Majoritatea economistilor considera ca in centrul atentiei trebuie sa stea numai procesele

materiale ale reproductiei , procesele monetare fiind doar o reflectare a acestora.

Se mai stie ca rezervele banesti ale populatiei (destinate unor perioade diferite) utilizate in alte
scopuri si inainte de termenul propus, poate influenta echilibrul dintre venituri si cheltuieli.
Pentru aceasta, se poate afirma, pe buna dreptate, ca volumul mijloacelor banesti din economie
reprezinta un factor deosebit de sensibil al echilibrului monetar, el putand fi supus unor influente
de comportament, de cele mai multe ori imprevizibile.
Pentru realizarea echilibrului monetar, o importanta deosebita o au masurile ce se iau in
permananta pentru respectarea echilibrului bugetar, principiu care prevede excluderea folosirii
emisiunii banesti pentru acoperirea diferitelor cheltuieli ale statului, precum si respectarea
cerintelor incat creditul sa fie acordat numai pe baza de garantii materiale si sa fie rambursat la
scadenta stabilita.
De asemenea, echilibrul monetar mai presupune echilibrul investitiilor in raport cu
marimea acumularilor banesti destinate investitiilor, respectarea stricta a termenelor de dare in
functiune a noilor capacitati, inclusiv a prevederilor privind asigurarea realizarii parametrilor
proiectati, echilibrarea relatiilor economice externe in conditii de eficienta.
Totodata, echilibrul monetar trebuie realizat in cadrul procesului circulatiei, fiind
exprimat de egalitatea intre cererea si oferta de moneda, atat in sfera monedei de cont, cat si in
cea a numerarului, folosindu-se metode specifice acestor activitati. Ca urmare, pe planul
activitatilor operatorilor economici productivi, s-ar impune corelarea veniturilor realizate cu
posibilitatile de satisfacere a nevoilor de mijloace de productie si de alte mijloace destinate
activitatii productive si investitiilor.
In ceea ce priveste mijloacele circulante ale operatorilor economici, distinctia care se
face intre mijloacele circulante proprii, care se formeaza permanent pe caile de participare a
veniturilor curente si care, nu influenteaza masa monetara in circulatie, si mijloacele circulante
imprumutate, care se procura pe calea creditului bancar. Acesta din urma influenteaza masa
monetara, fapt ce trebuie avut in vedere in realizarea stabilitatii monetare prin respectarea
corelatiilor aratate.
Echilibrul monetar, ca parte a echilibrului economic general este acea stare in care
cererea si oferta de moneda sunt egale, in care nu exista nici inflatie si nici deflatie.
Principalele caracteristici ale echilibrului monetar sunt:
 Masa monetara in circulatie trebuie sa se adapteze la necesitatile efective de bani ale
economiei. In cazul cresterii volumului productiei si circulatiei marfurilor, creste si cererea de
moneda. In felul acesta, politica echilibrului monetar este strans legata de politica de credit.
Echilibrul monetar este, prin natura sa, o tinta ideala. Aceasta insemneaza ca dezechilibrul
monetar apare atunci cand perturbarile in sfera monetara au o anumita intensitate si durata, altfel
spus, cand cresterea preturilor antreneaza noi cresteri de preturi.
Echilibrul monetar nu presupune neaparat preturi neschimbate. Cresterea propriu-zisa
efectiva a preturilor nu genereaza intotdeauna dezechilibrul monetar. Unele cresteri de preturi
pot avea loc independent de factorul monetar. Avem in vedere schimbari de preturi ca urmare a
schimbarilor in productivitatea muncii sau ca urmare a raportului intre cerere si oferta unor
marfuri. Echilibrul monetar este deci dereglat atunci cand oferta de moneda creste, cu toate ca
oferta de marfuri ramane neschimbata. Principala forma a dezechilibrului monetar este inflatia,
definita ca proces de crestere disproportionata a masei monetare in circulatie, in raport cu masa
monetara obiectiv ceruta