Tema şi viziunea despre lume a romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”

de Camil Petrescu

"Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" de Camil Petrescu ,publicat în anul 1930,
este un roman modern,psihologic și subiectiv. Romanul plasează în centrul acţiunii un
personaj-narator, tip al intelectualului, Ştefan Gheorghidiu, un individ care se află într-un
permanent proces interior, analitic, şi care încearcă să definească realitatea pe care apoi să o
povestească cititorului.

Textul narativ este structurat în două părți precizate în titlu, care indică temele romanului, și
în aceelași timp, cele două experiențe fundamentale de cunoaștere trăite de protagonist:
dragostea și războiul. Dacă prima parte reprezintă rememorarea iubirii dintre Ștefan și Ela, a
doua urmărește experiența de pe front a lui Ștefan din timpul Primului Război Mondial.

Viziunea despre lume a scriitorului este una modernă, corelată cu ideologia lui Eugen
Lovinescu. Literatura sa este o expresie a spațiului urban și o imagine a intelectualului
modern, spirit reflexiv cu preocupări filosofice și literare, accentul fiind pus pe factorul
psihologic și nu pe acțiune. Precum la romancierul francez Marcel Proust, pentru Camil
Petrescu creația se conturează prin descrierea propriei conștiințe, autenticitatea realizându-se
prin exprimarea cu sinceritate a propriilor experiențe de viață și prin refuzul scrisului frumos
(stilul anticalofil).

O scenă importantă pentru întelegerea acţiunii şi a personajelor este discuţia purtată de către
ofiţeri prezentată în primele pagini ale operei. Aceştia descoperă în ziar o ştire despre un
bărbat care şi-a ucis soţia infidelă şi a fost achitat de către judecători. Acest eveniment
stârneşte discuţii aprinse, deoarece fiecare participant are o altă părere. Atitudinea lui Ştefan
Gheorghidiu atrage atenţia deoarece el intervine într-un mod agresiv şi îi contrazice pe toţi.
Personajul narator susţine un punct de vedere cât se poate de categoric, spunanâd că : “Cei
care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt”. Scena amintită este
relevantă deoarece reflectă concepţia lui Ştefan despre iubire. El este interesat de iubirea
absolută. Modul în care vorbeşte şi se comportă în scena prezentată contribuie la
caracterizarea sa. Din text reiese că Ştefan este un intelectual sensibil, preocupat de idei
filozofice, dar şi un individ impulsiv şi dur.

O altă scenă reprezentativă din romanul studiat se petrece în timpul excursiei de la Odobeşti,
la care participă Gheorghidiu, Ela, şi un grup de cunoştinţe. În zilele petrecute la Odobeşti,
Ştefan observă anumite gesturi de apropriere pe care soţia sa le face fata de domnul G. , un
domn talentat: „Acesta gusta din mâncarea bărbatului respectiv și toarnă vin din paharul ei,
dansează numai cu el, vine la masă cu întarziere odată cu acesta sau petrece timp împreună cu
el, separat de restul grupului”. Toate aceste gesturi îi provoacă lui Ștefan suferință, iar el le
analizează în detaliu și le interpretează în mod negativ. Fără să ceară explicații și să comunice
deschis cu Ela, Ștefan reacționează bruscși anunță că are de gând să divorțeze, acuzând-o pe
femeie de infidelitate. Ea nu îi intelege supărarea și îi reproșează că este exagerat de sensibil
și că toate femeile fac la fel fară ca acest lucru să însemne că își înseală bărbații. Scena
prezentată este importantă deoarece criza de gelozie a lui Ștefan spune ceva despre caracterul
personajului. El este o fire pătimașă care are tendința să analizeze gesturi și evenimente în
cele mai mici detalii. Excursia de la Odobești arată și dificultațiile pe care le întampină cuplul
Ștefan-Ela, din cauza unei comunicări defectuase.

În această carte, Camil Petrescu dă autenticitatea narațiunii, deoarece combină un fragment

din biografia proprie cu o parte de iubire ficționala. De asemenea, el schimbă viziunea asupra
unor teme literare importante, precum iubirea și razboiul.