Tema și viziunea despre lume într-un basm cult studiat: Povestea lui Harap- Alb de Ion Creangă

A. Schița eseului
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea operei într-o orientare/perioadă
literară, într-un curent cultural/literar/ sau într-o orientare tematică
- opera pe tema luptei dintre bine si rău, tematică specifică basmelor
Trăsături ale basmului în genere: clișee compoziționale (formule tipice inițiale, mediane,
finale)
- motive narative specifice: călătoria, lupta, victoria eroului, probele depășite, căsătoria,
răsplata eroului, pedepsirea răufăcătorului
- cifre magice, simbolice
- obiecte miraculoase
Trăsături ale basmului cult
- întrepătrunderea planurilor real- fabulos; fabulosul este tratat în mod realist
- dramatizarea acțiunii prin dialog
- viziunea umoristică asupra lumii
 prezentarea a două scene/citate/secvențe relevante pentru tema operei
- tema: lupta dintre bine și rău
o secvențe semnificative pentru temă:
 scena coborârii în fântână în care fiului de crai i se va schimba numele
 Scena în care echilibrul este restaurat iar răul (reprezentat de Spân) este
înfrânt
 analiza, la alegere, a două elemente de compoziție și limbaj, semnificative pentru textul narativ
studiat
o Subiectul basmului (momente ale subiectului)
o Perspectiva narativă (narator omniscient)
o Titlul basmului

B. Eseu

a. evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea operei într-o orientare/perioadă literară,
într-un curent cultural/literar/ sau într-o orientare tematică
Axat pe tema luptei dintre bine și rău, basmul este ”o oglindire a vieții în moduri fabuloase”.
(George Călinescu). ”Povestea lui Harap- Alb” de Ion Creangă este un basm cult în care se regăsesc atât
trăsăturile specifice basmului în genere cât și particularități specifice artei narative a autorului. Astfel
regăsim în basm clișee compoziționale (formule tipice inițiale, mediane, finale), cifre magice, simbolice,
obiecte miraculoase dar și motive narative specifice (călătoria, lupta, victoria eroului, probele depășite,
căsătoria, răsplata eroului, pedepsirea răufăcătorului).
Printre particularitățile specifice artei narative a autorului ce individualizează acest basm se
remarcă în primul rând întrepătrunderea planurilor real-fabulos și tratarea fabulosului în mod
realist. Harap-Alb, fiu de crai, prezintă trăsături precum teama la gândul că nu va fi capabil să depășească
probele impuse dar și descurajare în momente de impas, elemente ce-l aduc mai aproape de personajele
tărănești din ”Amintiri din copilărie” de același autor.
Un alt element specific artei narative a lui Ion Creangă este îmbinarea narațiunii cu descrierea și
dialogul/dramatizarea acțiunii prin dialog. ”Creangă nu dă narațiunii sale simpla formă a expunerii
epice, ci topește povestirea în dialog, reface evenimentele din convorbirii sau introduce în povestirea
faptelor dialogul personajelor”. (Tudor Vianu)

1
 Viziunea umoristică asupra lumii este un alt element specific artei narative a autorului. Aceasta se
reflectă în basm prin exprimarea mucalită: ”să trăiască trei zile cu ea de-alaltăieri”, porecle și apelative
caricaturale ”Buzilă, mangosiți, farfasiți” și expresii populare ”dă-i cu cinstea să peară rușinea”.
b. prezentarea a două scene/citate/secvențe relevante pentru tema operei
Coborarea in fântână
În Povestea lui Harap Alb, forțele binele și ale răului sunt reprezentate de cele două personaje
simbolice: Harap Alb și Spânul. Există câteva scene semnificative pentru conflictul dintre bine și rău
ce constituie însăși tema principală a operei.
O astfel de scenă este scena fântânii, legată de schimbarea statutului fiului de crai și asumarea
unei alte identități.
Coborârea in fântână are, in plan simbolic, semnificația grotei, spațiu al nașterii si al
regenerării, coborârea în infern, trecerea pe un alt plan al existenței. Această coborâre reprezintă
pentru eroul basmului, Harap-Alb, începutul sclaviei lui in slujba Spânului.
Schimbarea numelui/a identității reprezintă începutul inițierii spirituale, unde va fi condus de
Spân. Personajul intră in fântână naiv fecior de crai, pentru a deveni Harap-Alb, rob al Spânului
(inițiatorul). Acoperirea fântânii de către spân cu un capac sugerează o moarte simbolică la care
este supus feciorul de crai, încheierea unei etape a vieții lui din care apoi va apărea un om care va
lupta pentru a-și câstiga identitatea. Jurământul din fântână include în condiția eliberării (sfârșitul
inițierii): „jură-mi-te pe ascuțisul paloșului tău că mi-i dai ascultare în toate; si atâta vreme să ai a mă
sluji, până când îi muri și iar îi învie”.
O altă scenă semnificativă pentru conflictul dintre bine și rău este a confruntării directe dintre
Spân și Harap –Alb, urmată de pedepsirea Spănului și restaurarea echilibrului final. Aceasta se
remarcă prin dramatism. Astfel Spânul se repede la Harap-Alb "și-i zboară capul dintr-o singură
lovitura de paloș", strigând ca asa trebuie să pățească cel ce-și încalcă jurământul. Atunci, calul lui
Harap-Alb se repede la Spân, îl înfașcă de cap, "zboară cu dânsul în înaltul ceriului" de unde îi dă
drumul și acesta se face "praf și pulbere", în timp ce fata împăratului Roș, îl invie pe Harap-Alb cu
leacurile miraculoase.
Spânul "este demascat si pedepsit în numele dreptății, aspirației etern-umane" ca răufăcătorii să
fie osânditi, întrucât Ion Creangă realizează - prin "Povestea lui Harap-Alb" - o sinteza a
"spiritualității românești, cumulând o întreagă filozofie asupra vieții, prin care profilul roman
ființează în lume, înscriindu-se astfel in rândul valorilor eterne și ale umanității".(Maria Năstase,
"Povestea lui Harap Alb")

c. analiza, la alegere, a două elemente de compoziție și limbaj, semnificative pentru textul narativ
studiat
Subiectul basmului Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă, respectă articulaţiile cunoscute ale
basmului popular chiar dacă acţiunea este mai complexă şi implică un număr relativ mare de
personaje.
Expoziţiunea o constituie hotărârea tatălui eroului de a-şi supune cei trei fii la o probă a
curajului, pentru a vedea care este vrednic să-i urmeze la tron fratelui său, împăratul Verde.
Singurul care trece această probă, ajutat fiind şi de Sfânta Duminică, este mezinul. El pleacă de
acasă promiţând să nu uite de sfatul părintesc de a se feri în drumul său de „omul spân" şi de
„omul roş".
Intriga constă în încălcarea, din naivitate, a acestui sfat, ceea ce are drept consecinţă schimbarea
identităţii şi a statutului eroului. El devine sluga Spânului şi primeşte numele Harap-Alb.
Desfăşurarea acţiunii cuprinde încercările la care a fost supus crăişorul, ca pedeapsă
morală pentru ignorarea învăţăturii părinteşti. Ajuns la curtea lui Verde-împărat, Harap-Alb va fi
trimis de Spân să aducă sălăţile din Grădina Ursului, pielea cu pietre nestemate a cerbului şi pe
fata împăratului Roş. Ultima încercare este şi cea mai dificilă, eroul fiind nevoit să parcurgă un alt

2
drum, la fel de primejdios ca primul. Acum îi va întâlni, pe rând, pe cei cinci tovarăşi care îl vor
ajuta în îndeplinirea misiunii sale: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă.
Ştie să câştige, de asemenea, recunoştinţa reginei albinelor şi a reginei furnicilor, care îi vor veni
şi ele în ajutor când le va chema. La curtea împăratului Roş sunt supuşi la nenumărate încercări.
Cu intenţia de a nu le da fata şi de a-i pedepsi pentru îndrăzneala lor, acesta îi pune să doarmă în
casa de aramă înroşită în foc, să aleagă macul de nisip, să bea şi să mănânce în cantităţi foarte
mari, să o găsească pe fata împăratului şi să o ghicească dintre două fete identice. Biruind toate
încercările la care sunt supuşi, o primesc pe fată şi pornesc împreună către curtea lui Verde-
împărat.
Punctul culminant al naraţiunii este reprezentat de demascarea Spânului de către fată,
care avea puteri magice. Drept răzbunare, Spânul îi taie capul lui Harap-Alb, însă acesta va fi
înviat de către fată, cu ajutorul celor trei smicele, al apei vii şi al apei moarte. Spânul moare,
prăbuşindu-se din înaltul cerului, unde fusese dus de calul lui Harap-Alb, iar eroul se căsătoreşte
cu fata împăratului şi moşteneşte împărăţia unchiului său, secvenţă ce reprezintă şi
deznodământul basmului.
Perspectiva narativă are în vedere scrierea narațiunii la persoana a treia, realizată de un narator
omniscient dar nu și obiectiv, deoarece acesta intervine adesea prin comentarii sau reflecții.