UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ȘI

MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PROIECT CREŞTEREA SUINELOR

Coordonator ştiinţific,
Şef lucrări dr. Gabriel Hoha

Studentă,

Anul IV
CUPRINS :
INTRODUCERE.............................................................................................................................2
SCOPUL LUCRĂRII......................................................................................................................4
FIȘĂ INDIVIDUALĂ PENTRU ELABORAREA PROIECTULUI DE AN LA
DISCIPLINA DE TEHNOLOGIA CREȘTERII SUINELOR.......................................................5
EVOLUȚIA STĂRII FIZIOLOGICE LA SCROAFELE ȘI SCROFIȚELE DE
REPRODUCȚIE..............................................................................................................................7
EVOLUȚIA VÂRSTEI ȘI A GREUTĂȚII CORPORALE LA TINERETUL SUIN..................11
FIȘĂ TEHNOLOGICĂ TINERET ÎNȚĂRCAT..........................................................................13
FIȘĂ TEHNOLOGICĂ PORC GRAS..........................................................................................15
ALIMENTAȚIA SUINELOR.......................................................................................................17
NORME DE HRANĂ..................................................................................................................22
REȚETE........................................................................................................................................25
Rețeta R-01 (purcei sugari)........................................................................................................25
Rețeta R-02 (Starter)..................................................................................................................26
Rețeta R-03 ( Grower)................................................................................................................27
Rețeta R-04 ( Finisher)...............................................................................................................28
Rețeta R-05 (Scroafe lactante)...................................................................................................29
Rețeta R-06 (Scroafe gestante)..................................................................................................30
CONCLUZII..................................................................................................................................31
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................32

1
 1. Introducere

Creșterea suinelor a reprezentat și reprezintă o preocupare importantă a populației

umane, în condiţiile ţării noastre fiind o ramură economică foarte importană, aceasta
caracterizându-se prin intensivizarea producţiei, începând cu producerea de purcei şi
terminându-se cu livrarea continuă, ritmică și constantă a indivizilor supuşi îngrăşării.
Practicarea intensivă a creșterii porcinelor impune, o continuă performare a proceselor
productive, având la bază nivelul și pragul de ameliorare a populaţiilor și implicit asigurarea
condiţiilor optime de mediu. În aceste condiții, proprietarul sau fermierul, trebuie să fie un
cunoscător perfect al tuturor proceselor tehnice și economice din fermă (sau gospodărie), să
participe în mod activ și competent la proiectarea, amplasarea și finisarea adăposturilor, la
montarea instalațiilor și alegerea utilajelor necesare, să conducă direct procesele tehnologice
și să exploateze eficient reproducătorii, îmbinând cu abilitate și pricepere factorii tehnici cu
cei biologici și economici.

Activitatea de creștere a suinelor pe principii moderne a dus la elaborarea

unor tehnologii adecvate de producție ce au evoluat în decursul mai multor ani ce aveau ca
scop atât producerea unor efective care să mulțumească atât din punct de vedere calitativ, cât
și cantitativ.

Odată cu creșterea demografică, importanța creșterii suinelor s-a accentuat prin

creșterea necesarului de produse pentru asigurarea nivelului de trai a populațiilor ceea ce a
condus și la dezvoltarea altor ramuri necesare creșterii animalelor cum ar fi nutriția și
alimentația animalelor.

În noul context al exploziei demografice alimentaţia umană capătă noi valenţe

impunându-se :

 sporirea cantitativă şi calitativă a produselor alimentare;

 repartizarea echilibrată a efectivelor;
 utilizarea tuturor resurselor de hrană;
 găsirea de noi sortimente cu valoare proteică.
Carnea provenită din creşterea suinelor a contribuit şi va contribui să aducă un aport
substanţial în acoperirea necesarului de proteină, constituind un indicator al civilizaţiei. În
prezent se consideră că necesarul de proteină zilnică trebuie să fie 70 g de origine animală
şi 40 g vegetală, un aport energetic de 2800 – 3000 kcal. Carnea suinelor se caracterizează
printr-o valoare energetică superioară faţă de cele obţinute de la celelalte specii, aceasta

2
furnizează, în medie, 2700 kcal/kg în comparaţie cu 1600 kcal/kg la bovină şi 1400 kcal/kg la
ovină.

Importanţa pentru consum a produselor animaliere rezidă din faptul că în aprecierea

nivelului de trai şi de dezvoltare a unei ţări, sau popor, se are în vedere un complex de
indicatori, în care sunt incluse si nivelurile producţiilor animaliere, raportate pe locuitor.
Produsele animaliere conţin si cele mai mari proporţii de substanţe proteice, unele cu mare
valoare biologică.
În viitorul apropiat, acoperirea necesarului de proteină se va face, in principal, prin
sporirea cantităţilor de carne provenită de la bovine si ovine, secondate cu cele rezultate de la
porcine si păsări, aspecte impuse de posibilităţile limitate de cultivarea rentabilă a “cerealelor
furajere” necesare ultimelor două specii.

Prin particularităţile speciei, de bun convertor al alimentelor vegetale, prolificitate

ridicată, sporuri mari de creştere, consumuri specifice bune se motivează creştere acestei
specii.

3
 2. Scopul executării lucrării

Datorită creșterii continue a populației și cerinței din ce în ce mai mari pentru

produsele alimentare, creșterea animalelor devine un sector foarte important, încercând să se
acopere această cerință.

Având în vedere că în cea mai mare partea alimentele sunt reprezentate de cele pe
bază de carne, creșterea suinelor are un rol foarte important pentru acoperirea acestor cerințe.
În special datorită faptului că această specie deține însușiri net superioare celorlalte, ca de
exemplu : fecunditatea ridicată, prolificitate mare, energie sporită de creştere, valorificarea
bună a diverselor furaje, randamentul sporit la sacrificare şi posibilităţile variate de prelucrare
a cărnii și multe altele.

În prezenta lucrare se dorește a se organiza un flux tehnologic complex cu un grad de

mecanizare avansat și modern, pentru a ușura creșterea suinelor și pentru a se ajunge mai ușor
la performanță.

Înainte de începerea unui proiect atât de amplu și înainte de implicarea în acest sector
de creștere a animalelor, care nu este unul deloc ușor, ar trebui să se cunoască toate riscurile
și dezavantajele pe care le poate aduce, ca mai apoi rezultatele să fie mult mai apreciate.

4
 3. Fișă individuală

Efectiv stoc la 01.01.2016 -

-Vieri de reproducție...............................................................................................4cap

-Scroafe gestante, total..........................................................................................40cap

Din care, în perioada: 0-20 zile.................................................9 cap

21-45 zile.................................................9 cap
46-65 zile.................................................9 cap
66-90 zile.................................................9 cap
91-114 zile.................................................9 cap
-Scroafe în lactație, total.................................................................................20 cap
Din care, în perioada:0-20 zile.................................................10 cap
21-45 zile.................................................10 cap
-Scroafe în așteptare, total................................................................................25cap
-Tineret de reproducție (scrofițe), total.............................................................18cap
Din care în perioada: 60-90 Kg..................................................9 cap
91-110 Kg.................................................9 cap
-Vieruşi de înlocuire, total: 90-110Kg................................................................2cap
-Tineret sugar, total.........................................................................................167cap
-Tineret înţărcat, total...................................................................................252cap
Din care, între: 5-12 Kg........................................... ..126 cap
(spor creştere-310g/zi) 13-27Kg.............................................126 cap
-Porci graşi, total...........................................................................................405cap
Din care, între: 28-50Kg.............................................135 cap
51-78 Kg.............................................135 cap
79-110Kg.............................................135 cap

5
 Hrănirea se face cu furaje combinate specifice categoriei.

- Consumurile specifice de furaje pot fi următoarele:

- Tineret înţărcat:

5-12 kg = 1,8 UN/kg spor

13-27 kg = 2,3 UN/kg spor

- Scrofiţe de înlocuire:

60-90 kg = 3,4 UN/kg spor

91-110 kg = 4,5 UN/kg spor

- Porci graşi:

28-50 kg = 3,0 UN/kg spor

51-78 kg = 3,7 UN/kg spor

79-110 kg = 4,5 UN/kg spor

6
 EVOLUȚIA STĂRII FIZIOLOGICE LA SCROAFELE ȘI
SCROFIȚELE DE REPRODUCȚIE

Tabelul privind evoluţia stării fiziologice la scroafe şi scrofiţele de reproducţie este

astfel conceput încât grupele de animale să treacă dintr-o stare fiziologică în alta prin
deplasarea lor pe diagonală în jos. Acesta este împărţit în perioade, din 5 în 5 zile
(semidecade), atât pe verticală cât şi pe orizontală.

În primul rând, efectivele din fişa individuală se împart pe grupe şi se înscriu în tabel,
la coloana 2, mai întâi scoafele gestante, apoi cele în lactaţie şi în final cele în aşteptarea
montei, aşa încât adunate pe coloană să concorde cu datele din fişa individuală.

În continuare, grupele de animale se deplasează pe diagonală în jos conform

perioadelor calendaristice. Se va avea în vedere ca după 21 de zile de la efectuarea montei
(durata unui ciclu) să se aplice procentul de fecunditate, care este (conform bazei de calcul)
de 90% în sezonul răcoros, (respectiv între datele de 1 februarie-30 aprilie şi între 1
octombrie şi 31 decembrie) şi de 80% în sezonul călduros (între 1 mai şi 30 septembrie).

Prin urmare, la trecerea de la rândul 9 la 10, se aplică procentul respectiv de

fecunditate (în sezonul răcoros de 100 de scroafe, iar în cel călduros de 60 animale). Prin
deplasarea grupelor de animale pe diagonală în jos se poate constata că grupa de scroafe
montate în semidecada 1-5 ianuarie urmează să fete în semidecada 26-30 aprilie, când se
totalizează 114 zile de gestaţie. În aceeaşi grupă, perioada de lactaţie este cuprinsă între 26
aprilie şi 30 mai, iar cea de formare a grupelor pentru aşteptarea montei se încheie la data de
20 iunie, cu o durată de 170 de zile.

Indicele de utilizare a scroafelor (I.us.) se calculează după formula:

365 365 365

Ius= Ius= =
pg+ pl+ ps sau 115+35+20 170 =2,2

 p.g. – perioada de gestaţie

 p.l. – perioada de lactaţie

 p.s. – perioada de aşteptare pentru formarea grupelor din scroafe şi scrofiţe

De menţionat că, în aşteptarea montei, la rândul 33 (începând cu coloana 3), se vor

include şi diferenţele dintre rândurile 4-5 şi 9-10, care reprezintă scroafele şi scrofiţele la care
nu s-a instalat gestaţia (acţiune care se efectuează între 18-22 zile de la data însămânţării cu
ajutorul vierului încercător şi între 36-42 zile cu aparatele cu ultrasunete. De asemenea,
menţionăm că efectivul optim de scroafe şi scrofiţe în aşteptarea formării grupelor de montă
(Ef.op.aşt) trebuie să fie ca, cel puţin cel rezultat din relaţia:

7
 Mgm
Ef .op .ast=21
Pfg
 21 – durata ciclului sexual (C.s.)

 M.g.m. – mărimea grupei de montă (nr. scroafe şi scrofiţe din grupă)

 P.f.g. – perioada de formare a grupelor (55 zile)

Numărul de animale însămânţate (sau montate), atât pe luni cât şi anual, rezultă prin
însumarea rândului 1, a celor fătate prin însumarea rândului 23, iar a celor înţărcate prin
însumarea rândului 31.

Se precizează că în componenţa fiecărei grupe de montă vor fi 85% scroafe şi 15%

scrofiţe. Numărul de animale existente la un moment dat, pe categorii şi stări fiziologice, se
determină prin însumarea acestora, pe coloane. În cazul efectivelor de scroafe matcă
reducerea acestora se efectuează numai la sfârşitul lunii, respectiv a coloanelor 7, 13, 19
ş.a.m.d. Această determinare are importanţă în aplicarea alimentaţiei, conform normativelor
în vigoare. De asemenea, se poate stabili cu exactitate spaţiile de cazare pe sectoarele de
producţie, precum şi nivelul retribuirii personalului muncitor.

De remarcat că, fluxul tehnologic se stabileşte în partea a doua a anului (după luna
iulie); în prima parte se rezolvă de fapt o situaţie dată. În general, însămânţările se efectuează
cât mai grupat în cadrul semidecadelor (uneori a decadelor) pentru ca şi fătările să aibă loc tot
grupate, dând posibilitatea uniformizării cuiburilor de purcei pe scroafe lactante (în cel mult 2
zile de la fătare).

Cu privire la introducerea fluxului tehnologic de producţie în scopul uniformizării

efectivelor de purcei sugari şi înţărcaţi, de grăsuni şi porci livraţi la sacrificare se face
precizarea că elementul de constanţă îl constituie numărul egal de animale din cadrul grupei
de fătare (N.g.f.), care se calculează ţinând seama de efectivul matcă (Ef.m.) din unitate, de
indicele de utilizare a scroafelor (I.u.s.) şi de numărul grupelor de animale (N.g.a.) dintr-un
an calendaristic. În cazul nostru N.g.s. se calculează împărţind 365 la 5, deci 73 de grupe de
animale. Numărul de animale din grupa de fătare (M.g.f.) se calculează după relaţia:

EfmxIus Efmx 2,2

Mgf = Mgf =
Ngs sau 73

Pentru determinarea numărului de scroafe şi scrofiţe din grupa de montă (M.g.m.) se

ţine cont de procentul de fecunditate (mai mare în sezoanele răcoroase şi mai reduse în cele
călduroase). În cazul nostru, procentul de fecunditate este de 90% şi, respectiv de 80%. Deci
se efectuează operaţiunea:

Mgfx 100 Mgfx 100

M . g .m= Mgm=
90 sau 80

8
EQ În mod practic începând cu coloana 11 din rândul 5, numărul de animale din grupa de
montă (M.g.m.) trebuie să fie egal cu cel din grupa de fătare (M.g.f.). De exemplu, dacă
M.g.f. este egal cu 9 scroafe atunci în sezonul răcoros M.g.m. va fi de 12 scroafe şi scrofiţe,
iar în cel călduros (1 mai-30 septembrie) de 15 animale.

Numărul de purcei obţinuţi se determină prin înmulţirea numărului de scroafe care

fată (rândul 23) cu prolificitatea medie a scroafelor şi scrofiţelor (în cazul prezentat 9 purcei).

Numărul purceilor înţărcaţi se calculează prin deplasarea la dreapta, cu 7 coloane (35

zile) a purceilor obţinuţi după scăderea pierderilor (în cazul nostru 15%). De menţionat că,
numărul purceilor înţărcaţi, din primele 7 coloane de la rândul 39 se calculează luând drept
bază tineretul sugar din fişa individuală (stoc la 31.XII din anul anterior) din care se scade
15% pierderi şi se împarte apoi la cifra 7 (dacă nu există date exacte asupra categoriilor de
vârstă şi greutate corporală). Numărul total de purcei obţinuţi sau înţărcaţi atât pe luni cât şi
anual, se obţine prin adunarea rândului 38 sau 40.

9
 EVOLUȚIA VÂRSTEI ȘI A GREUTĂȚII CORPORALE
LA TINERETUL SUIN

În coloana 2 se înscriu datele din evidenţa zootehnică şi economică a unităţii, pe

categorii de vârstă şi greutate (în cazul dat din fişa individuală), începând din coloana 3,
rândul 1, datele se înscriu din rândul 39 din tabelul anterior, dar însumate câte 2 semidecade.

Greutatea medie iniţială, în cazul nostru, este de 6 kg, iar cea finală de 25 kg, ca
urmare a unui spor mediu zilnic de 310 g, într-o perioadă de 60 de zile (între vârstele de 40 şi
100 de zile). De menţionat că, numărul total al suinleor înţărcate din rândul 39 (tabelul
anterior) nu poate fi egal cu cel al tineretului suin din rândul 1 (tabelul actual).

La deplasarea pe diagnoală în jos, între rândul 3 şi 4 se va aplica procentul de pierderi

(în cazul nostru de 5% conform bazei de calcul). Numărul de tineret suin trecut la categoria
grăsuni (la vârsta de 100 zile pi 25 kg greutate), deci la îngrăşătorie, se determină prin
însumarea rândului 7, atât pe luni cât şi anual.

Prin adunarea pe coloană se determină numărul de animale existente la un moment

dat, cu importanţă în alimentaţia diferenţiată, calcularea spaţiilor de cazare, asigurarea forţei
de muncă, planificarea medicamentelor etc.

În mod identic se lucrează şi la categoria de porci graşi, cu deosebirea că nu se

acceptă pierderi, animalele valorificându-se la greutatea de 107 kg la întreprinderile de
industrializare a cărnii, iar cele cu stări morbide nerecuperabile, prin sacrificări de necesitate.

Prin însumarea rândului 23 rezultă numărul de animale care se pot livra la abatoare,
atât pe luni cât şi pe întreg anul calendaristic. De menţionat că, de numărul relativ constant de
porci graşi livrabili la abatoare nu se beneficiază în acelaşi an, ci în următorul an de plan,
începând cu decada 10-20 februarie.

În mod identic se lucrează şi la tineretul de reproducţie (scroafe şi vieruşi de înlocuire)

însă se ţine seama de numărul de animale care trebuie să înlocuiască scroafele şi vieruşii
reformaţi. Anual se va reforma 30% din scroafe şi 50% din vieri, deci în fiecare grupă de
montă se vor înlocui 15% scroafe cu scrofiţe. În cazul efectivelor reduse, procurarea se face
lunar şi chiar trimestrial, acordându-se o atenţie sporită sezoanelor călduroase.

10
 FIȘĂ TEHNOLOGICĂ TINERET ÎNȚĂRCAT

Datele cu privire la stocul de tineret suin la 1.I., şi greutatea animalelor se extrag din
evidenţele zootehnice şi economice ale unităţii (în cazul nostru din fişa individuală).

Numărul de animale intrate (mutaţii) se extrag din fişa anterioară - purcei înţărcaţi la
greutatea medie de 5 kg/cap, iar livrările la alte unităţi sau mutaţiile la alte categorii, la
greutatea medie de 25 kg.

Numărul de animale livrate la alte unităţi sau mutaţiile la alte categorii se extrage din
tabelul întocmit la punctul 2, cumulându-se cele 3 decade pentru luni şi a celor 12 luni pentru
animalele livrate anual.

În continuare, se procedează la mişcarea pe luni a efectivului de tineret suin, după care

se calculează efectivele medii lunare şi a zilelor furajate. Sporul de creştere în greutate vie se
calculează prin înmulţirea zilelor furajate cu sporul mediu zilnic (în cazul redat cu 400 g).
După calcularea sporului de greutate pe luni se trece la mişcarea greutăţii animalelor.

11
 FIȘĂ TEHNOLOGICĂ PORC GRAS

Datele cu privire la stocul de porci graşi şi greutatea acestora la 1.I. se extrag din
evidenţele zootehnice şi economice ale unităţii (în cazul redat din fişa individuală), iar cele cu
privire la intrări prin mutaţii, din fişa tehnologică a tineretului porcin – ieşiri prin mutaţii (în
cazul redat la greutatea de 25 kg/animal).

Numărul de porci graşi livraţi lunar la abator se determină prin însumarea celor 3
decade, din tabelul întocmit la punctul 2, rândul 23. Greutatea la livrare este de 107
kg/animal.

În continuare se procedează la efectuarea mişcării efectivului de animale pe luni şi

apoi anual, după care se calculează efectivele medii şi numărul de zile furajate. Sporul de
creştere în greutate vie pe luni se calculează prin înmulţirea zilelor furajate cu sporul mediu
zilnic (în cazul nostru este de 700 g).

12
 Alimentația suinelor
Alimentația, la fel ca și în cazul altor specii, reprezintă unul dintre cele mai importante
elemente al creșterii suinelor, o alimentație rațională, asigurând o producție pe măsura
așteptărilor. Alimentația este considerată rațională când este diferențiată pe categorii de
vârstă, stări fiziologice și scopulpentru care sunt crescute porcinele.

Alimentaţia influentează direct, nu numai nivelul producţiilor animale cât şi

desfăşurarea normală a funcţiei de reproducţie, procesele de dezvoltare, starea de sănătate a
animalelor precum şi eficientă economică.

Suinele sunt animale monogastrice, omnivore. Dacă furajele sunt puţin mărunţite
masticaţia este activă şi salivaţia abundentă, mai ales în hrănirea cu furaje uscate (10-15 l
salivă/zi). Stomacul are capacitate mică şi intervine activ în mărunţirea hranei. În colonul
helicoidal are loc fermentaţia metanică a celulozei, dar are valori mult mai reduse decât la
ecvine şi rumegătoare. Cerinţele de proteină ale organismului sunt mai ridicate decât la
erbivore şi, în mod particular faţă de proteina cu valoare biologică ridicată. Sunt uşor
carenţabile în vitamine şi elemente minerale.

Carbohidraţii şi energia.

Purceii au nevoie de energie pentru a trăi, a creşte şi a se reproduce. Cantitatea de

energie necesară diferă în funcţie de climă, mediu ambiant, varstă, greutate şi dacă sunt
destinaţi reproducţiei sau nu. Astfel trebuie să li se administreze substanţe energetice care să
asigure în principal pe seama hidraţilor de carbon (în special a amidonului), grăsimilor şi a
substanţelor proteice.

Proteina şi aminoacizii.

Proteina este structura de bază a organismului, iar cantitatea necesară trebuie să fie
asigurată la nivelul corespunzător pentru fiecare categorie de animale şi formă de producţie în
parte. La asigurarea necesarului de proteine trebuie să se ţină seama de includerea fiecărui
amino-acid indispensabil şi în special a lizinei şi triptofanului.

O reţetă de furajare completă va cuprinde 10 aminoacizi necesari în creştere şi reproducere:

arginină, histidină, isoleucină, leucină, lizină, metionină, fenilalanină, treonină, triptofan,
valină. Proteinele din compoziţia furajelor pe bază de porumb şi alte cereale nu conţin toti
aceşti aminoacizi motiv pentru care este indicată utilizarea de suplimente proteice pentru a
corecta deficienţele. Porcii au nevoie de lizină în mod special, deoarece asigură participarea
corectă a

celorlalţi aminoacizi la formarea proteinei din muşchi.

Pentru o dezvoltare corectă este foarte important ca dieta porcilor să aibă un conţinut
echilibrat care să le ofere atât energie cât şi proteina (aminoacizi) în proporţii corecte. Porcii

13
au nevoie de suficientă energie pentru a permite utilizarea lizinei şi aminoacizilor în
construirea fibrei musculare.

Dacă furajele conţin o cantitate prea mare de energie raportat la conţinutul de lizină, surplusul
va fi convertit în grasime determinând creşterea unor porci graşi, care se vor comercializa cu
preţ mai mic pe piaţă. Pe de altă parte, prea multă lizină va creşte inutil costurile furajelor
deoarece excesul de proteină se descompune în aminoacizi neesenţiali care se pierd în urină.

În plus, trebuie asigurate substanţele biostimulatoare, vitamine şi minerale, administrate

fiecare în parte la nivelul optim pentru categoria de porcine care se creşte.

Mineralele
Au un rol important în dezvoltare, în special calciul şi potasiul, care participă la structura
scheletului şi în derularea a numeroase funcţii chimice esenţiale în creştere, reproducţie şi
lactaţie. În nutriţia porcinelor sunt importante 13 minerale dintre care calciu, cloruri, cupru,
iod, fier, magneziu, fosfor, seleniu, sodiu şi zinc ar trebui adaugate în mod obişnuit în
alimentaţia zilnică.

Vitaminele
Vitaminele reprezintă compuşi organici necesari în cantităţi foarte mici în nutriţia porcilor.
Acestea se împart în vitamine solubile în grăsimi (vitaminele A, D, E si K) şi solubile în apă.
Dintre vitaminele solubile în apă utilizate în mod obişnuit în dieta porcilor fac parte niacinul,
acidul pantotenic, riboflavinul şi vitamina B12.

Alimentaţia vierilor de reproducţie

În ceea ce priveşte alimentaţia la această categorie trebuie avut în vedere să se

menţină un echilibru între condiţia de reproducător şi producţia caracteristică, reprezentată de
cantitatea şi calitatea materialului seminal.

La vierii tineri cerinţele sunt atât pentru definitivarea creşterii cât şi pentru producţia
spermatică iar la vierii adulţi trebuie să se asigure un material seminal de bună calitate,
evitându-se variaţiile de greutate ale masei corporale şi în special îngraşarea peste măsură.

Dacă se utilizează nutreţuri combinate, tinând cont de regimul de folosire la montă şi greutate
corporala, se recomandă un consum zilnic de 2,5-3,5 kg nutreţ combinat. Astfel pentru un
vier cu masa corporală de 180-220 kg şi în perioada intensă de utilizare, raţia trebuie să
asigure: 5,4 U.N.; circa 720 g proteina digestibilă; 8000-9400 kcal. Desigur că aceste cifre
sunt orientative, calitatea furajul fiind influenţată de calitatea componentelor sale.
Administrarea ovăzului în hrana vierilor îmbunătăţeşte valoarea biologică prin raporturile
între aminoacizii esenţiali, creşterea nivelului fosforului şi vitamina E.

Se recomandă ca reţeta pentru această categorie să conţină pană la 50 % un amestec

de ovăz şi orz, 2-3 % făinuri animale, restul fiind completat cu şroturi (în special de
leguminoase), porumb, tărâţe, făină de lucernă. Raţia poate fi completată cu ouă proaspete
sau melanj de ouă, morcovi (în perioada de iarnă) sau lucernă palită (în perioada de vară).
Dintre vitamine un rol important îl au vitamina A şi E iar dintre microelemente, seleniu.

14
 Este extrem de important ca la vieri să se acorde o atenţie deosebită furajării, deoarece
alimentaţia neraţională sau insuficientă poate provoca tulburări de comportament sexual şi
modificări ale calitaţii spermei, ce se traduc prin indici de fertilitate reduşi, care perturbă grav
fluxul tehnologic şi determină pagube economice însemnate.

Alimentaţia scroafelor de reproducţie

Aceasta reprezintă o problemă complexă deoarece într-o perioadă de timp relativ

scurtă scroafa trece prin diferite stadii fiziologice în care metabolismul său este modificat
profund.

Ţinând cont de aceste considerente pentru scroafele lactante se recomandă o furajare

“ad-libitum” (la discreţie), care depăşeşte uneori 6-7 kg de nutreţ combinat pe zi (pana la
20000 kcal energie metabolizabilă pe zi). Tot la discreţie trebuie asigurat şi consumul zilnic
de apă, necesar metabolismului crescut precum şi în procesul de producere a laptelui.

În momentul înţărcării se recomandă dietă absolută (inclusiv hidrică), minim 24 de ore,

pentru a stopa producţia de lapte şi a preveni apariţia mamitelor.

La scroafele în aşteptare trebuie să se facă o hranire stimulativă, atât în ceea ce

priveşte refacerea organismelor epuizate în perioada de lactaţie cât şi pentru dezvoltarea
foliculilor ovarieni. Astfel, începând cu ziua a 3-a după înţărcare scroafele trebuie să
primească cca. 3-3,5 kg de nutreţ combinat din reţeta 0–5, cu un nivel de 14,5 % proteină
brută. În primele 30 de zile de la montă se recomandă menţinerea aceleiaşi raţii deoarece
aceasta corespunde cu perioada de organogeneză şi dezvoltare embrionară, după care ţinând
cont de componenta de asimilaţie a metabolismului scroafei gestante, se recomandă reducerea
raţiei (2 kg nutreţ combinat) pentru urmatoarele două luni, asigurând circa 6600 kcal energie
metabolizabilă zilnic. În ultima perioadă de gestaţie (ultimele trei săptămâni) când fetuşii au
o creştere mai rapidă în greutate, este necesar să se suplimenteze din nou raţia la nivelul
normal.

Furajarea necorespunzatoare în perioada de gestaţie se traduce prin obţinerea unor loturi de

fătare mai mici, purcei subponderali sau neviabili.

Alimentaţia purceilor sugari

În prima parte a vieţii, purcelul valorifică foarte bine hrana şi are un ritm de creştere
accelerat, sporindu-şi masa corporală de la naştere de circa 5 ori până la vârsta de o lună şi de
10–12 ori până la vârsta de doua luni.

Particularitatea principală a hrănirii purceilor este aceea că furajele se administrează

în prima parte a vieţii numai ca un supliment faţă de laptele matern. În prima săptămână de
viaţă purcelul trebuie să primească o cantitate suficientă de colostru. Prin administrarea
colostrului, pe langa substanţele nutritive absolut indispensabile şi uşor accesibile, se face şi

15
un transfer de gammaglobuline purtătoare de anticorpi, prin care se realizează o adevărată
“vaccinare” a purcelului.

Vârsta la care se face înţarcarea purceilor este de foarte mare importanţă pentru
orientarea hrănirii acestora. În prezent vârsta înţarcării purceilor s-a redus foarte mult. În
unităţile moderne de tip industrial, înţărcarea purceilor se face la varsta de 3-4 săptămâni
(acolo unde se asigura nutreţul combinat prestarter) sau la 5-6 săptămâni.

Echipamentul enzimatic digestiv fiind adaptat în special la hrănirea cu lapte, toate

nutreţurile combinate şi înlocuitorii de lapte destinaţi purceilor în prima perioadă de viaţă se
bazează pe lapte praf, completat în măsură mai mare sau mai mică cu alte furaje.

Purcelul este sensibil la gustul, mirosul şi culoarea furajelor. În general, purcelul

consumă din furajele obişnuite mai puţin decât poate valorifica. Pentru a pune în concordanţă
cantitatea de hrană ingerată cu posibilităţile de valorificare, trebuie ca prin încorporarea unor
aditivi furajeri să se stimuleze ingerarea de hrană. Nu trebuie să se exagereze însă în aceasta
privinţă, adică prin creşterea palatabilităţii să se forţeze purcelul să ingere cantităţi prea mari
de hrană pe care nu la poate digera normal, ceea ce ar conduce la unele tulburari gastrice.
Trebuie avut în vedere, în acelaşi timp, că purcelul este foarte sensibil la stres, la frig şi
umiditate, precum şi la afecţiuni gastro – intestinale.

Alimentaţia tineretului

Purceii înţarcaţi formează o grupă aparte, a tineretului de 2–4 luni. Printr-o bună
organizare a înţărcării, prin asigurarea unor condiţii optime de microclimat şi cazare, precum
şi asigurarea unei nutriţii corespunzătoare cu un furaj de foarte bună calitate, pot fi diminuate
consecinţele nedorite ale crizei de înţărcare. Hrănirea tineretului înţarcat de la 2–4 luni
trebuie să urmărească realizarea unor sporuri mari prin dezvoltarea musculaturii şi osaturii,
indiferent dacă animalele sunt crescute pentru prasilă sau pentru îngrăşare. Întrucât în această
perioadă creşterea scheletului este intensă se va acorda o atenţie deosebită asigurării
necesarului de vitamine şi săruri minerale, pentru a preveni rahitismul care apare frecvent, în
special la rasele performante cu viteză foarte mare de creştere.

Pentru hrănirea purceilor, în primele 5 zile de la trecerea în creşă se foloseşte aceiaşi

reţetă de furaj combinat ca în maternitate (reteta 0–1), administrat la inceput în exclusivitate
(1-2 zile), apoi înlocuindu-se câte 25 % în fiecare zi cu furaj pentru tineret (reteta 0–2).

În practică tineretul porcin se furajează la discreţie, ţinandu-se însă cont de consumul zilnic,
astfel încât să nu staţioneze furajul în hrănitori mai mult de doua zile, pentru a nu se altera.

În ceea ce priveşte furajarea purceilor după înţarcare, trebuie supravegheat consumul zilnic,
deoarece există pericolul apariţiei unei toxicemii denumită “boala edemelor” tocmai la
purceii foarte bine dezvoltaţi şi care ingeră o cantitate mare de furaje fară însa a avea tractul
digestiv şi echipamentul enzimatic complet pregătit. Ca urmare a nedigerarii complete şi a
neutilizării totale a substanţelor nutritive apar reacţii de tip alergic cu edeme, care în funcţie

16
de localizare se traduc prin simptome respiratorii, nervoase, etc., putând merge pană la
moarte. Prevenirea acestei afectiuni se poate face prin obişnuirea cât mai timpurie a
purcelului sugar cu cantităţi mici de furaj combinat şi supravegherea alimentaţiei purceilor
dupa înţărcare

Alimentaţia porcilor la îngrăşat

Deşi din punct de vedere tehnologic activitatea în îngrăşătorie este mai puţin
pretenţioasă decât în celelalte sectoare, este necesară aplicarea cu atenţie a tehnologiilor de
furajare în vederea realizării unui maximum de spor în greutate, cu un consum minim de
furaje.

Cantitatea şi calitatea hranei influenţează atât evoluţia procesului îngrăşării cât şi

calitatea produselor obţinute. Raţia porcinelor puse la îngrăşat trebuie să aibă un grad înalt de
digestibilitate, să conţină cel mult 6-7 % celuloză, necesarul de unităţi nutritive, de proteina
digestibilă şi de aminoacizi indispensabili. Pentru a asigura consumul raţiei în totalitate,
furajele se vor asocia în aşa fel încât să prezinte un gust plăcut.

Îngrăşarea pentru carne este cea mai eficientă din punct de vedere economic şi
urmăreşte valorificarea potenţialului de creştere a animalelor tinere care consumă cantitatea
cea mai mică de hrană pentru 1 kg spor în greutate. Ea începe când purceii au 25-40 kg
greutate vie şi ţine până ajung la 100-110 kg.

Furajarea porcilor destinaţi pentru carne se face, cu un nutreţ care să asigure 15,7 %
P.B. până la atingerea unei mase corporale de 60 kg şi în continuare 13,7 % P.B. până la 100
kg.

Pentru porcul de carne cerinţele sunt să asigure o carcasă cu peste 56 % ţesut

muscular şi un strat de grăsime sub 15 mm precum şi calităţi gustative deosebite ale cărnii.

17
Tabelul 1. Norme de hrană pentru porci în creștere si îngrășare

Purcei înțărcați Porci în creștere Porci la finisare

10-25 kg 25-60 kg 60-100 kg
SPECIFICARE 25-90 zile 90-130 zile 130- 180 zile
STARTER GROWER FINISHER

EM(Kcal) 3200-3325 3050-3100 3050-3100

PB % 18-19 15-17 13-15
LIZ % 1,2 0,8 0,7
M+C % 0,65 0,5 0,42
Ca % 1,05 0,95 0,85
P% 0,75 0,6 0,5
Sare (%) 0,3 0,3 0,4
Premix (%) 1 1 1
SMZ (g) 300-500 600-800 700-800
IC (kg nutreț/kg spor) 2,4 3,2-3,4 4-4,2

Tabelul 2. Norme de hrană pentru scroafe cu purcei

Scroafe în perioada
Scroafe în perioada de
SPECIFICARE de lactație Purcei sugari
gestație

EM(Kcal) 2900-2950 2900-3000 3200-3325

PB % 13-14 14-15 20-22

LIZ % 0,4-0,5 0,65 1,4

M+C % 0,4 0,45 0,8

Ca % 1,1 1 1,1

P% 0,5-0,6 0,6 0,9

Sare (%) 0,5 0,5 0,2

Premix (%) 1 1 1

18
Tabelul 3. Valoarea nutritivă a nutrețurilor utilizate în hrana porcilor la îngrășat

Valoarea nutritivă a nutrețului

Preț
NUTREȚ
Lei/kg EM (Kcal/kg) PB% M+C % LIZ % CB% Ca% P%

Porumb 0,6 3315 9 0,39 0,25 2,2 0,01 0,27

Șrot soia 48 1,9 3185 46 1,37 2,91 5,6 0,3 0,69
Orz 0,5 2890 9,2 0,41 0,35 4,8 0,05 0,36
Făină de pește 6 3256 65 2,39 5,04 - 6,3 3,5
DL-Metionină 12 5280 58,7 99 - - - -
L-Lizină 12 4250 95,6 - 78,4 - - -
Grăsimi vegetale 4,5 8500 - - - - - -
Fosfat dicalcic 2,5 - - - - - 24 18,5
Cretă furajeră 0,2 - - - - - 39 -
Sare 0,35 - - - - - - -
Premix vit.-min. 3,5 - - - - - - -

19
Tabelul 4. Valoarea nutritivă a nutrețurilor utilizate în hrana scroafelor cu purcei

Valoarea nutritivă a nutrețului

NUTREȚ Preț Lei/kg
EM (Kcal/kg) PB % M+C % LIZ % CB % Ca % P%
Porumb 0,6 3315 9 0,39 0,25 2,2 0,01 0,27
Orz 0,5 2890 9,2 0,41 0,35 4,8 0,05 0,36
Șrot soia 48 1,9 3185 46 1,37 2,91 5,6 0,3 0,69
Șrot Floarea-Soarelui 1 1850 29,5 1,26 1,07 14,8 0,35 0,90
Lucernă deshidratată 0,6 1750 16,6 0,45 0,73 20 1,50 0,25
Lapte praf 14 2770 35 1,25 2,81 - 1,30 1,00
Făină de pește 6 3256 65 2,39 5,04 - 6,3 3,5
DL-Metionină 12 5280 58,7 99 - - - -
L-Lizină 12 4250 95,6 - 78,4 - - -
Grăsimi vegetale 4,5 8500 - - - - - -
Zahăr 2 4050 - - - - - -
Fosfat dicalcic 2,5 - - - - - 24 18,5
Cretă furajeră 0,2 - - - - - 39 -
Sare 0,35 - - - - - - -
Premix vit.-min. 3,5 - - - - - - -

20
 Rețeta R-01 (purcei sugari)
Norme de hrană

% 20- Cost
Valoarea nutritivă a nutrețurilor 3200-3325 1,4 0,8 5 1,1 0,9
22
Nutrețuri în amestec lei
Preț
EM PB% L% M+C% CB% Ca% P% EM PB% L% M+C% CB% Ca% P%
lei/kg

331
9 0,25 0,39 2,2 0,01 0,27 0,6 Porumb 58 1922,7 5,22 0,15 0,23 1,28 0,01 0,16 0,35
5

318
46 2,91 1,37 5,6 0,3 0,69 1,9 Șrot soia 48 25 796,25 11,5 0,73 0,34 1,4 0,08 0,17 0,48
5

277
35 2,81 1,25 1,3 1 14 Lapte praf 6 166,2 2,1 0,17 0,08 0 0,08 0,06 0,84
0

325
65 5,04 2,39 6,3 3,5 6 Făină de pește 3 97,68 1,95 0,15 0,07 0 0,19 0,11 0,18
6

528
58,7 99 12 DL-metionină 0,09 4,75 0,05 0 0,09 0 0 0 0,01
0

425
95,6 78,4 12 L-lizină 0,27 11,48 0,26 0,21 0 0 0 0 0,03
0

850
4,5 Ulei soia 1,3 110,50 0 0 0 0 0 0 0,06
0

24 18,5 2,5 Fosfat 2,21 0 0 0 0 0 0,53 0,41 0,06

21
 dicalcic

39 0,2 Cretă furajeră 0,57 0 0 0 0 0 0,22 0 0,001

405
2 Zahăr furajer 2,36 95,58 0 0 0 0 0 0 0,05
0

0,35 Sare 0,2 0 0 0 0 0 0 0 0,001

0 Premix 1 0 0 0 0 0 0 0 0,04

Total 100 3205,14 21,08 1,4 0,8 2,68 1,1 0,9 2,08

Rețeta R-02 (Starter)

Norme de hrană
%
18- Cost
Valoarea nutritivă a nutrețurilor 3300 1,2 0,65 5 1,05 0,75
în 19
Nutrețuri lei
M+C Ca Preț amestec M+ CB Ca
EM PB% L% CB% P% EM PB% L% P%
% % lei/kg C% % %

3315 9 0,25 0,39 2,2 0,01 0,6 Porumb 69,77 2312,88 6,28 0,17 0,27 1,53 0,01 0,19 0,42

3185 46 2,91 1,37 5,6 0,3 1,9 Șrot soia 48 20 637 9,2 0,58 0,27 1,12 0,06 0,14 0,38

3256 65 5,04 2,39 6,3 6 Făină de pește 4 130,24 2,6 0,2 0,1 0 0,25 0,14 0,24

280 58,7 99 12 DL-metionină 0,03 1,58 0,02 0 0,03 0 0 0 0,004

22
 4250 95,6 78,4 12 L-lizină 0,3 12,75 0,29 0,24 0 0 0 0 0,04

24 18,5 2,5 Fosfat dicalcic 106 0 0 0 0 0 0,38 0,3 0,04

39 0,2 Cretă furajeră 1 0 0 0 0 0 0,39 0 0,002

Grăsimi
8500 4,5 2 170 0 0 0 0 0 0 0,09
vegetale

0,35 Sare 0,3 0 0 0 0 0 0 0 0,001

3,5 Premix 1 0 0 0 0 0 0 0 0,04

Total 100 3264,45 18,38 1,19 0,67 2,65 1,09 0,76 1,25

Rețeta R-03 ( Grower)

Norme de hrană
%
3050- Cost
Valoarea nutritivă a nutrețurilor 15 0,8 0,5 5 0,95 0,6
în 3100
Nutrețuri lei
M+C Preț amestec M+C
EM PB% L% CB% Ca% P% EM PB% L% CB% Ca% P%
% lei/kg %

3315 9 0,25 0,39 2,2 0,01 0,3 0,6 Porumb 62,67 2077,5 5,6 0,2 0,2 1,4 0 0,2 0,38

3185 46 2,91 1,37 5,6 0,3 0,7 1,9 Șrot soia 48 17 541,5 7,8 0,5 0,2 1 0,1 0,1 0,32

23
2890 9,2 0,35 0,41 4,8 0,05 0,4 0,5 Orz 16 462,4 1,5 0,1 0,1 0,8 0 0,1 0,08

4250 95,6 78,4 12 L-lizină 0,08 3,4 0,1 0,1 0 0 0 0 0,01

24 18,5 2,5 Fosfat dicalcic 1,15 0 0 0 0 0 0,3 0,2 0,03

39 0,2 Cretă furajeră 1,6 0 0 0 0 0 0,6 0 0

0,35 Sare 0,5 0 0 0 0 0 0 0 0

35 Premix 1 0 0 0 0 0 0 0 0,04

Total 100 3084,76 15,01 0,77 0,54 3,1 0,97 0,56 0,86

Rețeta R-04 ( Finisher)

Norme de hrană
%
3050- Cost
Valoarea nutritivă a nutrețurilor în 13-15 0,7 0,42 5 0,85 0,5
3100
Nutrețuri ameste lei
PB M+C CB Preț M+C
EM L% Ca% P% c EM PB% L% CB% Ca% P%
% % % lei/kg %

3315 9 0,25 0,39 2,2 0,01 0,27 0,6 Porumb 53,5 1773,5 4,8 0,13 0,21 1,18 0,01 0,14 0,32

3185 46 2,91 1,37 5,6 0,3 0,69 1,9 Șrot soia 48 13,5 430 6,2 0,39 0,18 0,76 0,04 0,09 0,26

2890 9,2 0,35 0,41 4,8 0,05 0,36 0,5 Orz 29,19 843,6 2,7 0,1 0,12 1,4 0,01 0,11 0,15

24
4250 95,6 78,4 12 L-lizină 0,16 6,8 0,15 0,13 0 0 0 0 0,02

Fosfat
24 18,5 2,5 0,83 0 0 0 0 0 0,2 0,15 0,02
dicalcic

39 0,2 Cretă furajeră 1,52 0 0 0 0 0 0,59 0 0

0,35 Sare 0,3 0 0 0 0 0 0 0 0

3,5 Premix 1 0 0 0 0 0 0 0 0,04

Total 100 3054 13,86 0,75 0,51 3,33 0,85 0,5 0,8

25
 Rețeta R-05 (Scroafe lactante)

Norme de hrană
%
2900- Cost
Valoarea nutritivă a nutrețurilor în 14-15 0,7 0,45 5 1 0,6
3000
Nutrețuri ameste lei
PB M+C Ca Preț c M+C
EM L% CB% P% EM PB% L% CB% Ca% P%
% % % lei/kg %

3315 9 0,25 0,39 2,2 0,01 0,27 0,6 Porumb 39 1292,85 3,51 0,1 0,15 0,86 0,004 0,11 0,23

3185 46 2,91 1,37 5,6 0,3 0,69 1,9 Șrot soia 48 15 477,75 6,9 0,44 0,21 0,84 0,05 0,1 0,29

2890 9,2 0,35 0,41 4,8 0,05 0,36 0,5 Orz 38,71 1118,72 3,56 0,14 0,16 1,86 0,02 0,14 0,19

1750 16,6 0,73 0,45 20 1,5 0,25 0,6 Lucernă desh. 3 52,5 0,5 0,02 0,01 0,6 0,05 0,01 0,02

24 18,5 2,5 Fosfat dicalcic 1,31 0 0 0 0 0 0,31 0,24 0,03

39 2 Cretă furajeră 1,48 0 0 0 0 0 0,58 0 0,03

0,35 Sare 0,5 0 0 0 0 0 0 0 0,002

3,5 Premix 1 0 0 0 0 0 0 0 0,04

Total 100 2941,8 14,47 0,7 0,53 4,16 1,005 0,6 0,83

26
 Rețeta R-06 (Scroafe gestante)

Norme de hrană
%
2900- Cost
Valoarea nutritivă a nutrețurilor 13-14 0,4-0,5 0,4 5 1,1 0,5-0,6
în 2950
Nutrețuri lei
M+C Ca amestec M+C CB
EM PB% L% CB% P% Preț lei/kg EM PB% L% Ca% P%
% % % %

3315 9 0,3 0,39 2,2 0,01 0,3 0,6 Porumb 39,4 1306,11 3,55 0,1 0,15 0,87 0,004 0,11 0,24

3185 46 2,9 1,37 5,6 0,3 0,7 1,9 Șrot soia 48 9,5 302,58 4,37 0,28 0,13 0,53 0,03 0,07 0,18

1850 29,5 1,1 1,26 14,8 0,35 0,9 1 Șrot Fl.S. 5 92,5 1,48 0,05 0,06 0,74 0,02 0,05 0,05

2890 9,2 0,4 0,41 4,8 0,05 0,4 0,5 Orz 41,55 1200,8 3,82 0,15 0,17 1,99 0,02 0,15 0,21

Fosfat
24 18,5 2,5 1 0 0 0 0 0 0,24 0,19 0,03
dicalcic

Cretă
39 0,2 2,05 0 0 0 0 0 0,8 0 0,004
furajeră

0,35 Sare 0,5 0 0 0 0 0 0 0 0,002

3,50 Premix 1 0 0 0 0 0 0 0 0,035

Total 100 2901,8 13,21 0,57 0,52 4,13 1,11 0,55 0,74

27
Concluzii :

În concluzie pentru o bună organizare a fluxului tehnologic efectivul matcă trebuie

lotizat pe decade, astfel se uşurează foarte mult operaţiunile tehnologice cum ar fi : hrănirea
pe categorii de vârstă şi greutate, înţărcarea.

De asemenea hrănirea are unul dintre cele mai importante roluri, o hrănire rațională,
constând în rețete bine stabilite pentru fiecare categorie în parte, fiind elementul definitoriu în
obținerea unor producții de calitate și într-un timp rezonabil cu un rezultat satisfăcător.

O evidenţă sporită trebuie acordată fişelor tehnologice deoarece acestea ne indică cu

uşurinţă eventualele nereguli tehnologice ce pot apărea în evoluţia tineretului înţărcat şi a
porcului gras , în vederea luării deciziilor necesare în rezolvarea potenţialelor probleme ivite.

28
BIBLIOGRAFIE

1. PĂSĂRIN, B., - Tehnologia creșterii suinelor. Edit. Ion Ionescu de la Brad, Iași,
2007.
2. PĂSĂRIN, B., STAN, T., - Creșterea suinelor. Material de studiu I.D., anul IV,
semestrul I.
3. https://www.gazetadeagricultura.info/animale/porcine/488-
alimentatiaporcilor.html
4. http://www.usamvcluj.ro/files/teze/2013/pintea.pdf

29