Piaţa monetară, generic, poate fi definită ca „locul” de întâlnire a ofertei de capitaluri disponibile, pe termen scurt şi foarte scurt Piaţa de

capital este componentă a pieţei financiare, care asigură întâlnirea ofertei de capitaluri cu cererea de capitaluri pe termen mediu şi lung Piaţa
monetară este piaţa capitalurilor pe termen scurt, fiind formată din piaţa interbancară şi piaţa titlurilor de creanţă negociabile. Piaţa ipotecară
este specifică finanţării construcţiilor de locuinţe, pe care acţionează organisme ce acordă împrumuturi sub formă de credit imobiliar Piaţa
financiară este piaţa capitalurilor pe termen lung, pe care se emit şi se tranzacţionează valori mobiliare ce servesc drept suport al schimbului de
capitaluri. Piaţa primară serveşte la o primă plasare a valorilor mobiliare, ea completând emisiunea de valori mobiliare în scopul atragerii de
capitaluri financiare disponibile pe termen mediu şi lung. Piaţa secundară reprezintă segmentul cel mai mobil şi, în acelaşi timp, cel mai
reprezentativ pentru manifestarea cererii şi ofertei de capital financiar Bursa de valori, denumită de schimb, este o instituţie care nu posedă
certificate de valoare, care nu execută nici o tranzacţie în folosul propriu, şi nici nu stabileşte preţul tranzacţiei. Oferta de capital provine din
economiile celor cu venituri mai mari, după ce aceştia îşi satisfac nevoile de consum. Valorile mobiliare sunt titluri de proprietate sau de
creanţă care confirmă faptul că cel care le posedă este titularul anumitor drepturi: După modalitatea de creare, valorile mobiliare se grupează
în:  Valori mobiliare primare emise de unităţi economice şi publice pentru constituirea capitalului social – este cazul acţiunilor sau atragerea
capitalului împrumutat prin obligaţiuni;  Valorile mobiliare derivate emise de bursele de valori sub forma contractelor standardizate futures şi
opţiuni (options);  Valorile mobiliare sintetice rezultate din combinarea diferitelor valori mobiliare primare sau derivate, cele mai cunoscute
fiind indicii bursieri. Acţiunile sunt valori mobiliare emise asupra capitalului social al unei companii, fie în scopul constituirii acestuia, fie în
scopul majorării lui. Obligaţiunile sunt titluri financiare negociabile, care conferă deţinătorului calitatea de creditor. Valoarea nominală a unei
obligaţiuni, este raportul dintre suma împrumutului lansat pe piaţă şi numărul obligaţiunilor emise şi respectiv suma ce va fi rambursată de
către societate, la scadenţa împrumutului, deţinătorului obligaţiunii. Preţul de emisiune (valoarea de subscriere), adică preţul de vânzare al
obligaţiunii la momentul emisiunii. o Valoarea de piaţă reprezintă preţul de vânzare al obligaţiunilor în momentul curent pe piaţă exprimat în
unităţi monetare. Rata nominală a dobânzii este rata care, aplicată asupra valorii nominale a obligaţiunii, permite calcularea cuponului de
dobândă. Cuponul de dobândă sau mărimea dobânzii este legată direct de rata dobânzii şi este plătibilă în fiecare an la o dată stabilită contra
remiterii unui cupon detaşabil din corpul obligaţiunii. Se determină aplicând rata dobânzii la valoarea nominală a titlului emis. Termenul de
rambursare, sau duratei de viaţă a obligaţiunii – este intervalul cuprins între momentul emisiunii şi cel al răscumpărării obligaţiunii. Pe durata
de viaţă, se identifică trei momente importante: Cursul obligaţiunii – este preţul de piaţă al acestuia şi se exprimă în puncte; Bonurile de
trezorerie reprezintă instrumente cu discont, adică profitul investitorului se formează din contul diferenţei dintre preţul de amortizare
(valoarea nominală) şi preţul de cumpărare, care este mai mic decât valoarea nominală.Bonurile de administrare a decalajului de casă, în
esenţă, sunt aceleaşi ca şi bonurile de trezorerie însă termenul de emitere se stabileşte particular pentru fiecare emitere în parte.Obligaţiunile
de trezorerie reprezintă un alt tip al valorilor mobiliare de stat şi, în esenţă, reprezintă un angajament al emitentului de a achita deţinătorului o
anumită sumă în viitor.Contractul futures este un angajament standardizat între doi parteneri, un vânzător şi un cumpărător, de a vinde,
respectiv de a cumpăra un anumit activ. , la un preţ stabilit în momentul încheierii tranzacţiei şi cu executarea contractului la o dată viitoare
numită scadentă. cumpărătorul contractului futures este acel investitor care se angajează să achiziţioneze activul suport al contractului la
maturitate. vânzătorul contractului futures este acel investitor care se angajează să vândă activul suport la maturitate.
Spre deosebire de contractele futures, a căror execuţie la maturitate este obligatorie pentru ambele părţi, opţiunea (options) este un contract
care dă dreptul – dar nu şi obligaţia – cumpărătorului contractului să cumpere sau să vândă, la un preţ stabilit dinainte, la o dată viitoare
determinată, contra unei sume de bani, plătită în momentul încheierii contractului. Opţiunile „call” sau de cumpărare, care sunt un contract în
formă standardizată, care atribuie cumpărătorului dreptul ca, într-o perioadă determinată, să cumpere de la vânzătorul opţiunii activul de bază
la un preţ prestabilit. Opţiunile „put” sau de vânzare care constituie un contract ce conferă dreptul compărătorului opţiunii ca, într-o anumită
perioadă, să vândă activul –suport partenerului său din contractul de opţiuni la un preţ stabilit prealabil şi în schimbul unei prime plătite
iniţial.TWIN PEAKS –presupune mai multe organe de supraveghere după principiul sectorial/instituţional sau după principiul funcţional în
cadrul căruia stabilirea regulilor, controlul, supravegherea şi respectarea intereselor investitorilor sunt efectuate de diferite organe. MEGA-
REGULATORUL prezumă existenţa unui organ public central, aşa numitul Megaregulator, de reglementare al tuturor segmentelor pieţei
financiare.Emitenţii sunt persoane juridice sau organe ale administraţiei publice centrale sau locale, care fac emisiuni de titluri financiare.
Investitorii sunt deţinătorii de capital monetar care investesc în produse specifice pieţei de titluri financiare şi îşi asumă riscurile acestei
investiţii.Investitorii se împart în două categorii mari:Investitorii individuali, care sunt persoane fizice sau juridice şi fac tranzacţii de dimensiuni
modeste pe piaţa titlurilor financiare. Investitorii instituţionali, care sunt companiile sau instituţiile ce efectuează tranzacţii de importanţă
majoră pe piaţa de titluri de valoare. Fondurile mutuale deschise sunt organisme de plasament colectiv. Ele sunt organizate astfel, încât un
număr mare de mici investitori, investitori individuali, să poată avea acces la această formă de plasament. Fondurile mutuale închise, spre
deosebire de fondurile mutuale deschise, se adresează unui număr limitat de investitori considerati eligibili şi accesul general la acest tip de
fonduri este restricţionat. Fondurile private de pensii pot fi organizate ca fonduri mutuale deschise sau închise. Principalul lor obiectiv este
acela de a asigura sumele de bani pentru cei care se retrag din activitate. Companiile de asigurare sunt intermediari financiari, care, în schimbul
unei prime plătite de cel care doreşte să se asigure, vor lua asupra lor riscurile la care este expus asiguratul, urmând să-l despăgubească pe
acesta, prin plata a diferite sume asupra cărora s-a convenit în prealabil, în cazul survenirei evenimentului nedorit. Cluburile de investitori
reprezintă o asociaţie de persoane particulare care îşi pun împreună capitalurile disponibile şi cunoştinţele în domeniu, cu scopul efectuării de
investiţii financiare, în special pe piaţa bursieră. Banca de investiţii sunt instituţii specializate în transmiterea capitalurilor disponibile pe diverse
termene pentru plasarea lor în valori mobiliare emise de stat, de agenţii autorizaţi ai statului, de societăţi comerciale şi alţi emitenţi potenţiali.
Garantarea emisiunilor de valori mobiliare: această operaţie constă în preluarea riscului distribuirii unei emisiuni de valori mobiliare.
Distribuirea emisiunii de valori mobiliare: această operaţie se realizează fără angajarea capitalurilor de care dispune banca de investiţii, doar
prin asistarea emitentului pe parcursul distribuirii valorilor mobiliare. Consultarea în legătură cu caracteristicile şi termenii valorilor mobiliare,
care vor fi atractive pentru potenţialii investitori. Activitatea de brokeraj - activitate de vânzare-cumpărare a valorilor mobiliare, desfăşurată de
broker în calitate de mandatar sau de comisionar ce activează în baza contractului de mandat sau de comision, precum şi în baza procurii
pentru efectuarea tranzacţiilor menţionate, în cazul în care contractul nu stipulează împuternicirile mandatarului sau ale comisionarului; 
Activitatea de dealer - activitate de cumpărare a valorilor mobiliare, în numele şi din cont propriu, pentru vânzarea lor ulterioară în scopul
obţinerii de profit; Activitatea de underwriting - activitate de mediere la emisiuni, desfăşurată în numele emitentului, în vederea promovării
ofertei publice primare şi plasamentului valorilor mobiliare ale emitentului; Activitatea de administrare fiduciară a investiţiilor - activitate
desfăşurată de administratorul fiduciar persoană juridică conform contractului de administrare fiduciară a următorului patrimoniu transmis
acestuia. Activitatea de ţinere a registrului deţinătorilor de valori mobiliare nominative - activitate de ţinere a registrului, activitate de
colectare, înregistrare, prelucrare şi păstrare a datelor în vederea constituirii sistemului de ţinere a registrului deţinătorilor de valori mobiliare
nominative; Activitatea de depozitare - activitate de prestare a serviciilor de păstrare a valorilor mobiliare şi/sau de evidenţă a drepturilor
deponenţilor asupra valorilor mobiliare; Activitatea de clearing - activitate desfăşurată de participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare,
care constă în efectuarea operaţiilor de colectare, verificare şi corectare a informaţiei privind tranzacţionarea valorilor mobiliare, în perfectarea
documentelor pentru executarea tranzacţiilor, în stingerea obligaţiilor reciproce ale participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare.