ELABORAREA STRATEGIEI PRESUPUNE PARCURGEREA URMĂTOARELOR

ETAPE:
1. Stabilirea obiectivelor managementului resurselor umane – pornind de la obiectivele
organizaţiei, Departamentul resurse umane (DRU) va identifica obiectivele specifice axate pe
activităţile de resurse umane: asigurarea cu resurse umane, motivare şi recompensare,
dezvoltarea personalului, evaluarea performanţelor, gestiunea carierei.

În general, obiectivele trebuie să fie SMART:

 S - "specific" - este obiectivul clar: cine, ce, cand, unde, cum, grup-tinta?
 M - "masurabil" - sunt masurabile rezultatele?
 A - "abordabil" - este un obiectiv care poate fi, in general, atins?
 R - "realist" - are organizatia resursele necesare pentru atingerea lui in timpul dat?
 T - "incadrare in timp" - exista un termen limita?
Asadar, obiectivele, cantitative sau calitative, reprezintă situaţia dorită la un moment dat.

2. analiza SWOT
Denumirea provine din limba engleza şi este un acronim cu următoarea semnificaţie: Strengths
(puncte tari), Weaknesses (puncte slabe), Opportunities (oportunitaţi), Threats (ameninţări).
Punctele tari şi punctele slabe sunt elemente din interiorul companiei asupra carora aveti un control
direct, in timp ce oportunitatile si amenintarile vin din mediul exterior si va pot influenta pozitiv sau
negativ, in functie de cat de dinamica este compania si de cat de prevazator/inspirat sunteti atunci cand
luati deciziile.
3. identificarea opţiunilor strategice
Combinaţia dintre factorii interni şi externi pornind de la analiza SWOT poate genera patru
categorii de strategii1:
a) strategii SO(puncte tari-oportunitati) – sunt strategii agresive care urmăresc crearea de
avantaje în raport cu concurenţa
b) strategii ST(puncte tari-amenintati) – folosesc forţele proprii pentru a reduce ameninţările
mediului, strategiile sunt de diversificare;
c) Strategii WO(slabiciuni-oportunitati) – utilizează oportunităţile pentru a îmbunătăţi
caracteristicile interne sau pentru a evitaslăbiciunile,
d) Strategii WT(slabiciuni-amenintari) – urmăresc evitarea ameninţărilor mediului
înconjurător în condiţiile în care punctele slabe sunt preponderente.

4. evaluarea opţiunilor strategice

După stabilirea alternativelor strategice, trebuie realizată opţiunea strategică finală. La nivel de
firmă are loc compararea diverselor varinate şi selectarea acelei varinate care oferă cele mai bune şanse
pentru realizarea obiectivelor şi misiunii firmei.
Criteriile de alegere vizează:
a) scenariul posibil privind evoluţia mediului înconjurător;
b) avanatajele oferite de fiecare alternativă,
c) riscurile asociate fiecărei alternative;
d) resursele alocate aplicării, impementării şi monitorizării alternativei strategice aleasă.

1
Belu N. – op.cit, p. 86
Studiile efectuate de Mintzberg evidenţiază existenţa a trei modalităţi de efectuare a alternativei
strategice:
a) pe bază de judecată,
b) prin negociere,
c) pe bază de analiză.
Dacă în prima situaţie, managementul de vîrf decide singur, pe baza experineţei şi a intuiţiei
alternativa cea mai potrivită, în cazul celorlalte două varinate este vorba de analiza opţiunilor strategice
de un grup de persoane. În cazul alegerii prin negociere identificarea alternativei celei mai potrivite
presupune existenţa unui grup de decidenţi cu obiective diferite, pe când în situaţia analizei este necesară
realizarea unei echipe de specialişti, care în baza unui proces de evaluare a opţiunilor strategice, identifică
cea mai potrivită soluţie.

2. IMPLEMENTAREA STRATEGIEI DE RESURSE UMANE

Această activitate impune:
1. definirea responsabilităţilor care revin fiecărui factor interesat în realizarea
obiectivelor strategice,
2. stabilirea resurselor ce vor fi alocare pentru realizarea strategiei - Aceasta
presupune asigurarea bugetului şi programelor necesare fiecărei subunităţi pentru a
putea realiza partea ce îi revine din planul strategic, antrenarea şi coordonarea
eforturilor individuale pentru atingerea obiectivului strategic;
3. motivarea individuală şi colectivă în vederea realizării strategiei; crearea unui
mediu şi a unei culturi organizaţionale care să susţină aplicarea strategiei; promovarea
orientării pe rezultate şi a unui spirit de înaltă performanţă; menţinerea sistemului de
recompense strict legat de realizarea obiectivelor şi performanţelor;
4. Instituirea sistemelor interne administrative de susţinere a strategiei: stabilirea
politicilor şi procedurilor care să faciliteze aplicarea strategiei, instituirea
modalităţilor optime de control care să menţină organizaţia pe traiectoria dorită;
5. Stabilirea unui stil managerial adaptat pentru a putea realiza schimbările din
organizaţie în vederea implementării noii strategii.