Rusu Ioan-Paul

Bioingineria Reabilitării, anul 1

Grupa 2

Monitorizarea cardiovasculară și pulmonară în efort

Efortul fizic reprezintă stimulul ce acționează asupra organismului uman în vederea

creșterii capacității de adaptare a acestuia la solicitări din ce în ce mai mari. Adaptarea
organismului se produce printr-o serie de modificări integrate funcției majorității sistemelor
sale. Mișcarea necesită activarea și controlul sistemului musculo-scheletic, iar sistemele
cardiovascular și respirator oferă susținere în realizarea acestor mișcări perioade prelungite de
timp.
În ceea ce privește sistemele cardiovascular și respirator, monitorizarea acestora în
timpul efortului este deosebit de importantă, scopul fiind depistarea precoce a posibilelor
patologii.[1]
La momentul actual, standardul de aur este testarea de efort cardiopulmonar (TECP),
fiind metoda care oferă cea mai bună precizie și reproductibilitate, cu indicații clare și ăn
domeniul reabilitării pulmonare, unde este o alternativă superioară pentru testele de efort clasice.
Folosirea TECP are ca scop stabilirea în mod riguros a intensității efortului pentru
exercițiului fizic aerob, cu optimizarea rezultatelor reabilitării, inclusiv prin obținerea unor
niveluri superioare de siguranță, mai ales în cazul anumitor categorii de pacienți. [2]
În cadrul acestui test există o etapă premergătoare în care are loc măsurarea tensiunii
arteriale, efectuarea unei electrocardiograme în repaus și o spirometrie. Apoi, începe testarea
propriu-zisă, pe cicloergometru. TECP se face utilizând o mască care acoperă nasul și gura
pacientului, astfel încât aerul respirat să fie ghidat printr-un senzor de volum care recepționează
toate aspectele fizice ale respirației. Efortul va fi submaximal pentru această procedura adică
intensitatea lui va crește de la ușor la moderat pentru a permite și investigarea pacienților cu o
condiție fizică redusă.[3]
Cei mai importanți parametri monitorizați în timpul TECP sunt: consumul maxim de
oxigen, pragul anaerob, rata de schimb respirator, ventilația pe minut, capacitatea inspiratorie,
rezerva inspiratorie, eficiența ventilatorie, pulsul de oxigen (raportul consum de oxigen/frecvența
cardiacă), frecvența cardiacă, tensiunea arterială și înregistrarea electrocardiogramei. [3]
Rusu Ioan-Paul
Bioingineria Reabilitării, anul 1
Grupa 2

Fig.1 Efectuarea
testului de efort cardiopulmonar

1. Consumul maxim de oxigen(VO2 max)- este parametrul care reflect cel mai fidel
capacitatea maximă de efort, respective nivelul maximal al metabolismului aerob,
care poate fi atins în timpul efortului fizic la nivel muscular periferic. În patologia
respiratorie, consumul maxim de oxigen prezintă alterări prin reduceri ale nivelului de
oxigen disponibil la nivel periferic. Pentru măsurarea corectă a VO2 max, trebuie să
se obțină un platou în dinamica VO2, în contextul continuării creșterii intensității
efortului.[2]
2. Pragul anaerob- reprezintă nivelul consumului de oxigen la care metabolismul
celular din musculatura periferică trece de la mecanismul aerob la cel anaerob, cu
creșterea producerii de acid lactic, creșterea producerii de CO2 și hiperventilație
reflexă. Această comutare metabolică are loc în momentul în care, datorită limitărilor
fiziologice sau patologice, sistemul cardiopulmonar nu mai poate asigura un aport
suficient de oxigen la nivel periferic.[2]
 Rusu Ioan-Paul
Bioingineria Reabilitării, anul 1
Grupa 2

3. Rata de schimb respirator(VCO2/VO2)- permite aprecierea cu cea mai mare

acuratețe a atingerii nivelului maximal pentru intensitatea efortului fizic, acest
parametru fiind cu mult superior, din acest punct de vedere, altor parametri folosiți în
teste de efort clasice: procentele din valorile prezise pentru frecvența cardiacă,
puterea de încărcare(Watt) sau oboseala apreciată subiectiv prin scala Borg. Valoarea
maximă a acestui parametru la testarea la efort reprezintă un indicator fidel și
reproductibil al intensității exercițiului fizic. O valoare sub 1 arată un test sub-
maximal, pe când o valoare peste 1,1 indică un efort maximal în timpul tesului. [4]
4. Ventilația pe minut- este un parametru măsurat la TECP respirație cu respirație, dar
și ca valoare maximă a ventilației la efort, exprimată procentual față de valoarea
prezisă.[5]

Fig. 2 Determinarea grafică a consumului maxim de oxigen(peak-VO2) și a pragului

anaerob prin TECP.
În figura 2 este prezentat un exemplul al dinamicii celor mai importanți parametri în
cursul TECP: intensitatea efortului, consumul de oxigen, dioxidul de carbon produs, frecvența
cardiac, ventilația pe minut.
 Rusu Ioan-Paul
Bioingineria Reabilitării, anul 1
Grupa 2

Bibliografie:

1. Daniela Matei- suport de curs Ergofiziologie, an universitar 2020-2021, UMF Iași;

2. American Thoracic Society; American College of Chest Physicians. ATS/ACCP
Statement of cardiopulmonary exercise testing. Am J Respir Crit Care Med 2003;
167(2):211-77;
3. O`Donnell DE, Elnehairy AF, Faisal A, et al. Exertional dyspnoea in COPD: the clinical
utility of cardiopulmonary exercise testing. European Respiratory Review 2016; 25:333-
347;
4. Balady GJ, Arena R, Sietsema K, et al. Clinician`s Guide to cardiopulmonary exercise
testing in adults: a scientific statement from the American Heart Association. Circulation
2010; 122(2):191-225;
5. Arena R, Sietsema KE. Cardiopulmonary exercise testing in the clinical evaluation of
patients with heart and lung disease. Circulation 2011; 123(6):668-80.