PARAPLEGIILE – CLASIFICARE

Paraplegia se defineşte ca "deficitul de forţă musculară a membrelor inferioare" la care se poate

asocia deficitul total sau parţial al trunchiului. Când în procesul paretic sunt cuprinse şi membrele
superioare, vorbim de tetraplegie. Este necesar de subliniat acest lucru, deoarece mai există şi alte
afecţiuni care prezintă clinic impotenţă funcţională, dar fără să aibă la bază deficitul muscular, cum
sunt: ataxiile cerebeloase, sindroamele vestibulare, osteo şi artropatiile severe ale membrelor
inferioare, sindroamele extrapiramidale, tebesul. Paraplegia poate avea la bază atât leziunea
neuronului motor central, cât şi a celui periferic.

1. Paraplegiile prin afectarea N.M.C. Pot apărea prin leziuni la nivelul encefalului sau al măduvei.
a). Prin leziune encefalică,cum sunt: • leziuni bilaterale ale lobului paracentral (zona de reprezentare
motorie a mi). Cauze: tumori,ramolismentul cerebral al teritoriului arterei cerebrale anterioare
bilateral, traumatisme de vertex; • leziuni bilateral pontine (piciorul punţii) prin interferarea căilor
piramidale; cauza e vasculară; • leziuni diseminate cerebrale aterosclerotice (dublă hemipareză); • în
encefalopatiile infantile. Diagnosticul pentru o paraplegie prin leziune encefalică are la bază:
prezenţa semnelor piramidale + semne de ASC avansat +- crize comiţiale + episoade de ictus cerebral
+ semne de N.M.C.(reflex palmo-mentonier, reflex masterian). b). Prin leziune medulară (spinală)
Este mult mai frecventă decât cea encefalică. Paraplegia spinală prin leziune de NMC poate apărea
brusc (traumatism medular, infecţii) sau lent (compresii medulare - tumori, morbul Pott, arahnoidite
chistice, leziuni degenerative medulare, mielite). În primul caz, paraplegia începe prin a fi flască
(stadiul de şoc medular) evoluând apoi spre spasticitate. P(paraplegia) instalată lent este de la
început spastică evoluând luni şi ani de zile. Clinic, paraplegia prin lezarea NMC se caracterizează
prin prezenţa sindromului piramidal: hiper-reflectivitate, clonus, Babinschi, reflexe cutanate
abdominale abolite. Pareza interesează în special musculatura flexoare a coapsei, gambei, flexorii
dorsali ai piciorului, extensorii având un tonus mai bun. Deseori dificultatea la mers nu este
determinată de pareză ci de spasticitate, care determină 2 forme clinice de paraplegie: - în flexie,
foarte severă sub raport funcţional, întâlnită în stadiile finale la bătrânii cu ASC, în leziunile cerebrale;
- în extensie, mai funcţională, de obicei în leziuni parţiale. Prezenţa tulburărilor de sensibilitate este
fie de la absenţa acestora până la formele severe. Tulburările sfincteriene şi genitale, cu intensităţi
variabile completează tabloul clinic.

2. Paraplegiile prin afectarea neuronului motor periferic (NMP) Absenţa semnelor piramidale la un
bolnav cu deficit motor al mi ne orientează spre o leziune medulară (de pericarion), radiculară
(sindromul cozii de cal) sau de nerv periferic (polineuropatii). Examenul clinic, evidenţiază semnele
clasice ale interesării NMP: paralizie flască, reflexe abolite, atrofii musculare, tulburări de sensibilitate
(sau nu), tulburăril