Necesitățile copilului vulnerabil - aspecte pedagogice

Râznic Marian
Școala Gimnazială Constantin Giurescu, Chiojdu

CES exprimă o necesitate evidentă de a se acorda anumitor copii o atenţie şi o asistenţă

educaţională suplimentară (un anumit fel de discriminare pozitivă), fără de care nu se poate vorbi
efectiv de egalizarea şanselor, de acces şi participare şcolară şi socială.
Pentru ca activitatea instructiv - educativă să fie profitabilă pentru toţi elevii, această trebuie să
se realizeze diferenţiat. Educaţia diferenţiată vizează adaptarea activităţii de instruire la posibilităţile
diferite ale elevilor, la capacitatea de înţelegere şi ritmul de lucru propriu unor grupuri de elevi sau
chiar fiecărui elev în parte. Pentru ca educaţia copiilor cu cerinţe speciale să fie eficenta, pe de o parte
trebuie să aibă un caracter integrat iar pe de altă parte trebuie să aibă un caracter diferenţiat, să fie
adaptată particularităţilor elevilor.
Observaţii generale:
 elevii cu deficienţă intelectuală au o capacitate de învăţare lentă, au dificultăţi în majoritatea
ariilor curriculare sau uneori chiar în toate;
 nu trebuie confundate aceste tulburări de dezvoltare ale copilului cu lipsa de voinţă pentru actul
învăţării, deoarece acest fapt poate duce la descurajarea şi la dezvoltarea complexului de
inferioritate la elev.;
 chiar dacă potenţialul elevului este mai redus, nu înseamnă că acel elev nu are posibilităţi de
dezvoltare dar trebuie stimulat în permanenţă, ca orice alt elev.
Aspecte pedagogice:
- copilul trebuie să beneficieze de mai mult timp pentru realizarea sarcinilor; sarcinile lungi se
fragmentează în sarcini mai scurte, sau se dau elevului sarcini separate, mai ușoare, adaptate nivelului
său;
- identificarea a ceea ce ştie şi ce poate copilul şi pornirea de la punctul în care încep să apară
dificultăţile;
- copilul să fie lăsat să muncească în ritmul său propriu, prin atribuirea de teme/sarcini care pot fi
realmente finalizate în timpul disponibil
- indicarea cât mai exactă a ceea ce trebuie să facă şi să reţină; oferirea de exemple concrete şi
folosirea de scheme atâta timp cât este necesar;
- evidenţierea concretului şi a semnificaţiei conţinutului din ceea ce se învaţă
 - asigurarea achiziţionării materialului nou prin repetare în moduri cât mai variate
- organizarea, secvenţierea, accesibilizarea cât mai riguroasă a activităţii; de la simplu la
complex, de la uşor la greu, de la cunoscut la necunoscut; structurarea învăţării în paşi mici
- educarea atenţiei se realizează prin evidenţierea dimensiunilor relevante a ceea ce se prezintă,
prin reducerea la minim a factorilor perturbatori şi prin dozarea adecvată a sarcinilor de lucru
- încorporarea în secvenţele de învăţare a unor stimuli atractivi şi a unor întăriri pozitive (elevul
trebuie lăudat pentru fiecare reuşită, astfel încât să capete încredere în sine şi să repete comportamentul
pozitiv);
- este indicat să i se dea teme mai scurte sau adaptate special pentru el;
- cadrul didactic îl poate ajuta să-şi stabilească scopuri pe termen scurt, pentru a savura mici
succese ce au darul de a-i îmbunătăţi stima de sine;
- este indicat să se utilizeze material vizual în predarea lecţiei;
- este indicat să i se ofere elevului explicaţiile necesare pentru înţelegerea sarcinii (elevul poate
primi pe caiet o exemplificare, sau un scurt model al exerciţiului pe care trebuie să îl rezolve);
- este indicat să i se dea sarcinile pe rând pentru a se evita confuziile;
- trebuie controlat regulat dacă şi-a făcut temele şi încurajat să îşi ţină lucrurile în ordine;
- este recomandat ca instrucţiunile pentru tema de acasă să fie clare, iar profesorul să se asigure
că au fost înţelese de elev. Elevul poate fi rugat să repete ceea ce are de făcut.

Bibliografie
 Vrăjmaș E., ”Educația copiilor cu cerințe educative speciale”, Ed.Credis, 2001;
 Verza, E., Paun, E., „Educația integrată a copiilor cu handicap”, Unicef, 1998.