Fracția de oxigen inspirat ( Fi O 2 ) este fracția molară sau volumetrică de oxigen din gazul

inhalat.

Este utilizat pentru a reprezenta procentul de oxigen care participă la schimbul de gaze.
Fracțiunea de oxigen inspirat

Homeostazia reprezintă proprietatea unui sistem de a menține un echilibru static al condițiilor

inițiale.

Eritropoetina este un hormon glicoproteic care are controlul sintezei eritrocitelor.

Hematocritul este procentul volumic ocupat de eritrocite in volumul sanguin.

Testul Wingate necesită ca subiectul să opereze fie un ergometru de bicicletă, fie un braț
ergometru la efort maxim de 30 de secunde împotriva unei frâne mecanice. Încercarea începe
fără rezistență, iar frâna se aplică în decurs de trei secunde. Cantitatea de rezistență utilizată
este relativă la greutatea corporală a sportivului și poate varia de la 45 la 90 grame pe kilogram
de greutate corporală.
Rezultatele testului Wingate măsoară puterea anaerobă de vârf, capacitatea anaerobă și
oboseala anaerobă a subiectului.
Testul gradat, de-a lungul timpului au fost concepute multe stiluri de testare a exercitiilor
pentru fiecare aparat, cu mici diferente. In timpul unui test gradat tipic se inregistreaza
greutatea, inaltimea, tensiunea arteriala si ritmul cardiac apoi se creste intensitatea. Testele de
alergare maresc altitudinea, iar testele pe bicicleta cresc rezistenta. Viteza ramane constanta pe
durata testului, frecventa cardiaca este inregistrata continuu, deoarece intensitatea creste
periodic.
Deoxihemoglobina este forma de hemoglobină care și- a eliberat oxigenul legat.
Oxihemoglobina este un compus instabil format în procesul respirației prin combinarea
oxigenului cu hemoglobina

Putem observa in primul grafic, grupul de control prezinta valori aproximativ egale in cele 2 testari, pe
cand la grupul experimental se observa o diferenta destul de clara intre cele 2 testari, diferenta
depasind 5 unitati.
In cel de al 2 lea grafic lafel ca si in cazul Volumului maxim de oxigen grupul de control nu a prezentat
schimbari mari in cele 2 testari fiind foarte aproape una de cealalta, pe cand in grupul experimental se
poate observa o diferenta substantiala intre testarea pre antrenament si cea post antrenament.
Al 3 lea grafic grupul de control prezinta valori foarte similare in cele 2 testari, iar in cazul grupului
experimental diferenta fiind de aproximativ 4 unitati.
Iar in ultimul grafic este prezentat indicele de oxigenare a tesutului, grupul de control prezinta schimbari
minime de aproximativ 1-2% in cele 2 testari, iar la grupul experimental s-a constatat o scimbare de
aproximativ 10-12% intre cele 2 testari.

Aceste 2 grafice fiind asemanatoare ca valori pentru cele 2 grupe de atleti, in ambele testari.