Radiologia clinica a aparatului cardiovascular

1. Stenoza mitrala:
Reprezinta o afectiune valvulara de cauza frecvent reumatismala care determina o ingustare
a orificiului mitral. Acesta ingustare genereaza un mecanism hemodinamic ca urmare a
deschiderii insuficiente a orificiului mitral in timpul diastolei ceea ce duce la cumularea unei
cantitati cescute de sange in atriul stang cu crestea valorilor presionale ale acestuia care
ulterior va genera retrograd o crestere a presiunii venoase pulmonare.
Apar 2 baraje: primul e constituit de barajul valvular iar al doilea de spasmul capilar apoi
arteriolar care reprezinta un obstacol din evacuarea sangelui din ventriculul drept cu
instalarea unei hipertrofii ventriculare drepte. Ca urmare vor aparea modificari radiologice
atat la nivel cardiac cat si la nivel pulmonar.
A. Modificari cardiace:
 In incidenta de fata modificarile cordului determina asa numita configuratie mitrala la
realizarea careia participa rectitudinea si bombarea arcului mijlociu stang,
micsorarea butonului aortic, hipertrofia atriala stanga si micsorarea arcului inferior
stang.
Rectitudinea si bombarea arcului mijlociu apar datorita bombarii urechiusei stangi
atriale cat si a dilatarii conului si trunchiului artei pulmonare.
Micsorarea butonului aortic e consecinta reducerii cantitatii de sange din aorta si a
bombarii conului si trunchiului arterei pulmonare.
Micsorarea arcului inferior stang apare datorita atrofiei ventriculului stang.
Hipertrofia atriului stang genereaza un dublu contur al marginii inferioare drepte,
aparitia unui arc suplimentar care determina un aspect biarcuat al marginii inferioare
sau poate forma singur arcul inferior drept pana aproape de diafragm dar fara sa aibe
contact cu acesta. Exista pulsatii ample ale atriului stang care vor determina atrofii
prin presiune la nivelul corpilor vertebrali toracali. Hipertrofia atriala stanga
determina modificari la nivelul traiectului esofagului si a bronhiei principale stangi:
deplasarea posterioara si spre dreapta a esofagului si deplasarea in sus a bronhiei
principale stangi cu marirea unghiului traheobronsic.
 In OAD: observam deplasarea posterioara si spre dreapta a esofagului si dilatarea
arterei pulmonare.
 In OAS: observam marirea atriului stang.
 In profil: observam marirea atriului stang si a ventriculului stang.

B. Modificarile circulatiei pulmonare: in functie de cresterea valorilor presionale avem o

hipertensiune venosa in care initial venele pulmonare sunt ingustate in campurile
pulmonare inferioare dar cu cresterea retelei venoase in campurile superioare
(inversarea circulatiei). Dupa care, gradual, apare hipertensiunea pulmonara capilara
care asociaza o estompare perivasculara, aparitia linilor Kerley, ingrosari scizurale,
obliterari sinusale sau chiar mici epasamente lichidiene in cavitatea pleurala. Creste
valoarea si mai mult si apar modificari si la nivelul circulatiei arteriale (hipertensiunea
arteriala pulmonara).

2. Insuficienta mitrala:
Reprezinta o afectiune valvulara caracterizata printr-o inchidere insuficienta(incompleta) a
valvei mitralei in timpul sistolei. Datorita inchiderii incomplete a orificiului mitral apare un
reflux al sangelui din ventriculul stang in atriul stang in timpul sistolei, asociat cu o
hipertrofie ventriculara dreapta de rezistenta.
Aspectul radiologic e similar cu cel al stenozei, cu precizarea ca manifestarile sunt mai sarace
si cu faptul ca asociaza asociaza in plus hipertrofia ventriculara stanga.

3. Sindromul Lutembacher:
Reprezinta asocierea dintre o stenoza mitrala cu un defect septal atrial.
Fiziopatologic, o sa apara o hipertrofie a ventriculului drept cu o supraincarcare a sistemului
arterial.
Din punct de vedere radiologic profilul este identic cu cel al stenozei mitrale dar nu atat de
bine conturat mai ales in ceea ce priveste modificarile circulatiei pulmonare.

4. Insuficienta aortica:
Reprezinta o afectiune valvulara caracterizata printr-o inchidere insuficienta a sigmoidelor
aortice in timpul diastolei. Datorita inchiderii insuficiente se produce o regurgitare a sangelui
din aorta in ventriculul stang cu aparitia hipertrofiei ventriculare stangi, care duce la largirea
orificiului mitral ceea ce genereaza mitralizarea cordului aortic.
Modificari radiologice, sunt reprezentate de triada care formeaza asa numitul cord pozat:
Arcul inferior stang (ventricului stang) este marit, si bombeaza mult in campul
pulmonar stang.
Golful cardiac e adancit.
Arcul superior stang marit.
Modificarile radiologice in circulatia pulmonara apar in stadii avansate.

5. Stenoza aortica:
Reprezinta o valvulopatie caracterizata prin ingustarea orificiului aortic. Datorita ingustarii
orificiului aortic sangele trece cu greutate din ventricul in aorta ceea ce face ca ventriculul
stang sa se hipertrofieze.
Modificarile radiologice apar mult mai tarziu si sunt identice cu cele din insuficienta aortica
dar de o amploare mai redusa. Ventriculul stang hipertrofiat va apasa pe ventriculul drept
generand sindromul Bernheim.

6. Modificari pericardice:
- Inchistari: genereaza opacitati multiple circumscrise de intensitate crescuta, cu un
contur net, atasate cordului care nu pot fi disociate de el in nici o incidenta. Cordul
poate fi imbracat intr-o carcasa iar in functie de prinderea ortograda a acestor
placarde putem observa imagini liniare si imagini care creeaza aspectul de harta
geografica.
- Pericarditele exsudative: dau aspectul de cord in carafa, in care opacitatea cordului
are o forma triunghiulara cu baza pe diafragm iar varful reprezentat de pediculul
vascular.

7. Patologia vasculara:
- Derularea aortei: situatie in care, in incidenta de fata, arcul superior drept va fi
reprezentat de aorta ascendenta.
- Dilatatia circumscrisa a lumenului aortei(anevrism): se vede cel mai bine cu substanta
de contrast.
- Aorta senila aterosclerotica: genereaza o aorta derulata, cu un calibru crescut,
intensitate crescuta, cu butonul aortic mai sus situat, iar la nivelul peretilor se pot
observa mici calcificari.