Clasamentul în funcție de medie este prezentat pe scurt

în tabelul 3 (ZAAG> NBS> NB2> SEO> ZA

> SEW). Aceste rezultate au indicat că ZAAG s+a clasat pe poziţia
cea mai mare din punct de vedere al vârfului de sarcină, măsurătorile în ceea ce priveşte
retenția fiind făcute atunci când forţele de dislocare au fost dirijate oblic.

Vârf de sarcină (maximul forţelor de dislocare)

Măsurători ale forţelor de dislocare direcţionate anterior şi posterior

Pentru forțele ce acţionează anterior-posterior, s-a observat că au existat diferențe

semnificative în efectele tratamentului, ceea ce a dus la diferențe mari în deviațiile standard
efectuate în cadrul tratamentului, cu un mai mare efect asupra abaterilor standard.
În această situație, se explică faptul că transformările jurnal vor avea ca rezultat omogenitate în
variaţiile din cadrul tratamentului. S-a utilizat programele de statistică ANOVA și Tukey pentru
a efectua comparații între diferitele tipuri de implanturi, acestea fiind statistic semnificative la un
nivel de încredere de 95%(p <05).

1. NBS a avut cea mai mare sarcină de vârf măsurat, dar nu a fost statistic diferit de NB2 și
sistemele de prindere ZAAG.
2. Cel mai mic volum de retenție a fost ZA, care nu a fost statistic diferit de SEO și
sistemele de prindere SEW.

Clasamentul în funcție de medie este prezentat pe scurt în tabelul 4 (NBS> NB2>

ZAAG> SEO> SEW-> ZA). Aceste rezultate au indicat faptul că NBS s-a clasat pe locul întâi în
ceea ce privește vârful de sarcină, măsurătorile de stabilitate fiind efectuate atunci când forţele de
dislocare au fost direcţionate antero-posterior.

DISCUŢII
De-a lungul ultimelor trei decenii, a existat o renaștere vizibilă în tratamentul
pacienților cu supraproteze de tip proteze totale. Acest lucru fiind probabil, un rezultat al unei
creșteri a cunoștințelor generale a pacienților și disponibilitatea de noi mecanisme de atașament
care utilizează osteointegrarea implanturilor. Proteza, odată plasată în cavitatea orală, este supusă
la o serie de forțe aplicate în direcții diferite. Menţinerea poate fi considerată forța care se opune
desprinderii pe calea de inserție a protezei.

Atunci când se analizează rezistența la dislocare (retenția) a protezelor aplicate pe

bonturile implanturilor, anume rezistenţa, există 2 aspecte de retenție: primul privind senzaţia pe
care o resimte pacientul la îndepărtarea sau dezinserţia protezei de pe implant şi al doilea efortul
pe care îl realizează medicul la îndepărtarea protezei de pe implant (măsurarea forţei maximei de
dislocare - incarcatura de varf) şi pe care o opune proteza la îndepărtare. Această investigație a
studiat acest al doilea aspect al retenției, măsurarea vârfului de sarcină a diferitelor proteze.
Această forță a fost, de asemenea, menționată în literatură ca "Forța de prindere", care este o
măsură a rezistenței protezelor dentare la dislocare. Rezistența la dislocare a bazei protezei la
forțe antero-posterior a fost măsurată. Rezultatele au aratat ca cele mai retentive atașamente, în
ceea ce privește măsurătorile de vârf de forţă cu dislocarea îndreptată vertical și oblic a fost
sistemul de atașament ZAAG. Aceste măsurători au fost semnificativ mai mari (cu valori medii
de 37,2 N și, respectiv, 27,2 N), comparativ cu a celorlalte 5 sisteme. Acest lucru poate fi atribuit
configurației sale de proiectare, care este diferită de a celorlaltor. Design-ul este un atașament
intraradicular, în care elementul cheie (patricea) face parte din baza protezei și se cuplează cu o
depresiune special produsă în interiorul bontului implantului (matrice), care este fabricată dintr-
un aliaj titan.

Elementul cheie în ZAAG, care este caracteristica retentivă a acestui atașament, este
realizarea unor benzi cilindrice din plastic aproape paralel plasate, care fac ca suprafaţa sa fie
mai lungă și mai lată decât a predecesorul său, ZA. ZA, în schimb, are o bandă din nailon mică şi
scurtă și o minge mică la vârful său. Prin urmare, retenția superioară a lui ZAAG peste ZA este
rezultatul unei suprafațe crescute a benzilor cilindrice. Acest lucru este analog cu o preparaţie a
dintelui, în care se obţine o suprafaţă şi o retentivitate mai mare a coroanei. În plus, datorită
suprafeţelor aproape paralele a benzilor din plastic, conicitatea este minimă, obținându-se mai
mare de retenție. Retenţia unei suprafețe cu 2 pereţi opuşi va crește pe măsură ce conicitatea
scade sau este aproape paralelă.

În contrast cu sistemele ZAAG și ZA, proiectarea atașamentelor bile sunt examinate

extraradicular, în care elementul cheie (patrix) provine din bontul implantului. Când
NB2 a fost comparat cu predecesorul său (NBS) pentru forțele de dislocare verticale și oblice, au
existat diferențe semnificative statistic. NBS (bilă standard) a avut următoarea cea mai mare
retenţie (24.3 N și, respectiv, 20,0 N pentru forţele de dislocare verticale şi oblice). Bila standard
(3.5 mm diametru) (patrice), care este fabricată din titan, utilizează un capac de retenție din
plastic (matrice) care găzduiește o garnitură inelară din cauciuc pentru reținere.
Garnitura inelară din plastic este flexibilă și capabilă să se deplaseze dincolo de diametrul cel
mai mare al bilei de titan realizând o retenţie mai bună în acest fel.

Implantul cu bila NB2 (diametru 2.25 mm) prezinta ca optiune 2 tipuri de capse
metalice de retentie; una din titan, si una din aur. In acest studiu, a fost testata capsa din titan.
Mecanismul retentiei pentru acest dispozitiv este reprezentat de un arc din titan inserat in propria
capsa. Capsa din aur, pe de alta parte, este conceputa cu “pedale” care permit ajustarea retentiei.
Daca celelalte dispoziive ale implantului cu bila ar fi fost testate, ar fi fost posibila evidentierea
unor diferente semnificative statistic intre sistemele de dispozitive ale implanturilor cu bila, la fel
ca si pentru dispozitivul SEO.
Dispozitivele Sterngold ERA clasificate ca dispozitive extraradiculare mobile.
Elementele cheie (patricele) sunt fabricate din nailon si prezinta un cod de culori dat de catre
producator in functie de graful retentiei (albe, portocalii, albastre, gri, de la cele mai putin
retentionale pana la cele mai retentionale). Aceasta caracteristica ii permite clinicianului sa
varieze retentia daca este necesar. In acest studiu, au fost comparate sistemele ERA albe si
portocalii (SEO si respectiv, SEW). SEO a avut a treia cea mai mare retentie pentru fortele
verticale de dislocare (18.5 N), insa nu a s-au descris diferente semnificative fata de NBS si
NB2. Daca s-ar fi utilizat patricea gri, probabil ar fi fost observate diferente semnificative. Cand
SEO si SEW au fost comparate, nu au existat diferente statistice semnificative pentru fortele de
dislocare verticale, oblice si antero-posterioare. SEO a prezentat masuratori mai mari pentru
incarcatura de varf in comparatie cu SEW, fapt ce este de asteptat de vreme ce producatorul
sustine ca SEO asigura o retentie mai mare decat SEW. Mecanismul pentru variatia cantitatii de
rentiei intre sistemele albe, portocalii, albastre si gri se explica prin faptul ca patricele din nailon
(elemente cheie) devin tot mai mult supradimensionate in comparatie cu matricele din titan
imbracat in nitrura si otel inoxidabil (elemente de canal). Acesta creeaza o aria a suprafetei mai
mare, o fixare mai ingusta si mai multa retentie.
Aplicarea protezelor pe fortele de dislocare intr-o directie antero-posterioare a masurat
stabilitatea acestora (opus fata de retentie, care a fost masurata pentru fortele de dislocare in
diretie verticala si oblica). Dispozitivele NBS, NB2 si ZAAG nu au prezentat diferente
semnificative statistic cu acest tip de dislocare. Faptul ca aceste dispozitive au stabilitate similara
in aceasta directie nu reprezinta un element surpriza, de vreme ce ele sunt clasificate si
functioneaza ca dispozitive “balama universala” mobile, care permit miscarile de rotationale si
de pivotare.
Odata ce fiecare dispozitiv a fost dislocat intr-o directie antero-posterioara iar fortele
lor maxime de dislocare au fost comparate cu fortele de dislocare verticale, a fost observat ca
dispozitivele SEO, SEW si ZA au avut valori mai mici ale incarcaturilor de varf. Dispozitivele
NBS, NB2 si ZAAG, defapt, si-au crescut valorile de varf ale incarcaturii atunci cand proteza a
fost dislocata cu o forta rotationala de basculare ce a dus la instabilitatea protezei. Din nou,
acesta poate fi rezultatul functiei lor de dispozitive “balama universala” care permit miscarile
rotationale si de pivotare, oferindu-le mai multa stabilitate in aceasta directie.

CONCLUZII
Incarcatura de varf (forta maxima de dislocare) a fost determinata pentru urmatoarele
dispozitive: Implantul cu bila Nobel Biocare Standard, Nobel Biocare cu bila cu diametru de
2.25 mm, Zest Anchor, Zest Anchor Advanced Generation si sistemele de dispozitive Sterngold
ERA albe si portocalii care au fost supuse fortelor de dislocare din directiile verticala, oblica si
antero-posterioara.
Pentru aceasta rezistenta la separare, incarcatura de varst este importanta clinic.
Aceasta ii indica clinicianului cata forta de retentie apare in dispozitivele supraprotezate inate ca
dispozitivul sa fie complet separat de componentele lui. Pe baza studiului prezent, clinicanul
poate fi capabil sa ia decizii empirice in ceea ce priveste alegerea dispozitivului, in functie de
cantitatea de retentie dorita si de situatia clinica specifica.
Dispozitivul ZAAG poate fi folosit atunci cand se doreste un grad ridicat de retentie. In
cazuri de resorbtie severa mandibulara, implantul standard cu bila Nobel Biocare, Nobel Biocare
cu bila cu diametru de 2.25 mm si ZAAG pot fi utilizate atunci cand se doreste un grad mare de
stabilitate pentru supraprotezare. O situatie clinica in care un dispozitiv cu o retentie mai mica
poate fi dezirabila este aceea in care pacientul are probleme de dexteritate si care ar putea avea
dificultati de inserare si indepartare a protezei. Pentru aceste cazuri, Sterngold white si Zest
Anchor pot fi mai potrivite.
De o importanta egala cu retentia este gradul de uzura care apare odata cu utilizarea
acestor dispozitive. Un sistem cu o incarcatura de varf mare poate sa isi piarta rapid rezistenta
maxima la dislocare, poate necesita inlocuire frecventa si poate duce la stresuri nefavorabile
asupra implantului. Un studiu viitor care examineaza gradul de uzura al acestor dispozitive si
cum acesta se coreleaza cu distributia stresului ar contribui la cunostintele asociate cu studiile
legate de aceste implanturi.
REFERINTE
1. Zitzmann NU, Marinello CP. Decision-making and treatment planning in the edentulous
mandible restored with fixed or removable implant prostheses. World Dent 2001; 1(2); available
at www.worlddent.com.
2. Setz JM, Wright PS, Ferman AM. Effects of attachment type on the mobility of implant-
stabilized overdentures—An in vitro study. Int J Prosthodont 2000;13:494–499.
3. Davis DM. The role of implants in the treatment of edentulous patients. Int J Prosthodont
1990;3:42–50.
4. Mensor MC Jr. Attachment fixation for overdentures. Part I. J Prosthet Dent 1977;37:366–
373.
5. Adell R, Lekholm U, Rockler B, Brånemark P-I. A 15-year study of osseointegrated implants
in the treatment of the edentulous jaw. Int J Oral Surg 1981;10:387–416.
6. Preiskel HW. Stud attachments and magnets. In: Preiskel HW (ed). Overdentures Made Easy:
A Guide to Implantand Root-Supported Prostheses. London: Quintessence, 1996:81–104.
7. The Academy of Prosthodontics. Glossary of Prosthodontic Terms. J Prosthet Dent
1994;71:50–107.
8. Burns DR, Unger JW, Elswick RK Jr, Beck DA. Prospective clinical evaluation of mandibular
implant overdentures. Part II: Patient satisfaction and preference. J Prosthet Dent 1995; 73:364–
369.
9. Naert I, Quirynen M, Theuniers G, van Steenberghe D. Prosthetic aspects of osseointegrated
fixtures supporting overdentures. A 4-year report. J Prosthet Dent 1991;65: 671–680.
10. Burns DR, Unger JW, Elswick RK Jr, Giglio JA. Prospective clinical evaluation of
mandibular implant overdentures. Part I: Retention, stability and tissue response. J Prosthet Dent
1995;73:354–363.
11. Lehmann KM, Arnim FV. Studies on the retention forces of snap-on attachments.
Quintessence Dent Technol 1978;2: 45–48.
12. Nagaoka E, Nagayasu U, Yamashita H, Matsushiro H, Yoshihiki O. Study of retention in
attachments for overdenture o-ring attachment. J Osaka Univ Dent Sch 1980;20: 215–226.
13. Leung T, Preiskel HW. Retention profiles of stud-type attachments. Int J Prosthodont
1991;4:175–179.
14. Petropoulos VC, Smith W, Kousvelari E. Comparison of retention and release periods for
implant overdenture attachments. Int J Oral Maxillofac Implants 1997;12:176–185.
15. Guerra LF, Finger IM, Block MS. Tissue-supported implant overdentures. Implant Dent
1992;1:69–77.
16. Johnson L. Overdentures using attachments and inserts. J Am Dent Assoc 1983;106:352–
355.
17. Sarnat AE. The efficiency of cobalt samarium magnets as retentive units for overdentures. J
Dent 1983;11:324–333.
18. LaVere AM. Clasp retention: The effects of five variables. J Prosthet Dent 1993;2:126–131.
19. Jacobson TE, Krol AJ. A contemporary review of the factors involved in complete denture
retention, stability, and support. Part I: Retention. J Prosthet Dent 1983;49:5–15.
20. Sokal RR, Rohlf JF. Assumption of the analysis of variance. In: Sokal RR, Rohlf JF (eds).
Biometry: The Principles and Practice of Statistics in Biological Research, ed 3. San Francisco:
Freeman, 1995:207–271
21. Sokal RR, Rohlf JF. Assumption of the analysis of variance. In: Sokal RR, Rohlf JF (eds).
Biometry: The Principles and Practice of Statistics in Biological Research, ed 3. San Francisco:
Freeman, 1995:392–450.
22. Renner RP. The overdenture concept. Dent Clin North Am 1990;34:593–606.
23. Lewandowski JA, White KC, Moore D, Johnson CJ. An investigation of two rare earth
magnetic systems by measuring grip force and reseating force. J Prosthet Dent 1988;60: 705–
711.
24. Shillingburg HT, Hobo S, Whitsett LD, Jacobi R, Brackett SE. Principles of tooth
preparations. In: Shillingburgh HT, Hobo S, Whitsett LD, Brackett SE (eds). Fundamentals of
Fixed Prosthodontics, ed 3. Chicago: Quintessence, 1997: 119–137.
25. Jorgensen KD. The relationship between retention and convergence angle in cemented
veneer crowns. Acta Odontol Scand 1995;13:35–40.
26. Sulc JM (inventor). Sterngold. Stern ERA Brochure from Sterngold. US patent 4,450,367. 10
Sept 1985.