UNIVERSITATEA PENTRU ȘTIINȚELE VIEȚII

”ION IONESCU DE LA BRAD ” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PROIECT LA DISCIPLINA
ZOOIGIENĂ ȘI BUNĂSTAREA ANIMALELOR

Cadru didactic,
Șef lucr. dr. Doina LEONTE
Student,
Iuliana BUZEC (TANU)

2021
1
 UNIVERSITATEA PENTRU ȘTIINȚELE VIEȚII
”ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA: ZOOTEHNIE – ID

Bunăstarea la păsări

Cadru didactic,
Șef lucr. dr. Doina LEONTE
Student,
Iuliana BUZEC (TANU)

Iași
2021
2
 CUPRINS

INTRODUCERE................................................................................................................ 4

CAPITOLUL 1 – SISTEME DE CREȘTERE ȘI EXPLOATARE A PĂSĂRILOR

6
………
1. Sisteme de creștere și exploatare a păsărilor …………….…………………………… 8
2. Organizarea creșterii păsărilor în acord cu normele de bunăstare
10
……………………...
CAPITOLUL 2 – PARTICULARITĂȚI PRIVIND BUNĂSTAREA PĂSĂRILOR
19
..........
1. Probleme de bunăstare la păsări ………….………………………….……..……....... 19
2. Standarde minime pentru păsări ………….………………………………………….. 23

CONCLUZII ………………………………………………………………….………….… 27
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………….………… 28

3
 INTRODUCERE

Domesticirea păsărilor s-a făcut cu circa 3 milenii în urmă, cunoscând o dezvoltare amplă
de-a lungul timpului. Creșterea păsărilor a devenit o adevărată industrie, importanța acesteia fiind
dată atât de însușirile lor productive, cât și de particularitățile biologice specifice.
Creșterea păsărilor necesită cunoștinte variate ca urmare a numărului mare de specii cu
particularități biologice de creștere și de întreținere foarte diferite unele de altele, a caracterului
complex al producțiilor și în special al producțiilor de ouă. Metabolismul foarte intens care face ca
păsările să reacționeze deosebit de repede la cea mai neînsemnată modificare a condițiilor de viață,
modul de reproducție caracteristic, întreaga dezvoltare embrionară aflată sub conducerea nemijlocită
a omului, gradul înalt de climatizare, mecanizare și automatizare a adăposturilor face ca păsările să
fie aproape integral sub influența condițiilor de mediu natural.
Având în vedere importanța tot mai mare care se acordă la nivel mondial asupra creșterii
păsărilor, este obligatoriu ca toate activitățile să se desfășoare conform cerințelor, normelor de
protecție și bunăstare a animalelor, atât pentru atingerea productivității și rentabilității dorite, cât și
pentru obținerea unor produse valoroase din punct de vedere nutritiv și igienic.
În creșterea păsărilor pot fi practicate tehnologii de întreținere foarte variate, mai ales prin
gradul în care realizează satisfacerea cerințelor păsărilor față de condițiile de întreținere și prin
măsura în care corespund cerințelor de ordin economic.
La nivel european, cât și la nivel național, creșterea păsărilor este o activitate zootehnică bine
legiferată și bine structurată tehnologic, în general în trei categorii, respectiv creșterea și exploatarea
în sistem extensiv–gospodăresc, creșterea și exploatarea în sistem semi-intensiv și creșterea și
exploatarea în sistem intensiv și super-intensiv. În general, se consideră că sistemul de întreținere
este cu atât mai intensiv, cu cât, acoperind mai complet și mai economic cerințele păsărilor, se
permite realizarea pe unitatea de suprafață în adăpos a producțiilor mai mari, cu volum mai redus de
muncă și cu un cost mai mic.
4
 Creșterea găinilor ouătoare este o activitate complexă, amplă, ce are în vedere producții
sensibile din punct de vedere al pericolelor fizice, de aceea, marea majoritate a cerințelor privind
creșterea acestora au în vedere asigurarea unor dotări corespunzătoare pentru traiul zilnic. Condițiile
de creștere a găinilor ouătoare trebuie să includă un adăpost curat, dotat cu adăpători, hrănitori,
covorașe pentru cuibărit, așternut curat și, pe de parte cel mai important, sistem de încălzire.
Producția de ouă a fost dintotdeauna și este importantă pentru oameni, aceștia folosind
păsările pentru a transforma în alimente (ouă) produsele vegetale pe care nu le poate folosi în mod
direct.
Problemele legate de bunăstarea animalelor prezintă încă numeroase aspecte neclare de ordin
procedural şi ştiinţific, abordări diferite şi chiar opuse în chestiuni de fond, începând cu definirea
acesteia şi continuând cu măsurile practice ce se impun pentru fiecare specie şi categorie de vârstă a
animalelor. Astăzi există puţine cercetări referitoare la interrelaţiile dintre animale şi mediul lor de
viaţă, la diferitele faze ale adaptării animalelor mediului aflat într-o continuă schimbare (stres,
acomodare, aclimatizare, etc.), la comportamentul normal şi simțurile animalelor. Sunt încă
contradicţii referitoare la conceptul de conservare a vieţii animalelor sălbatice, drepturile animalelor,
obligaţiile oamenilor faţă de acestea şi bunăstarea animalelor, motiv pentru care este important să se
cunoască în ce fel cuvântul bunăstare se poate folosi şi cum este el legat de problemele morale.

5
Capitolul 1
SISTEME DE CREȘTERE ȘI EXPLOATARE A PĂSĂRILOR

1. Sisteme de creștere și exploatare a păsărilor

În creșterea păsărilor pot fi practicate un număr mare de tehnologii care, indiferent dacă se
referă la o anumită specie, la o anumită producție sau calitate, poate fi caracterizat prin nivelul la
care satisfac cerințele păsărilor față de condițiile de viață, respectiv prin modul cum realizează
optimizarea diferitelor condiții de întreținere și prin măsura în care corespund cerințelor economice.
În general, se consideră că sistemul de întreținere a păsărilor este cu atât mai intensiv cu cât
pentru 1 m2 de suprafață construită se realizează producții mai mari și la un cost mai scăzut. Din
acest punct de vedere, sistemele pot fi caracterizate în funcție de modul de întreținere a păsărilor în
sisteme extensive, cu întreținerea în libertate a păsărilor; sisteme semiintensive, cu întreținere în
formă semiliberă și sistemele intensive, cu întreținere în captivitate.
Sistemul extensiv de întreținere constă în punerea la dispoziția păsărilor a suprafețelor de
teren, câmpuri, lucerniere, pajiști sau ape, în funcție de specie. Acest sistem este specific
gospodăriilor individuale, când puii obținuți prin clocitul natural se cresc cu ajutorul cloștilor în
libertate, folosindu-se drept cloști găini sau curci. Este indicat ca, în organizarea acestei munci, să
fie așezate mai multe cloști odată pe ouă, care să scoată puii în aceași zi, dând posibilitatea
regrupării puilor la mai multe cloști, pentru ca o parte din ele să fie folosite pentru producția de ouă.
La o găină cloșcă se pot repartiza pentru creștere 15–25 pui, în funcție de mărimea ei și de
sezon, mai puțini iarna și mai mulți vara. Aceasă repartizare se face în ziua ecloziunii, seara, pentru
ca a două zi, cloșca respectivă să aibă un număr fix de pui pentru a se obișnui de la început cu ei.
Pentru creșterea puilor de către cloști, care nu au ajuns cu clocitul până la ecloziune, repartizarea se
face după 5–15 zile de clocit. În acest scop se ridică 2/3 din ouă și în cursul nopții puii se introduc în
6
număr 2–3 sub cloșcă, urmărindu-se cum se comportă cu ei; în momentul când restul puilor sunt
primiți, aceștia se introduc dimineață sub aripi, în timp ce cloșcă stă pe cuibar.
Sistemul semiintensiv de creștere a găinilor reprezintă o îmbunătățire a creșterii tradiționale,
păsările fiind întreținute în hale de ouat sau cotețe, harem prevăzute cu solarii și padocuri,
prezentând o serie de avantaje:
- reducerea consumului de nutrețuri concentrate, prin utilizarea resurselor naturale pe care le asigură
o gospodărie;
- păstrarea unei bune stări de sănătate a efectivelor, fără adaosuri importante de substanțe biologic-
active, datorită mișcării păsărilor în aer liber și în soare și datorită posibilității acestora de a-și
asigura o parte din viamine și săruri minerale, direct din mediul natural în care trăiesc;
- investiții relativ mici, constând în general din modernizarea spațiilor existente;
- realizarea unei producții susținute de ouă și de o excelentă calitate, cu o bună apreciere pe piață,
datorită colorației accentuate a gălbenușului și gustului superior, comparativ cu al celor obținute pe
cale industrială.
Pentru a-și moderniza crescătoria și a o face semiintensivă, un crescător particular, trebuie să
țină seama de următoarele aspecte: modernizarea adăposturilor existente, îmbunătățirea tehnologiei
de creștere și completarea rațiilor furajere.
Iarna, pentru fiecare kg de greutate vie este necesar cel puțin de 1 m³ de aer proaspăt pe oră.
Temperatura din adăpost trebuie menținută cât mai aproape de nivelul optim 15 – 25 ºC, la care
producția este maximă cu consumul cel mai redus de nutrețuri.
Modernizarea unei ferme de găini ouătoare și creșterea în sistem semiintensiv are de
asemenea în vedere asigurarea unui adăpost cu sursă continuă de electricitate, sursă de căldură și aer
curat. Marea majoritate a adăposturilor pentru găini cuprind stinghii pentru repausul păsărilor, spații
de dejecție, așternut permanent, jgheaburi de hrănire și adăpare, toate realizate și amplasate conform
cerințelor tehnologice de creștere. Zilnic, este important să se realizeze evacuarea aerului de la
nivelul adăposturilor, indicat de comportamentul neobișnut al păsărilor și calitatea așternutului, ca
principalele semene ale unui aer viciat.
Pe lângă asigurarea unei ventilări suficiente a adăpostului, asigurarea unei surse de încălzire
a acestuia constituie unul dintre cele mai importante criterii pentru asigurarea unor condiții de viață
optime păsărilor.

7
 Sistemul intensiv reprezintă cea mai modernă formă de creștere și exploatare a păsărilor, în
care, pe baza mecanizării complexe și aplicării unor metode optime de alimentație, îngrijire, selecție
și, cu un consum minim de muncă, productivitatea păsărilor și producția lor sunt foarte ridicate.
Creșterea păsărilor în sistemul intensiv prezintă o serie importantă de caracteristici:
- În general, se realizează în hale de mare capacitate,bcu suprafețe de 1000–1200 m², cu
mecanizarea și automatizarea aproape integrală a procesului de producție;
- Pot fi folosite nutrețurile combinate, iar mecanizarea distribuirii hranei micșorează risipa de hrană;
- Pot fi concentrate efective mari pe suprafețe de teren mici; densitatea păsărilor se mărește în
adăposturi, de la 2,5 – 3 capete pe m2, la 6 – 9 capete pe m 2 în cazul întreținerii pe așternut și
stinghii sau 15 – 21 capete pe m2 în cazul exploatării în baterii;
- Prin prisma dezvoltării industriei materialelor de construcții și realizarea unor echipamente de
exploatare automate, s-au creat condițiile necesare îmbunătățirii fluxurilor tehnologice, prin realizarea
unor construcții și utilaje în măsură să asigure cerințele fiziologice și eficiența exploatării;
- Toate adăposturile din sistemul intensiv industrial fucționează pe principiul "populare și depopulare
totală" (totul plin, totul gol); popularea și depopularea totală se pot organiza pe adăposturi, pe grupe de
adăposturi sau pe întreaga fermă;
- Concentrarea de efective mari pe suprafețe de teren mici permit așezarea fermelor avicole în
imediata apropiere a piețelor de desfacere, ceea ce înlătură cheltuielile de transport și ușurează
aprovizionarea populației cu produse proaspete;

2. Organizarea creșterii păsărilor în acord cu normele de bunăstare

Înregistrarea exploatațiilor
La nivel național, fiecare exploatație de creștere a păsărilor trebuie să aibă un număr de
identificare distinctiv, astfel încât fiecare unitate trebuie să fie parte a unei baze de date care să
conțină:
1. numele exploatației și datele de identificare caracteristice;
2. numărul de înregistrare a altor unități de același profil din administrarea aceluiași
proprietar;
3. metoda de creștere a găinilor;
4. capacitatea maximă a unității privind numărul de păsări.
Personalul angajat – trebuie să corespundă din punct de vedere numeric și al pregătirii
profesionale în ceea ce privește creșterea și îngrijirea păsărilor.
8
 Păsările trebuie să fie îngrijite de personal suficient, care deține cunoștințe adecvate pentru a:
- recunoască dacă păsările au/nu au o stare de sănătate bună;
- înțeleagă semnificația modificărilor intervenite în comportamentul păsărilor;
- aprecieze caracterul adecvat al mediului în ansamblu sau pentru sănătatea și bunăstarea păsărilor.
Personalul trebuie să fie responsabilizat să respect pe întreaga perioadă de activitate
productivă sau de viață a animalelor, principiile și normele de protecție și bunăstare a animalelor.
Inspecțiile și ținerea evidențelor
Inspecţia grupurilor sau loturilor de păsări trebuie efectuată cel puţin o dată pe zi. În timpul
inspecţiei trebuie să se asigure o vizibilitate clară la nivelul membrelor, a tuturor părţilor corpului
păsării pentru o bună observare a acesteia. Pentru inspecţia atentă a efectivului sau a grupului de
păsări, trebuie să se acorde o atenţie deosebită condiţiei fizice, mişcărilor, respiraţiei, aspectului
penajului, ochilor, ciocului, picioarelor şi ghearelor şi, dacă este necesar, crestei, prezenţei
paraziţilor externi, excrementelor, consumului de apă şi hrană, sporului în greutate, precum şi
producţiei de ouă.
Clădirile care cuprind mai mult de 3 rânduri de cuşti trebuie astfel proiectate încât să permită
inspecţia fără dificultate a tuturor rândurilor de cuşti. În cazul cuştilor îmbunătăţite, pentru a se
facilita inspecţia (dar şi în vederea populării/depopulării), trebuie să existe un coridor de minimum
90 cm între rândurile de cuşti, şi un spaţiu de 35 cm între pardoseala clădirii şi partea inferioară a
cuştilor.
Lumina naturală poate fi suplimentată cu lumină artificială, sursele de lumină artificială fiind
repartizate în aşa maniera încât să se poată asigura o iluminare corespunzătoare. Problemele
constatate în urma inspecţiilor vor fi remediate de către persoanele responsabile, în cel mai scurt
timp posibil
La nivelul fiecărei ferme va trebui să existe un spaţiu special amenajat pentru păstrarea
produselor biologice şi a medicamentelor conform prescripţiilor unităţii producătoare. În mod
special, în cazul păsărilor crescute pe sol, inspecţia se realizează începând cu primele zile de la
populare, astfel încât să nu creeze un disconfort suplimentar păsărilor, iar acestea să se obişnuiască
cu prezenţa personalului. În primele săptămâni după populare trebuie observat modul în care
păsările se adaptează noilor condiţiilor din adăpost - lumină, aşternut, ventilaţie, temperatură.
Proprietarul, deţinătorul animalelor, administratorul sau medicul veterinar trebuie să păstreze
o evidenţă a tuturor tratamentelor efectuate şi a numărului de păsări moarte găsite la fiecare
inspecţie. În registrul de tratamente se vor menţiona data efectuării tratamentului, medicamentele

9
folosite, doza, şi calea de administrare, perioada de aşteptare şi grupul de păsări tratat. La nivelul
fermei trebuie să se mai găsească atestatele angajaţilor privind cursurile de creştere, protecţie şi
bunăstare urmate, precum şi evidenţa instructajelor cu personalul angajat privind protecţia şi
bunăstarea animalelor. Evidenţele vor fi păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi trebuie să fie
puse la dispoziţia autorităţii competente atunci când se efectuează o inspecţie oficială sau la cerere.
Sisteme de creștere
În vederea creșterii găinilor ouătoare, în cea mai mare parte sunt agreate trei sisteme de
cazare și adăpostire: pe așternut permanent, pe stinghii și în spații libere (tabelul 1.1.).
Tabelul 1.1.
Principalele caracteristici ale sistemelor de adăpostire pentru găini ouătoare

Cazarea pe așternut permanent Cazarea pe stinghii Cazarea în spații deschise

7 păsări / m2
30 % din suprafața pardoselii;
70 % baterii fără cuști tip Natura;
Baterii de cuibare;
Front furajare 8 cm / pasăre;
8 – 10 păsări / adăpătoare cu picurător;
100 păsări / m2 de cuibar;
15 cm stinghie / pasăre pentru odihnă;
25 păsări / m2;
15 cm stinghie / pasăre;
8 cm front furajare / pasăre;
O adăpătoare cu picurător /
8 – 10 păsări;
1 m cuibar / 100 păsări;
2
7 păsări / m2;
30 % din suprafața pardoselii;
70 % baterii tip Natura;
Front furajare 8 cm / pasăre;
8 – 10 păsări / adăpătoare;
100 păsări / m2 de cuibar;
15 cm liniari stinghie / pasăre
pentru odihnă;

În urma criticilor severe din partea diferitelor organizații de protecție a animalelor, în ultimii
ani s-a renunțat la sistemul de adăpostire a găinilor pentru ouă de consum în baterii de cuști de tip
clasic. Astfel, ca urmare a receptivității industriei avicole, au fost elaborate noi tehnologii de
exploatare, conforme bunăstării optime a efectivelor cazate.
În prezent, găinile pentru ouă de consum se pot exploata:
a) în baterii de cuști;
b) la sol, în sistem intensiv;
c) în sistem alternativă (la sol și în baterii fără cuști).

10
 Fig. 1.4. – Baterii de cuști de tip Fig. 1.5. – Baterii de cuști verticale
piramidal pe patru nivele, tip neecologic de tip ecologic

Adăpostirea găinilor în sistem intensiv la sol – se poate face pe așternut permanent, pe

grătare și pe așternut permanent și grătare simple, atât paturile, cât și cuibarele fiind amplasate pe
aleea de circulație (fig. 1.6.). În general, această variantă de adăpostire folosește ca și echipamente
cuibarele, clasice – din lemn, cu două fante laterale și cu pardoseala acoperită din paie (fig. 1.7.a.)
sau moderne, cu recoltare manuală (fig. 1.7.b.) sau mecanică (fig. 1.7.c.).

Fig. 1.6. – Sistem intensiv de creștere la sol a găinilor ouătoare

11
 Fig. 1.7. – Cuibare de adăpostire a găinilor la sol:
a – clasice, din lemn; b – moderne, cu recoltare manuală; c – moderne, cu recoltare mecanică

Tehnologiile cu sistem alternativă pot include:

A. Sistemul Natura – baterie fără cuști (fig. 1.8.);
B. Sistemul Voletage – baterie verticală (fără cuști) (fig. 1.9.);
C. Sistemul Voliere – Matic (SUA) – baterie fără cuști pe 4 nivele (fig. 1.10.);
D. Sistemul Floor-Matic – exploatare la sol, pe așternut permanent și stinghii (fig. 1.11.).

Fig. 1.8. – Sistemul Natura Fig. 1.9. – Sistemul Voletage

12
 Fig. 1.10. – Sistemul Volier-Matic Fig. 1.11. – Sistemul Floor-Matic

Hrănirea găinilor ouătoare, ca și în cazul tineretului de înlocuire, au în vedere alcătuirea de

rețete de furajare după norme precise. Raționalizare alimentației poate duce la obținerea unei
producții de ouă de peste 90 %, însă trebuie avute în vedere și următoarele aspecte:
Apa este un nutrient principal și orice scădere al consumului de apă atrage după sine
scăderea, în același procent, a consumului de hrană. Asigurarea apei în orele de consum intens, din
zilele călduroase este necesară întrucât, dacă într-un climat temperat, găinile consumă de 1,5–2 ori
apă comparativ cu cantitatea de nutrețuri consumată, în cazul temperaturilor ridicate ele consumă de
5 ori mai multă apă față de cantitatea de hrană, iar lipsa apei timp de 12 ore poate afecta producția
de ouă.
Din punct de vedere nutritiv, raportul energo-proteic trebuie modificat în funcție de
temperatura și vârstă păsărilor. Porumbul poate fi substituit în proporție de 20–30 % cu orez
decorticat sau grâu furajer. Nutrețurile proteice se pot înlocui între ele, în funcție de resurse, cu
respectarea cantității totale de proteină brută, energie și ceilalți nutrienți necesari.

Capitolul 2
PARTICULARITĂȚI PRIVIND BUNĂSTAREA PĂSĂRILOR

13
 1. Probleme de bunăstare la găinile ouătoare

Menținerea găinilor în condiții nefavorabile determină pe rând numeroase fenomene. La

apariția condițiilor nefavorabile, se micșorează mai întâi greutatea ouălor, apoi scade ritmul de ouat
până la încetare, urmează scăderea treptată a greutății corporale și de abia în final păsările încep să
năpârlească. Condițiile nefavorabile prin care trec găinile de-a lungul sezoanelor climatice sunt
scăderea naturală a zilei–lumină. Scăderea duratei zilei–lumina determina o scădere a producției de
ouă pentru că lumina este primul dintre factorii care influențează ouatul.
Problemele de bunăstare la găini sunt caracteristice sistemului intensiv-industrial, în care
sunt exploatate aproximativ 90 % din găinile pentru ouă și pot fi generate de toate aspectele ce țin de
creșterea păsărilor. Cele mai comune probleme de bunăstare pot include:
 Adăposturile oarbe, cu iluminare deficitară sau supraaglomerare;
 Comportamente stereotipe;
 Acoperire necorespunzătoare cu pene (deplumare);
 Slăbiciunea picioarelor / Osteoporoză;
 Ulcerații sau defecte de creștere ale ghearelor;
 Afecțiuni ale ciocului.

Așternutul permanent
Întrucât așternutul permanent are miraculoasa calitate de a se autoîntreține, se va insista
puțin asupra acestui aspect care poate deveni periculos. Sunt două condiții ale păstrării așternutului
permanent: un strat suficient de gros (25–35 cm) și o umiditate corespunzătoare (20–30 %). Dacă
stratul de așternut este prea subțire, el se deteriorează prin fărâmițare, iar dejecțiile produse de păsări
devin treptat predominante în așternut. În timpul verii, în condiții de uscăciune a atmosferei și de
ventilație puternică, umiditatea din așternut scade la 18 % și chiar până la 12 %, așternutul devenind
prăfos. Praful din așternut reprezintă de fapt dejecții uscate, care se ridică în atmosferă, fiind
inspirate de păsări; ca urmare, ele se lipesc de căile respiratorii, pe mucoasele nazale și oculare și pe
piele, fiind infectate și iritante. Dacă este iarnă efecutl este și mai dezastruos. Când umiditatea crește
între 30–40 %, procesele fementative se accentuează, degajarea de amoniac devenind foarte
puternică. Fiind un gaz mai ușor decât aerul, amoniacul are tendința de a urca, de a nu rămâne în
zona inferioară unde se găsesc păsările. Dacă însă umiditatea relativă a aerului din hală crește, atunci
amoniacul nu se mai ridică, ci rămâne în zona inferioară, unde se găsesc păsările, expunându-le la
acțiunea lui nocivă.
În acest stadiu, crescătorul însă poate interveni pentru corectarea așternutului, prin:
14
- răscolirea puternică a așternutului, pentru distrugerea crustei, care începe să se formeze și pentru
aerisirea lui;
- îndepărtarea din adăpost a porțiunilor de așternut foarte umed, din jurul adăpătorilor sau de pe
lângă pereți;
- încorporarea de praf de var și superfosfat în așternut, în cantități de 150–200 g / m²;
- completarea stratului de așternut cu noi cantități de așternut uscat și ametecarea acestuia cu
așternutul existent, pentru a scădea umiditatea la valori normale (25 %).
Dacă în stadiul în care așternutul dă semne de deteriorare nu se iau măsurile de mai sus,
umiditatea poate ajunge la 40 % și chiar mai mult; în aceste condiții, fermentarea încetează, crusta
rece și umedă se îngroașă și microclimatul din adăpost este total compromis. Dar, chiar și un
așternut gros se poate deteriora, în special în timpul iernii, dacă pierderile de apă din adăposturi sunt
mari, încărcătură de păsări pe m² este prea ridicată, iar ventilația este insuficientă. Pentru că
așternutul să nu se deterioreze, este necesar ca, săptămânal, acesta să fie întors. Dacă din diferite
motive, nu se poate efectua această operațiune, aceasta poate fi încredințată găinilor prin distribuirea
în așternut în fiecare după amiază, după ce au terminat ouatul, a unei cantități mici de grăunțe (cca 5
g ovăz, orz, grâu), care se scad din rația zilnică. În acest fel, găinile așteaptă cu mare plăcere ora de
administrare a grăunțelor și apoi le caută cu multă atenție în așternut, răscolindu-l puternic cu
ghearele.
Calea principală de eliminare a excedentului de umiditate din așternut rămâne însă ventilația.
Dacă în timpul iernii e nevoie de reducerea ratei ventilației la 1 m³ pe kilocorp, evacuarea din
adăpost a apei acumulate în așternut este dificilă, ca urmare a scăderii excesive a ratei ventilației,
așternutul se umezește excesiv și deteriorează condițiile de microclimat din adăpost.
Din punct de vedere al condițiilor de microclimat, cerințele igienice pentru găinile ouătoare
sunt prevăzute în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1.
Cerințe igienice pentru găini ouătoare

Temperatura 13 – 18 oC
Vara 60 – 70%
Umiditatea relativă a aerului Iarn
80 %
a

15
 Vara 0,3 m/s
Curenți de aer Iarn
1,5 m/s
a
CO2 Max. 2500 ppm
NH3 Max. 26 ppm
H2S Max. 10 ppm
Iluminat Caracteristic pentru fiecare rasă și hibrid

Echipamentele mecanice sau automate

Atunci când sănătatea şi bunăstarea animalelor depind de un sistem de ventilaţie artificială,
trebuie să existe un sistem de rezervă corespunzător care să garanteze reînnoirea suficientă a aerului,
în eventualitatea defectării sistemului de bază. De asemenea, trebuie să existe sisteme de alarmă
pentru avertizare în cazul defectării unui echipament de monitorizare a condiţiilor de microclimat.
Din punct de vedere igienic, utilajele folosite pentru igienizarea adăposturilor trebuie să fie
într-o stare foarte bună de întreţinere şi igienă.
Libertatea de mișcare
În cazul sistemelor alternative în care păsările sunt crescute liber pe mai multe niveluri, în
hale închise, al căror număr distinctiv începe cu cifra 2, nu sunt permise mai mult de 4 niveluri, iar
spaţiul din faţă între niveluri trebuie să fie de cel puţin 45 cm.
În cazul sistemelor alternative în care păsările se mişcă liber, în hale cu deschidere la exterior
specifice sistemului extensiv, pentru care se va acorda un număr distinctiv care începe cu cifra 1, se
vor asigura următoarele aspecte:
- spaţiul liber de padoc și densitatea populării nu trebuie să depășească 2500 de găini pe hectarul de
teren, aceasta însemnând că unei găini îi revin 4 m2 de teren; în situația în care, fiecare găină dispune
de minimum 10 m2 i se practică o rotație, iar găinile au acces liber la tot spațiul; pe parcursul vieții a
grupului de găini, fiecare spațiu închis utilizat trebuie să asigure cel pușin 2,5m2 pentru fiecare
găină;
Trebuie să existe câteva intrări care să asigure acces direct la zona exterioară, de cel puţin 35
cm înălţime şi 40 cm lărgime, care să se extindă pe toată lungimea clădirii; de asemenea, trebuie să
fie disponibilă o deschidere totală de 2 m pentru un grup de 1.000 de găini.
Distanţa de la trapa de ieşire cea mai apropiată până la gardul înconjurător nu va depăşi 150
m. Cu toate acestea, o extensie de până la 350 de metri de la trapa de ieșire cea mai apropiată este
autorizată, cu condiția ca numărul de adăposturi repartizate să fie de cel puţin 4 / hectar, să fie cel
puţin 4 hrănitoare şi 4 adăpătoare pe fiecare hectar de teren. Găinile trebuie să aibă pe parcursul zilei

16
acces neîntrerupt la spaţiile exterioare, terenul exterior putând avea şi porţiuni acoperite de
vegetaţie, care au şi rolul de a asigura umbra în zilele însorite.
În vederea protejării găinilor ouătoare faţă de prădători, se poate amenaja deasupra spaţiilor
exterioare, la o înălţime de minim 3 metri, un adăpost confecţionat din fire groase de plastic
transparent, paralele între ele. Trebuie ţinut cont de faptul că, în ambele sisteme de creştere, sistem
alternativ la sol şi sistem extensiv, densitatea de populare în interiorul dăpostului nu trebuie să
depăşească 9 găini/m2.
Adăposturile și cazarea
Ca o regulă generală, proiectarea şi construirea adăposturilor trebuie să se realizeze în
concordanţă şi cu regulile de protecţie şi bunăstare a animalelor.
Materialele utilizate trebuie să fie rezistente, impermeabile, să nu fie dăunătoare păsărilor.
Acele părţi ale clădirilor, echipamentelor sau ustensilelor care sunt în contact cu pasărea trebuie să
fie curăţate şi dezinfectate riguros şi regulat, mai ales când se realizează depopularea, precum şi
înaintea introducerii de noi loturi în exploataţie.
În adăposturi nu trebuie să existe muchii, margini ascuţite, capete de bară, sisteme de
prindere a barelor, sau orice alte obiecte care pot produce rănirea păsărilor. Pardoseala trebuie să
suporte adecvat ghearele fiecărui picior, să nu prezinte denivelări sau spărturi care pot provoca
răniri.
Nivelul zgomotelor trebuie diminuat cât mai mult posibil; zgomotele constante sau bruşte
vor fi evitate. Păsările nu trebuie menţinute în permanenţă în întuneric, şi nici să fie expuse la
lumina artificială fără întrerupere. Nivelul de iluminare trebuie să permită tuturor păsărilor să se
vadă una pe alta, să poată investiga vizual împrejurimile; acolo unde există lumină naturală, fantele
de lumină trebuie aranjate astfel încât lumina să fie distribuită uniform în adăpost.
Clădirile trebuie dotate cu sisteme de iluminat care să asigure o intensitate luminoasă de cel
puţin 20 lucşi, măsurată la nivelul ochiului păsării. Regimul de iluminare trebuie să prevină
problemele de sănătate şi cele legate de comportament;prin urmare, trebuie să urmeze un ciclu de 24
de ore şi să includă perioade neîntrerupte de intuneric, astfel încât păsările să se odihnească şi să
evite apariţia imunosupresiei şi a anomaliilor oculare.
Concentraţia maximă de NH3 din adăpost nu trebuie să depăşească 20 ppm, iar concentraţia
maximă de CO2 din adăpost nu trebuie să depăşească 3000 ppm.
Valorile orientative ale nivelului de iluminare naturală şi artificială sunt redate în tabelul 2.2.

Tabelul 2.2

17
 Condiții de iluminare în adăposturile de găini ouătoare

Iluminare naturală Iluminare artificială Intensitatea

Adăpost
(I) (w/m2) iluminării (lucși)
Așternut sau baterii -
20
Iluminare bilaterală 1/18 – 1/20 3,5
Iluminare unilaterală 1/10

Hrănirea și adăparea
Accesul la hrană trebuie să se facă uşor, hrana trebuie să fie în cantitate suficientă, iar
administrarea dietelor trebuie să se facă cu regularitate, respectându-se anumite intervale de timp.
Nu se pot administra alte substanţe în afara celor administrate în scopuri terapeutice sau
profilactice, cu excepţia cazului în care a fost demonstrat, prin expertiză ştiinţifică sau prin
experienţa dobândită, faptul că efectul substanţei nu este în detrimentul bunăstării, inclusiv a
sănătăţii animalelor.
Toate păsările trebuie să aibă acces la o cantitate suficientă de apă de o calitate adecvată,
recomandându-se ca, din punct de vedere fizico-chimic, nivelul maxim al nitraţilor și nitriţilor să nu
depăşească 100 mg/litru, iar nivelul maxim al nitriţilor să nu depăşească 1 mg/litru.
Buncărele pentru depozitarea nutrețurilor vor fi amplasate cu respectarea normelor de
biosecuritate. Pentru sistemul de creştere ecologic, toate materiile prime folosite în hrana găinilor
ouătoare, trebuie să fie însoţite de certificate ecologice eliberate de instituția afiliată.

2. Standarde minime pentru păsări

Standarde minime pentru protecția găinilor ouătoare crescute în sistemul ecologic – COD 0

În cazul găinilor crescute în sistemul ecologic păsările nu trebuie cazate în cuști, iar
adăposturile nu cazează mai mult de 3000 de găini ouătoare.
Pentru adăposturi, cel puțin 1/3 din suprafața podelei trebuie să fie solidă, fără grilaje sau
grătare și acoperită cu așternut. O parte din suprafaţa podelei, care este disponibilă pentru găinile
ouătoare, trebuie să fie disponibilă pentru colectarea dejecţiilor.
Adăposturile trebuie să prezinte trape de intrare/ieşire de o dimensiune corespunzătoare
pentru păsări, iar aceste trape să aibă o lungime combinată de cel puţin 4 m pe o suprafaţă de 100
m2. Acestea trebuie să fie astfel construite astfel încât să permită cu usurinţă accesul păsărilor la

18
suprafeţele în aer liber. Lumina naturală poate fi suplimentată prin mijloace artificiale, astfel încât să
se asigure maxim 16 ore/zi de lumină şi o perioadă continuă de odihnă nocturnă de 8 ore (tabelul
2.3.).
Tabelul 2.3.
Standarde minime pentru găini ouătoare din sistemul ecologic
Suprafața aflată la dispoziția păsărilor (în interior) Suprafața disponibilă în
Nr. Păsări / m2 Cm de stinghie / pasăre Cuibar rotație/cap (în exterior)
4, cu respectarea prevederii
7 găini ouătoare/
6 18 ca limita de 170kg de
cuibar
N/ha/ an să nu fie depășită

Păsările trebuie să aibă acces la o suprafață în aer liber, în cel puțin o treime din viața lor.
Suprafețele în aer liber trebuie să fie în cea mai mare parte acoperite de vegetaţie şi prevăzute cu
instalaţii de protecţie şi trebuie să le permită păsărilor accesul la un număr adecvat de adăpători şi de
jgheaburi de furajare.
În cazul în care găinile sunt ţinute în interior, în cazul unor restricţii impuse de legislaţie,
acestea trebuie să aibă acces permanent la cantităţi suficiente de nutrețuri grosiere şi la materiale
corespunzătoare în vederea satisfacerii nevoilor lor etologice.
Toate materiile prime folosite în hrana găinilor ouătoare, în sistem ecologic, trebuie să fie
însoţite de certificate ecologice eliberate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Standarde minime pentru protecția găinilor ouătoare crescute în sistemul free-range – COD 1

Numărul minim de găini pentru care se aplică prevederile legislative trebuie să fie de 350,
fără să existe o limită maximă. Păsarile nu trebuie cazate în cuști, iar adăposturile trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
- în zona de adăpost trebuie să se asigure:
 un front de furajare de minim 10 cm/cap de pasăre la sistem linear de furajare sau 4 cm /cap
de pasăre la hrănitori circulare;
 cel puțin o pipă sau o cupă de adăpare la fiecare 10 găini;
 cuibare individuale (câte unul pentru fiecare grup de 7 găini) sau cuibare de grup (1m 2 de
cuibar/120 de găini);
 dotarea cu stinghii în număr suficient astfel încât să se asigure 15 cm de stinghie /pasăre;
 asigurarea zonei de aşternut în suprafaţa de minim 250 cm2/pasăre şi nu mai puţin de 1/3 din
suprafaţa pardoselii;
19
  acces direct la zona exterioară prin deschideri de 35 cm, înălţime de 40 cm, lăţime sau cel
puţin deschidere totală de 2 m la 1000 de găini;
 densitatea nu trebuie să depăşească 9 găini /m2 de suprafaţă utilizabilă.

În zona de padoc spaţiile libere să fie dotate cu adăposturi pentru vreme rea, protejate
împotriva animalelor de pradă, dotate dupa caz, cu adăpători și se vor asigura 4 m2/găină.

Standarde minime pentru protecția găinilor ouătoare crescute în sistemul alternativ la sol – COD 2

Numărul minim de găini pentru care se aplică prevederile legislative trebuie să fie de 350,
fără să existe o limită maximă. Toate sistemele trebuie echipate astfel încât toate găinile ouătoare să
aibă:
 hrănitori lineare care asigură un front de furajare de cel puţin 10 cm/pasăre sau hrănitori
circulare care asigură cel puţin 4 cm/pasăre;
 instalaţii de adăpare cu apă continuă care asigură un front de adăpare de 2,5 cm/pasăre sau
instalaţii cu adăpare circulară care asigură 1 cm/pasăre. În plus, când sunt folosite adăpători
la cupe sau la pipe, trebuie să se asigure cel puţin o pipă sau o cupă pentru fiecare grup de 10
găini. Când punctele de adăpare sunt verticale, trebuie să existe cel puţin două cupe sau două
pipe la dispoziţia fiecărei păsări;
 cel puţin un cuib pentru fiecare grup de 7 găini; dacă se folosesc cuibarele de grup, trebuie să
existe cel puţin 1 m2 din spaţiul de cuib pentru maximum 120 de găini;
 stinghii adecvate, fără margini ascuţite şi care asigură cel puţin 15 cm/pasăre. Stinghiile nu
trebuie să fie montate deasupra aşternutului; distanța orizontală dintre stinghii trebuie să fie
de cel puţin 30 cm, iar distanța orizontală între o stinghie şi perete trebuie să fie de cel puţin
20 cm şi de cel puţin 250 cm2 de zona de aşternut/pasăre, zona de aşternut ocupând cel puţin
o treime din suprafaţa pardoselii.

Pardoselile pentru instalaţii trebuie să fie construite în aşa fel încât să suporte adecvat
ghearele din faţă ale fiecărui picior. Dacă se folosesc sisteme de creştere în care păsările se pot
mişca liber între diferite niveluri nu sunt permise mai mult de 4 niveluri, cu înălţimea liberă dintre
niveluri de cel puţin 45 cm. Instalaţiile de furajare şi adăpare trebuie să fie distribuite în așa fel încât
să asigure accesul egal la acestea al tuturor găinilor. Nivelurile trebuie să fie astfel aranjate încât sa
prevină căderea fecalelor pe nivelul inferior.
Standarde minime pentru protecția găinilor ouătoare crescute în sistemul de cuști – COD 3

20
 Numărul minim de găini pentru care se aplică prevederile legislative trebuie să fie de 350,
fără să fie prevăzute limite maxime.
Acest sistem de creştere trebuie să asigure cel puţin 750 cm 2 din suprafața cuştii pentru
fiecare găină, din care 600 cm2 să fie suprafață utilizabilă. Înălţimea cuştii, va fi de cel puţin 20 cm
în orice punct, pardoselile cuștilor trebuie să fie construite astfel încât să suporte adecvat ghearele
din faţă ale fiecărui picior. Înclinaţia pardoselii nu trebuie să depăşească 14 % sau 8°.
Suprafaţa minimă obligatorie pentru orice cuşcă trebuie să fie de cel puţin 2000 cm2. Aceasta
trebuie să aibă ca și dotări: un cuib, aşternut care să poată fi ciugulit sau zgâriat, stinghii adecvate
care să asigure cel puţin 15 cm/găină. Jgheabul de furajare trebuie să fie folosit fără restricţie, iar
lungimea acestuia trebuie să fie de cel puţin 12 cm, înmulțiți cu numărul găinilor din cuşcă.
Sistemul de adăpare trebuie să fie corespunzătoare cu mărimea grupului. Acolo unde sunt
adăpători la pipă sau la cupă, cel puţin două adăpători trebuie să fie accesibile fiecărei păsări. Pentru
a facilita inspecţia şi depopularea găinilor, trebuie să existe un coridor de min. 90 cm între rândurile
de cuști, iar între pardoseală şi partea inferioară a cuştilor trebuie să se asigure un spaţiu de 35 cm.

21
 CONCLUZII

Industria avicolă este de neconceput fără creșterea și exploatarea găinilor specializate în

producția de ouă destinată consumului public. Există numeroase raționamente pentru care creșterea
găinilor ouătoare este benefică, atât din prisma producțiilor obținute, oul fiind un aliment valoros și
atractiv, dar și din prisma condițiilor mai facile de creștere și valorificare a acestei specii.
Creșterea păsărilor necesită cunoștințe variate ca urmare a complexității particularităților
biologice de creștere și de întreținere, a caracterului complex al producțiilor de ouă, a
metabolismului foarte intens, dar și a gradului înalt de mecanizare și automatizare a spațiilor de
creștere. În creșterea păsărilor pot fi practicate tehnologii de întreținere foarte variate mai ales prin
gradul în care realizează satisfacerea cerințelor păsărilor față de condițiile de întreținere și prin
măsura în care corespund cerințelor de ordin economic.
Primul pas în creșterea și exploatarea găinilor, ca a oricărei specii în general, este de asigura
cadrul organizatic optim sub aspect legislativ pentru desfășurarea activităților avicole propuse.
Asigurarea spațiului de adăpost pentru păsări, bine structurat și compartimentat, cu resurse de hrană
suficiente și nutritive pot fi de asemenea premise importante pentru tehnologia de creștere a
păsărilor.
Asigurarea succesului privind creșterea găinilor pentru producția de ouă înglobează de
asemenea o bună înțelegere a capacităților de producție și o bună conștientizare a numeroșilor
factori care pot afecta productivitatea păsărilor.

22
 BIBLIOGRAFIE

1. Badea M., 2013. Creșterea găinilor. O afacere cu investiție mică și profit în primul an.
Editura Gold, București.
2. Halga P., Pop I.M., Avarvarei T., Popa V., 2005. Nutriție și alimentație animală. Editura
Alfa, Iași.
3. Stafie L.C., 2018. Găini ouătoare în sistem free range. Ghid practic de creștere. Editura
WaldPress, Timișoara.
4. Șara A., 2007. Alimentația rațională a animalelor de fermă. Editura Risoprint, Cluj-
Napoca.
5. Usturoi M.G., 2008. Creșterea păsărilor. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași.
6. Vacaru–Opriș I., 2007. Tratat de avicultură, vol. I. Editura Ceres, București.
7. Vacaru–Opriș I., 2002. Tratat de avicultură, vol. II. Editura Ceres, București.
8. *** https://www.scrigroup.com/diverse/animale/TEHNOLOGIA-CRESTERII-GAINILOR-13322.php
9. *** https://www.edu-veterinar.ro/files/download/prezentari/bunastarea-animalelor/Igiena-cresterii-si-
exploatarii-gainilor-ouatoare-standarde-de-bunastare-si-metode-de-evaluare-a-bunastarii-la-nivel-de-efectiv.pdf
10. *** https://www.scritub.com/management/Cresterea-pasarilor941514145.php
11. *** http://www.ansvsa.ro/download/ghiduri_-_toate/ghid_bunastare_animala/Ghidul-Crescatorului-
protectia-si-bunastarea-gainilor-ouatoare.pdf

23