Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
tonusului sfincterului esofagian inferior. Cel mai frecvent refluxul apare in primele luni de viata, in mod
special la bebelusii nascuti prematur, insa poate fi intalnit aproape la orice varsta, inclusiv la copii mai mari.
Boala de reflux gastroesofagian este considerata a fi o afectiune severa si cu un impact emotional asupra
parintilor din cauza afectarii calitatii vietii.
Pentru a intelege ce inseamna refluxul gastroesofagian mai intai trebuie definita regurgitatia.
Regurgitaţia reprezinta eliminarea fără efort a unei cantităţi minime din conţinutul gastric fiind un
fenomen frecvent în primele luni de viata în care predomină poziţia de decubit. Procesul de
regurgitare presupune întoarcerea în gură a lăpticului nemodificat din stomac şi esofag, care are loc
fără efort, şi principial se deosebeşte de varsaturi care se manifestă prin expulzarea la distanţă prin
esofag şi pe gură a conţinutului stomacului, adesea lapte brînzit.
Caracteristicile structurii şi fiziologiei sistemului digestiv al micuţului sunt astfel încît conţinutul
stomăcelului foarte uşor poate fi expulzat în esofag şi respectiv se revarsă în guriţă. Aerofagia, adică
înghiţirea, odată cu lăpticul ingerat, a unei cantităţi mari de aer are insa si anumite beneficii:
stimulează peristaltismul intestinal (mişcarea alternantă de contracţie şi de relaxare a musculaturii
intestinului) şi "antrenează" sfincterul muscular (muşchi inelar care reglează deschiderea sau
închiderea unui orificiu) în locul tranziţiei esofagului în stomac.
Refluxul gastroesofagian fiziologic este prezent la aproape toti bebelusii si consta in mici regurgitari
care apar tipic imediat dupa alimentare. Debutul simptomatologiei este precoce in primele 6
saptamani de viata si se poate prelungi pana la 18 luni, cand se produce maturizarea sfincterului
esofagian. Frecventa este de 1 caz la 500, mai ales in primele 3 luni de viata.
Pentru a uşura procesul se recomandă să fie tinut copilul în poziţie verticală. Aruncarea aerului
în esofag duce la eliberarea şi a unei cantităţi din alimente - lapte matern sau praf
Rezistenta la RGE se datoreaza sfincterului esofagian inferior si depinde de presiunea la nivelul sfincterului,
lungimea esofagului abdominal si de presiunea intraabdominala
Se poate insoti de alte afectiuni – neurologice, gastrointestinale, cardiace, respiratorii, prematuritatea
Clinic:
1. la sugari
-regurgitaţie
-vărsături voluminoase,în jet
-falimentul creşterii
-esofagită de reflux
-simptomatologie respiratorie (consecinţa aspiraţiei):
- tuse persistentă
- pneumonie, abces pulmonar
- crize bronhoobstructive
2. la copilul mare şi adolescent
-pirozis (senzatie de arsura)
-odinofagie,disfagie
-modificări endoscopice
-manifestări respiratorii
Manifestarile clinice sunt polimorfe, de tip esofagian si extraesofagian. Simptomatologia clinica este
dominata de varsaturi, imediat postprandial avand continut doar continut gastric, iar uneori cu striuri de
sange. Medicul la controlul periodic observa falimentul cresterii, carii dentare, leziuni inflamatorii cronice la
nivelul laringelui care determina aparitia unei voci ragusite. Pot apare in urma varsaturilor repetate
complicatii pulmonare – bronsite recurente si pneumopatii de aspiratie in care continutul gastric este aspirat
in caile aeriene.
In formele severe de reflux sau netratate corespunzator apar esofagitele cu leziuni inflamatorii cronice si
esofagul Barrett ( transformarea tesutului esofagian sub actiunea sucului gastric).
Orice copil care tuseste exclusiv in cursul noptii trebuie sa fie suspectat de reflux gastroesofagian chiar
daca nu sunt prezente varsaturile. In timpul noptii, pozitia de decubit dorsal (pe spate) favorizeaza aspiratia
de lichid gastric in caile aeriene si determina aparitia tusei.
Diagnostic pozitiv:
1. Endoscopie - diagnosticul esofagitei, herniei hiatale şi al complicaţiilor (stenoză)
2. Tranzit baritat esofagian - evaluare anatomică (hernie hiatală)
3. Scintigrafie cu Tc->aspiraţie în căile respiratorii,evacuare gastrică întârziată
4. PH-metrie esofagiană distală continuă pe 24 h
5. Studiul motilitatii esofagiene
Diagnostic diferenţial:
1. boli manifestate prin regurgitări + vărsături
- achalazie
- stenoză hipertrofică de pilor
- ulcer peptic
- hipertensiune intracraniană
2. boli manifestate prin hematemeză
- sdr.Mallory-Weiss
- ulcer peptic
- gastrite erozive
3. boli manifestate prin pirozis
- ulcer
- costocondrită
4. boli manifestate prin wheezing,stridor,tuse
- aspiraţie de corp străin
- hiperreactivitate traheo-bronşică
- fibroză chistică
- tuse convulsivă
- compresiune extrinsecă
Exista factori care pot declansa sau influenta episoadele de regurgitatii si severitatea simptomelor
determinate de reflux:
trebuie evitata supraalimentarea si mai ales suptul rapid. Durata normala a unui supt
trebuie sa fie de aproximativ 15-20 min.
mesele trebuie sa fie dese si reduse cantitativ altfel creste frecventa regurgitarilor
lipsa eructatiei dupa masa - obligatoriu dupa fiecare masa trebuie eliminat aerul inghitit
dupa-masa fiecare masa trebuie sa se evite manipularea sugarului, timp de cel putin 30
minute
de evitat culcarea acestuia pe burtica imediat dupa mancare (factor ce favorizeaza refluxul
prin cresterea presiunii intraabdominale)
planul patutul este recomandat sa fie inclinat la ~ 30 grade
Obiectivul major este acela de a elimina posibilele consecinte ale refluxului cu protejarea
mucoasei de actiunea acidului gastric. In general refluxul functional dispare in jurul varstei de 6 luni
prin modificarea posturii si prin introducerea meselor mai solide. De cele mai multe ori nu necesita
tratament medicamentos, cel mult igieno-dietetic. In cazul in care devine mofturos, agitat, refuza
alimentatia, plange cand vreti sa ii dati de supt plange imediat dupa masa sau chiar in timpul mesei,
apar tulburari de somn, varsaturi, hipersalivatie, dureri abdominale in mod repetat in timpul sau la
scurt timp dupa masa, tuse cronica cu predominanta nocturna aparuta dupa regurgitare, raguseala ,
sughit, weezing ( tulburare a respiratiei asemanatoare cu suieratul trenului) atunci consultati medicul
de familie pentru investigatii suplimentare urmate de cele mai multe ori de tratament medicamentos.
Tratamentul:
Medical - postural – mentinere in pozitie semisezanda
- calitatea alimentatiei – cantitate mica, alimente cu consistenta crescuta
Medicamentos – terapia farmacologica adecvata determina disparitia simptomelor, vindecarea si
mentinerea remisiunii pe termen lung concomitent cu prevenirea aparitiei complicatiilor.
- antagonisti de H2 - Cimetidina, Ranitidina
- prokinetice - cisaprid
- inhibitori ai pompei de protoni – omeprazol, esomeprazol, pantoprazol
Chirurgical – fundoplicatura Nissen
ATENTIE!!!
Daca apar urmatoarele simptome prezentati-va de urgenta la medicul de familie sau pediatru!
• Abdomen umflat şi moale.
• Convulsii
• Vărsături severe şi persistente care continuă mai mult de 24 de ore.
• Sînge sau o substanţă verzuie (bilă) în vomă.
• Vomă violentă şi persistentă într-un interval de o jumătate de oră după masă
• Copilul este palid, absent, nu răspunde la stimulii obişnuţi, este ameţit, are momente de pierdere a
cunoştinţei, sau dimpotrivă, este agitat, plînge sau ţipă fără să se poată opri şi are dureri intense.