Sunteți pe pagina 1din 33

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICA IN AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA

PROIECT
CARACTERISTICILE GENERALE ALE PRODUSULUI

-SIGURANTA
ALIMENTARA-

SI

SECURITATEA

Securitatea alimentar n Romnia


Conceptul de securitate alimentar Securitatea alimentar face parte din securitatea fiecarui stat din lume i aceasta la rndul ei din securitatea globala . Asigurarea securitaii alimentare a populaiei unui stat este n primul rnd obligaia acestuia.Un stat trebuie sa-i gestioneze eficient i raional resursele altfel se pune n pericol nsai existena statului i a poporului respectiv. Problema securitii alimentare, a aprovizionrii populaiei cu produse agroalimentare de baz i de calitate corespunztoare, constituie o preocupare major cu care se confrunt, ntr-o msur mai mare sau mai mic toate rile lumii, dar n primul rnd cele subdezvoltate sau n curs de dezvoltare.Paradoxal ca n perioada curenta, n plina dezvoltare a unei societai informatizate, foarte multe state se confrunt cu acest problem.De aceea astzi problema alimentara costituie un factor care poate duce la instabilitate pe plan mondial. Asigurarea securitaii alimentare pentru toi indivizii contribuie la linistea social din fiecare ara, la stabilitate si prosperitate.1 Securitatea alimentar este o problem complex i general a omenirii de care toate arile lumii sunt responsabile.Acest lucru a fost demonstrat de diferite studii privind alimentaia populaiei, evoluia produciei agricole, evoluia populaiei precum i utilizarea resurselor .O alimentaie adecvat trebuie sa fie privit att din punct de vedere al cantitii corespunztoare de alimente ct a calitii i a diversitii acestora.2 Conceptul de securitate alimentar a fost formulat pentru prima dat dupa cel de-al doilea razboi mondial n cadrul dezbaterilor Organizaiei pentru agricultur si alimentaie (FAO) cnd a fost lansat la Roma n 1963 celebrul manifest ,,Proclamaia dreptului fiecrui om de a mnca pentru a-i astmpra foamea. FAO definete securitatea alimentar astfel:accesul nemijlocit al tuturor oamenilor la hrana de care au nevoiepentru a-i satisface funciile vitale i pentru a duce o viaa sntoasa i activ. Dupa Mircea Bulgaru aceast definiie cuprinde trei elemente fundamentale: asigurarea disponibilitilor alimentare ndestultoare pentru consum; accesul efectiv al populatiei la achizitionarea de bunuri alimentare prin cererea solvabil a populaiei; un sistem agroalimentar i o pia corespunztoare a bunurilor deconsum alimentar (ofert) precum si sigurana alimentelor care s permit o alimentaie sntoasa.3 Securitatea alimentar a fiecarei ari poate fi asigurata in primul rnd din resursele interne prin politicile practicate de fiecare tara. Securitatea alimentar este un concept deosebit de dinamic care a evoluat n timp.Astfel n arile dezvoltate securitatea alimentar s-a realizat prin crearea unui sistem agricol viabil prin
1 2 3

practicarea unor politici indelungate si costisitoare de sustinere a agriculturii.Astazi in aceste ari conceptul a dobndit alte inelesuri.Datorit faptului c n aceste ari s-a reuit sa se asigure hrana n cantitai indestultoare, se pune n prim plan calitatea, sigurana alimentelor i protecia social, deci sunt preocupate de protecia sanataii consumatorilor.4 Securitatea alimentar n arile n curs de dezvoltare este mai dificil de realizat i in condiii nefavorabile.n aceste ari consumul de alimente este foarte scazut att din punct de vedere cantitativ ct i calitativ, fiind caracterizat printr-o structura n care produsele de origine animala au ponderea foarte mica,iar aceasta situaie este ntalnita n foarte multe ari ale lumii.Este foarte important ca aceste ari sa-i asigure hrana din resursele proprii, sa-i consolideze pieele agroalimentare pentru a dobndi independena faa de arile dezvoltate mari producatoare de produse alimentare Acesta msura este necesar i pentru Romnia care este o ara n curs de dezvoltare . Securitatea alimentar la nivel individual estedreptul de a mnca. 5 Dupa Mircea Bulgaru securitatea alimentar este dat de cantitatea de alimente necesara pentru un individ exprimat in unitai fizice, convenionale(calorii), si trofine pentru a-i asigura echilibrul fiziologic i a-i acoperi raiile zilnice de consum: raia de intreinere, raia de crestere si raia de activitate.6 Omenirea a fost i este n lupt continu pentru hran.Foametea a fost o problem general a omenirii pe parcursul ntregii istorii.Cauzele foametei au fost secetele cumplite, razboaiele, de asemenea foametea a dus la izbucnirea unor revoluii.Foametea a determinat in diferite perioade moartea a milioane de oameni.Moartea prin foamete a fost prezenta din cele mai vechi timpuri i a continuat n secolul nostru i continua i astazi. Organismul uman pentru a supravieui i a-i ndeplini macar principalele funcii vitale are nevoie de 42 de elemente nutritive, altfel n lipsa acestora organismul uman degradeaz.Degradarea prin foame nu se manifesta doar n fizicul omului ci i la nivelul activitaii psihice.7Astzi conform statisticilor FAO 14 %, adica 861.6 milioane locuitori din populaia planetei sufer de deficit alimentar iar un numr foarte mare dintre acestia sunt copii ce nu depasesc vrsta de 5 ani. n Romnia copiii sub 5 ani care sufer de malnutriie au o pondere de 3,2 % n totalul copiilor sub 5 ani. Un procent de 2,5 % din totalul populaiei Romniei adica aproximativ 550000 de persoane sufer de malnutriie. Foametea este o problem major a securitaii alimentare i a securitaii generale n epoca contemporan deoarece implic mai mult sau mai puin toate statele lumii i afecteaz domenii largi ale vieii social-economice Soluionarea acestei probleme globale s-ar putea realiza doar prin cooperare internaionala, la care ar trebui s participe toate arile att cele sarace ct i cele bogate. Problema securitaii alimentare trebuie analizat de asemenea i la nivel naional potrivit condiiilor din fiecare ara.Astfel la nivelul fiecarui stat trebuie realizate politici sociale , demografice, complexe care sa regleze: Modelarea cererii populaiei. Reglarea disponibilitailor alimentare i asigurarea autonomiei alimentare.
4 5 6 7

Distribuia disponibilitailor alimentare n cadrul arilor prin schimburi internaionale de produse alimentare.7 Jossue de Castro consider c foametea estecea mai degradant dintre toate nenorocirile ,ea dovedete incapacitatea civilizaiilor actuale de a satisface cele mai elementare nevoi ale omului i apare intotdeauna din vina societaii8.Dupa Mircea Bulgaru :problema securitii alimentare ,a soluionrii problemei foamei este o problem dual ,ea aparine deopotriv produciei alimentare ct i repartiiei acesteia n interiorul arilor ,precum i in cadrul schimburilor internaionale i al aceesului populaiei la bunurile alimentare. 9 Rezolvarea problemei asigurarii cu produse alimentare implic printre altele modelarea creterii demografice i a celei economice care sunt dependente ntre ele .n analiza problemelor de asigurare a populaiei cu produse alimentare trebuie avute in vedere n primul rnd resursele de hran i puterea de cumprare a populaiei. Dar pentru ara noastr rezolvarea problemei alimentare nseamna n primul rnd modernizarea agriculturii arii pe baza restructurrilor agrare. Securitatea alimentar este considerat n mare masur o problem agricol ,astazi nsa de securitatea alimentar a lumii este raspunztoare ntreaga societate. Lester Brawn consider ca:Populaia unei ri i politica ei energetic pot avea un efect mai mare asupra securitaii alimentare dect politica sa agricol, deoarece majoritatea celor 3 mld de oameni care se vor aduga populaiei Globului pna n 2050 urmeaz sa se nasc n ri care se confrunt cu deficitul de ap, astfel deciziile demografice pot avea un efect mai mare asupra securitaii alimentare dect cele privind culturile agricole10 Se apreciaza c evenimentele care vor duce la crize alimentare n viitorul apropiat vor fi :deficitul de ap i temperaturile foarte ridicate care vor compromite n mare masur recoltele n toate regiunile mari producatoare de produse agricole.Indicatorul economic care va indica cel mai bine criza alimentara va fi preul grului pe piata mondiala care v-a afecta toate arile lumii inclusiv Romnia.De aceea hrana este o problem de securitate naional pe masur ce recoltele mondiale scad din ce n ce mai mult ,iar apa necesar pentru agricultur este din ce n ce mai puin i temperaturile tot mai mari.11 Problema securitaii alimentare a Romniei este o parte a securitaii naionale i mondiale este o problem complex care trebuie analizat n profunzime innd cont de situaia din prezent i trecut pentru a putea previziona i propune soluii pentru situaia viitoare.. n vederea cunoaterii securitii alimentare la nivel mondial i pe grupe de ri FAO utilizeaz o serie de indicatori statistici : Producia total pentru fiecare grup de alimente. Cantitatea importat. Variaia stocurilor. Cantitatea exportat. Producia agroalimentar. Producia agroalimentar / locuitor/an. Numrul de kcal./locuitor/zi. Cntitatea de proteine/locuitor/zi.
8 9 10 11

Cantitatea de grasime/locuitor/zi.12 n continuare vom analiza aceti indicatori pentru ara noastr. Populaia si alimentaia. n arile n curs de dezvoltare din care face parte i Romnia creterea produciei agricole nu a avut loc n acelai ritm cu creterea populaiei. La nivel de individ, cantitatea de alimente din punct de vedere energetic i al substantelor nutritive trebuie sa-i asigure acestuia echilibrul necesar pentru cretere ntreinere i activitate normal.Aceste cantitai de substane nutritive variaza de la individ la individ n funcie de vrst, sex, clim, starea sntii, mediul de trai, activitatea desfaurat i obiceiurile de consum.De aceea pentru desfurarea n condiii normale a tuturor proceselor ce au loc n organismul uman i meninerea strii de sntate este necesar consumul a 9 categorii de substane nutritive: zaharuri, grsimi, proteine, vitamine, oligoelemente, macroelemente, fibre, substane bioactive i ap.Lipsa acestor substane determin mari dezechilibre n organismul uman i pot duce la degradarea att fizic ct i psihica: ncetinirea i ntrzierea creterii organismului, scade rezistenta la boli, manifestndu-se sub forma de foame de proteine, minerale sau vitamine.n afar de faptul c foamea influeneaz negativ starea de sntate fizic i psihic ea are ca i consecine probleme sociale: ca corupia, tensiuni sociale, rascoale .13 Astfel vom analiza : Cererea poteniala i cererea solvabil de consum n Romnia Disponibilitaile alimentare ale Romniei Producia animal i vegetal. Consumul n Romnia.

SIGURANTA ALIMENTARA Concept de siguran alimentar Sigurana alimentar exprim calitile eseniale ale unui aliment; un aliment este sigur atunci cnd prin consum nu altereaz i pericliteaz starea de sntate a organismului. Hrana este reprezentat la oameni de alimente, la animale acestea se numesc furaje, iar la plante, elemente nutritive. Alimentul este un preparat, reprezentat n proporie de peste 95% din materie organic de natur vegetal sau animal i maximum 5% materiale neorganice, de obicei diferite sruri. In hrana omenirii, materia organic obinut din ecosistemele agricole, reprezint peste 93%. Restul hranei este obinut din ecosistemele naturale, fie cele terestre (vntoarea, culegere de fructe de pdure, ciuperci, etc.), sau din ecosistemele acvatice naturale, ruri, mri, oceane (n general, pete i crustaceae).
12 13

In concluzie, agricultura este aceea care ofer baza alimentaiei umane i ea este cea direct implicat n securitatea i sigurana alimentar. Agricultura, ramur importanta a economiei naionale a lumii,se ocup cu asigurarea materiei prime organice, pentru prepararea i fabricarea hranei specifice umane, dar i pentru alte cerine i dezvoltri ale societii umane universale: industria textil, industria energetic, industria pielriei, industria de medicamente, industria de colorani i multe altele. Agricultura indeplineste rolul de a asigura securitatea i sigurana alimentara.Cei doi termeni nu sunt sinonimi, dar se completeaz unul pe altul. Sigurana alimentar ndeplinete funcia calitativ a alimentaiei. Ea a aprut foarte trziu, ca funcie a agriculturii i definete n complex cu securitatea, rolul produsului aliment (figura 1). Alimentul, ca mijloc de hrnire a populaiei umane, a aprut recent n secolul XX i tot n secolul trecut s-a nscut i tiina alimentaiei umane, raionale i echilibrate. Aceasta a condus la creterea speranei de via i la reducerea semnificativ a costurilor sociale, legate ndeosebi de sntatea populaiei. O hran sigur, cu o calitate bun, nu creaz disfuncionaliti metabolice, nu creaz boli metabolice, nici nervoase sau de reproducie, i n consecin, costurile cu asistena medical sunt semnificativ reduse.

Procesare fotosintetic Producie ALIMENT

Producie zootehnic

Procesare Societate uman Securitate

Securitate Siguran Siguran

Siguran
(hran suficient,cantitativ i

Fig. 1 Schem simplificat Sigurana alimentar apare ca problem, de regul, dup ce securitatea alimentar este prezent pe termen lung i numai la

popoarele care contientizeaz rolul acesteia, n meninerea sntii societii umane cu costuri foarte mici. In lipsa securitii alimentare a alimentelor, problema siguranei, adic a calitii acestora, nu mai intr n discuie. Conform F.A.O. (Naiunile Unite) este necesar s subliniem cteva elemente globale, legate de agricultur i alimentaie: peste 10% din populaia global sufer cronic de foame, neavnd deloc asigurat securitatea alimentar. Referitor la acest aspect O.M.S.( Organizaia Mondiala a Sntii.) afirm c, pe ansamblu, costurile provocate de foame sunt cu mult mai mari dect costurile obinerii hranei; peste 70% din populaia global triete exclusiv din agricultur i nu are noiune de siguran alimentar. Sigurana alimentar este un parametru care privete consumatorul i n asigurarea ei sunt implicate toate prile componente care participa la producerea, procesarea, transportul i distribuia alimentelor. La baza conservrii siguranei alimentare n U.E. stau pregtirea profesional, educaia civic, contiina i controlul instituiilor statului i al organizaiilor neguvernamentale, relizate la cele mai nalte standarde. Este necesar a se preciza, c modelul alimentar n rile dezvoltate i democratice nu poate fi impus, fiind o opiune personal a indivizilor. Statul poate interveni n stimularea utilizrii produselor sigure, prin reglarea costurilor sociale i subvenionarea preurilor la alimentele strict necesare i sigure. O regul important a siguranei alimentare const n folosirea raional a resurselor de ferm i convenionale de o aa manier, nct nivelul produciilor obinute s rmn n cadrul potenialului biologic al speciilor, soiurilor, hibrizilor i raselor. Orice exces de input-uri, mai ales de natur convenional, cu mijloace indeosebi atipice (hormoni, ngrminte sau pesticide) destinat mririi profitului, poate conduce la grave disfuncionaliti ecologice i la inducerea nesiguranei alimentare. Calitatea alimentelor Calitatea produselor alimentare prezint anumite trasaturi, rezultate din specificitatea produselor alimentare, i anume: caracterul lor instabil i alterabil, aciunea lor asupra sntii, plcerea de a le consuma. Calitatea unui aliment are la baza: calitatea igienic (sau sanitar) consta in faptul c un aliment trebuie s fie lipsit de toxiciti chimice i bacteriologice (absena microorganismelor periculoase), sa nu fie nociv. Pentru asigurarea proteciei consumatorilor, este necesar ca regulile de igien s priveasc toate verigile lanului alimentar: locurile de producie (de preparare, de stocare, de refrigerare i congelare etc.), locurile de vnzare (piee, trguri,rulote, distribuire automat, restaurante etc.), mijloacele de transport i echipamentele necesare, igiena vnztorilor etc.;14

14

calitatea nutriional i dietetic reprezint acea aptitudine a unui aliment de a satisface nevoile fiziologice necesare existenei oamenilor. Msurat prin coninutul n proteine, glucide, lipide, vitamine, sruri minerale, ea prezint o dimensiune cantitativ i una calitativ. Aspectul cantitativ este valoarea energetic exprimat n kilocalorii sau n kilojouli; aspectul calitativ este dat de compoziia alimentelor, i n special de echilibrul dintre proteine, lipide, glucide i de originea lor (animal,vegetal, biologic); calitatea organoleptic este aptitudinea alimentului de a produce plcere celor care-l consum. Aceasta rezult din senzaiile vizuale, tactile, gustative i olfactive care variaz de la un individ la altul n funcie de obiceiurile alimentare. Eseniale pentru produsele care fac obiectul unor mese festive, ele sunt importante n egal msur pentru toate celelalte produse; calitatea de folosire este dat de comoditatea n utilizare a alimentului, uurina de preparare i de conservare. Ea este foarte important pentru alimentele service, specifice restaurantelor de tip fast food i cateringului; calitatea reglementat este dat de obligaia produsului alimentar de a respecta normele n vigoare, impuse de statul romn sau de rile importatoare, n materie de igien, de pre, de ambalare, de etichetare etc. Cei 4 S (Sntate, Securitate, Service, Satisfacie) pe care trebuie s-i satisfac orice aliment consumat exprim n mod sintetic plurivalena calitativ a produsului alimentar: S-ul privind securitatea, corespunde calitii igienice, cel privind service-ul calitilor de folosire,

S-ul privind sntatea calitilor nutriionale iar cel privind satisfacia calitilor organoleptice ale produsului. Calitatea reglementat este mai greu de poziionat n aceast schem, ea viznd n mod special S-ul sntii; calitatea comercial este dat de capacitatea produsului de a se vinde. Trebuie fcut distincie ntre calitatea comercial a produselor agricole destinate prelucrrii i calitatea comercial a produselor alimentare. Pentru calitatea comercial a produselor agricole destinate prelucrrii de ctre industria alimentar este esenial o aptitudine a acestora, i anume calitatea tehnologic. Aceasta este dat de valoarea de panificaie a grului, de coninutul n ulei al florii soarelui, sau n zahr al sfeclei de zahr etc. Calitatea comercial a unui produs alimentar trebuie s fie apreciat n raport cu ateptrile (dorinele) distribuitorilor i consumatorilor. Cum se distinge un produs de calitate? A aprecia calitatea unui produs alimentar, nseamn a face o judecat asupra valorii sale comerciale, gustative, nutritive etc. Produsul poate fi bun, fad, de calitate, iar pentru a evalua calitatea trebuie s se dispun de criterii de apreciere obiective. Dup Organizaia Internaional de Standardizare (I.S.O.),un standard (norm) este o specificare tehnic sau alt document accesibil publicului, stabilit cu cooperarea, consensul sau aprobarea general a tuturor prilor interesate, fondat pe rezultatele conjugate ale tiinei,tehnologiei i experienei, viznd avantajul opional al comunitii n ansamblul su, i aprobat de ctre un organism calificat pe plan naional,regional sau internaional. 8

Standardele definesc un nivel minim de calitate i permit alegerea obiectivelor i transparena produselor; sunt standarde obligatorii (cele mai numeroase) dar i facultative. Potrivit standardelor internaionale, de exemplu, fructele sunt clasate pe categorii n funcie de forma, calibrul i culoarea lor, dar i dup prezena unor defecte exterioare minore pe care le au. n Frana, culoarea etichetei de pe ambalajul fructelor atest categoria lor de ncadrare: rou pentru categoria Extra, verde pentru categoria I-a, galben pentru categoria a II-a i gri pentru categoria a III-a. Carcasele de bovine, porcine i ovine sunt ncadrate pe clase de calitate imediat dup tiere, pe baza grilei EUROP, folosit n toate rile U.E., dup conformaia carcaselor i starea lor de ngrare. Pentru laptele de consum, n Frana exist un cod de culori stabilit n funcie de coninutul n grsime al acestuia: rou pentru lapte integral, bleu pentru lapte semidegresat i verde pentru lapte degresat. Pentru vinuri, exist o clasificare european : vinuri de mas: - vin de mas fr indicarea geografic; - vin de mas cu indicarea geografic (vinuri de ar); vinuri de calitate produse n regiuni determinate: - vinuri de calitate superioar din regiuni delimitate; - vinuri cu denumiri de origine controlat. Avnd n vedere diferenierile semnelor de calitate din rile care o compun, Uniunea European (U.E.) a definit 4 semne de calitate : agricultura biologic (A.B.) indicarea numelui geografic protejat (I.G.P.) apelarea la o origine protejat (A.O.P.) atestatul de specificitate (A.S.)

Semnul de calitate A.B. se aplic produselor agricole rezultate n urma practicrii unor tehnologii care: nu utilizeaz produse chimice de sintez; protejeaz mediul i animalele; respect caietele de sarcini omologate; s-au aplicat n condiii de producie controlate. Pentru ca asupra lor s se fac meniunea agricultura biologic -sistem de control C.E.E., produsele vegetale trebuie s aib n structura lor componeni biologici n proporie de minimum 95%. Semnul I.G.P. protejeaz numele unei localiti sau al unei regiuni, care servete la denumirea unui produs alimentar. n aceste condiii, produsul trebuie: s fie originar din acea localitate sau regiune; s aib o calitate determinat sau o reputaie legat de acea localitate sau regiune; s fie produs sau prelucrat ntr-o arie geografic limitat. 9

n Romnia, un asemenea semn de calitate ar putea avea crnaii de Plecoi, uica de Tur etc.15 Apelarea la originea protejat (A.O.P.) se utilizeaz pentru produsele ale cror legturi cu teritoriul din care provin sunt foarte strnse, ncepnd cu materia prim din care se produc i terminnd cu comercializarea lor. Ca urmare, produsul trebuie: s fie obinut sau prelucrat pe o arie geografic delimitat; s aib calitate sau caracteristici legate exclusiv de mediul geografic respectiv, precum i de existena unei experiene ndelungate n obinerea lui. n Romnia, un asemenea atestat ar putea primi brnza de coule (n coaj de brad), produs n zona cuprins ntre Rucr i Bran. Atestatul de specificare (A.S.) se acord pentru produsele care se disting prin calitatea lor de celelalte produse similare. Specificitatea acestora nu este dat de mediul geografic sau provincia din care provin, ci de compoziia lor, de modul de producie sau de prelucrare bazat pe tehnologii tradiionale. La noi, acest atestat l-ar putea avea: covrigii de Buzu, plcinta dobrogean, uica de Piteti . a. Accesul la semnele de calitate pentru produsele alimentare n cadrul U.E. presupune respectarea unor cerine ca: cererile trebuie s fie formulate de ctre grupuri de productori sau procesatori; produsele trebuie s fie definite prin caietele de sarcini; produsele trebuie s aib deja o notorietate; cererile transmise Comisiei de Specialitate a U.E. trebuie s fie studiate i aprobate la nivel naional; controlul asupra obinerii produselor trebuie s se fac de ctre serviciile de specialitate de stat sau de ctre alte organisme agreate de stat; Semnele de calitate definite de ctre ntreprinderi sunt marca comercial i asigurarea calitii. Marca comercial se poate exprima prin: numele ntreprinderii, un termen, o sigl, un simbol, un desen sau o combinare a acestor elemente. Ea servete la identificarea unui produs sau a unei ntreprinderi, pentru a o diferenia de concureni. n practica economic a rilor dezvoltate, alturi de mrcile de ntreprinderi se ntlnesc i mrci colective, simple sau reglementate, precum i aa zisele comitete de calitate. o Marca colectiv simpl este proprietatea mai multor ntreprinderi. o Marca colectiv reglementat corespunde unei nelegeri dintre mai multe organizaii economice, atestat de semnturi colective. Ea este controlat de un organism de specialitate exterior ntreprinderilor beneficiare. Comitetele de calitate sunt specifice ntreprinderilor specializate n produse de lux, care se asociaz n vederea realizrii unor activiti cu caracter promoional i de mbuntire a imaginii lor pe pia.

15

10

Asigurarea calitii presupune un ansamblu de aciuni planificate i sistematice ale ntreprinderilor interesate, menit s dea ncrederea corespunztoare clienilor c produsele sau serviciile vor satisface cerinele de calitate specifice. Pentru a beneficia de o asemenea certificare, potrivit normei I.S.O. 9000, ntreprinderea trebuie s fac dovada c a implementat un sistem de asigurare a calitii. Metodele de analiz a calitii produselor alimentare se clasific n dou mari grupe: organoleptice i de laborator. Metodele organoleptice se bazeaz pe utilizarea unor organe senzoriale ale omului, cum ar fi cel olfactiv, tactil, gustativ etc. n aprecierea calitii. Rezultatele analizei privind calitatea produselor luate n studiu pot fi mai mult sau mai puin subiective, deoarece ele pot fi influenate de experiena, contiinciozitatea i starea psihic n care se afl specialistul n momentul efecturii analizei. Asemenea metode se folosesc mai ales pentru aprecierea calitii legumelor i fructelor, crora li se cerceteaz caracteristici precum: mrimea, forma, culoarea, consistena, starea de curenie, luciul, mirosul, prospeimea, gustul, suculena, caracteristicile pulpei, autenticitatea soiului, starea de sntate, gradul de atacare de ctre boli i duntori etc. Metodele de laborator pot fi: o metode fizice, folosite pentru determinarea unor indicatori calitativi ai materiilor prime agricole ca: umiditatea i greutatea hectolitric la cereale i leguminoase boabe, structura masei i omogenitatea produselor,microstructura acestora etc.; o metode chimice, utilizate pentru cunoaterea compoziiei aminoacide a albuminelor, a vitaminelor i a altor compui ai produselor. Aceste metode sunt utilizate cu predilecie pentru determinarea calitii produselor de origine animal: carne, lapte, ou, miere etc.; o metode fizico-chimice, ce permit determinarea unor caracteristici ale alimentelor, cum ar fi: vscozitatea, capacitatea de absorbie a apei etc.,sau a coninutului n substane uscate, zahr, substane minerale i a aciditii legumelor i fructelor, coninutul n amidon al cartofilor etc.; o metode tehnologice. De regul, acestea presupun, mai nti,prelucrarea produselor a cror calitate urmeaz a se determina. n urma prelucrrii se fac aprecieri i comensurri cu privire la nsuirile calitative globale ale produselor i asupra coninutului n substane utile al acestora. Se folosesc mai ales n cazul materiilor prime agricole; o metode biologice. Se practic pentru determinarea energiei i a facultii germinative a seminelor, pentru stabilirea compoziiei microflorei i evidenierea micozelor i bacteriozelor diferitelor loturi de produse etc. Metodele de laborator, datorit caracterului lor tiinific, ofer rezultate reale, riguroase i comparabile, indiferent de locul i timpul n care se efectueaz analizele. n multe situaii ns, mai ales cnd se analizeaz mirosul, gustul, culoarea . a., ele trebuie combinate cu cele senzoriale. Cuantificarea calitii produselor alimentare se poate face prin:

11

puncte

metoda punctajului. Se bazeaz pe acordarea unui numr de

pentru fiecare nsuire calitativ a produsului. Punctajul se acord n baza unor grile prestabilite. Mrimea grilei variaz de la o nsuire calitativ la alta, n funcie de importana acesteia. Prin nsumarea punctelor acordate pentru fiecare din caracteristicile ce definesc (potrivit standardelor) calitatea produsului respectiv, rezult un punctaj total, pe baza cruia - folosindu-se tot o gril prestabilit - se determin categoria de ncadrare calitativ a acestuia. Metoda se folosete n mod predilect la cuantificarea calitii fructelor i legumelor. coeficientul mediu de calitate. Se calculeaz ca medie aritmetic, ponderndu-se coeficienii corespunztori fiecrei categorii de calitate cu cantitile de produse aferente. Fiecrei categorii de calitate i se atribuie un coeficient (convenional) corespunztor; de exemplu, n cazul tomatelor 3 pentru Extra, 2 pentru calitatea a I-a i 1 pentru calitatea a II-a. Dac valoarea coeficientului mediu rezultat din calcul tinde ctre 3, nseamn c predomin produsele de calitate superioar i, invers, dac tinde spre coeficientul 1, predomin cele de calitate inferioar. preul mediu al produsului. Se calculeaz prin raportarea valorii produciei la cantitatea total a produselor de diferite caliti; coeficientul de calitate mediu generalizat. Se obine ca medie a coeficienilor medii de calitate ponderai cu valoarea produselor respective. Cei trei indicatori pot fi utilizai numai n cazul unor loturi de produse eterogene din punct de vedere calitativ. Standarde pentru produsele alimentare Clasificarea standardelor: n Comunitatea European sistemele de asigurare a calitii disting 4 tipuri de standarde (norme) pentru produsele alimentare: standarde de specificare, ce definesc compoziia i caracteristicile organice, fizico-chimice i bacteriologice ale produselor, terminologia i regulile de fabricaie; standarde privind mediul produselor, care definesc modalitile de etichetare, de ambalare, de stocare i de transport ale produselor; standarde privind metodele de analiz i ncercare a produselor, care definesc metodele de eantionare i de executare a diverselor analize, inclusiv a celor senzoriale; standarde cu rol de directiv, care definesc cerinele practice privind igiena fabricrii produselor i recomandri n materie de procedee de fabricaie, de stocare i de distribuie. Rspunznd criteriilor subiective (culoare, conformaie, stadiu de ngrare etc.) i/sau obiective (greutate, calibru, ras, zon de producie, coninut n zahr etc.) de apreciere a calitii, standardizarea permite distingerea i trierea loturilor de 12

produse eterogene, asigurndu-se pe aceast baz diminuarea incertitudinii n vnzarea acestora, precum i o mai bun transparen a pieei. Standardele permit: o consumatorului s aleag i s aib siguran n alimentaie; o vnztorului s stabileasc eficiena vnzrilor (cost, pre, profit), pe grupe de clieni i pe diferitele categorii de produse comercializate; o cumprtorului s-i analizeze cumprturile pe categorii de produse i pe furnizori (preuri, cheltuieli de aprovizionare, timp etc.); o cumprtorilor, vnztorilor i puterilor publice s aib acelai limbaj pentru definirea produselor i practicarea unei politici contractuale pe pia. De asemenea, standardele contribuie la promovarea vnzrilor, deoarece furnizeaz vnztorilor argumente comerciale i cumprtorilor garanii. n lipsa standardelor sau alturi de ele, pentru precizarea caracteristicilor produselor ce fac obiectul unor viitoare tranzacii se folosesc caietele de sarcini. De regul, nsoesc contractele comerciale dintre angrositi i marile firme productoare de alimente. Alturi de standardele impuse de stat, al cror obiectiv este de a asigura o calitate i o securitate minim a alimentelor, pot exista i standarde elaborate la iniiativa operatorilor de pe filierele de produs, organizai n asociaii interprofesionale, n scopul facilitrii tranzaciilor comerciale. De exemplu, n Frana, n domeniul legumelor i fructelor, Asociaia Interprofesional de Fructe i Legume Proaspete (INTERFEL) a avut un rol esenial n definitivarea acordurilor interprofesionale privind criteriile de calitate i regulile de condiionare. De standardizarea internaional n domeniul produselor alimentare se ocup Organizaia Internaional de Standardizare (I.S.O.) i Comisia Codex Alimentarius (organism comun al OMS i FAO). Aceste organisme au ca obiect de activitate elaborarea de standarde i norme unitare asupra alimentelor, care s faciliteze comerul internaional i s protejeze sntatea consumatorilor. I.S.O. a elaborat seria de standarde TC-34 pentru produsele agricole i alimentare: cereale i leguminoase, fructe i legume proaspete i deshidratate, grsimi animale i vegetale, condimente, ceai, cacao, cafea, lapte i produse lactate, carne i produse derivate etc. n cadrul activitii de standardizare, I.S.O. acord o atenie deosebit elaborrii metodelor de testare a aptitudinilor de utilizare a acestor produse. Standardele Comisiei Codex Alimentarius au urmtoarea structur: definiia standardului; importana domeniului; descrierea alimentului;componena alimentului (compoziia chimic); substanele de adaos (aditivi, ingrediente); agenii de poluare posibili; condiiile de igien;greutatea i dimensiunile unitilor de vnzare; marcarea; metodele de preluare a probelor i de efectuare a analizelor. n funcie de specificul standardului, structura poate fi completat i cu alte elemente, ca de exemplu: metode de fabricaie, principalele caracteristici organoleptice,fizicochimice i de alt natur, condiionare, ambalare, etichetare etc.

13

n componena Comisiei Codex Alimentarius funcioneaz 19 comitete cu rol de elaborare a normelor pentru diferitele domenii de activitate, dintre care avnd n vedere impactul pe care-l au standardele asupra calitii produselor alimentare - mai importante sunt Comitetele Codex pentru: aditivi alimentari; reziduuri de pesticide; igiena alimentelor; etichetarea bunurilor alimentare; produse dietetice. Comitetul Codex pentru aditivi alimentari a elaborat o serie de documente cu rol major n perfecionarea standardelor produselor alimentare n viitor, ca: Procedeele de cercetare a efectelor aditivilor alimentari asupra sntii, Aprecieri asupra pericolului de cancer pe care-l au aditivii alimentari, Aprecierea efectului toxicologic al substanelor aromatizante i edulcoranilor, Stabilirea efectului toxicologic al conservanilor i autooxidanilor. i Organizaia pentru Cooperare i Dezvoltare Economic (O.E.C.D.) desfoar o important activitate de standardizare, dar numai n domeniul legumelor i fructelor proaspete. Standardele elaborate de acest organism au o structur diferit de cele elaborate de Comisia Codex Alimentarius i I.S.O., cu care se afl n relaii de complementaritate: denumirea produsului; caracteristicile de calitate; coninutul minim n suc n raport cu greutatea total a fructului; culoarea; condiiile de ncadrare pe clase de calitate; calibrarea; ambalarea i prezentarea (condiionare, omogenitate); marcarea (elementele de identificare). Dac standardele internaionale au caracter de recomandare i sunt destinate armonizrii i unificrii standardelor naionale, n msura n care sunt acceptate de guverne, standardele Uniunii Europene au caracter obligatoriu pentru rile membre i negociabil pentru rile asociate. Sistemul de management al sigurantei alimentare este prezentat in standardul ISO 22000, standard international, care specifica cerintele pentru un sistem de management al sigurantei alimentelor intr-un lant alimentar, in cadrul caruia o organizatie: Trebuie sa-si demonstreze abilitatea de a controla pericolele de siguranta a alimentului, in scopul furnizarii de produse finale sigure, care indeplinesc cerintele de siguranta a alimentului agreate de consumatori si autoritatea de reglementare Isi propune sa indeplinesca satisfactia clientului prin controlul eficient al pericolelor de siguranta al alimentului, inclusive procese pentru actualizarea sistemului. Acest standard international ISO 22000 specifica cerintele care permit unei organizatii: Sa planifice, sa proiecteze, sa implementeze, sa conduca, sa intretina si sa actualizeze un sistem de management al sigurantei alimentului Sa evalueze si sa aprecieze cerintele clientilor si sa demonstreze conformitatea cu cerintele agreate reciproc de clienti in legatura cu siguranta alimentului; Sa demonstreze comunicarea eficienta cu clientii si celelalte parti interesate de-a lungul lantului alimentar;

14

Sa demonstreze conformitatea cu cerintele aplicabile ale autoritatii de reglementare in ceea ce priveste siguranta alimentului; Sa asigure ca isi respecta politicile stabilite de siguranta a alimentului; Sa demonstreze aceasta conformitate altor parti interesate; Sa solicite certificarea sai inregistrarea sistemului sau de management al sigurantei alimentului de catre o organizatie externa. Firmele producatoare de alcool sunt obligate sa aiba certificarea ISO 9001 si HACCP(Sistem de Management al Siguranei Alimentului). O alta reglementare legislativa obliga firmele din domeniul alimentar sa aiba implementat un sistem de analiza si a riscurilor si a punctelor critice de control. ISO 9001 Sisteme de management al calitatii un set de reguli si proceduri pe care o organizatie le respecta in permanenta. Din pacate, este o confuzie la nivelul consumatorului. Faptul ca un anumit producator are sistemul de management certificate nu imi spune mie , ca si consumator, ca produsele lui sunt de calitate. Spune ca fabricatia si controlul acelui produs le tine foarte bine sub control si ca acel produs este mereu acelasi. Este motivul pentru care anumiti producatori care cunosc aceasta confuzie forteaza nota si scriu pe produse certificate ISO 9001. Nu este foarte corect pentru ca nu este certificate produsul, apreciaza directorul general al RENAR, doctor inginer Cristian Dorin Nichita. 2000 EURO,atat costa acreditarea ISO 9001 pentru o forma cu 40 de angajati, costul este de circa 1500 de EURO , la care se adauga 500 EURO pentru supravegherea anuala. Tarifele pentru certificare se fac in functie de numarul de auditori, numarul de zile de audit si numarul personalului din organizatia ce trebuie auditata. Nu exista nici odata un pret fix. TOPUL ISO 9001 Cei mai mari fani ai sistemelor de management ai calitatii si ai celor de mediu sunt europenii. Ei detin 48.76%, respectiv 43.96% din certificate. SUA au doar 37285, chiar mai putin decat Spania cu aproape 40.000 de certificate. Mare amatoare de certificari este si China. Ea detine, de altfel, locul intai in clasamentul pe tari cu 132.926 de certificate emise.

PE PLAN MONDIAL China 132.926 Italia 84.485 Marea Britanie 50.884 Japonica 48.989 Spania 40.972 SUA 37.285 IN EUROPA Romania 5.183 Bulgaria 1.685 15

Cehia 10.781 Ungaria 10.207 Polonia 5.753 Slovacia 2.008

ISO 14001 Acest standard se refera la managementul problemelor de mediu, mai precis la ceea ce face organizatia sa minimizeze efectele nocive asupra mediului cauzate de activitatile sale, precum si pentru a imbunatati in permanenta rezultatele referitoare la mediu. SISTEMUL DE MANAGEMENT HACCP Este un sistem care identifica, evalueaza si tine sub control riscurile relevante pentru siguranta alimentului. Standardul international ISO 22000 ia in considerare numai preocuparile privind aspecte de siguranta a alimentului dar nu descurajeaza integrarea de catre organizatie si a aspectelor privind alte elemente ale sistemului de management, cum ar fi calitatea , in general si/sau protectia mediului. Organizatiile, care doresc sa ia in considerare si astfel de aspecte, pot sa o faca prin implementarea standardului international ISO 22000 impreuna cu SR EN ISO 9001: 2001 si/sau SR EN ISO 14001:2005. Detectarea organismelor modificate genetic si a alimentelor derivate din acestea: Astazi, varietatile de soia, bumbac, porumb si rapita modificate genetic sunt produse pe 25% din suprafetele cultivate de pe glob. Genele care au fost introduse in aceste plante le confera rezistenta la anumite erbicide sau produse toxice utilizate pentru combaterea insectelor daunatoare specifice. In Statele Unite sunt produse aproape doua treimi din recoltele obtinute prin bio-inginerie la nivel global. Alte tari in care recoltele cu modificari genetice sunt in cantitati majore sunt: Argentina, Canada, Brazilia, China si Africa de Sud. Standardele ISO care vor fi elaborate vor fi relevante la nivel global si vor contribui la facilitarea comertului international si a serviciilor prin asigurarea unei abordari consecvente la nivel international a detectarii si analizei alimentelor derivate din organisme cu modificari genetice(OMG). Acestea vor permite depozitarilor din industria semintelor, producatorilor de seminte, de cereale, producatorilor de alimente si laboratoarelor de analiza sa raspunda prevederilor de etichetare care au fost elaborate de numeroase tari din intreaga lume sau care se afla la ora actuala in faza de elaborare, constituind un instrument de control utilizat de autoritatile de control alimentar in stabilirea conformitatii cu cerintele legale..

TRASABILITATEA = UN NOU CONCEPT DE SUSINERE A CALITII I SIGURANEI ALIMENTARE

16

Prin trasabilitate se intelege posibilitatea identificrii si urmririi, pe parcursul tuturor etapelor, de producie, procesare i distributie, a unui aliment, a hranei pentru animale, a unui animal destinat pentru producia de alimente sau a unei substane care urmeaz sau care poate fi ncorporat ntr-un aliment sau n hrana pentru animale. Trasabilitatea alimentelor, a hranei pentru animale, a animalelor destinate pentru productia de alimente si a oricaror alte substante destinate sau preconizate a fi destinate ncorporarii n alimente sau n hrana pentru animale, trebuie sa fie stabilita n toate etapele productiei, procesarii si distributiei. Agentii si operatorii din industria alimentara si din industria hranei pentru animale trebuie sa fie capabili sa identifice originea si sursa care a furnizat un aliment sau o hrana pentru animale, un animal destinat pentru productia de alimente sau orice substanta destinata sau preconizata a fi ncorporata ntr-un aliment sau n hrana pentru animale. n acest scop, agentii si operatorii trebuie sa dispuna de sisteme si de proceduri care sa le permita ca, la solicitarea autoritatilor competente, sa puna la dispozitie aceste informatii. Agentii si operatorii din industria alimentara si din industria hranei pentru animale trebuie sa dispuna de sisteme si de proceduri pentru identificarea altor activitati carora le sunt destinate produsele lor. Aceste informatii vor fi puse la dispozitia autoritatilor competente, la cererea acestora. Alimentele sau hrana pentru animale care sunt puse pe pia sau care sunt preconizate a fi puse pe pia trebuie s fie etichetate sau identificate ntr-un mod adecvat pentru a facilita trasabilitatea, prin intermediul documentaiei sau informaiilor, n conformitate cu cerinele i cu prevederile specifice. n cazul n care un agent din industria alimentara considera sau are motive sa creada ca un aliment pe care l-a importat, produs, procesat, fabricat sau distribuit nu este n conformitate cu cerintele privind siguranta alimentelor, va retrage imediat alimentul respectiv de pe piata daca acesta nu se mai gaseste sub controlul direct al primului agent din industria alimentara si va informa autoritatile competente. n cazul n care produsul a ajuns la consumator, acesta trebuie sa fie informat n mod eficient si exact de catre agent privind motivele retragerii alimentului de pe piata si, daca este necesar, va prelua de la acesta alimentele deja furnizate, atunci cnd alte masuri nu sunt suficiente n vederea asigurarii unui nivel nalt de protectie a sanatatii. Orice agent din industria alimentara care desfasoara activitati de comert cu amanuntul sau de distributie care nu afecteaza ambalarea, etichetarea, siguranta sau integritatea alimentelor, va retrage imediat de pe piata produsele care nu sunt n conformitate cu cerintele sigurantei alimentului, n limitele activitatii proprii, si va furniza informatii n vederea asigurarii trasabilitatii acestora, participnd la actiunile producatorilor, procesatorilor si/sau autoritatilor competente. Orice agent din industria alimentara va informa imediat autoritatile competente n cazul n care considera sau are motive sa considere ca un aliment pe care l-a pus pe piata poate fi daunator pentru sanatatea oamenilor. Agentul trebuie sa informeze autoritatile competente cu privire la masurile luate n vederea prevenirii riscului pentru consumatorul final si nu va mpiedica ori descuraja nici o persoana sa coopereze cu autoritatile, conform legislatiei si practicilor juridice nationale, n cazurile n care aceasta actiune poate determina prevenirea, reducerea sau eliminarea unui risc provocat de un aliment. Agentii din industria alimentara trebuie sa colaboreze cu autoritatile competente n ceea ce priveste actiunile ntreprinse pentru evitarea sau reducerea riscurilor determinate de alimentele pe care le furnizeaza.

17

n cazul n care un agent din industria hranei pentru animale considera sau are motive sa creada ca hrana pentru animale importata, produsa, procesata, fabricata sau distribuita nu este n conformitate cu cerintele privind siguranta hranei pentru animale, va retrage hrana n cauza de pe piata si va informa autoritatile competente. n aceasta situatie, hrana pentru animale trebuie distrusa, n afara cazului n care autoritatile competente decid altfel. Agentul trebuie sa informeze eficient si exact consumatorii cu privire la motivele retragerii de pe piata a hranei pentru animale si, daca este necesar, va colecta de la acestia produsele furnizate deja, atunci cnd alte masuri nu sunt suficiente n vederea realizarii unui nivel nalt al protectiei. Orice agent din industria hranei pentru animale care desfasoara activitati de comert cu amanuntul sau de distributie care nu afecteaza ambalarea, etichetarea, siguranta sau integritatea hranei pentru animale, va retrage de pe piata, n limitele activitatii proprii, produsele care nu sunt n conformitate cu cerintele de siguranta si va furniza informatii n vederea asigurarii trasabilitatii, participnd la actiunile producatorilor, procesatorilor si/sau autoritatilor competente. Orice agent din industria hranei pentru animale va informa imediat autoritatile competente, n cazul n care considera sau are motive sa considere ca hrana pentru animale pusa pe piata nu satisface cerintele de siguranta pentru hrana pentru animale. Agentul trebuie sa informeze autoritatile competente cu privire la masurile luate n vederea prevenirii riscului si nu va mpiedica ori descuraja nici o persoana sa coopereze cu autoritatile, conform legislatiei si practicilor juridice nationale, n cazurile n care aceasta actiune poate determina prevenirea, reducerea sau eliminarea unui risc provocat de hrana pentru animale pusa pe piata. Agentii din industria hranei pentru animale trebuie sa colaboreze cu autoritatile competente n actiunile ntreprinse pentru evitarea sau reducerea riscului determinate de hrana pentru animale pe care o furnizeaza. Raspunderea privind siguranta alimentelor si hranei pentru animale revine agentilor si operatorilor din industria alimentara si din industria hranei pentru animale. Agentia Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor va elabora reglementari privind sistemul de alerta rapida, gestiunea crizelor si situatii de urgenta. Trebuie sa se faca tot posibilul pentru a se elimina din circuit acele produse i substane care ar putea crete apetitul, gustul, dar ar induce riscuri cunoscute sau necunoscute privind sigurana alimentar i prin consecint, sntatea oamenilor. Un element important al transeibilitii este c, n aceast strategie trebuie s-i fac loc i un management al riscului. n caseta urmtoare se prezint o schem simplificat a traseibilitii, specificndu-se faptul c, n orice moment, poate aprea un risc. Rezult c riscurile exist peste tot, iar managementul specific trebuie s conduc la reducerea lui pn ne apropiem de parametrii necesari siguranei alimentare. Eliminarea complet a riscurilor nu este posibil pentru c eforturile n acest sens tind spre infinit. Nimeni nu poate garanta o siguran de 100% a calitii alimentelor.

18

ASIGURAREA SI GARANTAREA SIGURANTEI ALIMENTARE Pentru asigurarea sigurantei alimentelor se vor respecta urmatoarele cerinte: alimentele nu trebuie puse pe piata daca nu sunt sigure;

alimentele sunt considerate nesigure, daca sunt daunatoare pentru sanatate sau inadecvate consumului uman; pentru a determina daca un aliment nu este sigur, se va tine seama de conditiile normale de utilizare a alimentelor de catre consumator la fiecare etapa a productiei, procesarii si distributiei, precum si de informatiile furnizate consumatorului, inclusiv informatiile de pe eticheta sau alte informatii generale puse la dispozitia consumatorului privind evitarea efectelor daunatoare sanatatii personale, determinate de un anumit aliment sau categorie de alimente; pentru a stabili daca un aliment este daunator pentru sanatate, trebuie avute n vedere efectele probabile imediate si/sau pe termen scurt si/sau pe termen lung ale acelui aliment asupra sanatatii persoanei care l consuma, precum si efectele asupra generatiilor viitoare, posibilele efecte toxice cumulate, precum si sensibilitatea asupra sanatatii unei anumite categorii de consumatori; pentru a determina daca un aliment este sau nu inadecvat pentru consumul uman, trebuie sa se analizeze daca alimentul este inacceptabil pentru consumul uman n conformitate cu destinatia sa, din punct de vedere al contaminarii, determinate de factori externi sau nu, de alterare, deteriorare sau degradare; n cazul n care un aliment nesigur face parte dintr-un lot, arj sau transport de alimente din aceeasi clasa sau cu aceeasi descriere, se va presupune ca toate alimentele din respectivul lot, sarja sau transport sunt nesigure, n afara cazului n care n urma unei evaluari detaliate nu se descopera nici o dovada care sa indice ca si restul lotului/sarjei sau transportului este nesigur; conformitatea unui aliment cu prevederile specifice aplicabile acelui aliment nu va mpiedica autoritatile competente sa ia masurile necesare n vederea impunerii de restrictii la punerea pe piata sau n vederea retragerii acestuia de pe piata, n cazul n care exista motive care arata ca alimentele nu sunt sigure, desi aparent acestea sunt conforme. Pentru garantarea sigurantei hranei animalelor se vor respecta urmatoarele cerinte: hrana pentru animale nu va fi pusa pe piata sau utilizata n hrana animalelor destinate pentru productia de alimente dect daca este sigura; avnd n vedere destinatia ei, hrana pentru animale este considerata nesigura n cazul n care are un efect daunator pentru sanatatea oamenilor sau animalelor, sau face ca alimentele derivate din animalele destinate pentru productia de alimente sa devina nesigure pentru consumul uman; n cazul n care hrana pentru animale care a fost identificata ca fiind nesatisfacatoare din punctul de vedere al cerintelor privind siguranta acesteia face

19

parte dintr-un lot, sarja sau transport de hrana pentru animale din aceeasi clasa sau care au aceeasi descriere, se presupune ca toata hrana pentru animale din lot, sarja sau transport este afectata, n afara cazului n care n urma realizarii unei evaluari detaliate, nu se obtin dovezi care arata ca restul lotului/sarjei sau transportului nu satisface cerintele de siguranta a hranei pentru animale ; conformitatea hranei pentru animale cu prevederile specifice aplicabile acesteia nu va mpiedica autoritatile competente sa ia masurile necesare pentru impunerea de restrictii la punerea pe piata sau n vederea retragerii acesteia de pe piata, n cazul n care exista suspiciuni care arata ca hrana pentru animale nu este sigura, cu toate ca este conforma cu prevederile specifice. Etichetarea, publicitatea si prezentarea alimentelor si hranei pentru animale, inclusiv forma, aspectul sau ambalajul, materialele utilizate pentru ambalaj, modul de prezentare si cadrul n care sunt dispuse, precum si informatiile difuzate prin orice mijloc nu trebuie sa induca n eroare consumatorul. Operatorii din industria alimentara si din industria hranei pentru animale, n toate etapele productiei, procesarii si distributiei realizate n cadrul activitatii proprii, trebuie sa ia masurile necesare ca alimentele si hrana pentru animale sa ndeplineasca cerintele legislatiei n domeniul alimentelor si sa verifice daca aceste cerinte sunt realizate. Autoritatile competente trebuie sa asigure aplicarea legislatiei n domeniul alimentelor. Acestea controleaza si verifica respectarea legislatiei n domeniul alimentelor de catre operatorii din industria alimentara si din industria hranei pentru animale n toate etapele productiei, procesarii si distributiei. n acest scop, autoritatile competente trebuie sa mentina un sistem de control oficial si alte activitati necesare n functie de situatie, inclusiv activitati de comunicare publica cu privire la siguranta si riscurile alimentelor si hranei pentru animale, de supraveghere a sigurantei alimentelor si alte activitati de control care sa acopere toate etapele productiei, procesarii si distributiei. Masurile si sanctiunile care se aplica n cazul ncalcarii prevederilor legislatiei privind alimentele si hrana pentru animale se stabilesc n conditiile legii. Masurile si sanctiunile trebuie sa fie eficiente, proportionale si descurajatoare. Ambalarea produselor alimentare Pentru a fi comercializate, produsele alimentare trebuie sa fie ambalate, fie in cantitati mici (portionate), fie in vrac. Ambalajul este un material specific, ca executie si ca natura,destinat produselor alimentare in vederea asigurarii protectiei si utilizat pentru transportul, manipularea, depozitarea sau desfacerea acestora. Conditii obligatorii privind ambalajele: *sa mentina calitatile si cantitatile produselor; *sa fie din materiale reciclabile sau care sa aiba asigurate conditii de valorificare sau eliminare ecologica; *sa fie din materiale care nu cedeaza alimentelor substante straine, peste limitele admise; *sa nu madifice caracterele organoleptice ale produselor; *sa fie curate, dezinfectate si neinfestate cu insecte si rozatoare; *sa un fie purtatoare de substante toxice pe suprafata lor (sa nu fi fost

20

anterior folosite pentru ambalarea de substante pesticide, insecticide etc.). Materialele de ambalare si ambalajele utilizate pentru produsele alimentare trebuie sa fie avizate de Ministerul Sanatatii. Etichetarea produselor alimentare Regulile restrictive de etichetare trebuie prin urmare sa garanteze informarea consumatorului privind caracteristicile produsului care determina alegerea, compozitia, depozitarea si utilizarea unui produs. Operatorii trebuie sa aiba libertatea de a furniza mai multe informatii pe eticheta, cu conditia ca acestea sa fie corecte si sa nu induca in eroare. Directiva privind etichetarea interzice ca produselor alimentare sa li se atribuie proprietatea de a preveni, trata sau vindeca boli umane sau referirea la astfel de proprietati. Comisia continua sa considere ca etichetarea si reclama unui produs alimentar nu trebuie sa contina astfel de afirmatii privind sanatatea. Este adevarat ca un regim alimentar bine echilibrat reprezinta o conditie pentru o sanatate buna, dar afirmatiile ca ingerarea de alimente poate preveni, trata sau vindeca o anumita boala ar putea duce consumatorii la alegerea unei diete neechilibrate. Comisia va analiza totusi daca pot fi introduse prevederi specifice in legislatia UE pentru a guverna afirmatiile functionale (de exemplu afirmatiile privind efectele benefice ale unui nutrient asupra anumitor functii organice) si afirmatiile nutritionale (afirmatiile care descriu dupa caz prezenta, absenta sau nivelul unui nutrient continut intr-un produs alimentar sau valoarea acestuia in comparatie cu produse alimentare similare). In plus, Comisia va analiza nevoia de a alinia cerintele Directivei de etichetare nutritionala cu nevoile si asteptarile consumatorului. Eticheta pentru mrfurile alimentare rezultate din procesare trebuie s conin urmtoarele meniuni: - denumirea produsului; - lista ingredientelor (materii prime i auxiliare, inclusiv aditivii); - coninutul net; - elementele de identificare a lotului i data fabricaiei; - valoarea nutritiv a alimentului (mai ales la produsele dietetice i cele destinate copiilor); - termenul limit de consum; - numele i adresa productorului, distribuitorului, importatorului sau exportatorului; - ara de origine. Licena de fabricaie a produselor alimentare Pentru fabricarea produselor alimentare, acestea trebuie sa detina licenta de fabricatie de la Ministerul Agriculturii si Alimentatiei. Activitatile pentru care este necesara licenta de fabricatie sunt cele de domeniul producerii de:lapte si produse lactate, carne si produse din carne, peste si produse din peste, paine si produse de morarit si panificatie, zahar si prooduse zaharoase, uleiuri si grasimi vegetale alimentare, bauturi racoritoare, conserve din legume si fructe, vin, bere, spirt, bauturi alcoolice si drojdie de panificatie.

21

Licenta de fabricatie se acorda: -agentilor economici (persoane juridice); -asociatiilor familiale sau persoanelor fizice pentru productia de bauturi alcoolice si racoritoare (pentru celelalte tipuri de productie alimentara nu exista obligatia detinerii licentei de fabricatie). In vederea obtinerii licentei de fabricatie sunt necesare: -documentele de constituire si functionare a societatii; -autorizatia sanitara de functionare; -autorizatia sanitar-veterinara; -avizul Ministerului Sanatatii pentru fiecare produs; -fisa unitatii; -specificatia tehnica sau standardul elaborat si aprobat conform normelor in vigoare; -schema tehnologica de fabricatie; -instructiunile tehnologice de fabricatie; -fisa cu privire la pregatirea de specialitate a personalului. Licentele de fabricatie a produselor alimentare se acorda pentru fiecare produs in parte si sunt netransmisibile. Termenele de valabilitate a produselor alimentare Termenul de valabilitate, inscriptionat pe produs, este durata de timp in care produsul alimentar nu capata propretati nocive pentru consumator, in cazul in care este pastrat in conditii corespunzatoare. Folosirea de produse cu termen de valabilitate depasit este sanctionata de legislatia sanitara, intrucat exista risc de imbolnavire a consumatorilor. Inscriptionarea termenului de valabilitate: *se face pe fiecare ambalaj precizand: -fie data fabricatiei si data expirarii; -fie data fabricatiei si durata de timp cat se mentine valabilitatea.De exemplu: 5ianuarie 2007-valabil 12 luni; -fie doar data expirarii. Stabilirea termenului de valabilitate Se face de catre producator, pe raspunderea acestuia, prin colaborare cu unitati de cercetare si laboratoare specializate, dupa experimentari prealabile. Se interzice prelungirea termenului de valabilitate expirat, prin reetichetarea sau reambalarea produselor. Falsificarea alimentelor Falsificarea alimentelor reprezinta adaosul oricarei substante intr-un produs alimentar, cu scopul mascarii unor defecte sau al conferirii unor propretati pe care nu-l justifica prin originea si compozitia sa. Exemple: - utilizarea carnii alterate dupa spalarea cu otet sau condimentarea excesiva: mirosul si gustul de alterat dispar, dar nocivitatea ramane; - ingrosarea smantanii cu faina (se poate pune in evidenta cu o picatura de tinctura de iod; iodul da cu amidonul o coloratie albastra a produsului).

22

Consumatorul trebuie sa fie informat cu privire la continutul produsului

CI DE INDUCERE A NESIGURANEI ALIMENTARE Riscul ca alimentele sa fie contaminate cu substante chimice sau microorganisme exista pe tot parcursul lantului alimentar. In general, siguranta alimentelor este amenintata de factori care se impart in doua categorii: Contaminare biologica - bacterii, fungii, virusi sau paraziti. La un astfel de tip de contaminare, alimentele prezinta in cele mai multe cazuri semne usor de identificat Contaminanti chimici - care includ substante chimice provenite din mediu, reziduuri de medicamente de uz veterinar, metale grele sau alte reziduuri care ajung in alimente neintentionat sau accidental, in timpul proceselor pe care le implica agricultura sau cresterea animalelor si a pasarilor, prelucrarea alimentelor, transportul sau ambalarea Daca un agent contaminant genera un risc sau nu, depinde de multi factori, inclusic absorbtia si toxicitatea substantei, cantitatea in care contaminantul se gaseste in mancare, cantitatea de mancare contaminata consumata si durata expunerii. In afara de acestea, indivizii difera in ceea ce priveste sensibilitatea lor la contaminanti; de asemenea, alti factori ai dietei pot avea impact asupra consecintelor toxice ale contaminantilor. Un alt factor care complic lucrurile privitoare la contaminantii chimici este acela ca multe dintre studiile referitoare la toxicitatea contaminantilor reprezinta extrapolari ale studiilor facute pe animale. Nu se stie intotdeauna cu siguranta daca substantele au aceleasi efecte si asupra oamenilor. Contaminarea microbiologica

Cele mai multe cauze raportate ale imbolnavirilor datorate alimentelor sunt de origine microbiologica. Microbii sunt prezenti pretutindeni si pot intra in lantul alimentar in orice punct. Sistemele de asigurare a calitatii sunt destinate reducerii la minim a riscului contaminarii microbiologice. Totusi, de vreme ce majoritatea alimentelor nu sunt sterile, daca nu sunt tratate cum trebuie, apare riscul contaminarii. Tabelul de mai jos contine o lista a microorganismelor care sunt cel mai frecvent asociate cu bolile datorate alimentelor, precum si exemple de alimente care vehiculeaza tipic aceste boli.

23

CAUZA BACTERIA Baccilus cereus

ALIMENTE CARE SUNT ASOCIATE PROBLEMEI

CEL

MAI

DES

Clostridium perfringens Clostridium botulinum Escherichia coli (E. coli) Campylobacter jejuni Listeria monocytogenes

Salmonella Staphylococcus aureus

Vibrio parahaemolyticus si alti germeni din genul vibrio de origine marina PARAZITI Trichinella spiralis Toxoplasma gondi VIRUSI Virusul hepatitei A

Orez gatit si reincalzit, carne gatita, budinci, legume si peste. O trasatura comuna mancarurilor care sunt contaminate cu Baccilus cereus este manipularea incorecta a alimentelor dupa ce au fost gatite. Mancaruri reincalzite - alimente tip bufet, carne si pui gatit, fasole, sos, friptura si supe Conserve de legume, peste, carne si pui, deschise si tinute apoi in gospodarie Salate si legume crude, carne gatita "in sange", branza, lapte nepasteurizat Lapte crud, pui Lapte nepasteurizat si produse lactate nepasteurizate (branzeturi moi), carne cruda, pui, fructe de mare, legume, pate de ficat, pui afumat, carne afumata Peste sau carne insuficient preparata, scoici, salade, oua si produse lactate Sunca, pui, oua, inghetata, branza, salata, crema de zahar ars si sosuri sau produse de patiserie umplute cu smantana. Tratare sau igienizarea incorecta a alimentelor ar putea constitui o sursa de infiltrare a Staphylococcus aureus in alimente Pesti sau scoici insuficient gatite sau crude

Carne de porc sau vanat insuficient gatite Carne sau pui insuficient gatite, lapte crud Scoici, fructele si legumele crude pot fi o cauza a hepatitei A. Acest tip de hepatita se raspandeste prin intermediul celor care transporta alimente contaminate in contact cu altele Micotoxine

Micotoxinele sunt considerate substane naturale, dar sunt denumite i produse secundare de schimb, care apar n timpul dezvoltrii ciupercilor parazite la plante n

24

cmp sau la materialul depozitat i utilizat apoi n hrana oamenilor i a animalelor. Ele mai pot fi considerate i ca metabolii secundari, substane toxice att pentru oameni, ct i pentru animale. Micotoxinele sunt toxine produse pe anumiti fungii sau mucegaiuri care cresc pe alimente precum alunele, nucile, graul, alte cereale, boabe de soia, furaje, fructe uscate sau condimente. Toxinele pot lua nastere in timpul cresterii recoltei sau in urma unei depozitari incorecte. Micotoxinele pot intra in lantul alimentar prin intermediul produselor din carne sau al altor alimente de origine animala cum ar fi ouale, laptele sau branza, ca urmare a furajelor contaminate. Exist n momentul de fa circa 300-400 micotoxine (intervalul este dat de diferii autori, aparinnd la 24 de grupe chimice de toxine care pot aprea n condiii din cele mai diferite n produciile agricole i n diferitele alimente ce se obin din acestea. Efectele pe care toate acestea le pot avea asupra sanatatii depind de cantitatea sau tipul micotoxinelor ingerate. De exemplu, se crede ca ingerarea continua de flatoxine este asociata cancerului la ficat, prezent la persoanele care sufera de hepatita B. Alte micotoxine sunt legate de afectiuni ale ficatului sau rinichilor. Supravegherea atenta si depozitarea corecta a alimentelor sunt importante in prevenirea dezvoltarii micotoxinelor. In ceea ce priveste protectia consumatorului, organizatiile nationale si internationale evalueaza constant riscul pe care micotoxinele il prezinta pentru om. Pesticide Se spune c problemele privind nesigurana alimentar apar n punctele n care se caut obinerea profitului maxim. Profitul maxim se realizeaz cu soiuri i hibrizi performani care necesit ns o protecie crescut mpotriva bolilor, duntorilor i buruienilor. Pesticidele sunt produse ideale pentru sporirea securitii alimentare dar nu i pentru sigurana alimentelor. Argumente pro i contra pesticidelor: 1.Argumente PRO: Folosite pe scar larg ele au devenit parte integrant a produciei agricole i au fcut posibil cea mai sigur i mai bogat ofert de hran din istoria omenirii. Din nefericire, nu i n Romnia; n fiecare an, peste 1000 de noi substane chimice se adaug celor 60.000 - 65.000 utilizate cotidian. Din acestea, peste 2500 reprezint ageni activi n PESTICIDE, cca. 5500 intr n fabricarea medicamentelor i peste 6000 sunt aditivi alimentari. Cei peste 2500 ageni activi n pesticide trebuie s fac fa agresiunii a peste 2000 de specii de buruieni, 10.000 de specii de insecte i acarieni i a peste 500 de specii de ciuperci care provoac pagube enorme i irecuperabile agriculturii. Se estimeaz c cca 1/3 din producia agricol mondial este distrus n timpul vegetaiei de boli, duntori i buruieni. rile lumii a treia au pierderi de recolt ce depesc 50% din total, adugndu-se la acestea alte pierderi de 10-20% dup recoltare n timpul pstrrii. Aici se regsete parial i Romnia.

25

IMPOTRIVA: Cei care sunt mpotriva pesticidelor, iau n consideraie un efect toxic direct i o nesiguran alimentar, cauzat de reziduurile i persistena acestora n materia organic util n ape i sol. Efecte directe nefavorabile: dac ne referim la pesticide (ndeosebi la produsele de uz fitosanitar) trebuie s reaccentum c nici un produs toxic de sintez, adus ntr-un ecosistem nu dispare din mediu fr implicaii secundare, fr reacii n lan, pentru oameni i plante; orice produs de uz fitosanitar este, prin urmare, strin ecosistemului i, n particular, agroecosistemului; Organizaia Mondial a Sntii (OMS) a fcut (de ex.) o estimare a cazurilor de mbolnvire rezultate n urma expunerii populaiei la substanele pesticide, constatnd c anual exist peste 25 de milioane de cazuri de otrvire i cel puin 20.000 de decese accidentale, cu deosebire n rile n curs de dezvoltare; unele date din Romnia, atest c numrul total cu intoxicaii acute neprofesionale a fost de cca 350 din care peste 40 au fost mortale; rata mortalitii la intoxicaiile accidentale de cca 9% este foarte ridicat comparativ cu cea din rile europene dezvoltate unde aceasta oscileaz ntre 0,1 - 0,5% (Institutul de Sntate Public a Romniei). O prioritate importanta pentru fermieri este aceea de a se asigura ca produsele lor - de origine vegetala sau animala - sunt produse intr-un mod sigur. Pentru aceasta, ei sunt asistati de o gama larga de servicii de consiliere, care ofera sfaturi asupra utilizarii corecte a produselor fertilizante, pesticidelor si a altor produse de acest gen. Chimicalele - pesticidele sau produsele utilizate pentru sanatatea animalelor - fac obiectul unor reguli stricte. Ele suporta proceduri de testare riguroase, inainte de a fi permise de catre autoritatile nationale sau europene. Testele trebuie sa demonstreze faptul pesticidul, pentru a fi utilizat conform intentiilor, indeplineste urmatoarele conditii: are o valoare reala si va functiona conform scopului sau nu va avea efecte secundare negative asupra oamenilor, in timpul utilizarii la ferma sau in urma reziduurilor care se afla in alimente nu va avea efecte negative asupra mediului inconjurator Antibiotice si agenti de crestere (hormoni)

Utilizarea hormonilor de crestere si a antibioticelor in septeluri a constituit o controversa timp de multi ani. Utilizarea antibioticelor in septeluri fermiere este esentiala in prevenirea efectelor devastatoare si larg raspandite ale bolilor in turme. In unele cazuri, antibioticele au fost adaugate furajelor pentru a accelera cresterea. Sa aratat ca in cantitate mica, reziduuri ale medicamentelor se pot acumula in tesuturile grase, rinichii sau ficatul animalelor; totusi, acestea nu sunt considerate a avea vreun risc asupra sanatatii omului.

26

S-a crezut ca utilizarea antibioticelor in septeluri este una dintre cauzele aparitiei unor specii de bacterii rezistente la antibiotice, desi cauza cea mai obisnuita este incorecta tratare a medicamentelor in tratamentul oamenilor. Aceasta, la randul sau, rezulta in aparitia unor boli la oameni, care nu pot fi tratate cu antibiotice traditionale. In luna martie a anului 2002, UE a propus ca utilizarea antibioticelor ca agenti de crestere sa fie suspendata din 2006. La hrana animalelor au fost adaugati hormoni pentru ca rata lor de crestere sa fie accelerata si pentru a mari productia de lapte la vaci. UE a interzis utilizarea hormonilor de crestere in septeluri in anul 1988, totusi acestia sunt folositi in SUA, Canada si Australia. Acest subiect ramana unul controversat, in special in termenii comertului international cu carne de vita tratata cu hormoni. Poluarea industrial Dioxinele Dioxinele sunt subproduse rezultate din anumite procese chimice industriale industriale si ale incinerarii. Dioxinele sunt contaminanti proveniti din mediu, care se mentin timp de multi ani si care isi gasesc drumul in alimente sau contamineaza suprafata acestora. Pentru carnea de peste, apa poluata este cauza principala a contaminarii cu dioxine, in timp ce animalele sunt expuse dioxinelor prin aer. Dioxinele se depun pe plante si furaje care apoi sunt mancate de animale. Dioxinele se concentreaza in tesuturile grase ale animalelor si pestilor. Mai mult de 90% din expunerea umana la dioxine are loc in principal prin alimente, iar dintre acestea alimentele de origine animala sunt raspunzatoare de 80% din totalul expunerii. In ciuda unor incidente (de ex. cel din Belgia, in 1999), datele disponibile arata ca expunerea de fond a populatiei europene la dioxine a scazut in timpul ultimului deceniu. Politica curenta UE care vizeaza dioxinele are ca scop reducerea nivelului de contaminare cu dioxine a mediului inconjurator, a furajelor si a alimentelor pentru a asigura un nivel mai mare de protectie a sanatatii publice. Bazandu-se pe faptul ca efectele carcinogene ale dioxinelor nu apar mai jos de un anumit prag, scopul este acela de a reduce nivelul dioxinelor in produse si astfel a expunerii umane cu aproximativ 25% pana in 2006. Metale grele

Alti poluanti industriali includ metalele grele, cum ar fi mercurul, plumbul si cadmiul. Pestii in special sunt vulnerabili la poluantii industriali, deoarece apele se pot contamina prin apele reziduale sau a scurgerilor accidentale. Unele rapoarte recente asupra nivelului in care mercurul se gaseste in pestii pradatori de talie mare au determinat anumite autoritati europene sa emita avertismente - acesti pesti nu trebuie consumati de copii si femei insarcinate sau care alapteaza. Ingerarea ocazionala de catre alte grupe de consumatori nu ridica o problema, totusi, ingerarea trebuie limitata la o singura data de saptamana. Industria piscicola a raspuns acestor riscuri prin pescuirea pestilor de apa adanca, de talie mai mica, acestia fiind mai putin suspecti de a fi contaminati cu metale grele. EU a stabilit standarde referitoare la nivelul contaminarii cu metale grele si aceste standarde sunt intotdeauna atent monitorizate.

27

TRANSMITEREA BOLILOR DE LA ANIMALE LA OM La ora actual n Romnia pesta porcin clasic este endemic, raportndu-se peste 600 de cazuri n 2006. Comisia a propus s acorde asisten financiar 100% pentru achiziionarea vaccinurilor mpotriva pestei, necesare n Romnia. De asemenea, rabia, boal care a fost eradicat n celelalte state membre ale Uniunii Europene, este nc prezent n Bulgaria i Romnia. De aceea Comisia aloc 1,63 milioane pentru msurile de eradicare a rabiei n cele dou ri. Aceste fonduri vor fi folosite pentru testarea i vaccinarea animalelor slbatice care rspndesc bolii. Vor mai fi cofinanate supravegherea n ceea ce privete gripa aviar, reducerea apariiei salmonella la gini i aplicarea msurilor obligatorii la nivel UE pentru boala BSE (vacii nebune). Romnia va beneficia de cea mai mare parte din fonduri: aproximativ 9,7 milioane de euro. Pentru Romnia Comisia finaneaz n proporie de 100% monitorizarea pentru boala vacii nebune i vaccinarea porcilor mpotriva pestei porcine. Decizia CE aloc aproximativ 5,2 milioane de euro pentru msurile privind pesta porcin, din care face parte i vaccinarea animalelor, i pentru monitorizarea bolii vacii nebune, aproximativ 2,3 milioane de euro. Restul msurilor eradicarea scrapiei, msuri mpotriva salmonella, rabiei, gripei aviare i pestei porcine vor fi cofinanate n proporie de 50%, cu o sum total de 2,1 milioane de euro. Toate aceste fonduri sunt alocate pentru anul 2007. Programele vor fi gestionate de ctre Autoritatea Naional Sanitar Veterinar i pentru Sigurana Alimentelor. In gospodriile din Romnia, hrnirea animalelor cu resturi alimentare este destul de frecventa, conform principiului ce nu putem mnca noi, aruncm n troaca porcului (figura 4). Acest mod de lucru este contrar tuturor preceptelor de trasabilitate, calitate i sigurana alimentelor i nu trebuie s fie acceptat.

Omul arunca toate resturile sale alimentare spre furajare si nutriie, porcului Omul se hrnete cu Porcul propriile lui joac rolul de reziduuri groap ecologic

Se fabric alimentele Pesta porcin clasic 28

Porcul este sacrificat

De la nceputul anului 2006 pesta porcin clasic a afectat 345 de localiti din 35 de judee ale Romniei. Datorit situaiei pestei porcine clasice prezent n Romnia i Bulgaria, Comisia European a decis s menin n vigoare restriciile pe piaa comun convenite cu cele dou state n luna octombrie. mpreun cu Comisia European, Romnia a decis nceperea vaccinrii mpotriva pestei porcine clasice. O alt soluie ar fi fost un program de eradicare a efectivelor de animale infectate, dar costurile acestuia s-ar fi ridicat la aproximativ 200 milioane de RON. n plus, un astfel de program ar fi dus la pierderi importante ale efectivelor de porcine, att la n exploataiile neprofesionale ct i n cele comerciale, n condiiile n care, diagnosticarea infeciei conduce imediat la eradicarea ntregului efectiv din exploataie. Vaccinarea va ncepe la 1 Decembrie 2006 i se va desfura pe o perioad de 1 an, timp n care se acord o perioad de tranziie necesar autoritilor i fermierilor n scopul implementri msurilor stabilite n viitoarei Hotrri de Guvern. Programul de vaccinare va include animalele din exploataiile non profesionale (gospodriile populaiei n care boala evolueaz endemic) i cele din exploataiile profesionale aprobate sanitar veterinar, precum i mistreii. Costurile eradicrii pestei porcine sunt mai mici n situaia vaccinrii, aproximativ 16 milioane de RON. Comisia European va oferi Romniei 7 milioane de doze de vaccin marker pentru exploataiile profesionale i 1 milion de doze vaccin tulpina C pentru exploataiile nonprofesionale. Restul de 9,5 milioane tulpina C i 3,8 milioane momeli vaccinale pentru mistrei sunt asigurate de statul romn. Astfel, odat cu vaccinarea se va reduce numrul de animale ucise sau altfel afectate ce trebuie compensate i se vor reduce costurile legate de ecarisarea teritoriul i distrugerea cadavrelor. n cazul n care la ase luni dup eliminarea ultimului animal vaccinat, nu mai este diagnosticat nici un caz de pest porcin clasic, n baza rezultatelor negative obinute n cadrul programului de supraveghere, Romnia poate solicita Comisiei Europene obinerea statutului de zon liber de PPC. Orice nou focar de pest porcin va anula obinerea statutului de zon liber de PPC, situaie n care vor trebui reluate msurile de eradicare i control, conform legislaiei europene, circulaia animalelor i a produselor fiind restricionat pn la finalizarea procedurilor de eradicare. Msurile care trebuie implementate n vederea eradicrii pestei nu pot avea avea succesul scontat n condiiile meninerii actualului sistem de cretere a porcinelor din Romnia, situaie care a impus luarea unor msuri pe termen mediu i lung pentru reorganizarea acestuia. Astfel, Autoritatea Naional Sanitar Veterinar i pentru Sigurana Alimentelor mpreun cu Ministerul Agriculturii au elaborat un proiect de act legislativ pentru organizarea sistemelor de cretere a porcinelor domestice care s asigure controlul asupra circulaiei porcilor i a crnii de porc pe ntreg teritoriul Romniei, n sprijinul realizri programului de eradicare a bolii. Gripa aviar

29

Este o boal produs de un virus, care produce mbolnviri la curci, rae, gte, potrnichi, fazani, gini, pasri acvatice i migratoare. Boala se rspndete repede i afecteaz un numr mare de pasri. Pasrile migratoare i n special cele de ap sunt considerate rezervorul de virus pentru gripa aviar. Porcul i probabil i alte specii contracteaz infecia, nu fac boala cu manifestri specifice, dar o pot retransmite psrilor sau, dup o mutaie genetic, omului sau altor specii. Sursele de infecie sunt reprezentate de pasrile migratoare, de pasrile bolnave, cadavrele pasrilor infectate, secreiile si excreiile pasrilor infectate, apa, furajele, echipamentele, adposturile, mijloacele de transport, care au fost n contact cu virusul. Cu ct contactul dintre psrile eliminatoare i cele receptive este mai strns, cu att mai uor se poate transmite infecia direct, pe cale respiratorie sau digestiv. Cum se manifesta gripa aviara? Pasrile bolnave nu mai mnnc, stau ghemuite cu aripile retrase, au creasta i brbiele de culoare rou nchis, au scurgeri de secreii din cioc i nri. Pot avea forma digestiv care se manifest n principal cu diaree de culoare verzui. Forma respiratorie se manifest prin umflarea capului, gtului i pieptului, care determin tuse i respiraie zgomotoas. Pot aprea i forme nervoase (mai rare) cu tremurturi ale capului i gtului, contracii ale muchilor i paralizii. Encefalopatia spongiforma bovina (BSE)=boala vacii nebune

Encelopatia bovina spongiforma (BSE), cunoscuta ca "boala vacii nebune", este o boala mortala care afecteaza vitele. Ea isi ia numele de la modificarile cu aspect de burete care apar la creier pe care le cauzeaza. Exista diverse teorii privitoare la cauza BSE ca si la agentul prin care se raspandeste aceasta boala. Conform uneia dintre aceste teorii, agentul consta in "prioni transmisibili". "Prion" este termenul generic pentru diverse proteine care se gasesc in marea lor majoritate in creier, dar si in alte tesuturi umane sau animale. Prionii transmisibili sunt prioni anormali care pot interactiona cu prioni normali in tesuturile animale pentru a determina conversia lor in prioni transmisibili, mai ales in creier si in sistemul nervos central. In dezvoltarea BSE se crede ca mai sunt implicati si alti factori; cercetarile continua. Calea de transmitere a BSE nu s-a demonstrat inca; totusi, se crede ca vitele au putut fi infectate cu BSE daca au fost hranite cu furaje sau oase care provin de la schelete ale unor animale moarte sau sacrificate si care fusesera infectate cu BSE. Nu au fost excluse inca si alte cai sau cauze de transmitere. Desi nu a fost inca stabilita oficial o legatura cauzala intre ingerarea de materiale infectate cu BSE si vCJD, doar cei care au mancat "materiale cu risc specific" (SRM) infectate cu BSE sunt considerati ca suspecti de vCJD. "Materialele cu risc specific" se refera la acele parti ale vitei care sunt cel mai probabil a fi infectate cu agentul BSE - acestea includ sistemul nervos central, creierul, coloana vertebrala, ochii si o parte a intestinului gros. Agentul BSE nu a fost detectat in muschi sau lapte, iar expertii WHO si UE considera ca muschiul si laptele pot fi consumate fara riscuri.

30

Exista reguli stricte care vizeaza hranirea animalelor, sacrificarea lor, varsta la care vitele sunt sacrificate in vederea consumului de catre populatie si indepartarea "materialelor cu risc specific". Existenta BSE in vite in Marea Britanie, desi ramana un fapt ingrijorator, s-a diminuat mult in ultimii ani, iar in Europa Centrala cazurile de infectare cu BSE sunt putine. Acum, se considera ca riscul de a contracta vCJD prin alimente este foarte mic. BIODIVERSITATEA O GARANIE PENTRU SECURITATEA I SIGURANA ALIMENTAR Diversitatea speciilor definete noiunea de biodiversitate att n regnul animal, ct i n cel vegetal, att n zona macro, ct i n cea invizibil, micro. Ea este util, necesar nu numai pentru echilibrul vieii pe pmnt. Rolul ei este cu mult mai complex, pentru c asigur omului garania de a gsi n biodiversitate propriile sale mijloace i posibiliti de existen, aer, ap, hran, medicamente, alte substane utile. Pentru a le avea la dispoziie, acelai om are obligaia s le protejeze, s le conserve i s le transmit nealterate de la o generaie la alta. Specia uman n frunte cu subspecia ei politic au neles greu acest lucru i numai atunci cnd plantele au nceput s dispar masiv iar animalele s moar nelimitat, ameninnd cu dispariia a mii de specii, cnd apa a devenit nepotabil i aerul nerespirabil, leinnd din cauza lipsei de oxigen i a intoxicrii hranei, numai atunci au aprut elemente care s conduc la reuniuni mondiale n favoarea conservrii biodiversitii. Pdurile continua s dispar pe mari areale, atat n Romnia cat si in celelalte tari,la fel i numeroase specii. Dispariia speciilor este extrem de riscant pentru omenire, cci relaia ntre specii este att de strns, nct dispariia unora dintre ele atrage dup sine dispariia altora, inclusiv a omului. Relaia dintre om i albine este poate exemplul cel mai clasic. Calculele specialitilor arat c dac albinele ar disprea, omul nu ar mai avea dect 4 ani de trit (Albert Einstein). Marele om de tiin a rezumat foarte bine funciile biodiversitii. Fr albine nu s-ar mai produce polenizri ale plantelor cultivate, nici slbatice, ar disprea produciile agricole iar foamea ar face ravagii, decimnd n 4 ani populaia uman a pmntului. Oare ci din semenii notri contientizeaz acest lucru ? Aa cum spuneam, speciile sunt puternic legate ntre ele. Pornind de la albine, ne permitem s exemplificm urmtorul lan de conexiuni. Aadar, planta are nevoie de albine pentru a se reproduce iar albinele de plante pentru a se hrni. Dar chiar dac se reproduc, plantele nu pot crete n absena substanelor nutritive din sol, disponibilizate din materia organic, recedat solului cu ajutorul lumbricidelor (viermi), a insectelor din sol, a ciupercilor i bacteriilor care determin, alturi de cldur i ap i regimul aerului din sol. Numai aa sunt puse la dispoziia plantelor elemente nutritive. Rezult c omul, beneficiarul final al hranei obinute prin plante, are indirect dar stringent nevoie de bacteriile, ciuperciile i viermii din sol. Cine ar fi crezut, sau cine crede acest lucru ? i totui, tiina este ca o pomp care trimite spre consumatorul uman semnale care s-l contientizeze de importana biodiversitii. Mult timp, mai ales n anii '80, anii de dezvoltare a agriculturii intensive i superintensive, oamenii credeau c era suficient s dispui de cteva soiuri foarte

31

productive de cartof, gru i orez i de civa hibrizi superperformani de porumb pentru a se asigura supravieuirea omului. La ce ar servi deci biodiversitatea ? La ce ar folosi speciile slbatice de plante i animale? Ce sens ar avea lupul, vulpea, ursul brun sau tigrul bengalez ? Toate aceste specii mai sus enumerate au fiecare rolul lor bine determinat n ecosistemele naturale. Soiurile i hibrizii de plante cultivate, scoase din competiia interspecific, s-au dovedit foarte sensibile la apariia n niele ecologice create de combaterea chimic a unor boli i duntori noi i rezisteni, care ar putea uor distruge creaiile biologice umane. n aceste condiii, n sprijinul omului vine numai biodiversitatea. Dac aceasta n-ar exista, omul nu ar avea soluii i ar reveni n situaia creat de conexiunea lui cu albina, adic ar disprea. Avnd o biodiversitate abundent, omul se ntoarce ca ntotdeauna n natur i caut ceea ce are nevoie, adic acele specii care conin material genetic ce imprim rezisten la noile boli ale soiurilor i hibrizilor sensibili. Preluarea materialului genetic se poate face fie prin ncruciri, respectiv hibridri, folosind tehnicile genetice clasice, fie prin depistarea genelor valoroase, extragerea lor i implementarea n soiurile sensibile prin metodele moderne ale biotehnologiilor. Rezult, deci, c la fel de important ca biodiversitatea biologic este i biodiversitatea genetic. Cele dou forme de biodiversitate se coreleaz, dar nu se suprapun. Pentru ecosisteme diferite biodiversitatea genetic poate depi pe cea biologic sau invers. Rezult, deci, c biodiversitatea, indiferent de forma ei de existen i manifestare, este un factor de echilibru pe Terra, dar i o important surs de bogie, ce trebuie ntreinut, un imens rezervor strategic de gene i molecule terapeutice, care se adaug hranei zilnice. De aici apare, firete, necesitatea unor soluii durabile n abordarea problemei biodiversitii. De aceea, Romnia are obligaia de a realiza acest obiectiv prin promovarea nc de la nceputul fluxului a lipsei de risc. Dac materia organic obinut n segmentul 2, ndeosebi, este intoxicat cu micotoxine sau reziduuri de metale grele, pesticide sau nitrai, acetia vor fi transmii n procent de 30-90% ctre consumatorii primari (sectorul zootehnic n agricultur) sau direct ctre om, care la rndul lor, le vor transmite ctre procesatori, ajungnd n alimente. Dac pesticidele sunt n general biodegradabile, micotoxinele sunt greu degradabile i termostabile i se gsesc uor n lapte, brnzeturi, carne i produse de carne, dar i n pine, biscuii, prjituri, bere, extrudate de cereale, alimente care se proceseaz direct . Copiii i btrnii sunt cei mai afectai de acest lucru. Materia organic fotosintetic, curat, potrivit pentru consum animalier i uman permite pe de-o parte o bun cretere a animalelor de producie, fr riscuri de calitate i reproducie, cu eficien ridicat a productivitii i calitii produciei. Dac ns n segmentul acesta al consumatorilor primari apar input-uri cu risc ridicat, animalele pot, la rndul lor, s ofere produse cu risc, chiar dac producia primar, de fotosintez este foarte curat. Toxinele care produc toxiinfeciile alimentare apar cel mai frecvent aici, dar i pe lanul de distribuie. In Romnia, odat cu aderarea la U.E., zone ntregi agricole, abatoare, lptrii, mori, fabrici de nutreuri vor fi nchise sau obligate s se restructureze i s se modernizeze chiar. Calitatea va trebui s se alinieze celei de la Bruxelles(TOLERANTA 0).

32

Concluzii Sigurana alimentelor nu poate deveni un fapt real dect dac ea constituie o responsabilitate a tuturor celor implicai n domeniul alimentar, de la profesioniti la consumatori. De-a lungul lanului alimentar, sunt implementate diverse proceduri i mecanisme de control, care se asigur c alimentele care ajung pe masa consumatorului sunt comestibile i c riscul contaminrii este redus la minim, n aa fel nct populatia s fie mai sntoas in urma beneficiilor aduse de alimente sigure si sntoase. Totui, riscul zero n alimente nu exist i trebuie s fim constieni de faptul c cea mai bun legislaie i cele mai bune sisteme de control nu ne pot proteja ntru totul mpotriva celor care au intenii rele. Cel mai bun mod n care putem s punem n practic sigurana alimentelor este s fim bine informai referitor la principiile de baz ale producerii alimentelor i a tratrii lor sigure la noi acas. n Romnia s-au realizat lucruri importante n domeniul agriculturii, dar totui, ar trebui s renunte la importurile scumpe i de calitate slab si sa se adopte producerea i fabricarea propriilor noastre alimente, sntoase, care vor fi mai ieftine.

33