REACȚIILE DE HIPERSENSIBILITATE

HIPERSENSIILITATEA DE TIP I
(anafilactice, tip reaginic, hipersensibilitate de tip IMEDIAT)
 Reacție mediată de anticorpi: IgE legate de receptorii de pe mascocite și bazofile (prin
fragmentul Fc)

FORME CLINICE:
 Șocul anafilactic (colaps, edem Quincke) – indusă de medicamente, venin
 Alergii de mucoase (conjunctivite, rinite, astm bronșic) – induse de pneumoalergene
 Alergii cutanate (urticăria, dertmatita atopică)

PATOFIZIOLOGIE:
 Prima etapă – SENSIBILIZAREA:
o Producerea de IgE la primul contact cu alergenul și legarea IgE de mastocite, bazofile
 A doua etapă – CONTACTUL ULTERIOR (Legarea Ag cu IgE de pe mastocite și bazofile):
o FAZA IMEDIATĂ:
 degranularea lor cu eliberarea de mediatori:
 Granule preformate: histamina, serotonina, enzime proteolitice și
proteoglicani (heparina), factori inflamatori ai anafilaxiei, peroxidaze
 Granule nou-formate: metaboliții acidului arahidonic (prostaglandine,
tromboxani, leucotriene), factorul de activare plachetar, metaboliși
toxici ai oxigenului, adenozina, bradikinina, citokine (IL-3,4,5,6,11, TNFα)
 Durează câteva min (10-20)
 Efecte: contracția mușchilor netezi (spasm), vasodilatație (eritem), creșterea
permiabilității vasculare (edem), hipotensiune, hipersecreșie de mucus, prurit
o FAZA TARDIVĂ:
 Recrutarea eozinofilelor: eliberează proteine cationice (proteina bazică majoră,
proteinacationică eozinofilică, peroxidaza, colagenaza) și citokine (IL-3. IL-5, IL-
8), prostaglandine, leuokotriene care activează celulele epiteliale, neutrofilele,
eozinofilele → infllamație
 Apare după 2-8 h, durează 24-72 h
 Efecte: infiltrație celulară cu eozinofile, neutrofile și limfocite Th activate;
depunerea de fibrină; edem, infiltrația cu macrofage și fibroblaste; distrugerea
țesutului; descuamarea celulelor, secreția d mucus; fibroza subepitelială
Main symptoms: pruritus, edema, rash, rhinitis, bronchospasm, and abdominal cramping

HIPERSENSIBILITATEA DE TIP II
(citolitică, citotoxică, autoimună)
 Mediate de Ac contra Ag de suprafață, de care se leagă prin fragmentul Fab (fragmentul Fc
rămâne liber și activează sistemul complementului și citotoxicitatea Ac-dependentă)

FORME CLINICE:
 Destruction of cells
o Acute hemolytic transfusion reaction
 o Autoimmune hemolytic anemia
o Hemolytic disease of the fetus and newborn
o Immune thrombocytopenia (ITP)
o Drug-induced neutropenia and agranulocytosis (e.g., caused by methimazole,
sulfasalazine, trimethoprim/sulfamethoxazole)
o Pernicious anemia
 Inflammation
o Goodpasture syndrome
o Rheumatic fever
o Hyperacute transplant rejection
 Impaired cellular function
o Graves disease
o Bullous pemphigoid
o Pemphigus vulgaris
o Myasthenia gravis

PATOFIZIOLOGIA:

Cell depletion or destruction without inflammation:

Antibodies can bind to the surface of the target cell, particularly IgG antibodies, and through
their Fc portion, they bind to their respective Fc receptor on the surface of macrophages and
thus act as an opsonin. An opsonin is any molecule that enhances the phagocytosis of any
substance. Thus by binding to both the target cell and the Fc receptor of the macrophage, it
activates the macrophage and causes it to phagocytose the target cell.[7]
Antibodies can also bind to the target cell and activate the complement pathway resulting in
the formation of complement component C3b, which also acts as an opsonin and binds to the
receptors on the surface of macrophages. This, in turn, activates the macrophages causing
them to engulf the cell resulting in depletion of the cell.[7]
Antibodies can also bind to the target cell resulting in complement pathway activation and
formation of the complex known as membrane attack complex involving complement
components C5b6789. The membrane attack complex creates a channel to induce lysis of
cells. A single channel is sufficient to induce lysis of anucleated cells like erythrocytes, but
nucleated cells require multiple membrane attack complexes to destroy such cells.[8]
Antibody dependant cell-mediated cytotoxicity is a phenomenon by which antibodies bind
to the target cell and then the effector cells of the immune system. These are mostly natural
killer cells that attach to the Fc portion of the antibody and then are activated, releasing
perforins and granzymes (apoptosis), causing lysis of the target cell.
Examples: autoimmune hemolytic anemia, autoimmune thrombocytopenia, certain blood
transfusion reactions, and erythroblastosis fetalis.
Inflammation mediated by complement or Fc receptor:
Antibodies can activate the complement pathway by binding to self-antigens resulting in the
formation of complement components C3a and C5a, which act as chemotactic factors for
neutrophils, causing the recruitment of neutrophils to the site and resulting in the activation of
neutrophils. These neutrophils then release enzymes and reactive oxygen species, which
damage the tissues. For example, in Goodpasture syndrome, autoantibodies are directed
against collagen in glomerular and alveolar basement membranes. The binding of these
antibodies leads to strong activation of the complement system, which recruits leukocytes
resulting in inflammation.[9]
Antibodies against foreign antigens can also trigger complement activation and
inflammation by a mechanism of molecular mimicry. This is the hallmark of acute
rheumatic fever in which antibodies directed against streptococcal antigens structurally
mimic cardiac myosin in the human heart, leading to cross-reactivity of these antibodies
against bacterial and host antigens, and therefore binding to the myosin and damaging the
heart tissue.[10]
Antibodies against mycoplamsma pneumonia (IgM) – red blood sells
Cellular Dysfunction by Antibodies
Autoantibodies bind to the receptors on target cells, causing dysfunction without causing
inflammation or destruction. For example, in Graves’ disease, the autoantibodies bind to the
thyrotropin receptor on thyroid follicular cells resulting in overproduction of thyroid
hormones. Normally the production of thyrotropin by the pituitary is regulated by levels of
thyroid hormones in the blood, but these antibodies lead to autonomous production of thyroid
hormones by the follicular cells, which are not inhibited by high levels of thyroid hormones in
the blood resulting in much higher levels than cause symptoms of thyrotoxicosis.[11]
In myasthenia gravis, autoantibodies directed against the nicotinic acetylcholine receptor do
not allow acetylcholine to bind to its receptor on muscle cells leading to muscle weakness

HIPERSENSIBILITATEA DE TIP III

(reacție cu imunocomplxe)
 Mediate de Ac IgG (mediat umoral !) legate Ag – complexe immune solubile mici
 Type III means three things stuck together: antigen + antibody + complement

FORME CLINICE:
 Serum sickness
 Serum sickness-like reaction (atypical without circulating immune-complex involvement)
 Arthus reaction
 Drug-induced hypersensitivity vasculitis
 Hypersensitivity pneumonitis
 Polyarteritis nodosa (PAN)
 Poststreptococcal glomerulonephritis
 IgA nephropathy
 Membranous nephropathy
 Systemic lupus erythematosus (SLE)

PATHOPHYSIOLOGY:
 Antigen (e.g., the molecules of a drug in circulation) binds to IgG to form an immune complex
(antigen-antibody complex)
 Immune complexes are deposited in tissue, especially blood vessels → initiation of complement
cascade → release of lysosomal enzymes from neutrophils → cell death → inflammation →
vasculitis
HIPERSENSIBILITATEA DE TIP IV
(hipersensibilitatea întârziată; hipersensibilitatea mediate celular)
Eritem macula rosie care n depaseste 1 cm
  Mediate de limfocite T antigen-specifice
 Interval de timp mai îndelungat – 10-14 zile, min 3 zile

FORME CLINICE:
 Acute and chronic transplant rejection
 Graft-versus-host disease
 Contact dermatitis (e.g., nickel, poison ivy, rubber gloves, cosmetics)
 Mantoux tuberculin skin test for latent tuberculosis
 Candida skin test
 Drug reactions, including:
 Stevens-Johnson syndrome
 Toxic epidermal necrolysis
 Drug reaction with eosinophilia and systemic symptoms (DRESS)
 Multiple sclerosis
 Guillain-Barré syndrome*
 Hashimoto's thyroiditis*
 Rheumatoid arthritis*
 Type 1 diabetes mellitus*
*Autoantibodies present

PATHOPHYSIOLOGY:
Compared to type I-III hypersensitivity reactions, which are antibody-mediated, type IV reactions are
mediated by T cells. Type IV hypersensitivity reactions involve two major steps:
 T cell sensitization: skin penetration by the antigen → uptake of the antigen by Langerhans cell
→ migration to lymph nodes → formation of sensitized T lymphocytes
 Presensitized T cell response (after repeated contact with the antigen)
o CD4+ T cells recognize antigens on antigen-presenting cells → release of inflammatory
lymphokines cytokines (e.g., IFNγ, TNF α) → macrophages activation → phagocytosis of
target cells
o CD8+ T cells recognize antigens on somatic cells → cell-mediated cytotoxicity → direct
cell destruction

Pseudoallergy
 Description: an IgE-independent reaction that is clinically indistinguishable from type I
hypersensitivity 
 Etiology
o Radiocontrast media
o Narcotics
o Vancomycin, NSAIDs
 Pathophysiology
o Substances cause direct (or complement-mediated in case of anaphylactoid reaction) mast
cell activation and subsequent release of histamine not mediated by immunoglobulin.
o In contrast to true anaphylactic reactions, no sensitization to allergens is required (i.e., first
contact can already lead to anaphylactic shock)
 Clinical features: urticaria, pruritus, edema, hypotension, or even symptoms of anaphylactic shock 
 Diagnostics: clinical diagnosis
 Treatment
o Minor reactions
 Avoidance of offending drug
 Antihistamines for pruritus or urticaria
 o Pseudoallergy with anaphylactic characteristics: See “Anaphylaxis.” 

Infection-induced urticaria
 Etiology
o Viral infections (e.g., rotavirus and rhinovirus) 
o Bacterial infections (e.g., Mycoplasma pneumoniae, group A streptococcal pharyngitis)
o Parasitic infections (e.g., Anisakis  simplex infection from eating raw fish and Plasmodium
falciparum)
 Pathophysiology: mast cell activation and subsequent release of histamine, most likely IgE-
independent 
 Clinical features: See “Urticaria.”
 Diagnostics: clinical diagnosis based on physical examination and patient history
 Treatment
o Usually self-limited
o Antihistamines may be given for pruritus or urticaria.

URTICĂRIA ȘI ANGIOEDEMUL
Urticăria – erupție cutanată, diseminată sau generalizată, alcătuită din papule, plăci sau placarde
eritemato-edematoase, care implică epidermul și dermul superficial; leziunile fiind cu marginile bine
delimitate, vârf plat, caracter efemer și intens pruriginoase.
Edemul Quincke – erupție cutanată edematoasă din hipoderm și țesutul subcutan, cu implicare cutaneo-
mucoasă, clinic și morfologic asemănătoare urticăriei, dar însoțită mai degrabă de durere decât prurit.

CLASIFICAREA
După evoluție:
 Urticărie/angioedem acut (12-24 h de obicei, până la 6 săptămâni)
 Urticărie/angioedem cronic (peste 6 săptămâni)

După factorul declanșator:

 Urticăria:  Angioedemul:
o „spontană” (non-fizică) o Alergic (mediat de IgE)
o Fizică (frig, presiune, căldură, o Non-alergic:
solară, la dermografism, la  Ereditar
vibrație)  Dobândit: IECA,
o Alte tulburări urticariene: inhibitorii COX
acvagenică, colinergică (mecanism
(declanșată de efortul fizic cu pseudoaleric)
transpirație), de contact,  Fizic
anafilaxia/urticăria de efort fizic o Ideopatic
o Idiopatică

După mecansmul patogenetic:

 Urticăria/angioedemul prin reacția de hipersensibilitate de tip I
 Urticăria/angioedemul prin reacții pseudoalergice (IgE independente: AINS, opioide,
vancomicină, subst de contrast)
 Urticăria/angioedemul prin reacții toxice (alimente contaminate cu bacterii ce produc histamină:
unele specii de pește)
  Urticăria/angioedemul cu complexe imune (boala serului, postvirală, patologie tioidiană,
asociată malignităților, asociată bolilor de sistem)

ETIOLOGIE:
 Idiopatică
 Urticăria/angioedemul acut:
o Infecții (bacteriene, virale, fungice, parazitare)
o Alimente
o Medicamente
o Factori de mediu (polen, subst chimice, praf, latex, plante, presiune pe
tegument/mucoasă, clad, frig)
o Stres emoțional
o Exercițiu fizic
o Sarcină
 Urticăria/angioedemul cronic:
o Boli autoimune (LES, sdr overlap)
o Urticăria colinergică (exercișiu fizic, stres emoșional, supraîncălzire)
o Boli cronice (hipertiroidismul, amiloidoza, policitemia vera, neoplasmele, limfoamele)
o Urticăria la frig
o Crioglobulinemie
o Sifilis

FIZIOPATOLOGIE:
 Puseu urticarian:
o Faza imediată: Mastocite în derm → degranulare și eliberarea de histamină,
leucotriene, prostaglandine → vasodilatare, plasmoragii subcutane și intradermale,
prurit
o Faza tardivă: sinteza TNFα, IL-4, IL-5 → infiltrat inflamator și perpetuarea leziunilor care
nu s-au vindecat încă
 Urticăria cronică:
o Autoimună: lipsa factorilor declanșatori, IgG (nu IgE)
o Ideopatică: lipsa factorilor trigger sau semnelor de proces imun

TABLOU CLINIC:
 Urticăria:
o Prurit
o Papule 1-5 mm, se pot mări în timp, cele mai mari se pot estompa în centru (aspect de
inel de eritem și edem)
o Erupția are caracter efemer - câteva ore (dacă pesistă mai mult de 24 h - suspectăm o
vasculită)
o Tulburări de somn, fatigabilitate, discomfort emoțional
o Pacienții cu urticărie cronică sau cu urticărie cauzată de reacții alergice pot prezenta
episoade de angioedem
 Angioedemul:
o Tumefiere subcutanată, în mucoasa respiratorie, digestivă, genitourinară
o Tegumentul supraiacent poate fi eritematos, necomprimabil, prost delimitat de zonele
intacte, frecvent pruriginos și dureros (distensia țesutului)
o Poate fi însoțit de urticarie (cu excepția angioedemului non-alergic)
 o Localizarea cea mai severă - la nivelul laringelui, epiglotei, sau limbii (potențial de
obstrucție a căilor aeriene)
o Angioedemul nu are predilecție pentru zonele decline (ca în edemele cardiace de
exemplu), este asimetric, nu lasă godeu la presiune
o Localizat la nivelul mucoasei gastrice și a mezenterului - dureri abdominale cu caracter
colicativ
o Un episod durează între 4h și 4 zile

DIAGNOSTIC:
 Culegerea anamnesticului (95% din P cu urticări nu reacționează la substanțe ingerate și nu au o
altă patologie)
 Hemoleucograma: eozinofilie (inf parazitară), leucopenie (LES)
 Biochimia sângelui:
o Ac anti-nucleari
o Complementul seric
o Dozarea TSH sau anti-TPO (tiroidita autoimună)
 Teste pentru urticăria fizică:
o Expunerea la căldură, frig, vibrații, raze UV (trebuie dif de alte forme de
fotosensibilizare: porfiria, cele induse medicamentos), la apă
 Alergen alimentar: dietă strictă cu orez și miel (2 săptămâni), și reincluderea ulterioară treptată
a alimentelor și notarea reacțiilor (antihistaminicile sunt contraindicate - vor șterge tabloul
clinic)
 Teste cutanate pentru depistarea alergenului alimentar sau medicamentos
 Examinarea scaunului la ou și paraziți
 Radiografii dentare, de sinusuri, toracice
 Biopsia cutanată (pt depistarea unei vasculite urticarice - leziuni urticariene mai dureroase
decât pruriginoase, durează peste 24 h, depigmentează piele după vindecare)

DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL:
 Mastocitoza sistemică:
o Triptaza serică majorată
o Episoade de înroșire a feșei (flushing), urticarie pigmentară, simptome ale TGI,
neuropsihice și anafilaxii recurente
 Urticăria pigmentară:
o Formă a mastocitozei cutanate
o Leziuni maculo-papulare persistente, pigmentate, ce conțin „cuiburi” de mastocite
o Simptomele se exacerbează după băi fierbinți, stres, efort fizic
 Angioedemul non-alergic (ereditar sau dobțndit):
o Ereditar (AEE):
 Se manifestă din copilărie
 Apare spontan sau în urma unor traume minore
 Edemul cutanat nu este pruriginos, nu este însoțit de urticărie și persistă câteva
zile
 Localizarea intestinală provoacă colici care mimează abdomenul acut
 Caracter recurent, durată peste 24 h, absența urticăriei sau a pruritului, lipsa
răspunsului la adrenalină și la antihistaminice, istoric familial pozitiv, nivel scăzut
de C1INH,nivel scăzut de C4 (în afara atacului), C2 (în atac)
  Absența/deficiența ereditară de inhibitorului C1- esterazei din sistemul
complementului, care are rol inhibitor și în sistemul coagulării, fibrinolizinei și
kalikreinei
 Nu răspunde la adrenalină sau antihistaminice

 Atacuri recurente de angioedem mediat de peptide vasoactive
o Dobândit (AED):
 Apare la P în vârstă, fără istoric familial, cu boli limfoproliferative, boli
autoimune, varii neoplazii
 Absența/deficiența inhibitorului C1 (datorată prezenței anticorpilor anti C1IHN)
- esterazei din sistemul complementului, care are rol inhibitor și în sistemul
coagulării, fibrinolizinei și kalikreinei
 Nivelul C1q scăzut (la AEE - normal), C4, C2 la fel scăzute
 Nu răspunde la adrenalină sau antihistaminice
 Angioedemul la IECA:
o Datorat deficitului de catabolism al bradikininei
o Calea complementului nu este afectată
o Edemațiere pronunțată sau tuse cronică din momentul inițierii tratamentului cu IECA

TRATAMENT:
 H1-antihistaminice (efect mai bun la administrare profilactică):
o Hidrolizina penru urticăria colinergică
o Criptoheptadina pentru urticăria la frig
 Corticosteroizi (cazuri cu simptome severe)
 Epinefrina (cazuri cu potențial fatal sau anafilaxii)
 H2-blocanți (15% receptori H2): ranitidina (150 mg *2 ori/zi) sau famotidina (20 mg * 2 ori/zi)
 Antidepresant triciclic: doxepina (10-100 mg seara) – activitate puternică anti H1 și anti H2 (se
utilizează rar – efect sedativ puternic)
 Antagoniștii receptorilor leukotrieni: montelukast, zafirlukast (nuarată beneficii adăugat la
tratamentul cu anti-H)
 Blocanți ai canalelor de Ca (pt stabilizarea membranelor mastocitare)
 Antiinflamatoare: hidroxiclorochina, colchicina, dapsona, sulfasalazina
 Imunomodulatoare: ciclosporina, metotrexat, tacrolimus
 Imunoglobulină i.v
 Plasmoforeză

TRATAMENT ANGIOEDEMUL EREDITAR:

 Episod sever acut:
o Concentrat de C1IHN obținut din plasmă – 500-1000 UI i.v; doza se poate repeta peste
20-30 min în caz de ineficiență
o Plasmă proaspăt congelată (dacă C1IHN nu e disponibil)
o Analgezice (pt durerile abdominale severe)
o Echilibrare volemică (în caz de hTA)
o Intubație orotraheală
 Tratament profilactic:
o Agenți antifibrinolitici (acidul tranexanemic)
o Androgenii atenuați: danazoli, stanazol (stim sinteza hepatică de C1IHN)
o Administrarea profilactică înaintea intervențiilor stomatologice, endoscopii, intervenții
chirurgicale:
  C1IHN (cu 24 h înainte)
 acid tranexanemic (cu 5 zile îniainte)
 administrare de plasmă în ziua procedurii sau în ziua precedentă

ALERGIA LA MEDICAMENTE
→ reacție adversă imprevizibilă și independentă de doză la medicamente și constă dintr-un spectru de
reacții de hipersensibilitate diverse ca mecanism de producere și ca prezentare clinică, ce apare la
subiecții susceptibili

CLASIFICAREA REACȚIILOR ADVERSE LA MEDICAMENTE

Reacții previzibile:
 Dependente de doză
 În corelație cu acțiunile farmacologice ale preparatului
 Pot apărea la subiecții sănătoși
 Reacții adverse se împart în: supradozare, efecte secundare, interacțiuni medicamentosa
Reacții imprevizibile:
 Nu sunt dependente de doză
 Nu corelează cu efectul farmacologic al medicamentului
 Reacțiile adverse se subdivid în:
o Intoleranță la medicamente (efect farmacologic nedorit ce apare la doze mici sau
chiar subterapeutice de medicament fără tulburări în metabolizarea, excreția și
biodisponibilitatea medicamentului)
o Idiosincrazie (efect anormal, neașteptat, cauzat de tulburări în metabolizarea,
excreția și biodisponibilitatea medicamentului)
o Alergie medicamentoasă (mediată imunologic - IgE)
o Reacție pseudoalergică (reacție anafilactoidă, datorită eliberării directe a mediatorilor
din mastocite și bazofile)

Medicamente care mai frecvent pot provoca reacții alergice:

 Alopurinolul
 Agenți anestezici (miorelaxante, tiopentanul)
 Anticonvulsivante (fenobarbital, carbamazepina, hidantoina)
 Antihipertensive (IECA)
 Tranchilizante
 Seruri (antitoxinele, anticorpii monoclonali)
 Antituberculoase (izoniazida, rifampicina)
 AINS (aspirina)
 Agenți de natură proteică: insulina porcină, streptokinaza, latexul, vaccinurile (tetanos, gripă,
febra galbenă, tusea convulsivă, rujeola, oreionului, rubeolei)
 Agenți recombinați umani: insulina, anticorpi monoclonali

TABLOUL CLINIC:
1. Reacții cu afectare organo-specifică:
 Manifestări cutanate:
o Examntem (erupție morbiliformă):
 Macule și papule eritematoase
 Prurit, febră, eozinofilie, adenopatie tranzitorie
 Apar timp de o săptămână
  Agenți cauzali: aminopeniciline, cefalosporine, alopurilon, antiepileptice,
sulfonamide
o Urticaria și angioedemul:
 Apare în câteva min
 Potențial de dezv a reacțiilor anafilactice
 Cauze: beta-lactamice (mediat prin IgE), IECA (mediat prin bradikinină)
o Reacții medicamentoase fixe:
 Recidivare pe același loc la re-expunere
 Leziuni net delimitate, papule rotunde sau ovale, eritematoase, după vindecare
apare hiperpigmentarea
 Cauze: tetraciclina, sulfonamidele, AINS; carbamazepina, fenibutazona,
barbituricele
o Erupții acneiforme:
 Asemănătoare acneei, dar lipsesc comedoanele
 Cauze: GC, ioduri, bromuri, steroizi androgenici, litiu
o Pustuloza examntematică acută generalizată:
 Erupție pustuloasă generalizată, cu pustul esterile, nefoliculare, însoțită de febră
și leucocitoză, cu evoluție acută
 Poate fi însoțită de frisoane, artralgii, stare generală alterată
 Debut brusc, la câteva ore/zile după consumul medicamentului
 Remisie spontană în câteva zile sau săpt, cu descuamarea cutanată
 Cauze: antifungice orale, AB, clocantele can de Ca, paracetamol
o Erupții buloase:
 Cauze: acidul nalidixic, vancomicina, furosemidul – erupții buloase tensionate;
captopril, penicilamina – erupții cu bule flasce
o Eritem polimorf:
 Leziuni simetrice eritematoase, edematoase sau buloase dispuse distal (mâini,
picioare) și pe față
 Debut brusc
 Leziuni hemoragice ale buzelor și mucoasei mucale;
 leziuni cutanate în iris sau în țintă
 Artralgii, febră
 Cauze: sulfonamide, penicilina, fenitoina, fenibutazona
 Mia frecvent în infecția cu Herpes Simplex
o Sindromul Stevens Johnson:
 Eritem polimorf, caracterizat prin bule pe mucoasa orală, faringe, regiunea
anogenitală și conjunctive, leziuni „în iris”, descuamare, febră
 Sunt frecvente complicațiile oculare: cecitate
 Potențial fatal
 Medicamente: sulfonamide, anticonvulsive, AINS, alopurinol
o Necroliza epidermlă toxică (sdr Lyell):
 Cea mai gravă reacșie cutanată medicamentoasă cu potențial fatal
 Necroza epidermului (30% din suprafața corpului)
 Medicamente: sulfonilamide, aminopeniciline, anticonvulsivante, AINS,
alopurinol
o Lupus cutanat:
 Plăci eritematoase/scuamoase pe zonele expuse la soare
 Medicamente: hidroclorotiazida, blocante de Ca, IECA
 Manifestări hematologice (peniciline, sulfonamide):
o Anemie hemolitică
 o Trombocitopenie
o Agranulocitoză
o Eozinofilie
 Manifestări hepatice (acidul paraaminosalicilic, sulfonamidele, fenotiazidele):
o Hepatită
o Icter colestatic
 Manifestări renale (penicilinele, sulfonamidele, alopurinol, penicilinamina):
o Nefrită interstițială (determinată doar prin puncție bioptică)
o Glomerulonefrită membranoasă (sdr nefrotic)
 Manifestări pulmonare (nitrofurantion, bleomicina, metotrexat, amiodarona, hidroclortiazid):
o Infiltrate pulmonare cu eozinofile
o Pneumonită
o Fibroza pulmonară
o Edem pulmonar necardiogen
2. Reacții sistemice:
 Anafilaxia:
o Uritcărie, angioedem, bronhospasm, simptome gastrointestinale, hTA
o Medicamente: beta-lactamice, anticorpi monoclonali
 Sindromul DRESS (drug reaction with eosinophilia and systemic symptoms):
o Apare mai târziu, la 2-8 săptămâni de la expunere
o Simptomele se pot înrăutăți după sistarea medicamentului și persista săptămâni sau luni
după anularea medicamentului
o Exantem, febră, afectarea unuia sau mai multor org interne (hepatite, nefrite,
pneumonite), faringită, limfadenopatie
o Medicamente: alopurinol, minociclina, sulfonamidele, anticonvulsivantele
 Boala serului:
o Reacție la pătrunderea în circulație a unei cantități mari de proteină (seruri anti-toxine)
o Febră, urticărie, artralgii, afecțiuni renale, exitus letalis
 LES (izoniazida, procainamida, hidralazina)
 Vasculită (propiltiouracil, hidralazina, penicilamina)

DIAGNOSTIC:
 Hemoleucograma: eozinofalie
 Biochimia sângelui: crește triptaza serică
 Analiza biochimică a urinei: metaboliții histaminei și prostaglandinei D2
 IgE specifice medicamentului (demic cu mol mare)
 Teste cutanate (medic cu mol mică)
 Teste in vitro
 Teste epicutan
 Biopsie cutanată

TRATAMENT:
 Sistarea medicamentului cauzator
 Antihistaminice (cu precauție – pot induce reacție alergică medicamentoasă)
 Emolient (vaselină albă) – pt erupții maculopapuloasă uscată
 Unguent cu corticosteroid fluorinat
 Urticăria acută poate fi semn de anafilaxie – epinefrină , hidrocortizon 100 mg i.v, poate fi urmat
de corticosteroid oral pe o perioadă scurtă
 SSJ, NET – corticosteroizi în fazele precoce (după ei doar favorizează infecții și sepsis),
substituenți electrolitici și plamatici, AB conform antibioticpgramei la P cu leziuni extinse