Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fisa de lucru
6.secolul 20
7.
8.
Fiecare cetățean are libertate și libertate individuală. Aceasta înseamnă că fiecare cetățean este liber și
independent și are dreptul să facă orice, atâta timp cât este în conformitate cu normele și regulile de
drept în vigoare.
Fiecare cetățean are, de asemenea, drepturi și obligații, inclusiv dreptul de a-și exprima opinia.
Una dintre caracteristicile unei țări care aderă la un sistem democratic este că are garanții ale
drepturilor omului (HAM).
Dreptul la viață.
Dreptul la auto-dezvoltare.
Drepturi legale, obținerea unui loc de muncă, drepturi guvernamentale și dreptul de a obține
statutul de cetățenie.
Dreptul de a comunica și de a obține informații.
Dreptul de a avea religie este conform cu credințele și credințele fiecărui individ.
Dreptul la protecție personală și familială.
Dreptul la bunăstare fizică și mentală.
Dreptul la identitate culturală.
Dreptul de a fi liber de discriminare.
Drepturile tradiționale ale comunității.
Dreptul de a îndeplini sau nu poate fi redus în niciun caz de drepturile omului.
Următoarea caracteristică a unei democrații este libertatea presei și a mass-media. În acest caz, presa
media are dreptul de a disemina informații către public cu regulile care au fost aplicate.
Cu toate acestea, presa nu trebuie să disemineze informații de natură sara, fără pilot, chiar și informații
păcălitoare. Presa trebuie să disemineze informații obiective și bazate pe fapte.
Această caracteristică democratică este un factor important în diferențierea unei țări democratice de o
țară care aderă la alte sisteme de guvernare. Presa și mass-media au libertatea de a transmite știri atât
timp cât se încadrează în normele și regulile legii
9.
1. Fenomenul totalitar intervine la un regim care îi acordă unui partid monopolul activităţii politice.
2. Partidul care are monopolul este animat de, sau înarmat cu, o ideologie căreia îi conferă o
autoritate absolută şi care, pe cale de consecinţă, devine adevărul oficial al Statului.
3. Pentru a răspândi acest adevăr oficial, Statul îşi rezervă, la rândul său, un dublu monopol:
monopolul mijloacelor de forţă, şi monopolul mijloacelor de convingere. Toate mijloacele de
comunicare – radioul, televiziunea, presa – sunt dirijate şi comandate de Stat şi de reprezentanţii
acestuia.