitate periodică, referitoare la
investiţia netă reziduală a locatorului, aşa cum se prevede în contractul de locaţie –
finanţare.
Plăţile în numele locaţiei, corespunzătoare exerciţiului, sunt imputate, excluzând
costul serviciilor, asupra investiţiei brute care rezultă din contractul de locaţie, pentru
a diminua atât creanţa imobilizată, cât şi veniturile financiare neachiziţionate
(creanţa privind aceste venituri).
Valorile reziduale estimate şi negarantate reţinute pentru calculul investiţiei brute
a locatorului, într-un contract de locaţie, sunt revizuite în mod periodic. Dacă se
constată o diminuare a valorii reziduale estimate negarantate, imputarea veniturilor
asupra duratei contractului de locaţie este revizuită şi orice diminuare, în numele
mărimilor deja constatate prin regularizare, este contabilizată imediat.
Cu ocazia negocierii şi întocmirii contractului de locaţie, locatarul angajează,
adesea, costuri directe iniţiale, ca de exemplu comisioanele şi onorariile juridice.
Pentru contractele de locaţie – finanţare, aceste costuri directe iniţiale sunt angajate
în vederea degajării de venituri financiare şi sunt contabilizate fie imediat la
rezultate, fie imputate respectivelor venituri financiare, pe toată durata contractului
de locaţie.
Contractele de locaţie simplă
 In situaţiile financiare ale locatarului
Plăţile, în numele contractului de locaţie simplă (din care este dedus costul
serviciilor de tipul asigurărilor şi mentenanţei), trebuie să fie contabilizate la
cheltuieli, în contul de profit şi pierdere, pe o bază lineară, în cursul întregii durate a
contractului de locaţie, exceptând situaţia în care o altă bază sistematică este mai
adecvată eşalonării în timp a avantajelor pe care le va obţine utilizatorul, chiar dacă
plăţile nu sunt efectuate pe această bază.
 In situaţiile financiare ale locatorului
Activele, care fac obiectul contractelor de locaţie simplă, trebuie să fie prezentate
în bilanţul locatorului, conform naturii activului.
Veniturile din locaţie, aferente contractelor de locaţie simplă, trebuie să facă
obiectul contului de profit şi pierdere şi să fie contabilizate linear, pe toată durata
contractului, exceptând situaţia în care o altă bază sistematică este mai adecvată
eşalonării în timp a diminuării avantajului obţinut din utilizarea activului închiriat.
Costurile, inclusiv amortizările, angajate pentru ca veniturile din locaţie să fie
obţinute, sunt contabilizate la cheltuieli. Veniturile din locaţie (exclusiv sumele primite
în numele serviciilor prestate, ca de exemplu asigurările şi mentenanţa, sunt
contabilizate, de obicei, pe baza metodei lineare, chiar dacă încasările nu se
înregistrează pe aceeaşi bază.
Costurile directe iniţiale, angajate în mod specific pentru ca încasările unui
contract de locaţie simplă să fie realizate, sunt fie înscrise în activ şi imputate

26
veniturilor, pe durata contractului, pe baza proratei chiriilor contabilizate, fie
contabilizate la cheltuielile exerciţiului (în contul de profit şi pierdere) în cursul căruia
ele au fost constatate.
Amortizarea activelor închiriate (date în locaţie) trebuie să se facă pe o bază
coerentă cu politica aplicată de locator, pentru amortizarea activelor similare,
conform normei IAS 16.
Pentru a determina dacă un activ dat în locaţie simplă s-a depreciat, adică dacă
avantajele economice viitoare aşteptate de la acest activ sunt mai mici decât
valoarea sa contabilă, locatorul va aplica litera şi spiritul normei IAS 36.

II. PRACTICI CONTABILE PRIVIND OPERATIUNILE DE LEASING LA S.C. ROMSTAL


LEASING

1.PREZENTAREA GENERALA A SOCIETATII

Societatea Romstal Leasing a fost infiinţata în anul 1998, având ca obiect de


activitate finanţarea în sistem leasing financiar şi operaţional a autovehiculelor,
echipamentelor şi imobilelor..Calitatea serviciilor oferite înca de la început partenerilor de
afaceri a dus la o recunoastere pe piaţa de leasing din România precum şi la o crestere
continuă a afacerii, astfel ca, în prezent, Romstal Leasing este cea mai importantă firmă
de leasing independentă din România, ocupand locul 8 în clasamentul întocmit de ASLR
(Asociaţia Societaţilor de Leasing din România).
Odată cu anul 2002, Romstal Leasing a deschis primul birou teritorial în Cluj-
Napoca, urmat la o luna de două noi centre: Timişoara şi Constanţa. Pe parcursul anului
2003 au fost deschise 3 noi birouri teritoriale: Sibiu, Suceava şi Braşov, iar în 2004 alte
două: Piteşti şi Iaşi. Prima jumatate a anului 2005 a marcat pentru Romstal Leasing o
puternică dezvoltare teritorială prin deschiderea a 6 centre: Bacău, Galaţi, Arad, Oradea,
Târgu Mureş şi Râmnicu Vâlcea. Astfel la jumătatea anului 2005, Romstal Leasing deţine
cea mai mare reţea teritorială dintre toate firmele de leasing din România cu 14 birouri de
reprezentare.
Romstal Leasing a aderat încă din 2001 la Asociatia Societaţilor de leasing din
România (ASLR), asociaţie profesională de profil, membră a LEASEUROPE, în cadrul
careia îşi doreşte un rol activ în directia dezvoltarii acestui domeniu de finanţare în ţara
noastră. (ANEXA NR1 CA/ANGAJATI)
Capitalul iniţial al companiei a fost de 500.000 lei care a crescut treptat ajungând
la această dată să fie de 50.5 miliarde lei.Actionarul principal al acestei companii este
Romstal Imex cu o participatie de 91.3%, restul fiind detinut de Dl. Tanasescu Nicolae.
În domeniul financiar, domeniu în care activează si Romstal Leasing se pune din ce în ce
mai mult accent pe prestarea serviciului care poate face diferenţa dintre doua oferte
financiare.Cu toate acestea calitatea unui serviciu nu se poate aprecia din faza de
ofertare ci în timp, dar poate da un semnal pozitiv clientului în ceea ce priveşte relatia
acestuia cu societatea de leasing.
Pentru a raspunde cat mai bine si mai promt cerintelor clientilor, Romstal Leasing a
dezvoltat un department de vânzări care la mijlocul anului 2005 numara 40 de angajati.
Activitatea de vânzări este organizată pe trei regiuni (Bucureşti, Zona Est şi zona
Vest) fiecare fiind condusă de către un Area Sales manager care are subordonaţi toţi
Consilierii de Leasing care activează în zona respectivă.

27
Compania a înţeles că în domeniul financiar fluxul informaţiei atât din punct de
vedere al vitezei, dar mai ales al corectitudinii este o necesitate pentru a oferi clienţilor sai
servicii de calitate.Pentru a asigura viteza şi corectitudinea informaţiei, Compania a
investit peste 250.000 Euro în domeniul IT şi peste 400.000 Euro în parcul auto existent.
(ANEXA NR 2 VANZARI )
De la înfiinţare, Romstal Leasing a încheiat peste 6000 de contracte de leasing, a
caror valoare cumulată depăşeşte 140 Mil. Euro.
Rspectând specificul pieţei din România, Romstal Leasing s-a axat în principal pe
finanţarea autovehiculelor.Sectorul echipamentelor a deţinut în fiecare an o pondere
importantă în totalul finanţarilor Romstal Leasing, dar nu a depăşit cota de 5.5% din total,
iar imobilele ocupa ultima pozitie cu o pondere de doar 0.3%.

EV O L UT IE N UM A R C O N TR AC TE

3000
2809 Contracte încheiate de Romstal
2500
Leasing SA
2000
1845
2001 493
1500
1256
2002 829
829
1000
493
2003 1256
500 2004 1845
0
2001 2002 2003 2004 2005
2005 2809

VALOARE TOTALA CONTRACTE


Valoarea contractelor Romstal
Leasing SA (Mii. Euro)
80,000,000

2001 13.615
70,000,000
72,052,340

2002 22.015
60,000,000

Compania Romstal Leasing a finantat, in 2003 28.887


50,000,000

primele cinci luni ale anului 2006, peste 40,308,449

1700 de contracte de leasing în valoare de 2004 40.308


40,000,000
28,887,054
30,000,000
52,2 milioane de euro, in crestere cu 140 la 20,000,000 2005 72.052
22,014,985

13,614,798
suta fata de aceeasi perioada a anului 10,000,000
2005. Romstal Leasing a atins o cifra 0
record în luna mai a acestui an, fiind 2001 2002 2003 2004 2005

încheiate 480 de contracte de leasing, în


valoare de 15 milioane de euro. Recordul trecut, în valoare de zece milioane de euro, a
fost înregistrat în luna octombrie 2005, în urma Salonului International Auto Bucuresti.
In primele cinci luni ale anului 2006, Romstal Leasing a încheiat peste 350 de contracte
de leasing instant, valoarea acestora reprezentând sapte la suta din totalul finantarilor
companiei

Termenii generali ai finanţării sunt următorii:

Societatea Romstal Leasing oferă în prezent produse financiare complete concretizate


în finanţări în sistem leasing financiar sau operaţional pentru autovehicule, echipamente

28
şi imobile. Romstal Leasing ofera clientilor sai si servicii conexe operatiunilor de leasing:
asigurare prin intermediul brokerului INK Consultanţa, înmatriculare şi prestatii vamale.

1. Condiţiile de finanţare sunt urmatoarele:

 Avans intre 15%-20% (10% pentru autovehicule comerciale)


 Perioada contractuala intre 12-60 luni
 Taxa de management : 2%
 Valoarea reziduala este de 20% pentru importuri, conform Legii 99/1999 ;
 Optiunile finale: transferul proprietaţii va fi sau nu făcut la sfarşitul
contractului de leasing ;
 Optional asigurarea şi taxele sunt incluse în contract;

Rapiditatea cu care este oferită finanţarea reprezintă un avantaj important pentru


beneficiar, precum şi pentru vnzator, plata făcandu-se imediat.

2. Modului de desfăşurare a unei operaţiuni de leasing

In general, in derularea unui contract de leasing, sunt implicate, in diverse etape ale
procesului de finantare, cel putin cinci parti: societatea de leasing, clientul sau utilizatorul
final, furnizorul bunului achizitionat, banca finantatoare si, nu in ultimul rand, societate de
asigurare.

Etape:

 Are loc un prim contact în care potenţialul client îşi exprimă optiunea
asupra tipului de echipament cu toate accesoriile dorite şi se decide asupra
unui distribuitor zonal care este agreat de societatea Romstal Leasing. Se
întocmeşte o nota de intenţie cu toate caracteristicile tehnice.
 Se stabileşte preţul ferm cu distribuitorul (furnizorul) pentru configuraţia decisă
de client sau preţ valabil pentru 10 zile cât durează maxim procedurile de
obţinere a finanţării. Acest preţ va fi de asemenea menţionat în nota de
intenţie anterior întocmită.
 Se prezintă sistemul de leasing cu care operează societatea Romstal Leasing
(avantaje şi informare generală) printr-o mapă de prezentare sau se vor
transmite prin fax toate aceste date de la sediul societatii Romstal Leasing
 Daca clientul este de acord cu sistemul de leasing propus va întocmi un dosar
pe baza opisului de documente cuprins în mapa de prezentare şi va completa
chestionarul de analiza-diagnostic generala a firmei.
 Departamentul Financiar al societatii va studia documentele remise de client si
va evalua bonitatea, solvabilitatea, gradul de risc si îndatorare,etc, se va
interesa de existenta unor referinte negative la adresa clientului prin
consultarea bazelor de incidente bancare ale unitatilor bancare.

Analiza economico-financiara a societatilor care solicita finanţare în sistem


leasing ocupa un loc important în luarea deciziei de finanţare. Daca verificarea firmei a
dus la un raspuns afirmativ in ceea ce priveste posibilitatea de finantare, se va întocmi o
notă de prezentare a dosarului firmei respective.

29
 Romstal Leasing va solicita de la distribuitor eliberarea unei facturi
proformă şi va comunica clientului ziua şi ora la care se va prezenta la sediul
societăţii Romstal Leasing pentru semnarea contractului de leasing. La data
convenita se vor prezenta la sediul Romstal Leasing persoanele împuternicite
legal să reprezinte firma cu stampila firmei. De asemenea clientul va face
dovada achitării (prin transfer bancar sau numerar) avansului şi a taxelor
aferente contractului;
 Se prezintă băncii finanţatoare (în situaţia în care dosarul se finanţează de
catre o unitate bancară) dosarul de solicitare pentru finantare în sistem leasing

Lista documentelor solicitate pentru analiza situatiei financiar-patrimoniale ale unei


persoane juridice în vederea acordarii unei finantari sunt:

 Statut, contract de societate , certificat de înmatriculare, cod fiscal, hotarare


judecatoreasca, acte de modificare a statutului;
 Fişa tip de prezentare a societăţii;
 Act de identitate a persoanei care reprezinta societatea. In cazul în care persoana
nu este actionar(asociat), împuternicire din partea societatii pentru semnarea
contractului. Această persoană trebuie să aibă si drept de semnatură în bancă
pentru semnarea biletelor la ordin;
 Bilanturile contabile vizate de Administratia Financiară, cu anexele lor, pe ultimii
doi ani de activitate precum si ultima raportare semestrială (daca nu a fost incheiat
un bilanţ contabil)

 Ultima Balantă de Verificare si Balanta de Verificare sintetică la sfarsitul ultimului


exerciţiu contabil încheiat;
 Specimen de semnatură vizat de banca la care aveti deschis contul, cu ştampila
bancii şi data de certificare în original;
 Adresa din partea bancii privind inexistenta incidentelor bancare
şi factura proforma a obiectului contractual de la Furnizor.

Verificarea garanţiilor

Un aspect important în derularea contractului de leasing este verificarea


garanţiilor, respectiv a mijlocului fix ce face obiectul contractului de leasing. Conform
contractului de leasing încheiat între SC Romstal Leasing si Utilizator, SC Romstal
Leasing are dreptul sa verifice de câte ori si când consideră necesar existenţa mijlocului
fix şi să inspecteze modul de utilizare a acestuia. În cazul semnalării unor neregularităţi în
ceea ce priveşte utilizarea necorespunzatoare a acestuia sau alte încălcări ale obligaţiilor
utilizatorului, acestea vor fi consemnate într-un Proces Verbal de constatare de către
persoana care a fost împuternicită să efectueze verificarea garanţiilor.

Solutionarea întârzierilor la plata a utilizatorilor

Contractul de leasing încheiat între SC Romstal Leasing şi Utilizator prevede


penalitaţi în cazul nerespectării termenelor de plată a redevenţelor de catre Utilizator.

30
Acestea se aplica progresiv, în funcţie de perioada de intârziere.În general se urmareşte
rezolvarea pe cale amiabila a întârzierilor la plata a redevenţelor prin contactul permanent
pe care societatea îl menţine cu Utilizatorii. Ca urmare a acestui fapt în prezent
societatea nu are procese în derulare cu nici un Utilizator.

DIRECŢII DE DEZVOLTARE

În ceea ce priveşte strategia de dezvoltare a societăţii, aceasta este departajată pe


perioade, în funcţie de obiectivele propuse. Astfel, planul de dezvoltare al firmei
cuprinde trei perioade de previziune: pe termen scurt, mediu si lung.

 Pe termen scurt:

 Extinderea activităţii sucursalelor;


 Incheierea de contracte/convenţii de colaborare cu dealeri importanţi de pe
piata romanească şi străină care comercializează bunuri ce fac obiectul
contractului de leasing;
 Contactarea potenţialilor clienţi în colaborare cu dealerii pentru bunuri ce
fac obiectul contractelor de leasing;
 Promovarea imaginii firmei prin marca, site, mailing, targuri, etc;
 Publicitate pe Internet;
 Intarirea managementului intern al resurselor financiare;
 Intarirea strategiei de dezvoltare în teritoriu;
 Participarea la capitalul social al altor societaţi comerciale ;
 Intarirea strategiei de relaţii publice şi publicitate;
 Deschiderea de noi sucursale ;

 Pe termen mediu şi lung:

 Cercetari de piată referitoare la extinderi în alte judete;


 Intarirea imaginii pe piata firmelor de leasing;
 Publicitate atât la nivelul oraşului Bucureşti cât şi în oraşele unde se vor
deschide noi sucursale;
 Audit financiar;
 Consolidarea activitaţii curente, eficientizarea ei şi găsirea de noi finanţări
rentabile;

CONTABILIZAREA UNUI CONTRACT DE LEASING FINANCIAR

Contract de leasing financiar nr. 230/26.03.2006 încheiat între


societatea Dunărea Leasing S.A. în calitate de locator şi societatea
Olimp Prod – Com S.A. în calitate de utilizator (locatar).

31
1.Obiectul contractului : utilaj pentru prelucrarea laptelui
2.Durata contractului : 3 ani
3.Valoarea obiectului de leasing : 54.480 euro (fără tva)
4.Valoarea avansului (30%) : 16.334 euro (fără tva)
5.Valoarea reziduală : 1.047,90 euro (fără tva)
6.Valoarea ratelor de leasing : 59.480 euro (fără tva)
7. Valoarea contractului (4+5+6) : 76.872 euro (fără tva)

In contabilitatea societăţii Dunărea Leasing se vor efectua următoarele


înregistrări:

1. achiziţionarea bunului de către societate de la S.C. Microtech S.R.L


(furnizor)

% = 404 64.831 *35.885= 2.366.467.612 lei


2131 54.480 *35.885= 1.995.014.800 lei
4426 10.351 *35.885= 371.452.812 lei

2. a) emiterea facturii pentru avans

4111 = % 19.449 *35.885 = 697.927.364 lei


419 16.344 *35.885 = 586.504.440 lei
4427 3.105 *35.885 = 111.435.844 lei

b) încasarea avansului

5121 = 4111 19.449 *35.885 = 697.927.364 lei

3. recunoaşterea creanţelor din leasingul financiar

a) pentru bunul predat în leasing

2673 = 2131 54.480 * 35.885 = 1.955.014.800 lei

b) pentru dobânda aferentă

2674 = 472 22.392 * 35.885 = 803.536.920 lei

Simultan, se debitează contul extrabilanţier 8038 „alte valori în afara


bilanţului” analitic „bunuri predate în leasing financiar” cu valoarea de
piaţă a bunului, respectiv 76.872 euro.

4. înregistrarea facturii pentru prima rată (20.05.2003)

4111 = % 1.883,00 * 37.633 = 70.850.144 lei


706 1.059,66 *37.633 = 39.878.185 lei
2674 622,00 *37.633 = 23.407.726 lei
4427 201,00 *37.633 = 7.564.233 lei

32
4.1. concomitent se înregistrează dobânda devenită exigibilă prin virarea
de la contul 472 la 706

472 = 706 622 * 37.633 = 23.407.726 lei

Remarcă : Normal ar fi ca virarea să se facă la contul 766 „venituri din


dobânzi” deoarece reprezintă un venit financiar din contractul de leasing
financiar.

4.2. diminuarea creanţei faţă de utilizator cu cota – parte din veniturile


facturate şi înregistrate ca venituri din redevenţe + avans

6588 = 2673 17.403,66 * 35.885 = 624.530.339 lei


şi concomitent credit 8038 18025,66 euro * 35.885 = 646.850.809 lei

5. regularizarea avansului şi a tva

% = 706 19.449 * 35.885 = 697.927.365 lei


419 16.344 * 35.885 = 586.504.440 lei
3.105 *35.885 = 111.422.925 lei

6. încasarea primei rate

5121 = % 1.883 * 37.633 = 70.862.939 lei


4111 1.883 * 35.885 = 67.571.455 lei
765 1.833 * 1778 3.204.084 lei

1778 = 37.633 – 35.885 (diferenţa de curs valutar )


7. înregistrarea facturii pentru a doua rată (20.06.2003)

4111 = % 1883,00 * 38.154 = 71.843.982 lei


706 1059,66 *38.154 = 40.430.268 lei
2674 622,00 * 38.154 = 23.731.788 lei
4427 201,00 * 38.154 = 7.668.954 lei

7.1 înregistrarea dobânzii devenită exigibilă prin virare la venituri

472 = 706 622 * 35.885 = 22.320.470 lei


7.2. înregistrarea diminuării creanţei faţă de utilizator

6588 = 2673 1.059,66 *35.885 = 38.025.899 lei


şi credit cont 8038 1681,66 euro.

8. încasarea ratei

5121 = % 1883 * 38.154 = 71.843.982 lei


411 1883 * 35.885 = 67.571.455 lei
765 1883 * 2269 = 4.272.527 lei

33
9. la expirarea contractului, în cazul în care utilizatorul îşi exprimă opţiunea
de cumpărare, odată cu facturarea ultimei rate se consemnează şi
transferul dreptului de proprietate (se va folosi cursul de schimb de la data
expirării contractului, eventualele diferenţe de curs valutar înregistrându-se
la venituri sau cheltuieli financiare).

4111 = % 1.247,00
706 1.047,90
4427 199,01

şi
6588 = 2673 1.047,90

10. în cazul în care locatarul nu şi-ar exercita opţiunea de cumpărare,


înregistrarea ar fi:

2131 = % 54.480,00
281 26.716,00 (53432,1 : 6 ani x 3)
2673 1.047,90
7583 26.716,10
• presupunem durata normală de folosire a echipamentului 6 ani.

CONTABILIZAREA UNUI CONTRACT DE LEASING OPERATIONAL

Contract de leasing operaţional încheiat între societatea Dunărea


Leasing S.A. în calitate de locator şi societatea ADA SHOP SRL în
calitate de utilizator (locatar).

Obiectul contractului : autoturism Peugeot


Durata contractului : 3 ani
Valoarea obiectului de leasing : 13.786 euro
Valoarea avansului (30%) : 4922 euro
Taxa administrativa : 984 euro
Valoarea ratelor de leasing : 14364 euro
Valoarea totală a contractului : 19286 euro

* Asigurarea bunului pe 12 luni în valoare de 689 euro va fi


achitată de către utilizator înainte de livrarea bunului.

In contabilitatea societăţii Dunărea Leasing se vor efectua următoarele înregistrări :

1.achiziţionarea bunului ce urmează a fi predat în leasing

% = 404 16405 * 27.645 = 453.516.225 lei


2131 13786 * 27.645 = 381.113.970 lei
4426 2619 * 27.645 = 72.402.255 lei

34
2. emiterea facturii pentru avans
avans = 16405 * 30% = 4922 euro * 27.645 = 136.068.690 lei

4111 = % 4922 * 27.645 = 136.068.690 lei


419 4136 * 27.645 = 114.339.720 lei
4427 786 * 27.645 = 21.728.970 lei

3. înregistrarea amortizării bunului achiziţionat potrivit duratelor normale


de funcţionare :

6811 = 2811 228 * 27.645 =6.303.060 lei

4. înregistrarea facturii, reprezentând ratele de încasat :

4111 = % 14364 * 27.645 = 397.092.780 lei


706 12071 * 27.645 = 333.702.795 lei
4427 2293 * 27.645 = 63.389.985 lei

3.CONCLUZII

Concluzii

Credem că - cel puţin în ceea ce priveşte leasingul - experienţa


economiilor dezvoltate poate fi un exemplu de urmat. Nu întâmplător, boom-
ul economic din Statele Unite, şi mai târziu din Europa de Vest s-a datorat în
mare măsură încurajării leasingului. Stimulentele, mai ales de natură fiscală,
acordate firmelor de leasing au determinat efervescenţa fenomenului, astăzi
vorbindu-se de o adevărată industrie a leasingului. Trebuie bine înţeles
faptul că de facilităţile de orice natură acordate leasingului vor beneficia în
cele din urmă utilizatorii.
Din nefericire, în România nu se poate vorbi de un cadru legal şi fiscal
stimulativ în tratamentul leasingului; fără a exagera lucrurile, am dori să
sugerăm că schimbarea acestei stări de fapt ar putea fi una din căile
redresării economice.

35