.

• Peritonita este o inflamație a

peritoneului, țesutul care
aliniază peretele interior al
abdomenului și acoperă și
susține cea mai mare parte a
organelor abdominale.
Peritonita este de obicei
cauzată de o infecție cauzată
de bacterii sau fungi.
• Peritonita primara - mai este denumita si primitiva sau peritonita bacteriana
spontana si este, de obicei, cauzata de o disfunctie a ficatului. Lichidul
acumulat in abdomen determina crearea unui mediu propice pentru
dezvoltarea bacteriilor. Integritatea tractului gastro-intestinal este pastrata;
• Peritonita secundara- este provocata de alte conditii care permit bacteriilor,
enzimelor sau bilei din peritoneu sa ajunga in tractul gastro-intestinal sau biliar
prin intermediul unei fisuri. Aceste fisuri pot fi cauzate de pancreatita, o
ruptura de apendice, ulcer gastric, boala Crohn sau diverticulita. La fel sunt si
peritonitele de origine pelviana: pioovar, piosalpinx etc. Peritonita mai poate
aparea si post traumatic: plagi abdominale penetrate cu sau fara intersectare
viscerala.
• Peritonita tertiara- se manifesta printr-un raspuns inflamator sistemic,
disproportionat, aparut dupa o vindecare aparenta a infectii intraperitoniale.
Urmatorii factori pot creste riscul peritonitei primare
- afectiunile hepatice
- acumularea de lichid in abdomen
- slabirea sistemului imunitar
- boala inflamatorie pelvina
Posibilitatea dezvoltarii peritonitei secundare este marita atunci cand
sunt prezenti urmatorii factori de risc
- apendicita
- ulcerele gastrice
- ruptura sau rasucire de intestin
- pancreatita
-boli inflamatorii intestinale cum ar fi boala crohn sau colita -ulcerativa
- un prejudiciu cauzat de o operatie
- dializa peritoneala
- traume.
Lăsată netratată, peritonita poate să se extindă dincolo de
peritoneu și să provoace alte complicații în organism, cum
ar fi:
· Bacteremia: o infecție a sângelui
· Septicemia: o infectie generalizată în tot corpul, care
pune viața în pericol major
• umflare si sensibilitate la nivelul abdomenului, insotite
de durere de intensitate variabila;
• febra si frisoane;
• pierderea poftei de mancare;
• sete;
• voma
• reflexe determinate de durere (alimentare si/sau
bilioase);
• diminuarea cantitatii de urina eliminata;
• incapacitatea de a manifesta flatulenta sau de a avea
scaun.
• Durereaeste intensa, accentuata de miscari si tuse. Initial
este localizata in dreptul viscerului perforat si se
amelioreaza intr-un interval de 1-2 ore. Ulteriror,
durerea este generalizata in intregulabdomen.
Peritonita poate pune in pericol viata unei persoane, de aceea, medicul va face un
examen fizic pentru a stabili daca bolnavul necesita interventie chirurgicala, pentru
a trata problema de baza.
Medicul va palpa abdomenul pentru a depista orice inflamatie sau sensibilitate,
precum si semne specifice ale lichidului acumulat in aceeasi parte a organismului.
Medicul poate asculta si verifica daca exista dificultati de respiratie, tensiune
arteriala scazuta si semne de deshidratare. Pot fi efectuate urmatoarele proceduri:
• - analize de sange - pentru a se verifica daca exista bacterii in sange
• - probe de lichid din abdomen - in scopul identificarii bacteriilor care cauzeaza
infectia
• - CT - pentru identificarea lichidului din abdomen sau daca este vreun organ
infectat
• - radiografie (raze X) - detecteaza prezenta aerului din stomac, fenomen care
indica faptul ca un organ este lezat sau perforat.
• Atunci cand o persoana are simptome caracteristice peritonitei
trebuie sa primeasca imediat asistenta medicala de urgenta.
Probabil va fi necesara spitalizarea imediata si chiar interventia
chirurgicala pentru a fi eliminata sursa infectiei, cum ar fi un
apendice inflamat sau pentru tratarea unei fisuri existente in
peretii tractului gastrointestinal sau biliar. Astfel se va indeparta
tesutul infectat si se vor trata organele afectate.
• Medicul va prescrie antibiotice care au rolul de a distruge
bacteriile si pot preveni raspandirea infectiei. Antibioticele
prescrise depind de tipul de peritonita si de organismele care
cauzeaza boala.
• Tratamentul cu plante medicinale reprezinta un mod sigur de a consolida
si tonifia sistemele organismului. Totusi nu se va initia nici un astfel de
tratament fara recomandarea medicului.
• Pot fi utilizate plante sub forma de extracte uscate (capsule, pulberi,
ceaiuri), glicerina sau tincturi. Se vor bea 2-4 cesti de ceai pe zi.
Tincturile pot fi incluse fie in monoterapie fie in asociere cu alte
tratamente.
Adesea, peritonita asociată cu dializa peritoneală este cauzată de mediul
nesteril și bacteriile din jurul cateterului, care intră în organism.
Câteva recomandări pentru prevenirea peritonitei includ:
• Iginena corespunzătoare și spălatul des al mâinilor
• Curățarea zilnică a pielii din jurul cateterului cu un antiseptic
• Depozitarea instrumentelor medicale într-o zonă sigură din punct de
vedere sanitar
• Purtarea unei măști chirurgicale în timpul schimburilor de fluide dializate
• Evitarea dormitului cu animalele de companie, pentru a preveni
schimburi de bacterii cu acestea