Cap. 1.

Caracteristicile transportului aerian

1.1. Caracteristicile transportului aerian sunt: rapiditatea, eficacitatea,

confortabilitatea, siguranţa, oportunitatea, adaptabilitatea şi accesibilitatea.
Dintre acestea, primele patru caracteristici se află într-un anumit raport
cu infrastructura aeronavală (ca amplasament şi amenajare propriu-zisă).

1.2. Rapiditatea. Reprezintă caracteristica fundamentală a transportului

aerian, transport care se desfăşoară indiferent de condiţiile geografice şi
având posibilitatea evitării condiţiilor meteorologice nefavorabile.
În fig. 1.1. se prezintă, schematic, o călătorie aeriană între punctele A şi
B, aeroportul de plecare fiind reprezentat de punctul C.

Fig. 1.1. Reprezentarea schematică a unei călătorii aeriene

Călătoria între punctele A şi B comportă următoarele:

d1 = AC, distanţa parcursă de călător cu mijloace proprii (rutiere, feroviare,
fluviale, maritime) în timpul t1 până la aerogară;
d2 = CE, distanţa parcursă între aerogară şi bordul aeronavei, în timpul t 2,
care include şi durata necesară îndeplinirii diverselor formalităţi;
d3 = EG, timpul necesar aeronavei pentru decolare şi atingerea altitudinei de
utilizare a aeronavei;
d4 = GH, distanţa parcursă de aeronavă în timpul t4 cu viteza de croazieră a
aeronavei;
d5 = HF, distanţa parcursă între începerea manevrei de coborâre şi sosirea la
punctul de debarcare;
d6 = FD, distanţa parcursă de călător după debarcare până la părăsirea
aerogării, în timpul t6, care include şi îndeplinirea diverselor formalităţi;
d7 = DB, distanţa până la punctul final al călătoriei, distanţă parcursă, cu
mijloace proprii, în timpul t7.
Viteza de deplasare a pasagerului (Vp) se obţine cu relaţia (1.1.):
7
∑ di
D
V p = i=1 =
7 T
∑ ti
i=1 (1.1.)
 Viteza de bloc (Vb), reprezentând viteza care depinde exclusiv de
aeronavă, este dată de relaţia (2.2.)
5
∑ di
V b = i=3
5
∑ ti
i =3 (1.2.)

Viteza de croazieră rezultă:

d4
V cr =
t4 (1.3.)

Relaţia dintre vitezele Vp şi Vcr este de forma:

3 7
∑ t i +∑ t i
i =1 i =5
1−
T
V p =V cr⋅ 3 7
∑ d i +∑ d i
1− i=1 i =5
D (1.4.)
Condiţia de exploatare optimă a aeronavelor fiind:

V b≃V cr (1.5.)

rezultă că, pentru distanţele E-F scurte, este raţională folosirea de aeronave
cu motoare cu elice (cu piston sau turbină) deoarece altitudinea de utilizare
este relativ redusă.
Deoarece pentru sporirea vitezei comerciale se poate acţiona asupra
timpilor t1 şi t2, rezultă utilitatea amplasării aeroporturilor cât mai aproape de
punctele A şi B, dar în condiţiile protecţiei mediului (evitarea/limitarea poluării
fonice a localităţilor deservite).
Pentru transportul cât mai rapid între A-C şi, respectiv, D-B,
aeroporturile sunt, de regulă, deservite de autostrăzi/transport feroviar de
mare viteză.
Cu titlu informativ, în Anexa 1 se prezintă gama de variaţie a distanţelor
dintre aeroporturi şi centrele localităţilor direct deservite pentru un număr de
aeroporturi reprezentative.

1.3. Eficacitatea transporturilor aeriene rezultă din regularitatea şi

frecvenţa transporturilor.

1.4. Regularitatea transporturilor, depinzând şi de condiţiile

meteorologice, este dependentă de orientarea aerodromului.
 1.5. Frecvenţa transporturilor este în funcţie de numărul pistelor cărora
trebuie să li se asigure un grad de folosire cât mai ridicat.

1.6. Confortabilitatea transporturilor rezultă din asigurarea unor condiţii

comode şi igienice ale pasagerilor, înainte, în timpul şi după efectuarea
călătoriei, fiind evidentă importanţa instalaţiilor anexe (dotărilor) de la sol.

1.7. Siguranţa transportului aerian. Proporţional cu volumul de

transport, siguranţa transportului aerian este mult mai mare decât în cazul
altor mijloace de transport (prin raportare la volumul echivalent de transport).
Cel mai mare număr de accidente se înregistrează în apropierea
aeroporturilor pe direcţia aterizării/decolării de pe piste.
Pentru asigurarea acestei caracteristici - prezintă importanţă deosebită
amplasarea şi orientarea pistelor şi degajarea spaţiului.

1.8. Transportul aerian se poate clasifica după următoarele criterii:

a) Transport de persoane şi, respectiv, de mărfuri.
b) După regularitate:
 transport cu caracter regulat, pe linii stabilite şi anunţate în prealabil
publicului;
 transport la „cerere” (Chartered).

Mărfurile transportate se împart în două categorii:

 bagajele pasagerilor şi transporturile poştale, pentru care, când sunt
limitate cantitativ, se folosesc aeronavele pentru transport persoane;
 transporturile poştale în cantităţi mari şi mărfurile propriu-zise, pentru
care se folosesc aeronavele cargou.

Mărfurile pentru care transportul aerian trebuie preferat altor mijloace de

transport sunt, în principiu, următoarele:
 mărfuri de valoare ridicată pe unitate de masă sau de volum;
 mărfuri perisabile cărora reducerea duratei de transport le asigură
menţinerea calităţii;
 mărfuri care, la folosirea altor mijloace de transport, necesită ambalaj
costisitor pentru menţinerea integrităţii; de exemplu, la transportul pe cale
maritimă ambalajul trebuie să asigure protecţia împotriva influenţei
corozive a mediului maritim.