Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat
Fapte de escrocherii la nivel național și mondial
Student:
Coordonator: Caprian Iuliana,
Dr.conf.univ
Chișinău 2020
Cuprins
Introducere
Capitolul 1 Noțiuni generale privind escrocheria și asigurarea
Capitoul 2 Exemple de escrocherii
2.1 Escrocherii la nivel național
2.2 Escrocherii la nivel mondial
Concluzii
Bibliografie
Introducere
În această lucrare se analizează escrocheriile din domeniul asigurărilor, în acest scop lucrarea
definește următoarele noțiuni: escrocherie, escroc, a escroca și asigurare, iar apoi sunt
prezentate și analizate diverse cazuri reale de escrocherii în domeniul asigurărilor(privind
diverse asigurări) atît din interiorul țării cît și de după hotarele acesteia, sau de după hotarele
țării dar cu participația cetățenilor noștri. Fiecare caz prezentat pune la vedere metoda de
escrocherie, sau altfel spus creativitatea escrocului, dar și pedeapsa primită de acesta la
depistare. La fel în lucrare sunt abordate ipostazele escrocului, adică ipostaza de asigurat și
ipostaza de asigurător.
Capitolul 1
Noțiuni generale privind escrocheria și asigurarea
Escrocherie: infracțiune care constă în înșelarea unei personae fizice sau juridice de către altă
persoană fizică sau juridică prin mijloace frauduloase în scopul obținerii unor profituri, beneficii.
Altfel spus: înșelăciune, șarlatanie,potlogărie sau furt prin înșelăciune.
A escroca: acțiunea de a obține, a dobîndi prin mijloace frauduloase un profit material strain.
Altfel spus: a înșela; a săvârși o escrocherie.
Escroc: Persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase, un profit
material care nu-i aparține.
Asigurarea: formă de protecție bazată pe un contract, prin care o persoană fizică sau juridică
care se va numi asigurat, cedează anumite riscuri unei persoane juridice- asigurător, plătind
asigurătorului o sumă de bani numită primă de asigurare. Asigurătorul se obligă prin acest
contract să plătească asiguratului despăgubiri în cazul în care evenimentele prevăzute în
contract au avut loc.
Dezvoltarea pieţei de asigurări este unul dintre factorii indispensabili de funcţionalizare a
economiei de piaţă în Republica Moldova. Însă, odată cu dezvoltarea acestei pieţe, sporeşte şi
gradul de criminalizare a acesteia. Inevitabil, creşterea volumului mijloacelor investite în sfera
de asigurare atrage atenţia reprezentanţilor lumii interlope. Infracţionalitatea în sfera de
asigurare comportă un grad prejudiciabil sporit, deoarece blochează sau face dificilă
îndeplinirea sarcinilor legate de constituirea, din contul primelor de asigurare, a fondului de
asigurare, având destinaţia de reparare a eventualelor prejudicii. De asemenea, criminalizarea
pieţei de asigurări împiedică îndeplinirea de către sfera de asigurare a unor astfel de funcţii ca:
creşterea stabilităţii; limitarea riscurilor economice; stimularea iniţiativei de întreprinzător;
sporirea capacităţii de rambursare a creditelor etc.
De regulă penalitățile în sfera de asigurare sunt reprezentate de infracţiunile de escrocherie.
În funcţie de calităţile subiectului infracţiunii, escrocheria în sfera de asigurare presupune, în
principiu, două ipoteze:
1) escrocheria săvârşită de asigurător;
2) escrocheria săvârşită de asigurat
În prima ipoteză, reprezentanţii asigurătorului urmăresc scopul de sustragere a primelor de
asigurare, fără a desfăşura efectiv activitatea de asigurare. De regulă, înregistrarea de stat a
unei astfel de întreprinderi se face în baza unor documente de identitate şi documente
contabile false. În ansamblu, cele săvârşite urmează a fi calificate conform art.190
„Escrocherie”, art.242 „Pseudoactivitatea de întreprinzător” şi art.361 „Confecţionarea,
deţinerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale, a imprimantelor, ştampilelor sau
sigiliilor false” din Codul penal.
În unele cazuri, persoana îşi atribuie desine stătător calitatea de reprezentant al
asigurătorului. După care, aceasta emite contracte de asigurare false, astfel încât ulterior
asiguratului îi sunt cauzate prejudicii care constau în imposibilitatea lui de a încasa suma
despăgubirii.
În alte cazuri reprezentantul asigurătorului falsifică rezultatele expertizei de stabilire a valorii
bunurilor asigurate. Ca urmare, se diminuează mărimea sumei asigurate la care pretinde
asiguratul. În acest caz fapta se socoate escrocherie doar după producerea riscului asigurat și
doar după achitarea despăgubirii de asigurare.
De cealaltă parte, escrocheria poate fi săvîrşită și de asigurat, de regulă aceasta se atestă la
etapa încheierii contractului de asigurare şi/sau la etapa de executare a acestui contract.
La etapa de încheiere a contractului de asigurare se poate realiza înşelăciunea în privinţa
bunurilor asigurate. De exemplu, asiguratul solicită asigurarea unor bunuri care în realitate nu-i
aparțin, folosind la înfăţişare bunurile străine, bunurile împrumutate. Iar pentru a dovedi că
bunurile respective îi aparțin, asiguratul poate prezenta documente false (de exemplu, titlul de
proprietate fals asupra apartamentului care se află, chipurile, în stăpânirea asiguratului, și care
constituie obiectul asigurării, în realitate însă, asiguratul doar închiriază apartamentul în care
locuieşte).
La fel, asiguratul poate induce în eroare asigurătorul în cee ce priveşte valoarea reală a
bunurilor asigurate. Scopul asiguratului este să obţină o valoare a sumei asigurate cît mai mare.
Pentru aceasta, asiguratul schimbă temporar bunurile sale cu bunuri străine de valoare mai
mare sau prezintă asigurătorului documente false din care rezultă valoarea mai mare a
bunurilor asigurate.
În alte cazuri asiguratul încheie contracte de asigurare pentru aceleași bunuri la doi sau mai
mulți asigurători, pentru ca la producerea riscului asigurat acesta să preia despăgubiri de la mai
mulți asigurători. În conformitate cu lit.b) alin.(1) art.1316 din Codul civil asiguratul nu poate
încheia mai multe contracte de asigurare care au la bază acelaș bun la mai multe companii de
asigurare, de asemenea asiguratul este obligat să informeze asigurătorul despre alte contracte
de asigurare încheiate la obiectul respective.
În cazul asigurării de persoane de cele mai dese ori, înşelăciunea, realizată de asigurat, se
referă la sănătatea acestuia. Astfel, o persoană bolnavă se poate asigura pretinzând că este
sănătoasă; un invalid se poate asigura pretinzînd că este capabil de muncă etc. În această
privinţă, asiguratul fie foloseşte documente oficiale false (în primul rând, documente
constatatoare privind starea sănătăţii), fie găsește o persoană sănătoasă,capabilă de muncă,
care să treacă controlul medical în locul asiguratului.
La etapa de executare a contractului de asigurare, înşelăciunea din partea asiguratului se
referă mai cu seamă la producerea cazului asigurat. De exemplu, cazul asigurat nu se produce,
însă asiguratul afirmă contrariul. Pentru aceasta, asiguratul îşi tăinuieşte bunurile asigurate şi
înscenează sustragerea acestora de către persoane necunoscute, sau realizează singur
producerea riscului asupra bunurilor asigurate pentru a-și scoate banii înapoi plătiți sub forma
primelor de asigurare, de regulă, în aceste cazuri asigurații cer despăgubiri în mărime mai mare
decît mărimea reală, și respectiv ei urmăresc nu doar să-și scoată banii dar și să înregistreze
profit.
Capitoul 2
Exemple de escrocherii
Dorel Găină, şef al Secţiei asistenţă juridică în cadrul Companiei de asigurări, a fost condamnat
la 11 ani de închisoare.
Sergiu Pruneanu, ex-poliţist, care ar fi soţul procuroarei Elena Pruneanu, de la Procuratura
Buiucani, a fost condamnat la 10 ani de închisoare, cu privarea de dreptul de a activa în
organele MAI timp de 5 ani.
Ion Taran, fost şef al Secţiei investigare a accidentelor rutiere a Comisariatului General de
Poliţie, a fost condamnat la 9 ani de închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii
publice timp de 5 ani.
Eugenia Barbăroşie, avocată, a fost condamnată şi ea la 9 ani de închisoare.