DIAGNOSTIC DIFERENŢIAT A

TULBURĂRILOR PSIHOTICE

Inga Deliv – dr. în medicină,

conf. universitar
 TULBURĂRILE PSIHOTICE
• Această categorie include tulburări a căror
caracteristică principală este prezenţa
simptomelor psihotice;
• Termenul de „psihotic” a primit, în decursul
timpului, mai multe definiţii:
- în sens restrâns - indică prezenţa delirului şi
halucinaţiilor şi a altor semne pozitive (vorbire
dezorganizată, comportament catatonic sau
dezorganizat).
 I Schizofrenia (F20)
• Este o tulburare ce durează cel puţin 6 luni, dintre
care cel puţin o lună de manifestare activă a
simptomatologiei (ex., delir, halucinatii, vorbire
dezorganizata, comportament catatonic sau
dezorganizat, simptome negative);
• Această tulburare a fost descrisă de Kraepelin sub
denumirea de „demenţa precoce” (având debutul în
jurul vârstei de 20 de ani pentru bărbaţi şi 30 de ani
pentru femei);
• E. Bleuler este interesat de trăirile psihice din
schizofrenie, identificând ca şi simptome de bază:
lipsa integrării afective, ambivalenţa şi autismul; el
este cel care va numi această tulburare
„schizofrenie”;
 I Schizofrenia (F20)
• K. Schneider insistă pe alte criterii diagnostice,
propunând o împărţire a acestora în:
- criterii de ordinul I - halucinaţii (mai ales
auditive, care sunt şi suficiente pentru
diagnosticarea schizofreniei; acestea apar
sub forma de voci care comentează
comportamentul persoanei sau discută între
ele) şi delir (bizar sau referenţial);
- criterii de ordinul II - vorbire dezorganizată,
simptome negative (aplatizare afectivă, alogie,
abulie, anhedonie).
 II Tulburarea schizoafectivă
(F25)
- Se caracterizează prin prezenţa unui
episod de tulburare afectivă (depresie
sau manie) simultan cu faza activă a
schizofreniei, acestea fiind precedate
sau succedate de cel puţin doua
săptămâni de halucinaţii şi delir, fără
tulburări de dispoziţie.
 III Tulburarea schizofreniformă
sau schizotipală (F21)

- Tabloul clinic seamănă cu cel din

schizofrenie, însă durata prezenţei
simptomelor este sub 6 luni, declinul
funcţional nefiind atât de accentuat.
 IV Tulburarea delirantă (F22)

- Trăsătura principală constă în

prezenţa, timp de cel puţin o lună, a
diferitelor forme de delir, în lipsa altor
simptome specifice schizofreniei;
halucinaţiile nu constituie simptom
dominant, iar cele olfactive şi
gustative care sunt prezente se leagă
de conţinutul delirului.
 V Tulburarea psihotică scurtă
(F23)

- Simptomatologia durează mai mult de

o zi şi mai puţin de o lună.
VI Tulburarea psihotică împărtăşită
(F24 – tulburare delirantă indusă)

- Se caracterizează prin faptul ca

simptomatologia (conţinutul delirului)
este preluată de la o persoană care
are o tulburare psihotică.
 VII Tulburarea psihotică datorată
unei afecţiuni somatice (F06)

- Este caracterizată prin faptul ca

simptomele psihotice sunt
determinate de prezenţa unei
afecţiuni somatice.
 VIII Psihoza post-partum (F53.0)

– survine după naşterea unui copil şi

care se caracterizează prin depresie
severă şi deliruri severe.
 IX Tulburarea psihotică datorată
consumului de substanţe (F1X.5)

- Este caracterizată prin faptul că

simptomele psihotice sunt
determinate de consumul de
substanţe, medicamente sau de
expunerea la substanţe toxice.
X Tulburarea psihotică neclasificată

- Include simptome psihotice care nu

satisfac criteriile tulburărilor
prezentate anterior.
 I SCHIZOFRENIA
• Polimorfismul simptomelor schizofreniei
reprezintă o problemă serioasă în stabilirea
diagnosticului.
• Dacă, cazurile tipice a maladiei manifestate prin
simptome ai rangul I-îi şi prin sindrom apato-
abulic pronunţat, nu provoacă probleme esenţiale
în diagnosticare, atunci variantele atipice cu
predominarea tulburărilor afective, dereglărilor
comportamentale şi simptomelor neurotice şterse
necesită un diagnostic diferenţial minuţios,
deoarece perspectiva terapiei depinde de
tratamentul ales.
 Criteriile de diagnostic D.S.M. IV
T.R. sunt:
- două sau mai multe simptome de la criteriul A
(caracteristice): idei delirante, halucinaţii, limbaj şi
comportament dezorganizat, asociate cu simptome
negative, care persistă timp de o lună în absenţa
tratamentului;
- apariţia unei disfuncţii sociale sau profesionale
(criteriul B);
- prezenţa bolii pe o durată de cel puţin 6 luni (criteriul
C);
- dacă au fost excluse afecţiunile cu forme clinice
asemănătoare, dar cu etiologie clară – somatice,
induse de substanţe (criteriul E), cele schizoafective
şi afective (criteriul D) sau tulburările de dezvoltare
pervasive (criteriul F).
 În DSM IV sunt prezentate cinci
tipuri de schizofrenie:
1. De tip paranoid (F20.0) - este cel mai puţin sever; trăsătura
caracteristică constă în prezenţa delirului şi halucinaţiilor, cu
păstrarea funcţiilor cognitive şi afective; sunt mai puţin
prezente simptome ca: vorbirea dezorganizată,
comportamentul catatonic sau dezorganizat, aplatizarea
afectivă şi celelalte simptome negative;

2. De tip dezorganizat (F20.1 – sch hebefrenă) - este cel mai

sever; se caracterizează prin: vorbire dezorganizată,
comportament dezorganizat, aplatizare afectivă şi
expresivitate emoţională inadecvată;

3. De tip catatonic (F20.2) - se caracterizează, în principal, prin

tulburări psihomotorii severe: excitare catatonică (agitaţie
motorie lipsită de sens şi fără legătura cu stimulii externi),
negativism catatonic (rezistenţa la orice instrucţie),
 În DSM IV sunt prezentate cinci
tipuri de schizofrenie:
rigiditate catatonică (membre rigide), stupoare catatonică (lipsa
reacţiei la stimulii din mediu), postură catatonică (adoptarea
unor posturi ciudate) mutism, imobilitate, bizarerii ale
mişcărilor voluntare, ecolalie, ecopraxie), imobilitatea motrică
manifestată prin catalepsie (flexibilitate ceroasa).

4. De tip nediferenţiat (F20.3) - este caracterizată prin prezenţa

simptomelor specifice schizofreniei, însa acestea nu satisfac
criteriile pentru celelalte tipuri prezentate;

5. De tip rezidual (F20.5) - se utilizează în situaţii în care a

existat cel puţin un episod de schizofrenie cu o perioadă de
cel puţin un an, în care tabloul clinic prezent include simptome
negative, cele pozitive fiind mult atenuate.
 I SCHIZOFRENIA
• Pentru schizofrenie în primul rând sunt caracteristice
simptomele negative, precum şi dereglări de gândire,
percepţie, dispoziţie şi comportament.
• Dereglările de gândire conduc la o percepţie eronată a
realităţii, idei delirante (cel mai frecvent de influenţă şi
relaţie) şi halucinaţii (mai frecvent pseudohalucinaţii sub
formă de voci, repetate sau gânduri comentative ale
bolnavului sau discutând acţiunile sale).
• Dereglările afective includ ambivalenţă, trăiri sărace sau
neadecvate, pierderea capacităţii de compătimire.
• Tulburările comportamentale se manifestă prin autism,
regresie sau excentrism.
• Conştiinţa de regulă rămâne lucidă, tulburările de memorie
nu sunt caracteristice.
 I SCHIZOFRENIA
• Psihozele schizofrenice se manifestă cu o simptomatologie
bogată, variabilă ca frecvenţă sau ca intensitate la diverşi
pacienţi.
• În ultimul timp se pune accentul pe deosebirea între
simptome pozitive (plus-simptome), cum sunt stările
delirante sau halucinaţiile, şi simptome negative (minus-
simptome), cuprinde: tocirea afectivă (expresie facială
imobilă, diminuarea mişcărilor spontane, sărăcirea gesturilor
spontane, contact vizual sărac, fără răspundere afectivă,
afecte inadecvate, lipsa inflexiunilor vocale), alogia
(sărăcirea vorbirii, sărăcirea conţinutului vorbirii, blocajul,
creşterea latenţei răspunsurilor), avoliţie-apatie (scăderea
autoingrijirii şi igienei, diminuarea activităţii profesionale sau
şcolare, energia fizică), anhedonie-asociabilitate (scăderea
intereselor şi activităţilor plăcute, scăderea activităţilor şi
intereselor sexuale, diminuarea senzaţiei de apropiere şi
intimitate, scăderea relaţiilor cu prietenii), hipoprosexie (în
relaţiile sociale, în timpul testelor).
 Stările delirante
• sunt foarte frecvente, nu apar totuşi în
toate stadiile bolii, au un caracter bizar, de
neînţeles, uneori magic sau mistic (idei de
persecuţie, de gelozie, teama de a fi
otrăvit, idei hipocondriace etc.).
 Halucinaţiile
• (percepţii false) sunt mai ales auditive,
bolnavii aud voci, dialoguri, primesc ordine
imperative.
• Halucinaţiile pot apărea şi în sfera
olfactivă (mirosuri urâte) sau corporală
(senzaţii dureroase sau de modificare a
unor organe).
• Halucinaţiile vizuale sunt mult mai rare.
 Alterări ale personalităţii:
• senzaţia de influenţă a personalităţii sau
gândirii prin forţe exterioare (de ex.: prin
hipnoză, unde radio), depersonalizare,
derealizare.
• Bolnavul trăieşte o viaţă dublă, în lumea
reală şi în lumea reprezentărilor delirante.
• Într-o formă extremă, bolnavul se
încapsulează în el însuşi şi trăieşte numai
într-o lume interioară fără contact cu mediul
exterior (Autism).
 Tulburări formale de gândire
• sunt caracteristice: argumentaţia este
lipsită de logică (Paralogism), noţiunile
abstracte sunt concretizate (Concretism),
elemente heterogene se identifică unele
cu altele (Contaminare a ideilor), se
construieşte un vocabular propriu din
cuvinte create de bolnav (Neologisme),
gândirea pierde orice legătură, apar
confuzii de idei, bolnavul "vorbeşte alături"
sau se blochează complet.
 Tulburări afective.
• Bolnavul pierde contactul emoţional cu
alte persoane, devine obtuz, reacţiile
afective sunt neadecvate (bolnavul râde la
auzirea unei veşti triste), uneori se
constată o ambivalenţă afectivă (expresia
concomitentă a unor emoţii contrare).
 Tulburări psihomotorii.
• Tipică este starea de catatonie caracterizată prin
negativism, imobilitate corporală, stereotipii
gestuale sau verbale, automatisme, mutism.
• Toate aceste simptome ating un nivel dramatic în
starea de stupor catatonic, în care bolnavul în
stare conştientă este total nemişcat, nu vorbeşte,
tonusul muscular este crescut cu o consistenţă
ceroasă (flexibilitas cerea), anumite poziţii ale
corpului induse pasiv sunt păstrate ca atare
(Catalepsie).
• Din această stare se poate trece în raptus
catatonic: bolnavul devine agitat, ţipă, îşi sfâşie
îmbrăcămintea, se strâmbă, poate deveni agresiv.
 Tulburări ale voinţei şi ale
comportamentului social
• sunt foarte frecvente dar necaracteristice:
lipsă de iniţiativă, de interese şi de energie
(Abulie), bolnavul îşi neglijează îngrijirea
corporală, decade din punct de vedere
social.
Diagnosticul diferenţial al schizofreniei
este necesar de efectuat cu:
• Psihozele organice (epilepsie, traume, intoxicaţii,
tumori, infecţii, maladii degenerative);
• Tulburarea delirantă (F22);
• Tulburări mentale şi comportamentale datorate
utilizării substanţelor psihoactive (alcoolism,
narcomanii, toxicomanii);
• Tulburările psihogene (paranoid reactiv, fantezii
isterice pseudodelirante, neuroze);
• Psihoze afective PAB (MDP);
Diagnosticul diferenţial al schizofreniei
este necesar de efectuat cu:
• Retardul mental (oligofrenii).
• Tulburarea schizofreniformă şi tulburarea psihotică
scurtă.
• Tulburările de personalitate de tip schizoid,
schizotipal, paranoid.
• Tulburarea de identitate disociativa (de
personalitate multiplă – F44.81)- Halucinaţii auditive
şi delir, mai ales de persecuţie, cu menţinerea
funcţiilor cognitive şi afective (schizofrenie de tip
paranoid) versus mai multe personalităţi care
vorbesc între ele şi trecere bruscă de la una la alta,
cu modificări în funcţiile cognitive şi afective
(tulburare de identitate disociativă).
 Indici de diferenţiere:
• Tulburări psihotice datorate unei afecţiuni
somatice, delirium, demenţă, tulburări
psihotice datorate consumului de
substanţe
- Criteriul principal de diferenţiere constă în
asocierea etiologică a prezenţei
simptomatologiei cu abuzul de substante
şi /sau o afecţiune somatică.
 1. Psihozele organice
• Se pot manifesta la diferite etape prin simptomatică
delirantă şi tulburări comportamentale însă totuşi
predomină tulburările de tip exogen: iluzii pareidolice,
halucinaţii propriu-zise, delirium, stări crepusculare.
• Tulburările de gândire şi automatismele ideatorii în
cadrul acestor maladii practic nu se întâlnesc.
• Psihozele organice se prezintă cu tulburări de
memorie, orientare şi cogniţie, în plus semne de
leziuni ale SNC.
• Destul de dificil este de stabilit diagnosticul la timp, în
cazul tulburărilor organice care evoluează lent,
precum sunt: paralizia progresivă, tumori, tulburări
degenerative.
 1. Psihozele organice
• În debutul acestor maladii tulburările mnestice şi
intelectuale nu sunt atât de evidente şi pe prim plan
pot ieşi anumite idei delirante.
• În cazul epilepsiei psihozele poartă un caracter
paroxismal.
• În cazul prezenţei unui factor exogen evident (traumă,
intoxicaţie) diagnosticul este stabilit mult mai uşor.
• În toate cazurile de tulburări organice este necesar
de a acorda atenţie modificărilor specifice de
personalitate de tip organic sau epileptic cu creşterea
explozivităţii şi torpidităţii, modificărilor severe ale
memoriei şi capacităţii de înţelegere.
• Diagnosticul diferenţiat se face pe baza anamnezei, a
examenului somatic şi al celui paraclinic.
 2. În tulburarea delirantă
– ideile delirante sunt non-bizare cu aspect
specific (erotoman, de grandoare, de gelozie,
somatice, persecutorii), bine sistematizate, viaţa
socială nefiind în general afectată şi nu sunt
prezente simptome negative comparativ cu idei
delirante bizare şi simptome negative
caracteristice schizofreniei;
- schizofrenia de tip paranoid este mai greu de
diferenţiat, deoarece nu apar criteriile de ordinul
II.
 3. Dependenţele de SPA şi
alcoolismul
• Frecvent sunt cauze a psihozelor, care pot apărea atât în
timpul ebrietăţii cât şi pe fondal de sindrom de abstinenţă.
• Aceste psihoze sunt relativ de durată scurtă (de la câteva ore
până la câteva zile), predomină reacţii de tip exogen (delirium
şi halucinoză).
• Psihozele ce sunt asemănătoare schizofreniei pot apărea pe
fondal de consum a canabisului, LSD şi ketaminei.
• Diagnosticul diferenţiat este dificil de efectuat, deoarece
printre bolnavii schizofreni, consumul drogurilor este destul de
răspândit. În afară de acestea, s-a constatat că în cazul
consumului cronic a canabinoizilor au loc modificări de
personalitate de tip schizofren.
• Spre deosebire de narcomanii care se dezvoltă la persoane cu
caractere asociale stabile (psihopatii), schizofrenia de regulă
apare ca un proces nou, modificând personalitatea sănătoasă
anteriară a omului.
 4. Tulburările psihogene
• (neurozele, psihozele reactive) în toate manifestările sale sunt
strâns legate de stresul emoţional, conflictele intrapersonale şi
cu particularităţile specifice de personalitate în premorbid.
• Ele niciodată nu conduc la careva modificări de personalitate şu
nu provoacă simptomatică negativă.
• Simptomele neurozei se pot păstra un timp îndelungat (uneori
toată viaţa), însă concomitent niciodată nu se manifestă
progresare.
• Contradicţiile caracteristice schizofreniei nu se constată în
neuroze, ba din contra este posibil de a trece logic o linie de la
caracteristicele prioritare spre cauzele dezadaptării şi
simptomele bolii.
• În cadrul isteriei (tulburările disociative) uneori apar fantezii
pseudodelirante şi de la ideile delirante propriu zise, acestea se
deosebesc prin inconstanţă şi fantasmare bizară.
• În încercarea de a atrage atenţia ascultătorilor, pacientul isteric
face surplus de fapte noi, uitând de ideile anterioare.
 5. Cu psihozele afective (TAB)
• Este nevoie de diferenţiat variantele atipice a bolii (tulburarea
schizoafectivă, schizofrenia recurentă).
• TAB poate fi caracterizată de accese de dispoziţie scăzută,
senzaţie de vină, neîncredere în sine, autoblamare, inhibiţie
motorie şi somnolenţă, dar poate fi şi invers dispoziţie crescută,
iritabilitate, beatitudine, încredere în sine exagerată, activitate
fizică şi intelectuală crescută, necesitate scăzută de odihnă şi
somn.
• Unul din simptomele acestei maladii sunt şi halucinaţiile.
• În depresii pacientul poate auzi voci ce critică, îndreptate
asupra sa.
• Aceste voci pot manifesta trăirile referitoare la faptul că el nu a
făcut faţă aşteptărilor, a înfăptuit o careva acţiune negândită, că
este un ratat şi nenorocit.
• Astfel, se poate observa o legătură între halucinaţii şi dispoziţia
proastă din depresie.
• În timpul fazei maniacale sunt simptome de manie care pot
avea caracter de persecuţie.
 5. Cu psihozele afective (TAB)
• Perturbările dispoziţie în cadrul acestei maladii mai frecvent
decurg pe parcursul a câteva luni.
• O stare a pacientului se poate schimba cu alta, însă aceasta are
loc treptat şi ocupă un timp îndelungat.
• Tabloul clinic se poate schimba în funcţie de anotimp. Iar în
cadrul perioadelor dintre accese a bolii pacientul poate fi absolut
sănătos.
• O însemnătate are predispoziţia ereditară.
• Spre deosebire de schizofrenie în TAB chiar şi după numeroase
accese a bolii nu apar simptome negative caracteristice.
• Toate simptomele psihozelor afective destul de logic sunt legate
de fondalul crescut al dispoziţiei.
• În tulburările afective cu elemente psihotice - simptomele
psihotice apar exclusiv pe durata tulburării de dispoziţie, sunt
prezente în majoritatea timpului pe toată durata manifestării;
• În schizofrenie tulburările de dispoziţie afectivă au o durată
redusă în raport cu durata tulburării şi apar doar în fazele
prodromală sau reziduală.
 6. Cu retardul mental
• Este necesar de a diferenţia cazurile de debut extrem de timpuriu a
schizofreniei în perioada copilăriei şi adolescenţei.
• Totodată simptomatica negativă include semne de nedezvoltare
psihică şi intelectuală.
• Totuşi la bolnavii schizofreni, destul de uşor se formează deprinderile
şcolare de bază aşa ca: scrisul, calcularea, noţiuni elementare
despre natură.
• În limbajul lor se asociază primitivitatea şi raţionamente destul de
abstracte, de tipul înţelegerea genului şi clasei (astfel un copil cu
schizofrenie, care nu cunoştea tabla înmulţirii, destul de rapid a putut
determina că elefantul se referă la clasa mamiferelor, iar musca la
insecte).
• În cadrul schizofreniei s-a constatat că erorile în răspunsuri în primul
rând sunt cauzate nu de absenţa cunoştinţelor, ci de necointeresare.
• În tulburările pervazive de dezvoltare - debutul are loc înainte de
vârsta de 3 ani, iar delirul şi halucinaţiile nu constituie simptome de
bază.
• Există cazuri de prezenţă comorbidă a celor 2 maladii –
propfschizofrenia.
7. Tulburarea schizofreniformă şi
tulburarea psihotică scurtă
• Criteriul principal de diferenţiere vizează
durata manifestării simptomelor şi
severitatea acestora (cu impact asupra
declinului funcţional).
• Ea are caracteristici asemănătoare
schizofreniei, dar durează mai puţin de 6
luni.
 8. Tulburările de personalitate de
tip schizoid, schizotipal, paranoid.
• Aceste tulburări pot preceda debutul
schizofreniei;
• când simptomele sunt suficient de severe
pentru a satisface criteriul A., se pune
diagnosticul adiţional de „schizofrenie”, însă
ele de regulă sunt prezente pe parcursul
întregii vieţi a subiectului, prezentând posibile
stări psihotice pasagere, fără deteriorarea
personalităţii.
 9. Tulburarea de identitate
disociativa
• Halucinaţii auditive şi delir, mai ales de persecuţie,
cu menţinerea funcţiilor cognitive şi afective
(schizofrenie de tip paranoid) versus mai multe
personalităţi care vorbesc între ele şi trecere bruscă
de la una la alta, cu modificări în funcţiile cognitive
şi afective (tulburare de identitate disociativă).
• Aceste personalităţi pot controla manierile şi
comportamentul bolnavului, creând conflicte
interioare şi ducând bolnavul în eroare cu referinţă
la identitatea proprie.
• Frecvent pacientul suferă de tulburări de memorie
în rezultatul căreia o personalitatea are prioritate
asupra celorlalte.
 9. Tulburarea de identitate
disociativa
• În alte situaţii pacientul poate duce discuţii interne sau
conflicta cu una din personalităţile interioare, la fel
comunicând şi cu alţi oameni din jur.
• Pacientul poate resimţi aceste lucruri sub formă de luptă
internă, care sunt asociate de tulburări somatice de tipul
cefaleei sau mişcări involuntare.
• Uneori în comportament se pot observa fenomene de
puerilism. El poate, de exemplu, să înceapă a vorbi cu un
glas de copil sau să se comporte ca un copil.
• Personalităţile interioare pot avea numele, genul, vârsta
sa.
• Datorită trecerii de la o personalitate la alta unele
capacităţi, cunoştinţe, scrisul se pot modifica sau dispărea.
• O personalitate poate avea strabism, astmă sau exemă,
pe când celelalte sunt sănătoase.
 9. Tulburarea de identitate
disociativa
• Aceşti pacienţi pot prezenta acuze la cefalee, dureri în regiunea
abdominală sau spate, ei pot avea accese asemănătoare cu
cele epileptice şi majoritatea dintre ei suferă de tulburări de
alimentaţie.
• Din cauza simptomelor şi acuzelor prezentate ei frecvent
încearcă să se autotrateze, recurg la consum de droguri şi
alcool sau administrarea de remedii medicamentoase deoarece
durerea mai frecvent este insuportabilă.
• În diferite situaţii ei se pot comporta diferit şi persoanele
apropiate pot observa comportamente de diferiţi oameni.
Percepţia realităţii de regulă este păstrată, iar maniile posibile
nu sunt atât de stranii şi bizare ca în cadrul schizofreniei.
• La mai mult de 90% cazuri de pacienţi copilăria a fost
împovărată cu trăiri neplăcute serioase, repetate.
 Schizofrenie paranoidă (F20.0).
• La etapele iniţiale este nevoie de diferenţiat de tulburările
psihotice tranzitorii, iar mai târziu cu tulburările delirante
cronice şi schizoafective.
• Tulburările psihotice acute tranzitorii pot decurge cu
simptome productive şi negative caracteristice schizofreniei,
însă aceste stări sunt de scurtă durată şi se limitează la circa
2 săptămâni (mai puţin de o lună) cu o probabilitate crescută
de cupare spontană şi o sensibilitate bună faţă de
neuroleptice. Totodată, această rubrică poate fi evaluată ca
„cosmetică” la etapa psihozei manifestate în cadrul
schizofreniei paranoide.
• Tulburările delirante cronice includ delir monotematic, iar
dacă sun şi halucinaţii auditive, atunci de regulă ele sunt
propriu-zise. Către această grupă se referă acele variante de
idei delirante care altădată erau numite ca paranoiale (delir
eretomanic, de reformă, invenţie, urmărire).
 Schizofrenie paranoidă (F20.0).
• În cazul tulburărilor schizoafective tulburările
delirante sunt secundare afectului şi afectul
(maniacal, expansiv, depresiv) este mai îndelungat
comparativ cu delirul.
• În cazul tulburărilor organice delirante frecvent sunt
prezente simptome exogene, precum şi simptome
neurologice, neuropsihologice care cu ajutorul
metodelor obiective de investigare pot determinate,
constatând tulburarea organică cerebrală de bază.
În afară de acestea, tulburările de personalitate în
asemenea dereglări posedă un colorit specific
organic.
 Schizofrenie hebefrenă (F 20.1)
• Necesită a fi diferenţiată de tumorile lobului frontal şi
demenţele în cadrul Bolii Pick, Parkinson şi
Huntington.
• În cadrul tumorilor poate fi evidenţiată simptomatica
cerebrală generală, modificări la fundul de ochi,
EEG şi TC.
• Boala Pick se manifestă la o vârstă mai înaintată, iar
în boala Huntington specifică este hiperchinezia
musculară, mimică, gestică, poziţiilor.
• La TC la pacienţii care un timp îndelungat au
administrat neuroleptice, pot fi modificări analogice
bolii Huntington.
 Schizofrenie catatonă (F20.2)
• Necesită a fi diferenţiată cu tulburările organice
catatonice în rezultatul epilepsiei, bolilor sistemice,
tumori, encefalite, şi de stupoarea depresivă.
• În catatonia oragnică este evidentă atipicitatea
tulburărilor motorii. De exemplu, pe fondal de
catalepsie – tremor al degetelor mânilor, mişcări
coreotipice, diferenţe ale simptomelor rigidităţii şi
catalepsiei la membrele superioare şi cele inferioare,
hipotonie musculară.
• Datele TC, EEG şi examenului neurologic o să ajute
în stabilirea diagnosticului.
 Schizofrenie catatonă (F20.2)
• Stupoarea depresivă este însoţită de mimică caracteristică
depresiei cu pliul Veragut. Depresia este evidenţiată în
anamnestic.
• Simptomele microcatatoniei amintesc atât semnele de
intoxicaţie cu neuroleptice, cât şi semnele comportamentale
ale defectului în cadrul schizofreniei, de exemplu apato-
abulic. În cadrul celui din urmă se vorbeşte de catatonie
secundară. Pentru diagnosticul diferenţiat este util de indic
terapie de dezintoxicare, parcopan, ciclodol sau achineton.
Administrarea acestei cure de regulă micşorează semnele de
intoxicare cu neuroleptice.
• Mutismul catatonic, necesită a fi diferenţiat de mutismul
selectiv al copiilor şi maturilor cu tulburări schizoide de
personalitate.
 Schizofrenie nediferenţiată
(F20.3)
• Polimorfismul simptomatic al psihozei este
caracteristic şi pentru tulburările
schizoafective, însă la acestea dereglările
afective se păstrează un timp mai îndelungat,
comparativ cu schizofrenia.
 Depresie post-schizofrenă
(F20.4)
• În cazul prezenţei maladiei la vârsta de
peste 50 ani necesită a fi diferenţiată de
perioada iniţială a maladiei Alzheimer, mai
precis de o variantă a sa – Boala cu
corpusculi Levi.
• În acest caz pentru diferenţiere sunt
necesare investigaţii neuropsihologice şi
neurofiziologice suplimentare.
Schizofrenie reziduală (F 20.5)
• Necesitatea diferenţierii apare atunci, când
nu sunt date obiective despre psihoză
suportată în anamnestic, sau dacă
bolnavul ascunde trecutul. În asemenea
caz tulburarea dată poate fi evaluată ca
schizotipală.
 Schizofrenie simplă (F 20.6)
• Necesită diferenţiere cu tulburarea de
personalitate schizoidă.
• Însă, în aceste cazuri anomaliile
caracterului sunt evidenţiate din copilăprie,
iar decompensarea este cauzată de
probleme reale de adaptare sau stres.
• În cazul schizofreniei simple asemenea
legături sunt determinate cu greu.
 Sch. Sch. hebefrenă Sch. Sch.
paranoidă catatonă simplă

Este tipul cel Pentru prima 1-3% Este o

mai comun de dată poate fi bolnavi de formă
sch pe plan diagnosticată sch. mai rară
mondial. numai la
adolescenţi şi
adulţi tineri.
 Sch. Sch. hebefrenă Sch. Sch.
paranoidă catatonă simplă
Fonul În premorbid Fonul În pre-
premorbid frecvent sunt premorbid se morbid
frecvent este tulburări de cracterizează fără
fără comportament: prin tulburare particula-
particularităţi. asocial, criminal, schizoidă de rităţi.
atidisciplinar. Sunt personalitate
frecvente trăsături dar poate fi şi
disociative de fără
personalitate, particularităţi.
dezvoltare sexuală
timpurie şi excesuri
homosexuale.
 Sch. paranoidă Sch. hebefrenă Sch. catatonă Sch.
simplă
Perioada iniţială este Poate avea debut psihopatiform În perioada iniţială În perioada
de durată scurtă de la cu tulburări morale, etice; episoade depresive, iniţială –
câteva zile – câteva - manioform cu fondal afectiv simplex-sindrom cu episoade
luni. crescut; izolare, pierederea obsesivo-
Clinic în perioada Este caracteristică triada ce iniţiativei şi intereselor. fobice,
iniţială - anxietate, include: fenomenul de Poate avea debut neurastenice
perplexitate, fenomene inacţiune ideativă, euforie nevrotiform şi sau afective.
halucinatorii (оклики), neproductivă şi grimase ce catatonic. Poate începe Debutul poate
dereglări de amintesc ticurile necontrolate. brusc cu excitaţie sau fi psihopa-
concentrare a atenţiei. Stilistica comportamentului stupoare sau cu debut tiform şi
este caracterizată de regresie în mai îndelungat cu stări nevrotiform.
vorbire (necenzurat), în substuporoase ca un
sexualitate (relaţii somnambul, perplex
întâmplătoare şi anormale) şi în care apoi trece în
alte forme de comportament stupoare.
instinctual (dromomanie, Kerbikov consideră că
alimentare cu produse în debut este perioadă
necomestibile, neglijenţă). asimptomatică,
aproximativ 1 an, care
este greu de diferenţiat.
 Sch. Sch. hebefrenă Sch. Sch.
paranoidă catatonă simplă
Perioada Începutul la 14- Mai frecvent La 15-
manifestă la 18-25 ani, dar până la 20 ani 25 ani
vârsta de 16-45 poate fi şi mai
ani. târziu
 Sch. paranoidă Sch. hebefrenă Sch. catatonă Sch. simplă
Începutul sub Anterior pot fi Manifestarea În perioada
forma maladii este posibilă sub manifestă
paranoidului infecţioase care formă de tulburări de
reactiv sau ca o se manifestau stupoare gândire
tulburare prin reactivă acută (autistică,
psihotică simptomatică după TCC, gripă, simbolică,
tranzitorie cu catatonoformă. însă mai paralogică,
simptome de sch. frecvent psihoza raţionamente
se dezvoltă fără sterile),
o careva cauză. dismorfopsii şi
senestopatii.
 Sch. paranoidă Sch. hebefrenă Sch. catatonă Sch. simplă
Variante: parafrenă, În structura sindromului Decurge sub formă Este
hipocondriacă, hebefrenic sunt incluse: 1. de catatonie lucidă, caracteristic:
halucinator- paranoidă Modificări volitiv- stări catatono- 1. Modificarea
cu Kandinschi – comportamentale sub paranoide, catatonie premorbidului
Clerambault, depresiv – formă de grimase, oneiroidă, catatonie personalităţii.
paranoid, expansiv – clounade, regresie a febrilă. Componentul 2. Manifestări
paranoid. instinctelor, euforie motor se manifestă emoţional-
Clinic idei delirante nemotivată, impulsuri şi sub formă de volitive (sm
politematice, idei de motivaţii pierdute. stupoare, excitaţie, negative).
persecuţie, relaţie, 2. Neadecvanţă „posturing”, 3. Regresia
influenţă, grandoare, emoţională. negativism, rigiditate, comportament
misiune specială sau 3. Tulburări formale, flexibilitate ceroasă, ului şi scădere
delir stupid de paralogice de gândire – complianţă automată socială
infidelitate, însoţite de raţionamente sterile şi la instrucţiuni şi (vagabondaj,
pseudo-halucinaţii gândire întreruptă. repetarea cuvintelor iniţiativă,
auditive cu caracter 4. Delir şi halucinaţii şi frazelor. inactivitate,
comentativ, cu caracter nedezvăluite, rudimentare retragere
contradictoriu sau care nu sunt pe prim plan socială).
imperativ. şi poartă caracter de 4. Fără nici un
Tulburările voinţei şi includere. istoric de
simptomele catatone nu halucinaţii,
sunt proeminente. idei delirante.
 Sch. paranoidă Sch. hebefrenă Sch. catatonă Sch. simplă
Sunt posibile Evoluţia mai Sunt posibile Evoluţia mai
toate formele de frecvent este toate formele frecvent este
evoluţie: continue, progredientă de evoluţie. continue
progredientă în continuă sau în lentă, dar
accese, remitentă. accese cu poate fi şi
dezvoltarea rapidă progredientă.
a defectului cu
tocire a afectului şi
pierderea voinţei.
Sch. paranoidă Sch. hebefrenă Sch. catatonă Sch.
simplă
Dereglările Defectul aminteşte Defectul de Defect cu
negative din demenţa organică, regulă se simptomati
perioada remisiei iar dacă sunt manifestă prin că negativă.
includ acutizarea remisii ele sunt stări apato-
trăsăturilor incomplete şi abulice.
caracteriologice, instabile.
fixarea
simptomaticii
apato-abulice.
 II. TULBURAREA
SCHIZOAFECTIVĂ
• Este mai puţin frecventă decât schizofrenia; apare
mai des la femei şi la persoanele în vârstă.
• Debutul tipic al tulburării este în prima perioadă a
vieţii adulte, deşi aceasta se poate declanşa
oricând, din adolescenţă până la vârste înaintate; -
prognosticul afecţiunii este mai favorabil în
comparaţie cu cel din schizofrenie şi mai puţin
favorabil comparativ cu tulburările afective;-
dizabilitatea severă profesională şi ocupaţională
se înregistrează destul de rar.
 Diagnostic DSM IV –
Criterii diagnostice
• A. interpunerea unui episod depresiv major, maniacal sau
mixt pe perioada bolii, care se suprapune peste simptomele
corespunzătoare criteriului A din schizofrenie;
• B. pe durata bolii, au existat cel puţin două săptămâni în
care s-au înregistrat delir şi halucinaţii, în absenţa unor
tulburări afective semnificative;
• C. simptomatologia ce satisface criteriile unei tulburări
afective este prezentă pe aproape toată durata fazelor
active şi reziduale ale afecţiunii;
• D. simptomele nu se datorează consumului de substanţe
sau unei condiţii medicale generale; (in funcţie de specificul
episodului afectiv, există tulburare schizoafectivă de tip
bipolar şi depresiv).
 II. TULBURAREA
SCHIZOAFECTIVĂ
• Tipic pentru această patologie este alternanţa sau
trecerea de la anxietate insuportabilă de rând cu
senzaţie de catastrofă eminentă sau frică de
moarte la senzaţie profundă, extatică de fericire,
cufundare în natură sau Dumnezeu.
• Spre deosebire de PAB la pacient pot fi constatate
atât halucinaţii auditive cât şi vizuale, care nu
neapărat sunt holotime stării de dispoziţie prezente.
• La fel pacientul poate fi derutat sau confuz crezând
că cineva îi controlează acţiunile de la distanţă sau
influenţează asupra lui prin unde, ş.a.m.d.
 Diagnostic diferenţial:
• Tulburări psihotice datorate unei afecţiuni somatice, delirium,
demenţă, tulburări psihotice datorate consumului de
substanţe.
• Criteriul principal de diferenţiere constă în asocierea
etiologică a prezenţei simptomatologiei cu abuzul de
substanţe şi/sau o afecţiune somatică.
• Tulburări afective cu elemente psihotice - simptomele
psihotice apar exclusiv pe durata tulburării de dispoziţie
comparativ cu tulburare schizoafectivă în care trebuie să
existe cel puţin două săptămâni de manifestări psihotice, în
lipsa tulburării de dispoziţie afectivă
• În schizofrenie - tulburările de dispoziţie afectivă au o durată
redusă în raport cu durata tulburării şi apar doar în fazele
prodromala sau reziduală.
 III. TULBURAREA
SCHIZOFRENIFORMĂ
• Aproximativ 1/3 dintre persoanele diagnosticate cu
această tulburare vor fi recuperate după o perioadă
de 6 luni; în cazul celorlalte 2/3, afecţiunea va
progresa spre schizofrenie sau tulburare
schizoafectiva.
• Diagnostic DSM IV - sunt satisfăcute criteriile A., D.
şi E. de la schizofrenie. B. durata unui episod este
de minimum o lună şi maximum 6 luni.
• Diagnostic diferenţial:
• Tulburare psihotică scurtă - durată sub o lună
(tulburare psihotică scurtă) versus durată mai mare
de o lună (tulburare schizofreniformă).
 IV. TULBURAREA DELIRANTĂ
(F 22.0)
Tipuri de delir, în funcţie de care sunt descrise
subtipurile tulburării:
• delir erotomanic;
• delir de mărire şi bogăţie (idei de grandiozitate);
• delir de gelozie;
• delir de persecuţie;
• delir de tip somatic;
• delir de tip mixt;
• delir de tip nespecificat;
 IV. TULBURAREA DELIRANTĂ
(F 22.0)
• Debutul tulburării se situează în a doua jumătate a vieţii
adulte;- cel mai frecvent înregistrat este delirul de
persecuţie;- cursul bolii poate fi cronic, cu perioade de
remisie şi recurenţă a bolii;- se apreciază ca delirul de
gelozie are un prognostic mai bun decât cel de persecuţie.
• Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice A. delir nonbizar
( situaţii ce pot apare în viaţa de zi cu zi) cu durată de cel
puţin o lună; B. nu a fost niciodată satisfăcut criteriul A. de la
schizofrenie adică idei delirante, halucinaţii, limbaj şi
comportament dezorganizat, asociate cu simptome negative,
care persistă timp de o lună în absenţa tratamentului; C. în
afară de consecinţele delirului, nu apare dizabilitate sau
comportament bizar; D. tulburările afective ce pot apare
simultan cu delirul, sunt de scurtă durată.
• Simptomele nu se datorează consumului de substanţe sau
unei condiţii medicale generale.
 Diagnostic diferenţial:
• Ipohondrie - teamă că are o boală gravă este mai puţin intensă,
persoana admiţând că există posibilitatea să nu aibă respectiva
boală (ipohondrie) versus convingerea de nezdruncinat că este
bolnav (tulburare deliranta).
• Tulburare dismorfică - convingerea că anumite părti ale corpului
sunt disproporţionate şi inestetice, pacientul admiţând că percepţia
lui poate fi distorsionată (tulburare dismorfică) versus convingerea
că anumite părţi sau organe din corp sunt distorsionate,
nefuncţionale sau parazitate (tulburare deliranta).
• Tulburare obsesiv-compulsivă - persoana recunoaşte caracterul
intruziv şi exagerat al obsesiilor sale (OCD) versus convingerea că
acestea sunt justificate (tulburare delirantă).
• Tulburare de personalitate de tip paranoid - ideile delirante nu sunt
atât de clare şi persistente ca în cazul tulburării delirante.
• Pentru schizofrenia paranoidă mai caracteristice sunt idei delirante
politematice, tulburări emoţional-volitive. La bolnavii alcoolici pot fi
idei pranoiale de gelozie, care vin din trăirile pierderii sexualităţii
proprii. În anamnestic sunt determinate sindroame de dependenţă
şi sevraj, la fel şi modificări specifice de personalitate.
 V. TULBURAREA PSIHOTICĂ
SCURTĂ (F 23)
• Este o tulburare rar întâlnită- trebuie deosebită de
manifestările specifice anumitor ceremonii religioase sau
culturale. Vârsta medie a debutului este la 30 de ani -
simptomatologia remite la cel mult o lună de la debut (uneori
durează doar câteva zile).
• Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice. A. prezenţa unui
sau mai multora dintre următoarele simptome: delir,
halucinaţii, vorbire dezorganizată, comportament catatonic
sau dezorganizat; B. durata tulburării este de cel puţin o zi şi
cel mult o lună, cu remisia completă a simptomatologiei
ulterior acestui termen; C. simptomatologia nu se datorează
consumului de substanţe sau unei condiţii medicale
generale.
 Diagnostic diferenţial:
• Tulburări factice şi simulare - simptomele sunt produse
intenţionat pentru un beneficiu extern (simulare) sau în
scopul asumării rolului de bolnav (tulburări factice) versus
simptomele apar neintenţionat (tulburare psihotică scurtă).
• Tulburări de personalitate - pe fondul unei tulburări de
personalitate, stresul poate cauza apariţia unor manifestări
psihotice; dacă durata acestora depăşeşte o zi, se pune un
diagnostic adiţional de tulburare psihotică scurtă.
• Psihozele pe fondal de dependenţă de SPA de regulă
decurg pe fondal de conştiinţă dereglată, adică clinic deliriu,
iar în psihoză predomină halucinaţiile vizuale. Psihoza se
manifestă după abandonarea SPA, în cazul abuzului de
alcool este mai specific spre seară. Se determină anamneză
intoxicaţională.
 VI. TULBURAREA PSIHOTICĂ
ÎMPĂRTĂŞITĂ
• (Folie a Deux) - Tulburarea apare mai frecvent la femei
decât la bărbaţi; cursul bolii este cronic; după separarea
individului de persoana bolnavă, tulburarea se remite
uneori rapid, alteori treptat.
• Diagnostic diferenţial - Criteriul principal de
diferenţiere constă în relaţia apropiată cu o persoană
bolnavă, cu preluarea temei delirului de la aceasta şi
remisia simptomatologiei după separarea de ea.
• Delirurile de persecuţie sunt cele mai frecvente iar
elementul clinic de bază este susţinerea şi acceptarea
oarbă a delirurilor respective de către două persoane. În
95% sunt implicaţi membri ai familiei, de obicei – 2
surori.
 VII TULBURAREA PSIHOTICĂ DATORATĂ UNEI
LEZIUNI SAU DISFUNCŢII CEREBRALE, SAU
UNEI BOLI SOMATICE (F06)
• Este caracterizată prin faptul ca simptomele psihotice sunt determinate
de prezenţa unei boli cerebrale, unei tulburări endocrine sau afecţiuni
somatice.
• Criterii de diagnostic:
– Dovada unei boli, leziuni sau disfuncţii cerebrale, sau a unei boli somatice
sistemice (encefalită, boala Huntington, TCC, neoplasme cerebrale,
carcenomul pancreatic, boala vasculară cerebrală, malformaţii vasculo-
cerebrale, lupus eritematos, hipo-, hipertiroidismul, boala Cushing,
hipoglicemie, porfiria, hipoxia, boli tropicale infecţioase şi parazitare -
tripanosomiaza);
– O relaţie temporală (săptămâni sau câteva luni) între apariţia simptomelor
bolii de bază şi debutul sindromului mental;
– Vindecarea tulburării mentale ca urmare a dispariţiei sau atenuării maladiei
cauzale;
– Absenţa unei dovezi care să sugereze o etiologie alternativă (predispoziţie
ereditară sau stress precipitant).
• În tabloul clinic pot fi prezente halucinaţii, de obicei vizuale ce pot fi pe
fondal de conştiinţă clară cu menţinerea criticii. Poate fi prezentă
stupoare sau agitaţie care rapid şi imprevizibil trec de la una la alta.
 VII TULBURAREA PSIHOTICĂ DATORATĂ UNEI
LEZIUNI SAU DISFUNCŢII CEREBRALE, SAU
UNEI BOLI SOMATICE (F06)
Diagnostic diferenţiat:
• Schizofrenia (F20.-);
• Tulburări psihotice acute şi tranzitorii (F23.-);
• Tulburările psihotice induse de droguri (F1x.5);
• Tulburarea delirantă persistentă (F22.-);
• Tulburările de dispoziţie (afecive) non-organice sau
nespecificate (F30-F39);
• Tulburări mentale asociate cu delirium (F05. - );
• Tulburări mentale asociate cu demenţă clasificate la F00-
F03;
• Tulburările disociative (conversive) non-organice sau
nespecificate (F44.-);
• Tulburările somatoforme non-organice sau nespecificate
(F45.-);
 VIII PSIHOZA POST-PARTUM
(F53.0)
• Majoritatea cazurilor survin la 2 până la 3 zile post-
partum. Acuzele iniţiale de insomnie, nelinişte şi
labilitate emoţională progresează către confuzie,
iraţionalitate, deliruri şi preocupări obsesive legate
de nou-născut. Sunt caracteristice idei de a face
rău copilului sau propriei persoane. Apare după 1-2
din 1000 de naşteri. Majoritatea apar la primipare.
• Diagnostic diferenţiat – se vor exclude infecţiile,
dezechilibrele hormonale (hipotiroidism),
encefalopatia asociată cu toxemia gravidică,
preeclampsia, depresia care se asociază cu stările
post-anestezice (cezariană).
 IX TULBURAREA PSIHOTICĂ DATORATĂ
CONSUMULUI DE SUBSTANŢE (F1X.5)
• - Este caracterizată prin faptul că simptomele psihotice sunt
determinate de consumul de substanţe, medicamente sau
de expunerea la substanţe toxice.
• Fenomene psihotice apar de obicei în timpul sau imediat
după consumul unei SPA şi se caracterizează prin
halucinaţii vii, false identificări, deliruri şi/sau idei de referinţă,
tulburări psihomotorii (excitaţie sau stupor) şi afect anormal
de la frică intensă la extaz.
• Tulburarea se remite cel puţin parţial într-o lună şi total în 6
luni. Tulburările psihotice induse de SPA pot prezenta în
general tipuri variate de simptome care sunt dependente de
substanţa implicată şi de personalitatea consumătorului.
Dacă tulburările psihotice au debut tardiv (la 2 săpt sau mai
mult de la consum) trebuie codificat la F1X.75
 Diagnostic diferenţiat

– Schizofrenia (F20.);
– Tulburarea dispoziţiei afective (F30-F39);
– Tulburarea de personalitate schizoidă sau
paranoidă (F60.0, F60.1).
Pentru Halucinoza alcoolică cronică cu automatisme psihice
sunt caracteristice:
- O variantă rar întâlnită
- Anamnestic cu semnificaţie narcologică;
- Predomină halucinaţii propriu-zise care sunt mai intense spre
seară; Frecvent au caracter imperativ cu un colorit afectiv
pronunţat iar consumul de alcool accentuează halucinaţiile;
- Delirul mai frecvent este secundar iar fabulele delirante sunt mai
primitive, de nivel habitual.
- Nu toate automatismele sunt prezente;
- Prezenţa „tocirii emoţionale specifice.
- Uneori discernământul este păstrat faţă de dereglările de
percepţie; Destul de îndelungat se păstrează conştientizarea
bolii, bolnavii se pot adresa singuri;
- În structura psihozei pot fi episoade delirioase sau onirice;
- Predomină modificări organice de geneză alcoolică;
- Chiar şi la etape îndepărtate este prezent umorul „alcoolic”;
- La reducerea halucinozei, în primul rând se reduc
automatismele;
 X TULBURAREA PSIHOTICĂ
NECLASIFICATĂ (non-organice F28)
• Include simptome psihotice care nu satisfac
criteriile tulburărilor prezentate anterior.
• Sunt situaţii în care clinicianul a conchis că este
prezentă o tulburare psihotică, dar nu poate să
stabilească dacă aceasta este primară, datorată
unei condiţii medicale generale sau indusă de
substanţe.
• Aici sunt incluse sindroame rare sau exotice
specifice de o anumită cultură.
 Nozologia Începutul, debutul Evoluţie Prezenţa Simptome productive Simpt. negative Rezultat
modificărilor
în creer
Neuroze Legat de stres emoţional Lentă, neprogredientă Funcţionale Tulburări de nivel Lipsesc Însănătoşire sau
neurotic dezvoltare neurotică
de personalitate

Psihoaptii Nu se determină. Se Nu este evoluţie Funcţionale Tulburări de nivel Disgarmonie a personalităţii Lipseşte
manifestă pe parcursul neurotic
întregii vieţi (pr.
constanţei).
PAB Spontan la vârstă tânără Cronică, autohtonă, Funcţionale Depresie sau manie. Lipsesc Lipseşte
(MDP) fazică, cu acutizări
sezoniere

Sch Spontan la vârstă tânără Cronică, autohtonă, Funcţionale Psihoză, asociată de Modificări a personalităţii (apatie, Demenţă
progredientă. schizis (idei delirante abulie, dereglări de gândire, schizofrenică (tocire
de influenţă, catatonie, ambivalenţă) emoţională,
hebefrenie). schizofazie)

Alcoolism Frecvent legat de Cronică, progredientă. Organice. Pasiune patologică faţă Modificări de personalitate tip organic, Encefalopatie toxică,
anturajul social de alcool, reacţii de tip degradare etico-morală. leziuni grave a
exogen. organelor interne

Epilepsie Spontan sau provocată de Cronică, autohtonă, Organice. Diverse tulburări Modificări de personalitate Demenţă
leziune cerebrală progredientă. paroxismale. (egocentrism, pedantism, linguşire)
Retard Nu se determină. Se Nu este evoluţie Organice. Nu sunt caracteristice. Nedezvoltare generală cu Lipseşte
mental manifestă pe parcursul predominarea insuficienţei intelectuale.
întregii vieţi.
Ateroscleroz Spontan la vârstă senilă. Cronică, în pusee, Organice. Reacţii de tip exogen. Astenie, incontinenţă emoţională, Demenţă lacunară
ă cerebro- progresivă, tulburări mnezice cu discernământ
vasculară meteosensibilitate. critic păstrat.

TCC Nemijlocit după traumă. Regredientă Organice. Reacţii de tip exogen. Astenie, tulburări intelectual-mnezice, Sindrom
incontinenţă afectivă. psihoorganic stabil
Tumori Spontan, indiferent de Latentă, cu progresie Organice. Reacţii de tip exogen. Deficit focal a funcţiilor cerebrale, Deces
cerebrale vârstă. neîntreruptă demenţă până la totală.
Paralizie Peste 10-15 ani după Latentă, progredientă. Organice. Reacţii de tip exogen. Demenţă (dereglări severe de memorie, Deces
progresivă infectare cu sifilis. praxis, intelect, absenţa criticii).
Maladia Spontan la vârstă matură Cronică, autohtonă cu Organice. Nu sunt caracteristice. Demenţă (dereglări severe de memorie, Deces
Alzheimer sau senilă. progresare praxis, intelect, absenţa criticii).
neântreruptă