Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subalimentatia Si Supraalimentatia
Subalimentatia Si Supraalimentatia
Supraalimentatia
Sanatatea este bunul cel mai de pret al omului si pastrarea ei depinde
esential de modul nostru de viata, de felul in care stim sa o ingrijim.
Sanatatea este bine sa o pastrezi atunci cand o ai, pentru ca o data
pierduta, uneori este foarte de greu sa o recastigi. Ea poate fi neglijata
fie din necunoastere, fie din superficialitate, fie negandindu-ne la
intretinerea ei. Evolutia diverselor boli nu se opreste in fata bogatiei si
a puterii, cumpararea sanatatii cu bani fiind imposibila. Un organism
oricat de robust ar fi el nu poate fi imun la orice boala, dar poate opune
o puternica rezistenta si poate invinge boala, instalandu-se in timp
sanatatea.
Este suficient ca organismul sa fie obosit sau slabit prin repetarea unui
numar de abuzuri, pentru ca sa cedeze la contaminarea cu virusi si
agenti exteriori daunatori. Aceasta semnifica faptul ca fiecare dintre noi
suntem in permanenta personal responsabili de sanatatea noastra si o
putem pierde sau pastra in functie de atentia acordata. O insuficienta
ingrijire a sanatatii implica aparitia bolilor si cum bine stim, un
organism bolnav se uzeaza mult mai repede decat un organism sanatos,
determinand accelerarea procesului de imbatranire. Grija pentru
sanatate, reprezinta un comportament ce trebuie educat inca din
copilarie si dezvoltata de-a lungul vietii.
Astfel apar:
Supraalimentatia
Supraalimentatia este o forma de malnutritie in care nutrientii sunt
suprafurnizati in raport cu necesarul organismului privind cresterea
normala, dezvoltarea si metabolismul. Acest termen face referire la
obezitate, provocata de supraalimentarea generala rezultata din
consumul mancarilor bogate in continut caloric. Obezitatea si
supraalimentatia pot fi raportate si la o oferta excedentara nutritiva
specifica, cauzata de consumul excesiv de suplimente alimentare,
vitamine si substante nutritive care nu sunt prezente in organism din
consumul alimentelor. De asemenea si diferite diete pot cauza
dezechilibre nutritionale. Un studiu realizat de cercetatori din diferite
tari a explorat ipoteza de dezvoltare a supraalimentatiei in cazul
mamelor britanice. Aceasta ipoteza sustine ca mama, daca are un exces
de greutate in timpul sarcinii, niveluri ridicate de zahar si de grasimi in
organism, ar putea afecta permanent cresterea copilului prin controlul
asupra poftei de mancare si a metabolismului personal. Astfel ii poate
afecta si pe descendenti, acestia putand in timp sa ajunga obezi.
Supraalimentatia este considerata tot un tip de malnutritie, in cazul in
care exista un surplus de substante nutritive pe langa cele necesare
pentru cresterea si dezvoltarea normala.
Alaturi de lipsa activitatii fizice stau urmatorii factori care vor forma un
cerc vicios:
Constipatie;
Deshidratare;
Astenie;
Iritabilitate;
Varsaturi.
Litiaze renale;
Hipertensiune arteriala.
Subalimentatia
Situatie in care nevoia organismului in nutrienti si non-nutrienti nu este
asigurata prin alimentatie, nici cantitativ, nici calitativ, pentru o
perioada lunga de timp. Pentru acoperirea nevoilor fiziologice se
consuma din rezervele de macro si micronutrienti: proteine, grasimi,
glucide proprii. Rezulta pierdere in greutate, scaderea rezistentei fata
de agentii agresivi din mediu (in special fata de bolile infectioase),
tulburari metabolice, endocrine, etc.
Simptomele severe apar atunci cand glicemia (zaharul din sange) scade
sub 30 mg/dl si include:
- convulsii
- pierderea constientei, coma
- scaderea temperaturii corpului (hipotermie).
Hipoglicemia severa prelungita poate produce leziuni permanente la
nivelul creierului si probleme cardiace, in special la pacientii care au
deja o afectiune coronariana. Daca nu se aplica urgent tratamentul
specific, hipoglicemia severa poate fi fatala.
Unele medicamente, cum ar fi de exemplu beta-blocantele folosite in
mod obisnuit in tratarea hipertensiunii arteriale pot masca simptomele
de hipoglicemie. Hipoglicemiile frecvente si severe determina bolnavul
sa nu recunoasca aceasta stare la primele simptome cum ar fi
tremuraturile, cresterea frecventei cardiace, transpiratiile (hipoglicemia
neconstientizata). Totusi, bolnavii care nu constientizeaza simptomele
incipiente ale hipoglicemiei vor remarca, daca nivelul sanguin al
glicemiei scade suficient de mult, simptomele tardive ale acesteia, care
afecteaza in special sistemului nervos – iritabilitatea si confuzia.
In cazul in care apar aceste hipoglicemii neconstientizate este important
ca, atat bolnavul, cat si anturajul sa fie alert la schimbarile statusului
mental specifice acestei stari, astfel incat tratamentul sa poate fi
administrat inainte de aparitia convulsiilor sau de pierderea constientei.
In acest caz este recomandat, de asemenea, ca bolnavul sa-si verifice
nivelul glicemiei la intervale mai scurte de timp decat in mod obisnuit.
Concluzii:
http://www.sfatulmedicului.ro/
http://www.bodyalchemist.ro/content/starea-de-sanatate.html
http://www.retetanaturista.ro/
http://www.sfatmedical.ro/