AFECTIUNI

MENISCEPTOMIE- Ablatie chirurgicala a unei parti sau a totalitatii meniscului.

MENISCUL-este un cartilaj al genunchiului situat intre femur si tibie, avand rol
de amortizare si e stabilizare al genunchiului.

O meniscectomie se practica in caz de leziune a unui menisc, al genunchiului in

general, care poate aparea de o maniera izolata sau ca urmare a unei entorse
grave sau chiar din cauza unei laxitati cronice a genunchiului.

OBIECTIVE -primele 7 zile

-controlul durerii şi al tumefactiei

-efectuarea imediata a unei game variate de exerciţii de mişcare

-atingea şi menţinerea complet pasiva a extensiei si a flexiei pana la 90 de grade

-prevenirea atrofierii muschiului cvadriceps

-reluarea mersului

1)In perioada imediat interventiei chirurgicale trebuie sa stati cu piciorul ridicat

(pozitie procliva si sa puneti gheata pe genunchi)

2)Nu stati perioade lungi de timp cu piciorul într-o poziţie fixa (mai jos decât restul
corpului), ca acest lucru va duce la cresterea in volum a genunchiului si a
piciorului.

3)Combaterea durerii presupune administrarea de antialgice si antiinflamatoare in

cursul spitalizarii.

4)Va sfatuim sa calcati cu toata greutatea pe piciorul operat, de a doua zi

postoperator.

5)Puteti sa faceti dus, dar suturile trebuie protejate de apa.

Program kinetic :
1. In decubit dorsal cu picioarele intinse, ducem varful spre nas si mentinem . 3
reprize/zi a cate 3 seturi de 10 repetari: contractii izometrice ale ms. cvadriceps.
Fiecare contractie are o durata de 6 secunde.

2. In decubit dorsat, cu genunchiul in extensie, pacientul ridica piciorul la 45-60 de

grade si mentine pozitia 6 secunde.

3. In decubit lateral cu genunchiul in extensie, pacientul ridica piciorul la 45-60 de

grade si mentine pozitia 6 secunde.
4. La marginea mesei de kinetoterapie piciorul este lasat in jos pasiv sub actiunea
fortei gravitationale, si ridicat prin contractia ms cvadriceps, ajutat cu piciorul
controlateral (neoperat) in ambele faze.
5. Dupa 3-4 zile pacientul a incepe flexia gambei pe coapsa pana la 90 de grade in
primele 7 zile: 3 reprize/zi a cate 8 seturi de 10 repetari.
Pacientul trebuie sa urmeza cateva sedinte de fizioterapie, in primele 10
zile postoperator, pentru a scadea inflamatia si durerile.

Protocol de recuperare dupa meniscectomie in zilele 8-14 dupa

meniscectomie:
OIECTIVE:
-reintegrarea psiho-sociala si familiala
Pacientul trebuie sa continuie kinetoterapia: contractii izometrice, ridicarea
membrului la 60 de grade, extensie pasiva, extensie pasiva asistata prin contractia
ms. cvadriceps, flexie pasiva si activa. Toate exercitiile se fac dupa acelasi program.
Ordinea lor nu are importanta, doar numarul de repetari si timpii de odihna.
Fiecare perioada a zilei de kinetoterapie trebuie sa cuprinda toate exercitiile
enumerate in programul anterior.

Daca pacientul are o munca de birou, i se permite reintegrarea dupa 7 zile. Daca
are un job care presupune activitate fizica intensa, perioada de repaus este de 4
saptamani.

Simptome de leziuni la menisc:

Principalul simptom în cazul leziunilor de menisc, este durerea. Însă, de cele mai
multe ori, aceasta este asociată cu:
• rigiditatea şi umflarea genunchiului;
• blocarea genunchiului;
• senzaţie de instabilitate a genunchiului;
• imposibilitatea de a face o mişcare completă de flexie/extensie.
Când răsucim sau rotim genunchiul, simptomele se agravează şi apar dificultăţi
atunci când încercăm să îndreptăm complet piciorul. În cazul în care ridicăm
obiecte mai grele putem avea senzaţia de cedare a stabilităţii pe picioare.

LIGAMENTOPLASTIA- In chirurgia ortopedica, operatia de refacere sau

reconstructie a ligamentelor rupte poarta numele de "ligamentoplastie".

Operatia de ligamentoplastie se efectueaza prin artroscopie de genunchi, metoda

chirurgicala moderna si minim-invaziva ce consta in efectuarea unor mici incizii
intra-articulare si inlocuirea ligamentelor rupte fie cu grefe proprii, fie cu grefe
artificiale sau preluate de la banca de tesuturi.

Persoanele afectate de o ruptura de ligamente nu mai pot desfasura cu usurinta

activitati obisnuite precum mersul pe jos si risca sa dezvolte in viitor boli precum
gonartroza in cazul in care nu se trateaza.

LIGAMENTELE GENUNCHIULUI- Ligamentele sunt benzi elastice foarte

puternice ce contribuie la stabilitatea si forta articulara si care conecteaza oasele
articulatiei intre ele pentru a efectua variate miscari.
Intr-o articulatie de genunchi exista doua feluri de ligamente ce leaga partea
inferioara a femurului de partea superioara a tibiei: ligamentele incrucisate si
ligamentele colaterale.
Acestea au urmatoarele functii:
· ligamentul incrucisat anterior limiteaza rotatia si miscarea anterioara a
tibiei
· ligamentul incrucisat posterior limiteaza miscarea posterioara a tibiei
· ligamentul colateral medial stabilizeaza partea interna
· ligamentul colateral lateral stabilizeaza partea externa
CAND SE FACE O OPERATIE DE LIGAMENTE?
Ligamentoplastia (operatie de ligamente) este o procedura des intalnita, ruptura
de ligamente fiind de multe ori prezenta nu doar la sportivi de performanta, ci si la
persoanele care au diverse accidente cum ar fi pasii gresiti, contactele dure,
alunecarile pe scari sau caderile pe gheata si de la inaltime.
Sportivii la care apar cel mai frecvent rupturile de ligamente sunt cei ce practica
sporturi care necesita schimbare rapida de directie, rupere de ritm sau aterizare
din saritura, adica fotbalistii, handbalistii, rugbisti, baschetbalistii, gimnastii etc.

Pacientii care prezinta rupturi ligamentare incomplete nu necesita

ligamentoplastie, tratamentul chirurgical fiind inlocuit cu cel specific entorselor de
grad 1 sau 2.

Operatia de ligamente se decide pe baza unui diagnostic stabilit de catre doctorul

ortoped, de obicei in urma examinarii clinice si a RMN ului in urma carora se pot
releva urmatoarele afectiuni:

o ruptura de ligament incrucisat anterior

o ruptura de ligament incrucisat posterior

o ruptura de ligament colateral intern

o ruptura de ligament colateral intern

LIGAMENTOPLASTIA SI AVANTAJELE SALE

Ligamentoplastia artroscopica prezinta multe avantaje comparativ cu metodele de
reparare a ligamentelor rupte utilizate in trecut. Astfel, cu ajutorul artroscopului,
medicul chirurg poate pune un diagnostic precis si efectua o operatie mai putin
costisitoare, intr-un timp mai scurt, cu riscuri si complicatii minime.
Un alt avantaj insemnat al ligamentoplastiei actuale fata de cea clasica folosita in
trecut este utilizarea suruburilor resorbabile ce au rolul de prindere a ligamentelor
rupte si capacitatea de a se transforma in timp in tesut osos. Datorita acestor
suruburi moderne, acum se evita anumite reactii adverse ale organismului si
complicatiile ce apareau ca urmare a folosirii suruburilor fabricate din metal.
Pe scurt, principalele avantaje ale ligamentoplastiei artroscopice sunt:
- diagnostic artroscopic precis
- operatie minim invaziva, mai putin dureroasa, cicatrici aproape insesizabile
- operatie si spitalizare cu timp scurt, in cateva ore pacientul pleaca acasa
- inceperea imediata a activitatilor obisnuite
- procedura mai ieftina, riscuri si complicatie minime
Simptomele unei rupturi ligamentare totale sunt asociate de obicei cu
cracmente (zgomote, troznitura), tumefieri, dureri, instabilitate si limitare a
miscarii articulatiei. Aceste simptome se produc in timpul accidentului si imediat
dupa, insa peste ceva timp pot disparea. Singurul simptom care nu dispare deloc
este instabilitatea genunchiului atunci cand se fac schimbari de directie, intoarceri
sau mers pe un teren accidentat, moment in care acesta scapa de sub control si da
senzatia ca "fuge".

RECUPERARE DUPA LIGAMENTOPLASTIE

Deoarece avem de a face cu o operatie complexa, recuperarea dupa
ligamentoplastie se face intr-un termen mai lung decat in cazul meniscectomiei
(ruptura de menisc), reabilitarea totala a ligamentelor putand dura pana la
jumatate de an.
La cateva zile dupa operatie trebuie sa se inceapa kinetoterapia, exercitiile de
recuperare facandu-se treptat, fara a se forta articulatia, la recomandarea
medicului ortoped, sub observatia unui kinetoterapeut. Aceste exercitii au ca scop
intarirea musculaturii si dezvoltarea mobilitatii genunchiului.
Recuperarea dureaza de la un pacient la altul, in functie de diagnostic, varsta, grad
de receptivitate si respectarea indicatiilor de refacere.

OPERATIE LIGAMENT INCRUCISAT ANTERIOR

Multe din rupturile de ligamente incrucisate anterior nu pot fi suturate la loc,
ligamentul trebuind a fi reconstruit in timpul operatiei cu o grefa de tesut.
Ligamentoplastia incrucisatului anterior se realizeaza la clinica Arcalife Bucuresti
prin operatie artroscopica, metoda minim agresiva cu multiple avantaje (vezi
beneficiile mai sus).
Operatia de ligament incrucisat anterior dureaza aproximativ 2 ore, timp ce
include anestezia (rahidiana sau generala). La cateva ore dupa operatie, pacientul
poate pleca acasa.
De retinut: Operatia ligamentului incrucisat anterior se amana pana cand
inflamatia se retrage si functia motorie este reluata. In caz contrat poate aparea
risc de artrofibroza sau formare de cicatrici intra-articulare, fapt ce poate duce la
pierderea mobilitatii articulare.

OPERATIE DE LIGAMENT COLATERAL

Operatia de ligament colateral medial sau lateral poate fi efectuata prin tehnici de
suturare, reconstructie sau tensionare a ligamentului afectat.
De cele mai multe ori, operatia de ligamentoplastie incepe printr-o incizie ce
urmareste linia ligamentului colateral urmata de una din procedeele urmatoare:
reinserarea la os (in cazul in care ligamentul a fost desprins), inlocuirea cu grefa de
tendon sau tensionarea prin detasarea capatului de ligament de la locul de
insertie si mutarea acestuia intr-un anumit loc la os.
O operatie de ligament colateral dureaza 2 ore, timp ce include anestezia
(rahidiana sau generala). Dupa cateva ore, pacientul poate pleca acasa.
De retinut: In cazul in care leziunea de ligament colateral medial este asociata cu
alte rupturi de ligamente, operatia se amana pana cand inflamatia se retrage si
functia motorie este reluata. In caz contrat poate aparea risc de artrofibroza sau
formare de cicatrici intra-articulare, fapt ce poate duce la pierderea mobilitatii
articulare.

OBIECTIVE: PRIMELE 7 ZILE

--controlul durerii şi al tumefactiei

-efectuarea imediata a unei game variate de exerciţii de mişcare

-atingea şi menţinerea complet pasiva a extensiei
-prevenirea atrofierii muschiului cvadriceps
-reluarea mersului
1) Perioada imediat interventiei chirurgicale trebuie sa stati cu piciorul ridicat
(pozitie procliva si sa puneti gheata pe genunchi)
2) Nu stati perioade lungi de timp cu piciorul într-o poziţie fixa (mai jos decât
restul corpului), ca acest lucru va duce la cresterea in volum a genunchiului si a
piciorului. Când sunteti aşezat pentru o perioadă semnificativă de timp, ridica-vă
piciorul pe un scaun.
3) Conbaterea durerii presupune administrarea de altialgice si antiinflamatoare in
cursul spitalizarii.
4) In primele 10 zile va sfatuim sa nu calcati cu toata greutatea pe piciorul operat.
5) Puteti sa faceti dus, dar suturile trebuie protejate de apa.In prima zi şi noapte,
după o ligamentoplastie, vă puteţi aştepta ca pansamentele sa se imbibe cu sange.
Acest lucru este normal! Vrem ca sângele să se scurgă din genunchi in
pansamente, mai degrabă decât sa se acumuleze în genunchi şi sa produca
tumefactie şi dureri. Dupa 2 zile, timp in care durerile si tumefactia s-au ameliorat,
pacientul va incepe kinetoterapia prin inlaturarea imobilizarii din 3 in 3 ore.

PROGRAM KINETIC-PROTOCOL(primele 7 zile)

1. 3 reprize/zi a cate 3 seturi de 10 repetari: contractii izometrice ale ms.
cvadriceps. Fiecare contractie are o durata de 6 secunde.
2. In decubit dorsat, cu genunchiul in extensie, pacientul ridica piciorul la 45-60 de
grade si mentine pozitia 6 secunde.
3. In decubit dorsal, plasati un prosop strans sub tendonul achilean (sub glezna),
si lasati piciorul sa se relaxeze. In decubit ventral, stati cu 1/3 inferioara a coapsei
pe marginea mesei de kinetoterapie si relaxati membrul pelvin. Hiperextensia
trebuie evitata.
4. la marginea mesei de kinetoterapie piciorul este lasat in jos pasiv sub actiunea
fortei gravitationale, si ridicat prin contractia ms cvadriceps, ajutat cu piciorul
controlateral (neoperat) in ambele faze.
5. pacientul poate folosi pasiv o bicicleta ergonomica, pedaland doar cu piciorul
sanatos.

Protocol de recuperare in zilele 8-14 dupa ligamentoplastie:

Obiective:
- -mentinerea extensiei complete
-reintegrarea psiho-sociala si familialaPacientul trebuie sa continuie sa scoata
imobilizarea de 4-6 ori pe zi a cate 10-15 minute, sa continuie kinetoterapia:
contractii izometrice, ridicarea membrului la 60 de grade, extensie pasiva,
extensie pasiva asistata prin contractia ms. cvadriceps, flexie pasiva si activa. Toate
exercitiile se fac dupa acelasi program. Ordinea lor nu are importanta, doar
numarul de repetari si timpii de odihna.Fiecare perioada a zilei de kinetoterapie
trebuie sa cuprinda toate exercitiile enumerate in programul anterior. Daca
pacientul are o munca de birou, i se permite reintegrarea dupa 14 zile. Daca are
un job care presupune activitate fizica intensa, perioada de repaus este de 8-12
saptamani.

Protocol de recuperare in zilele 15-21 dupa ligamentoplastie:

Obiective:
–mentinerea extensiei completep3
-atingerea unei flexii de 100-120 de grade
-tonifierea musculaturii coapsei, astfel incat pacientul sa poata renunta la
imobilizare. Pacientul trebuie sa continuie sa scoata imobilizarea de 4-6 ori pe zi a
cate 10-15 minute, sa continuie kinetoterapia: contractii izometrice, ridicarea
membrului la 90 de grade, extensie pasiva, extensie pasiva asistata prin contractia
ms. cvadriceps, flexie pasiva si activa. Flexia trebuie sustinuta cu piciorul
controlateral pana se ating 100-120 de grade.

Pacientul va incepe sa se ridice pe varfuri: 3 seturi a 10 repetari, 6 secunde fiecare

exercitiu.
Pacientul va continua sa lucreze la bicicleta astfel:
-la intensitate mica
-rezistenta se va mari dupa 5-6 saptamani postoperator
-timpul petercut pe acest aparat va creste progresiv de la 3 reprize a cate 5 minute
in prima saptamana la 3 reprize a cate 20 de minute in a treia.
-dupa 4 saptamani nu exista o restrictie legata de timpul petrecut pe bicicleta.

Protocol de recuperare in zilele 22-40 dupa ligamentoplastie:

-Pacientul trebuie sa continuie kinetoterapia: contractii izometrice, ridicarea
membrului la 90 de grade, extensie p9pasiva, extensie activa asistata prin
contractia ms. cvadriceps, flexie activa. Flexia trebuie sa atinga 125 de grade.
Practic pacientul trebuie sa castige toate gradele de mobilitate.
-In continuare se poate adresa unei sali de gimnastica pentru a lucra cu greutati
sub indrumarea unui profesor de kinetoterapie. Este foarte important innotul in
aceasta etapa. Pacientului i se permite dupa 4 saptamani sa mearga cu bicicleta in
aer liber, fara merge pe diferente de nivel.
-Jokingul este permis dupa 12 saptamani, iar alergarea cu schimbarea directiei
dupa 16 saptamani.
-Reintegrarea sportiva este permisa dupa 9 luni.

SINDROMUL DUREROS LOMBAR AL DISCOPATIEI DE FAZA A II-A

In faza intermediara a degradarii structurilor discale se situeaza discopatia de faza
a II-a, care consta in asocierea deteriorarilor nucleului pulpos(deshidratare,
fragmentare) si producerea de fisuri radiale in lamele inelului, fisuri care permit
fragmentelor de nucleu pulpos sa migreze spre periferia discului. Pe de alta parte,
fisurile produse la nivelul inelului fibros ii micsoreaza rezistenta, inelul fibros
lasandu-se deformat spre exterior, sub presiunea fragmentelor de nucleu pulpos.
Discul intervertebral realizeaza, astfel, o bombare spre canalul vertebral, o
protruzie fara a suferi o ruptura completa prin care sa se exterioreze nucleul
pulpos. Un alt mecanism considerat a fi implicat in aparitia unor dureri iradiate
este cel realizat de iritarea directa a radacinilor, dupa iesirea din coletul dural, la
nivelul gaurilor de conjugare, ale caror dimensiuni se micsoreaza prin diminuarea
inaltimii discului intervertebral si apropierea corpilor vertebrali.
Modificarile anatomopatologice degenerative discale sunt deja constituite,
atunci cand un efort fizic mai mare declanseaza aparitia unui puseu acut.
Simptomatologia puseului acut al discopatiei de faza a II-a este reprezentata de
durere si de tulburari functionale lombare.
Durerea lombara se poate insta brusc, dupa un efort fizic. Ea este de
intensitate relativ mare, se accentueaza mult la mobilizarile coloanei lombare si la
ortostatism, si se calmeaza in clinostatism. Odata instalate, durerile lombare se
pot accentua chiar in zilele urmatoare. De regula, durata evolutiei puseului
dureros lombar acut este de 10-15 zile, imobilizand bolnavul la pat, tentativele de
mobilizare fiind foarte suparatoare.
Scolioza lombara antalgica, cum este denumita de Arseni, este prezenta la
aproape toti bolnavii. Desi nu este foarte pronuntata, ea este persistenta, dureaza
mult timp, persistenta fiind semnalata, in unele cazuri, si dupa disparitia durerilor.
 Contractura musculara paravertebrala lombara este prezenta la marea
majoritate a bolnavilor. Ea nu este de intensitatea celei intalnite la bonlavii cu
hernie de disc, dar este evidenta, persistenta in timp, greu calmata de repaus. De
cele mai multe ori, aceasta contractura este unilaterala.
Palparea coloanei lombare este dureroasa, mai ales paralombar, la nivelul
unui spatiu intervertebral sau pe ligamentul interspinos.
Examenul neurologic al bolnavului este negativ, la fel si testele de elongatie
radiculara. Bolnavul nu prezinta tulburari de sensibilitate sau de motricitate la
nivelul membrelor inferioare, iar semnele de tip dural sunt absentente.
In cazuri rare, mai ales la bolnavii cu frecvente recidive, pot fi depistate
puncte „trigger”, cu grade diferite de activare. Prezenta unor elemente de tip
miofascial are semnificatia unui martor al vechimii si recidivelor afectiunii.

Tratamentul in discopatie lombara de faza a II-a- stadiu acut

A. Etapa de tratament de crutare: 4-5 zile

Obiectivele de tratament
- sedarea durerilor si a inflamatiei,
- relaxare nervoasa generala si diminuarea hipersimpaticotoniei,
- relaxarea musculaturii lombare,
- protectie lombara.

Metodologie de tratament
- repaus postural, pe plan nedoformabil, in decubit dorsal de tip Fowler,

- tratament medicamentos:
- antialgic: medicatia curenta, cunoscuta,
- antiinflamatorie: AINS, rareori este necesara corticoterapia de scurta durata,
- sedative generale: Extraveral, Diazepam,
- medicatie decontracturanta musculara: Mxdocalm, Lirica.

tratament fizical
- masaj sedativ lombar,
- electroterapie: antialgica si decontracturanta aplicand lombar diverse tipuri
de curenti de joasa frecventa( diadinamici sau galvanic in aplicatie transversala sau
longitudinal paralombar, TENS, Trabert), curenti de medie frecventa: interferential
antialgic lombar transversal.
- Ultrasunete pe musculature contractata si pe zonele intens dureroase: 0,8W
pe cm2 timp de 4-6 min .
- Termoterapie locala cu unde scurte, dar la valori termice mici: treapta
termica I sau II, timp de 15-20 min.

Etapa de terapie si recuperare: 6-10 zile

Obiectivele de tratament
- combaterea durerilor si a inflamatiei restante,
- combaterea contracturii musculare lombare,
- combaterea tulburarilor de statica si dinamica lombara,
- protectie lombara.

Metodologia de tratament
- tratament medicamentos:
 - antialgic- antiinflamator este inca necesar, in doze si in ritm de
administrare in functie de starea clinica,
- decontracturante: sunt necesare, dar se poate reduce doza.

- tratament fizical:
- repaus lombar intermitent,

- termoterapie:
- generala: cu bai de namol la temperatura moderata,
- locala: parafina pe coloana lombara-20 min sau unde scurte: lombar
sau
in aplicatie lombo-abdominala cu electrozi flexibili: treapta termica
II-

Stadiul subacut
Obiectivele de tratament
- combaterea durerilor si inflamatiei restante,
- corectarea tulburarilor de statica si de dinamica lombara,
- stabilizare lombara.
15-20min electroterapie: antialgica si decontracturanta( ca si in
prima etapa )
- masaj sedativ pe musculatura paravertebrala dorso-lombara si coapse;
- kinetoterapie: exercitii de mobilizare lombara si tonifiere musculara din
fazele I si II ale programului Williams
Metodologie de tratament

Tratament medicamentos: antialgic-antiinflamator,doze reduse, administrare

intermitenta.

Tratament fizical:
- repaus intermitent intercalate intre cele doua proceduri,
- hidrotermoterapie generala cu bai de namol la 37-38°C -20min,
- termoterapie locala lombara: parafina sau unde scurte,
- electroterapie lombara antialgica si decontracturanta cu ajutorul curentilor
de joasa frecventa; se incepe tratamentul cu media de frecventa de tip
excitomotor si biotrofic pe musculatura lombara,
- masaj troficizant pe musculature paravertebrala dorso-lombara si a
membrelor inferioare,
- kinetoterapie individuala: exercitii din faza III-a Williams,
- hidrokinetoterapie la bazin: exercitii de mobilizare lombara, de tonifierea
musculaturii lombo-abdominale,
- kinetoterapie de grup: se continua programul de mobilizare lombara si de
echilibrare musculara abdomino-spinala. In cazul bolnavilor cu o evolutie rapid
favorabila se poate incepe programul de kinetoprofilexie secundara.

Date generale lombosciatica si lumbago

Ce este lombosciatica? Coloana vertebrala la nivelul regiunii lombare este
compusa din 5 vertebre, care se continua inferior cu osul sacru.
Intre vertebre (la nivelul tuturor regiunilor coloanei vertebrale) se afla discul
intervertebral. Acesta este format dintr-o regiune periferica – numita inelul fibros
si o portiune centrala – nucleu pulpos.
Datorita structurii sale, rezistenta mecanica a inelului fibros este mai mica
posterior.
Nucleul pulpos este o structura hidrofila (atrage si capteaza apa). Datorita acestei
proprietati cat si formei sale, acesta mentine tensiunea ridicata la nivelul
ansamblului format din nucleu, inel si corpul vertebral. Acest lucru se intampla
chiar si in conditii de repaus si este benefic pentru ca mareste elasticitatea
coloanei vertebrale si amortizeaza socurile mecanice.

Tratament
Tratamentul in lombosciatica urmareste mai multe obiective si anume:
– calmarea durerii– combaterea contracturii musculare
– indepartarea discului sau a fragmentului discal in anumite situatii (chirurgical).

Tratamentul igienopostural pentru pacientul cu lombosciatica inseamna repaus la

pat pe o perioada de timp cuprinsa intre cateva zile si 2-3 saptamani. Bolnavul cu
lombosciatica va gasi singur o pozitie antalgica (pozitia corpului in care durerile se
resimt mai putin sau dispar). Cel mai adesea acestia stau culcati pe o parte avand
genunchii indoiti. Aceasta pozitie permite relaxarea musculaturii contractate si
scaderea presiunii exercitata de disc asupra radacinilor nervoase.
Tratamentul medicamentos in lombosciatica are drept scop combaterea
contracturii musculare si ameliorarea durerii. Contractura musculara determina
ingustarea gaurilor de conjugare, mentinand astfel conflictul nervos si consecutiv
durerea. De aceea este necesara administrarea unor medicamente numite
miorelaxante sau decontracturante (Mydocalm, Clorzoxazona) sau utilizarea
efectului miorelaxant al unor medicamente (Diazepam).
Combaterea durerii in lumbago si lombosciatica se poate face cu analgezice uzuale
si antiinflamatoare nesteroidiene, acestea fiind eficiente in majoritatea cazurilor.

Fizioterapia si kinetoterapia. Kinetoterapia nu se adreseaza fazei acute, dureroase

in lombosciaica. Este indicata dupa ce contractura musculara si durerile au cedat.
In schimb, fizioterapia (proceduri cu ultrasunete, electroterapia) asociata
masajului terapeutic poat fi initiate in aceasta perioada in functie de
particularitatile cazului. Recomand efectuarea fizioterapiei si kinetoterapiei in
clinici specializate, pentru a evita agravarea simptomatologiei prin efectuarea unor
exercitii neadecvate.

Tratamentul chirurgical. Foarte important este faptul ca indicatia operatorie este

pusa pe criterii clinice si NU imagistice.
– indicatie operatorie de urgenta pentru: deficitele motorii importante, sindromul
de coada de cal, compresiunile medulare instalate recent.
– indicatie operatorie ferma:deficitele neurologice obiective persistente
neameliorate de tratamentul conservator (repaus, tratament medicamentos,
recuperare medicala)
– indicatie operatorie prezinta lombosciatica hiperalgica persistenta dupa un
tratament corect efectuat 4-6 saptamani in spital sau 8-10 saptamani in
ambulator.
In incheiere cateva sfaturi pentru bolnavii cu lombosciatica:
– evitarea suprasolicitarii coloanei prin ridicarea si/sau transportul unor greutati
mari.
– evitarea miscarilor de rotatie la nivelul axului coloanei efectuate brusc.
– mentinerea unei greutati corporale in limite normale.
– evitarea ortostatismului si a decubitului prelungit.

PRACTICA LA AZILUL DE BATRANI

Am lucrat cu doamna Ioana care suferea de alzheimer, initial am stat de
vorba despre viata dansei, apoi am incercat sa o relaxez cu un masaj,
unde a folosit tehnicile invatate : netezire, frictiune, framantatul si
tapotamentul.
Am mai lucrat cu un domn care a suferit un atac cerebral, iar mana
dreapta era paralizata. Domnul a stat in pozitia culcat pe spate, cu capul
pe perna, gatul usor flectat, iar umerii erau sustinuti cu perna. I-am
asezat mana paretica pe pat la o distanta mica de corp, indreptata din
articulatia cotului si a mainii, cu degetele intinse si l-am masat usor, cat
sa nu simta durere. Domnul s-a asezt in pozitie laterala pe partea
sanatoasa, mana sanatoasa ocupand o pozitie comoda.
Am lucrat si cu domnul Ioan, care era infirm de un picior si prezenta
dureri de spate. Spatele fiind contractat, am apelat la tehnicile
masajului: netezire, frictiune si framantat.